ABSTRACT

The structural investigation is a specific approach of genocide, war crimes and crimes against, focused on aspects that take care of the context of the commission of the acts, preceding the identification of individual perpetrators, with a wide scope, which requires the judicial bodies to collect data relating to. to the social context of the commission of international crimes such as those below, but without limiting them: the pattern of committing the crimes (modus operandi), the military and political power structure involved, the place and time of action, political, legal or military documents, victims, religious, cultural, historical context, economic dynamics.

Keywords: structural investigation, unidentified potential perpetrators, structures related to the potential crime, potential perpetrators, crimes patterns, the structures of power, social context of international crimes.

I. Introducere

Contactul cu Rețeaua Europeană de Cercetare a Genocidului, Crimelor de Război și Crimelor Împotriva Umanității[1] mi-a deschis perspectiva asupra conceptului de anchetă structurală, ca modalitate de abordare practică a demersului de cercetare penală în cazul genocidului, crimelor de război și crimelor împotriva umanității, asupra utilității și importanței noțiunii de anchetă structurală ca instrument în cercetarea penală a unor infracțiuni de maximă complexitate și, în fine, asupra posibilelor corespondențe ale unor dispoziții din Codul de procedură penală român cu această noțiune. Faptul că ancheta structurală a devenit un subiect al Întâlnirii nr. 31 a Rețelei[2], precum și menționarea sa periodică pe parcursul discuțiilor m-a determinat să prezint acest concept în articolul de față, abordând reperele descrise mai sus. Aceasta deoarece am constatat că noțiunea de anchetă structurală[3] este folosită atât de unele autorități naționale care cercetează infracțiunile de genocid, crime de război, crime împotriva umanității, cât și de organizațiile neguvernamentale care documentează aceste fapte de extremă gravitate săvârșite, în prezent, în diverse zone de pe glob. Desfășurarea războiului de agresiune pe care Federația Rusă l-a continuat în 2022 în Ucraina face cu atât mai necesară o discuție despre cele mai eficiente modalități de cercetare penală a crimelor comise aici de unul sau altul dintre statele combatante.

De altfel, Eurojust consideră că „statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că cadrul lor procedural penal facilitează utilizarea investigațiilor structurale. O investigație structurală permite autorităților naționale să colecteze informații și să adune dovezi înainte ca un suspect să fie identificat. Accentul său este pus pe aspectele generale și structurale ale situației în cauză, în loc de un incident individual sau de autor. În primul rând, urmărește să adune dovezi privind elementele contextuale ale crimelor și structurile sau grupările de potențiali făptuitori care operează în acel context”[4].

II. Noțiunea de anchetă structurală în cercetarea penală a genocidului, crimelor de război și crimelor împotriva umanității

II.1 Aspecte de doctrină

Noțiunea de anchetă structurală nu are o definiție general acceptată, fiind puțin cunoscută atât specialiștilor –și cu atât mai puțin publicului – și deloc întâlnită în doctrina și practica judiciară din România. Mecanismul Internațional, Imparțial și Independent de asistență în investigarea și urmărirea penală a persoanelor responsabile pentru cele mai grave crime conform dreptului internațional, comise în Republica Arabă Siriană, din martie 2011[5], organism cvasi-judiciar înființat sub egida Organizației Națiunilor Unite, arată, într-un glosar de termeni de specialitate, că noțiunea de anchetă structurală „se referă la cartografierea tiparelor generale ale infracțiunilor, a structurilor de putere deținute de părțile în conflict, a actorilor relevanți (în special cei din cadrul structurilor de putere, dar și alți actori, inclusiv civili, care pot opera în afara acestor structuri, dar totuși joacă un rol semnificativ în săvârșirea infracțiunilor) și contextul mai larg în care au avut loc toate evenimentele relevante (cadrul constituțional și legislativ, peisajul geopolitic și contextul politic, economic, social, cultural și religios)”[6].

Centrul European pentru Drept Constituțional și Drepturile Omului[7], organizație nonguvernamentală de educație și protecție a drepturilor omului, arată că în Germania este deschisă o anchetă structurală (Strukturermittlungsverfahren) în care există dovezi că a avut loc o infracțiune, dar potențialii autori nu au fost încă identificați definitiv. Ancheta se concentrează pe structurile legate de potențialele infracțiuni și grupările de potențiali autori[8].

