ABSTRACT

The failure to summon the aggrieved party in the case, respectively commune Drăguțești, the first court ruled an illegal decision subject to annulment according to the provisions of art. 421 item 2 letter b) of the new Criminal Procedure Code, since the case was trialled in the absence of one party which was illegally summoned.

Key words: commune, failure to summon, aggrieved party.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 562/2015, pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu, în dosarul nr. 19921/318/2012, s-a constatat că legea penală mai favorabilă în ansamblul său pentru inculpați este Codul penal anterior (în continuare C.pen. din 1969). Prin urmare, s-a dispus:

– condamnarea inculpatului M.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz în serviciu (3 acte materiale);

– condamnarea inculpaților I.N. și F.V. la pedepsele de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de complicitate la abuz în serviciu (3 acte materiale) și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată;

– aplicarea față de inculpatul M.V. a sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii continuate de complicitate la abuz în serviciu (3 acte materiale), precum și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, și înregistrarea acestei sancțiuni în cazierul judiciar[1].

Prin aceeași sentință, s-a constatat recuperat prejudiciul în cuantum de 43.406,92 lei, pentru care s-a constituit parte civilă Consiliul local Drăguțești față de inculpatul M.V.

Totodată, s-a admis excepția lipsei calității procesuale a părților civile Primăria comunei Drăguțești și Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului[2] prin Direcția Generală Lucrări Publice și s-a constatat că aceste persoane juridice nu au calitate de parte civilă în prezenta cauză.

În fine, în baza art. 25 și art. 397 din noul Cod de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de către partea civilă Consiliul local Drăguțești și au fost obligați inculpații M.I., I.N. și F.V., în solidar, la plata sumei de 25.1349,76 lei către partea civilă.

Împotriva Sentinței penale nr. 562/2015 a Judecătoriei Târgu-Jiu au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, inculpații M.I., I.N. și F.V. și părțile civile Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și Consiliul local Drăguțești.

Curtea de Apel Craiova a admis apelurile formulate, ca fondate, a desființat sentința penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei Târgu-Jiu, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 77 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001[3], republicată, cu modificările și completările ulterioare, primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, neavând deci calitate de autoritate publică locală[4].

Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale [art. 36 alin. (1) din Legea nr. 215/2001].

Unitățile administrativ-teritoriale sunt: comunele, orașele, municipiile și județele [art. 1 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 215/2001].

Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii [art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001].

În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean [art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001] ori de către alte persoane în situații de excepție [art. 21 alin. (3), art. 72 etc. din același act normativ].

În raport cu aceste texte legale, se constată că primăria și consiliul local nu au calitatea de persoane juridice de drept public și nici capacitate juridică deplină pentru a putea sta în judecată.

În cazul oricărei acțiuni civile sau penale, înainte de a discuta drepturile părților, instanța este obligată să verifice calitatea părților. Verificarea calității părților este obligatorie, întrucât raportul de drept procesual nu poate exista decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.

În speță, inculpații au fost trimiși în judecată pentru fapte săvârșite în legătură cu contractul de achiziție nr. 4553 din 10 septembrie 2007, încheiat între unitatea administrativ-teritorială (comuna Drăguțești, prin primar) și societatea … SRL.

Față de raportul de drept material dedus judecății, se constată că nu are legitimare procesuală Consiliul local Drăguțești, citat în cauză.

Este greșită, de altfel, și soluția primei instanțe de constatare a calității de parte civilă a Consiliul local Drăguțești, pe considerentul că contractul de achiziție sus-menționat a fost încheiat de către consiliul local, în calitate de achizitor.

De altfel, în contractul de achiziție nu apare decât formal consiliul local la rubrica beneficiar al lucrării, contractul fiind însă încheiat de primar în numele comunei, la rubrica părți semnând primarul și fiind aplicată ștampila comunei, nu a consiliului local. Cele două entități (comuna și consiliul) dețin ștampile diferite, ștampila consiliului fiind aplicată pe diferite acte care nu privesc procedura de achiziție sau contractul de achiziție.

Mai mult, din cuprinsul contractului de achiziție rezultă că finanțarea lucrării este realizată din fondurile alocate conform Ordonanței Guvernului nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii și a unor baze sportive din spațiul rural[5]. Potrivit art. 8 alin. (1) din această ordonanță, pentru finanțarea proiectelor se acorda bugetelor locale sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată; prin buget local, potrivit art. 2 pct. 7 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale[6], cu modificările și completările ulterioare, se înțelege documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unităților administrativ-teritoriale.

Potrivit art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 7/2006, norme ce au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 602/2006[7], cu modificările și completările ulterioare, se pot finanța de la bugetul de stat proiecte de investiții amplasate în comune și sate, iar potrivit art. 2 alin. (1) și (3) din aceleași norme metodologice, beneficiarii direcți ai Programului de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural sunt autoritățile administrației publice locale, iar primarul, titular al proiectului, are calitatea de reprezentant legal.

În aceste condiții, se constată că prima instanță nu putea hotărî asupra acțiunii penale, dar mai ales asupra acelei civile, până nu dispunea citarea în cauză a persoanei prejudiciate efectiv, respectiv comuna Drăguțești. Soluționând cauza în acest fel, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală supusă desființării, aspect ce se constituie în motivul de desființare prevăzut în art. 421 pct. 2 lit. b) C.pr.pen.[8], întrucât a procedat la judecarea cauzei în lipsa unei părți nelegal citate.