Deși noțiunea nu este analizată nici în doctrina occidentală, un autor menționează câteva aspecte definitorii ale acestui demers de metodologie a anchetei penale care completează cele de mai sus și care este: „(…) Ideea (anchetei structurale) este de a începe o investigație convențională, bazată pe un agent structural în loc de un incident individual sau autor. Acțiunile desfășurate în mod consecvent de făptuitori în cadrul unor structuri sau organizații, părți ale unui conflict sau altă situație contextuală, îndeplinesc cerințele formale de deschidere a anchetei chiar dacă incidentele nu sunt încă individualizate. Există motive de a presupune că a fost comisă o infracțiune dacă există dovezi ale unei astfel de activități în cadrul structurii (…)”[9].

Un raport al Trial International[10] și Open Justice Initiative Society[11] menționează că „o așa-numită „anchetă structurală” cu privire la Siria a fost deschisă în septembrie 2015 în urma transmiterii unui raport privind abuzurile din centrele de detenție către autoritățile judiciare franceze, de către ministerul francez al afacerilor externe. Astfel de anchete structurale se referă la situația în care suspecții nu sunt identificați de la început. Jurisdicția franceză, în acest caz, s-a bazat pe potențiala reședință în Franța a unor autori care au solicitat azil în Franța, pe potențiala naționalitate franceză a unora dintre ei sau pe potențiala naționalitate dublă a victimelor. Această investigație structurală este condusă împreună cu Germania din 2018”[12].

II.2 Definiție

Din cele descrise până acum, precum și din experiența personală a autorului, putem afirma că ancheta structurală reprezintă o modalitate de efectuare a urmăririi penale care se concentrează pe adunarea în cursul urmăririi penale a datelor referitoare la infracțiunile săvârșite, structurate pe categorii care vor permite anchetatorului penal identificarea și tragerea la răspundere penală a autorilor.

În cazul particular al celor mai grave infracțiuni internaționale, ancheta structurală este o abordare metodologică specifică cercetării penale a genocidului, crimelor de război și crimelor contra umanității, concentrată pe contextul săvârșirii faptelor și anterioară identificării făptuitorilor individuali, cu o sferă largă, care presupune ca organele judiciare să colecteze date referitoare la contextul social al săvârșirii infracțiunilor internaționale, precum tiparul comiterii infracțiunilor (modus operandi), structura sau structurile de putere militară și politică implicate, locul și timpul comiterii faptelor, documentele politice, juridice sau militare, victimele, contextul religios, cultural, istoric, dinamica economică etc. Aceste categorii sunt evident enumerate exemplificativ.

II.3 Utilitatea și necesitatea anchetei structurale

Abordarea clasică a anchetei penale este în general concentrată, cum este și firesc, pe o faptă și un autor. Tiparul obișnuit al urmăririi penale se circumscrie acestei scheme de gândire chiar și atunci când faptele cercetate sunt mai grave – terorism sau crimă organizată. În aceste situații, cantitatea de date necesară urmăririi penale este relativ redusă, iar elementele contextuale sunt, firesc, limitate de cadrul desfășurării activității infracționale cercetate.

Infracțiunile de genocid, crimele de război și crimele împotriva umanității au pe lângă maxima gravitate și un grad de complexitate care este dat de numărul victimelor, de amploarea considerabilă în spațiu și timp a infracțiunilor săvârșite, de implicarea unor actori militari, de componenta internațională, de cauzalitatea care afectează întreg țesutul social sau părți semnificative ale acestuia – acumularea unor tensiuni culturale, istorice, cauzalități politice, economice etc. Toate aceste elemente specifice care privesc societatea în ansamblul său sau societăți diferite presupun acumularea unor mari cantități de date și – firesc – de probe care descriu comportamentul infracțional; natura, calitatea și cantitatea acestor date și probe este de asemenea subsumată faptelor cercetate și complexității majore a acestora. Ancheta structurală nu se deosebește de cea obișnuită prin cantitate, ci prin calitate: de multe ori natura faptelor și posibilitățile actorilor implicați – state sau instituții militare ale statului – prelungesc în timp activitatea infracțională, fac posibilă ascunderea infracțiunilor o perioadă variată de timp, modurile de operare sunt diferite, martorii pot fi reduși la tăcere, documentele sau alte probe pot fi distruse, informațiile sunt, cel puțin, la început insuficiente și contradictorii, autorii se ascund mai ușor sau dobândesc identități diferite, persoanele vătămate sau urmașii acestora migrează, unele informații sunt oferite de persoane sau actori non judiciari, autorii pot fi actori non statali necunoscuți sau asocieri de asemenea grupuri, cu origini și componență necunoscută.

Cercetarea acestor fapte presupune analiza unor cantități uriașe de date video, audio sau imagini, identificarea unor locuri sau persoane în timp ce crimele sunt în curs de desfășurare, iar anchetatorii nu au acces la locurile faptelor, traducerea unor mari cantități de documente, identificarea unor persoane cu mai multe nume sau care migrează etc. Din această perspectivă, munca anchetatorilor penali face necesară sistematizarea datelor despre fenomenul infracțional cercetat. Ea se realizează fără ca demersul să includă, în această fază, identificarea unor autori specifici, ea urmând a fi realizată după sau în paralel cu analiza datelor.

II.4 Criterii și elemente de structurare

Structurarea anchetei se poate realiza prin:

– adunarea datelor despre unitățile militare care operează într-o zonă unde se cunoaște că au avut loc crimele, structura forței, lanțul de comandă, tiparul operațional, sprijinul logistic, sistemul de comunicații, tipurile de uniforme/însemne, aspectele tactice și strategice;

– identificarea actorilor politici implicați și a temelor discursive care susțin comiterea crimelor, recurenței acestora, mijloacelor de propagare și a tiparului de comunicare a mesajelor;

– identificarea unităților de penitenciar/închisori militare sau sedii ale serviciilor secrete unde se suspicionează comiterea crimelor;

– crearea de matrițe cu date structurate pe subteme specifice:

• victimele;
• autorii;
• locurile comiterii faptelor;
• persoanele care au ajutat victimele (să evadeze);
• persoanele care au transportat autori sau victime;
• evenimente și activități.

II.5 Obiectivele anchetei structurale

Evident, obiectivul oricărei activități de urmărire penală este descoperirea infracțiunilor, a autorilor și tragerea la răspundere penală a acestora. În mod specific, putem sistematiza o serie de obiective ale anchetei structurale, subsumate obiectivului general de mai sus, precum:

– obținerea, analiza, catalogarea documentelor, imaginilor, înregistrărilor;

– crearea unor baze de date cu acestea, cu posibilități de căutare automatizată a subiectelor de interes;

– transformarea datelor în probe valabile;

– informarea organelor judiciare naționale implicate;

– schimbul de informații și dezvoltarea cooperării judiciare internaționale, mai ales când faptele au fost comise în state diferite sau persoanele implicate s-au deplasat în state diferite;

– înțelegerea elementelor sociale care au favorizat sau condus la comiterea crimelor;

– căutarea probelor în zona surselor deschise, a social media.

II.6 Reguli ale anchetei structurale

Eficiența demersului de anchetă reclamă respectarea unor reguli pe care, datorită importanței, ne permitem să le numim principii ale anchetei structurale. Unele dintre acestea trebuie respectate în cazul oricărei anchete penale:

– evitarea retraumatizării persoanelor audiate prin audieri repetate: este recomandat ca audierile să fie făcute de anchetatori profesioniști și de preferat o singură dată, nu de mai multe ori sau de persoane nespecializate;

– evitarea supra-documentării/supra-cercetării aceluiași eveniment: când mai multe structuri de anchetă cercetează aceleași fapte, se consumă resurse în mod inutil;

– asigurarea viabilității probelor: probele trebuie obținute de așa manieră încât să poată fi folosite în mod legal în fața tuturor organelor judiciare, inclusiv, dacă este cazul, în fața instanțelor de judecată, și să fie apte a dovedi faptele.