În altă ordine de idei, potrivit art. 12 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 7/2006, în situația în care beneficiarul nu respectă prevederile legale privind finanțele publice, achizițiile publice și calitatea lucrărilor, Comisia privind determinarea oportunității, eligibilității și aprobării proiectelor, sesizată de autoritățile de control, solicită Ministerului Finanțelor Publice întreruperea finanțării și recuperarea sumelor plătite.

Din aceste dispoziții legale rezultă că, în situația în care nu au fost respectate procedurile legale privind finanțele publice, achizițiile publice și calitatea lucrărilor, cum este cazul de față, este prejudiciat, pe lângă unitatea administrativ-teritorială, beneficiară a lucrării, respectiv comuna Drăguțești, și statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cel care a acordat sumele de bani necesare realizării investiției și care are dreptul de a solicita recuperarea plăților efectuate.

Având în vedere însă că, în art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2006 se prevăzuse posibilitatea, ca pe lângă sumele acordate de la bugetul de stat, bugetele locale să poată contribui la finanțarea lucrărilor aferente programului, trebuia verificat de către prima instanță dacă întregul proiect a fost finanțat de la bugetul de stat sau numai parțial, pentru a se constata care este partea bugetului de stat și care reprezintă partea bugetului local.

În raport cu aceste acte normative, dar și cu acelea de modificare ulterioară a acestora (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2012[9] pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 7/2006), trebuia verificat și dacă Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului avea calitatea în cauză de persoană prejudiciată sau calitatea de a solicita recuperarea prejudiciului în numele Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al statului român, ori, în caz negativ, dacă se impunea citarea statului român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Așadar, simpla împrejurare că nu este încheiat contractul de achiziție de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului nu poate conduce la concluzia că acest minister nu are calitate procesuală în cauză, cum greșit a considerat prima instanță.

(C. Ap. Craiova, S. pen. și pentru cauze cu minori, Dec. nr. 1592/2015)

II. Notă parțial aprobativă. Atât primăria, cât și consiliul local pot avea, în principiu, calitatea de persoană juridică de drept public și deci capacitate juridică deplină pentru a putea sta în judecată. Astfel, potrivit art. 224 din noul Cod civil (în continuare C.civ.), dacă prin lege nu se dispune altfel, statul nu răspunde decât în mod subsidiar pentru obligațiile organelor, autorităților și instituțiilor publice care sunt persoane juridice și niciuna dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligațiile statului; aceste dispoziții sunt aplicabile în mod corespunzător și unităților administrativ-teritoriale care nu răspund decât în mod subsidiar pentru obligațiile organelor, instituțiilor și serviciilor publice din subordinea acestora atunci când acestea au personalitate juridică. Tot astfel, conform art. 188 C.civ., sunt persoane juridice entitățile prevăzute de lege, precum și orice alte organizații legal înființate care, deși nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condițiile prevăzute în art. 187 din același cod, și anume: au o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul general. Așadar, deși Legea nr. 215/2001 nu declară primăria și consiliul local persoane juridice de drept public, totuși acestea pot dobândi o asemenea calitate[10].

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 56 alin. (2) din noul Cod de procedură civilă, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii; deci, chiar dacă s-ar opina că primăria și consiliul local nu sunt persoane juridice, totuși ele pot sta în judecată.

[1] Art. 18¹ C.pen. din 1969, sub denumirea ,,Fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni”, prevedea:

,,(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

(2) La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvîrșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

(3) În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanța aplică una din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute la art. 91.”

La rândul său, art. 91 C.pen. din 1969, sub denumirea ,,Sancțiunile cu caracter administrativ”, prevedea:

,,Când instanța dispune înlocuirea răspunderii penale, aplică una din următoarele sancțiuni cu caracter administrativ:

a) mustrarea;

b) mustrarea cu avertisment;

c) amenda de la 10 lei la 1.000 lei.”

[2] În prezent, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

[3] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007.

[4] În componența primăriei comunei, orașului sau municipiului intră primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului.

[5] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 27 ianuarie 2006. În prezent, ordonanța sus-menționată este abrogată.

[6] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006.

[7] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 16 mai 2006.

[8] ,,Art. 421. Soluțiile la judecata în apel

Instanța, judecând apelul, pronunță una dintre următoarele soluții:

[…]

2. admite apelul și:

[…]

b) desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acțiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă (sublinierea noastră – Ivan)”.

[9] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 25 septembrie 2012.

[10] În același sens, a se vedea doctrina civilă mai veche (Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa de editură și presă ,,Șansa” S.R.L., București, 1992, p. 345) și recentă (L.-C. Gavrilescu, Drept civil. Persoanele. Probele. Prescripția, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 214). În sens contrar, Înalta Curte de Casație și Justiție, S. a II-a civ., Dec. nr. 1956/2012 [În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, doar unitatea administrativ-teritorială are calitate procesuală, având personalitate juridică, și nu consiliul local sau primăria, care nu sunt entități cu personalitate juridică, ci organ deliberativ, respectiv structură executivă a unității administrativ-teritoriale, neavând capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată. Astfel, chiar dacă în contractul de asistență juridică semnat de primar în mod formal este indicat faptul că acesta reprezintă Consiliul local Jimbolia și Primăria Jimbolia, în realitate el semnează în numele unității administrativ-teritoriale care este Orașul Jimbolia, deoarece, conform art. 21 alin. (2) și art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție. Prin urmare, calitate procesuală în cauză are Orașul Jimbolia, și nu Primăria Jimbolia] [a se vedea site-ul https://www.juridice.ro/253403/iccj-calitatea-procesuala-a-unitatilor-administrativ-teritoriale.html (accesat la 23 mai 2017)].