II.7 Limitele anchetei structurale

Orice anchetă structurală are unele limite specifice care decurg din caracterul acesteia; precizăm unele dintre acestea:

– calitatea și acuratețea scăzute a declarațiilor victimelor: calitatea audierilor nu este mereu satisfăcătoare din cauza trecerii timpului, multitudinii faptelor, retraumatizării. De multe ori persoanele vătămate și martorii sunt în zone geografice greu accesibile;

– calitate contra cantitate: acumularea cantitativă a datelor face ca ancheta să se concentreze pe gestionarea unor date din perspectiva cantitativă în locul bunei lor valorificări;

– managementul datelor în sensul evitării duplicării acestora;

– imposibilitatea identificării autorilor în condițiile acumulării unor date nesistematizate sau a coroborării datelor obținute ori în lipsa mijloacelor de prelucrare automată a unor mari cantități de date;

– audieri și cercetări multiple: acest tip de abordare a anchetei poate duce ușor la dublarea cercetărilor;

– alocarea resurselor financiare, logistice, umane, necesare funcționării echipelor de anchetatori, creării bazelor de date necesare, prelucrării de volume mari de date, accesării acestora în format digital;

– durata de formare a specialiștilor anchetatori: chiar dacă există resursele umane necesare, în condițiile – inițiale cel puțin – ale lipsei de specializare a acestora ori a lipsei unor structuri specializate de cercetare, calitatea și eficiența urmăririi penale sunt puse în discuție.

II.8 Avantaje ale anchetei structurale

Ancheta structurală prezintă o serie de avantaje pe care le enumerăm succint:

– efectul „no safe haven”: o abordare sistematică a crimelor de maximă gravitate, coroborată cu jurisdicția universală, creează în conștiința publică siguranța lipsei impunității; atât publicul, cât și potențialii autori știu că societatea va face tot posibilul pentru tragerea la răspundere penală a autorilor atrocităților. Se asigură astfel un nivel crescut de sănătate socială;

– caracterul complet al urmăririi penale: adunarea unui complex de probe reprezintă premisa pentru descoperirea a cât mai mulți autori și infracțiuni;

– ancheta structurală poate asigura tragerea la răspundere a autorilor de rang înalt: cercetarea background-ului politic și militar al crimelor internaționale poate ajuta la stabilirea responsabilității penale a unor responsabili de rang înalt, decidenți ai atrocităților cercetate;

– anchetele structurale pot fi un precedent util de bune practici pentru cercetarea unor fapte similare. Spre exemplu, atrocitățile comise în Ucraina pot face obiectul unor anchete structurale sistematice, cel puțin la nivelul statelor membre ale echipei comune de anchetă, ceea ce ar crește eficiența urmăririi penale; strategia de anchetă și metodele de cercetare pot fi folosite cu succes și în alte cazuri, reprezentând un know how prețios pentru anchetatori.

III. Dispoziții care se circumscriu noțiunii de anchetă structurală în Codul de procedură penală român. Alte acte normative incidente

Codul de procedură penală român cuprinde, în opinia noastră, unele dispoziții care se circumscriu noțiunii de anchetă structurală. Astfel, art. 305 alin. (1) din Cod prevede că, atunci când actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârșită ori a cărei săvârșire se pregătește, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut. Observăm că, spre deosebire de efectuarea urmăririi penale față de o persoană, când este necesară adunarea de probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală și este necesar să nu existe vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) Cod procedură penală, măsura începerii urmăririi penale conturează cadrul cercetării numai dacă există un act de sesizare. Din această perspectivă credem că o anchetă structurală cu privire la genocid, crime de război și crime împotriva umanității poate fi desfășurată de Ministerul Public român în condițiile actualului Cod de procedură penală.

Credem că perspectiva anchetelor structurale este dezvoltată și de dispozițiile art. 9, 10, 14 și 15 ale Legii nr. 44/2022 privind cooperarea judiciară dintre România și Curtea Penală Internațională[13], care fac referire la identificarea și localizarea unei persoane sau a unor bunuri, obținerea de probe, inclusiv de declarații, și transmiterea de probe, inclusiv expertize și rapoarte, efectuarea unor cercetări la fața locului, exhumarea și examinarea de cadavre îngropate în gropi comune în cazurile în care Curtea Penală Internațională transmite, în scris, o cerere prin care adresează autorităților române solicitarea de a face cercetări la fața locului, în special exhumarea și examinarea de cadavre în gropi comune și efectuarea unor percheziții când Curtea transmite, în scris, o cerere de efectuare a unei percheziții. Chiar dacă autoritățile naționale române nu efectuează cercetări referitoare la faptele respective în condițiile cererilor formulate de Curtea Penală Internațională, datele astfel obținute pot constitui un nucleu al unui demers de acest tip. Cu atât mai mult, în condițiile art. 21 din lege, în care se solicită transferul procedurilor către Curtea Penală Internațională de către procurorul care efectuează urmărirea penală sau de către instanța de judecată care instrumentează o cauză al cărei obiect îl constituie una dintre infracțiunile prevăzute de Statutul Curții, aplicabilitatea națiunii de anchetă structurală devine și mai evidentă.

IV. Concluzii

Noțiunea de anchetă structurală se suprapune parțial pe ideea de urmărire penală in rem din legislația procesual penală română. Implementarea sa în România are limitări administrative/statutare (de exemplu, problema duratei urmăririi penale care, în mod vădit, nu poate fi comparată cu a unor cauze obișnuite, posibilități de cercetare, logistică), cât și conceptuale (metodologia de anchetă, lipsa unor structuri specializate), legale (competența teritorială). Cu toate acestea, în perspectiva cercetării unor crime comise în Ucraina potrivit legislației actuale – sesizări din partea unor cetățeni cu dublă cetățenie, din care una română, pentru fapte ale căror victime să fi fost în Ucraina, adresate Ministerului Public sau Poliției –, aspectele legate de anchetele structurale care trebuie să se afle în atenția factorilor de decizie, dar și a procurorilor anchetatori care efectuează cercetări de acest tip, sunt: avantaje/dezavantaje, posibilități de cooperare, structurarea probelor și datelor pe subiecte de interes, valabilitatea și accesibilitatea probelor, protecția persoanelor contra traumelor secundare, cooperarea cu alte state care au anchete similare.

[1] https://www.eurojust.europa.eu/judicial-cooperation/practitioner-networks/genocide-network.

[2] Desfășurată în format hibrid la Haga, în perioada 6-7.04.2022. A se vedea concluziile Întâlnirii la adresa https://www.eurojust.europa.eu/sites/default/files/assets/eurojust-31-genocide-network-meeting-conclusions.pdf, consultată la 23 ianuarie 2023.

[3] Am preferat folosirea noțiunii de „anchetă” în loc de „investigație” structurală (termen folosit mai ales în dreptul penal anglo-saxon) sau de cercetare, care ni se pare mai puțin cuprinzător raportat la sfera noțiunii.

[4] Key factors for successful investigations and prosecutions of core international crimes, disponibil la adresa https://www.eurojust.europa.eu/publication/key-factors-successful-investigations-and-prosecutions-core-international-crimes, consultată la 1 februarie 2023.

[5] https://iiim.un.org/. A se vedea I. Rotariu, „Statutul mecanismelor reziduale ale tribunalelor penale internaționale”, publicat în Revista „Pro Lege” nr. 1/2022, disponibil la adresa: http://revistaprolege.ro/revista-pro-lege-nr-1-2022/.

[6] https://iiim.un.org/resources/glossary/, accesat la 1 februarie 2023.

[7] https://www.ecchr.eu/en/.

[8] https://www.ecchr.eu/en/glossary/structural-investigation/, accesat la 2 februarie 2023.

[9] Miriam Ingeson, Structural Criminal Investigations in Sweden – Reinventing Investigations of International Crimes, https://scandinavianlaw.se/pdf/66-16.pdf, consultat la 19 februarie 2023.

[10] https://trialinternational.org/.

[11] https://www.justiceinitiative.org/.

[12] Trial International, Open Society Justice Initiative, Universal Jurisdiction Law and Practice in France February, 2019, Briefing paper, disponibil la adresa https://trialinternational.org/wp-content/uploads/2019/05/Universal-Jurisdiction-Law-and-Practice-in-France.pdf.

[13] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 9 martie 2022.