ABSTRACT

At first instance, under art. 118² par. (1) lett. p) and par. (2) of the previous Criminal Code (1969), extended confiscation from defendant C.S. the sum of 47,229 lei, as well as the amount of 33,450 euros.

The Supreme Court had no objection to the judgments of the first instance, concerning, among other things, the estimated costs, the failure to take into account the revenue declared after the accusation, the belief that the sums subject to the extended confiscation come from criminal activities the nature of the person for whom the defendant has been convicted, i.e. trafficking of influence.

The only thing to correct is that the defendant made the following expense: the amount of 3,950 euros, the cost of a trip for tourism purposes in Singapore and Bali Island from 24 October to 4 November 2011. In the context of the very first instance explicitly states that, by Decision no. 356/2014, the Constitutional Court of Romania stated that the provisions of art. 118² par. (2) lett. a) of the abovementioned code are constitutional insofar as extended confiscation does not apply to goods acquired before the entry into force of Law no. 63/2012 (which occurred on April 22, 2012), there is no legal reason to seize that amount.

Therefore, the retrial of the case, pursuant to art. 118² par. (1) lett. p) and par. (2) Criminal Code since 1969, the Supreme Court ordered extended confiscation from defendant C.S. the sum of 47,229 lei, as well as the amount of 29,500 euros.

Key words: extended confiscation, Law no. 63/2012, safety measure.

I. Prezentare speță*. Prin Sentința penală nr. 229/F/2015 a Curții de Apel București, S. I pen., s-a dispus, printre altele, în temeiul art. 118² alin. (1) lit. p) și alin. (2) din Codul penal anterior (în continuare C.pen. din 1969), confiscarea extinsă de la inculpatul C.S. – condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de influență – a sumelor de 47.229 lei și 33.450 euro (în echivalent în lei la cursul oficial de schimb al Băncii Naționale a României de la data executării acestei măsuri).

Pentru a se pronunța sentința sus-menționată, s-au invocat următoarele:

Potrivit art. 118² alin. (1) lit. p) C.pen. din 1969 (astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 63/2012[1]), sunt supuse confiscării extinse și alte bunuri decât cele care fac obiectul confiscării speciale, dacă persoana este condamnată, între altele, pentru infracțiuni de corupție, fapta este susceptibilă să îi procure un folos material și pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 5 ani sau mai mare.

De asemenea, conform art. 118² alin. (2) din codul sus-menționat, confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit;

b) instanța are convingerea că bunurile respective provin din activități infracționale de natura celor prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol.

Totodată, potrivit art. 118² alin. (4) și (5) C.pen. din 1969, prin bunuri se înțelege și sumele de bani, iar, la stabilirea diferenței dintre veniturile licite și valoarea bunurilor dobândite, se au în vedere valoarea bunurilor de la data dobândirii lor și cheltuielile făcute de persoana condamnată și persoanele prevăzute la alin. (3) al articolului menționat anterior, între care, sunt menționați membrii de familie, noțiune care, potrivit art. 149¹ din același cod, include și soțul/soția.

În sfârșit, conform art. 118² alin. (8) C.pen. din 1969, confiscarea nu poate depăși valoarea bunurilor dobândite în perioada prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol, care excedează nivelul veniturilor licite ale persoanei condamnate.

Prin Decizia nr. 78/2014[2], Curtea Constituțională a României a statuat că dispozițiile art. 118² alin. (2) lit. a) C.pen. din 1969 sunt constituționale, în măsura în care permit aplicarea legii penale mai favorabile, ceea ce înseamnă că dispozițiile respective sunt aplicabile numai cu privire la faptele săvârșite după intrarea în vigoare, la data de 22 aprilie 2012, a Legii nr. 63/2012 (prin care măsura de siguranță a confiscării extinse a fost introdusă în legislația penală internă).

În speță, două dintre cele trei infracțiuni de trafic de influență ce atrag condamnarea inculpatului au fost săvârșite ulterior datei de 22 aprilie 2012, constituie infracțiuni de corupție (fiind inserate în secțiunea cu această denumire din capitolul 3 al Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție[3], cu modificările și completările ulterioare), sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și sunt susceptibile să procure autorului lor un folos material, rezultat pe care una dintre ele l-a și produs, fiind îndeplinite astfel cerințele art. 118² alin. (1) C.pen. din 1969.

Prin Decizia nr. 356/2014[4], Curtea Constituțională a României a statuat că dispozițiile art. 118² alin. (2) lit. a) din Codul penal 1969 sunt constituționale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012 (care s-a produs la data de 22 aprilie 2012).

În speță, actele dosarului relevă că inculpatul, care s-a căsătorit cu C.C.-M., la data de 13 mai 2011, a dobândit, împreună cu aceasta, ulterior datei de 22 aprilie 2012, următoarele bunuri comune:

– autoturismul marca (…), cu serie șasiu (…), înmatriculat sub nr. (…), cumpărat de C.(fostă C.) C.-M., cu prețul declarat de 40.000 euro, la data de 25 aprilie 2012;

– o cotă de 1/2 din terenul situat în municipiul Constanța, pe care cei doi soți au dobândit-o, prin cumpărare, cu prețul declarat de 5.000 lei, de la părinții inculpatului, la data de 10 iulie 2012, potrivit contractului de   vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (…), cealaltă cotă de 1/2 fiind bun propriu al inculpatului, dobândit anterior datei de 22 aprilie 2012, respectiv la data de 6 aprilie 2011, prin atribuire în proprietate, în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991[5], cu modificările și completările ulterioare, conform Ordinului nr. (…) al Prefectului județului Constanța;

– clădirea aflată pe terenul anterior menționat, edificată în baza autorizației de construire nr. (…), emisă de Primăria municipiului Constanța, la data de 24 septembrie 2012.

În cursul cercetării judecătorești, la cererea parchetului, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în materia construcții, cu privire la clădirea respectivă, pentru a se stabili valoarea cheltuielilor efectuate pentru edificarea sa.

Prin raportul de expertiză întocmit de expertul B.A. (desemnat de către instanță), s-a stabilit că valoarea cheltuielilor pentru realizarea lucrărilor de construcții la acel imobil este de 597.962 lei, din care 458.158 lei reprezintă materialele, 8.638 lei, utilajele, și 131.166 lei, manopera. Cu privire la acest raport de expertiză, au formulat obiecțiuni atât parchetul, cât și inculpatul, la care expertul anterior nominalizat a răspuns în cuprinsul unui supliment la raportul de expertiză.

Având în vedere faptul că parchetul a susținut, în prima obiecțiune, că nu ar trebui luate în calcul cheltuielile cu taxele aferente manoperei lucrărilor, reprezentând cotele sociale, în sumă de 23.425,99 lei, punct de vedere constatat fondat de către instanță, întrucât, potrivit constatărilor expertului, execuția lucrărilor s-a făcut în regie proprie, expertul a recalculat valoarea cheltuielilor pentru realizarea lucrărilor de construcții, prin diminuarea valorii manoperei cu suma anterior menționată, rezultând astfel o valoare totală de 574.536 lei (pe care instanța o reține), din care 458.158 lei reprezintă materialele, 8.638 lei, utilajele, și 107.740 lei, manopera.

Referitor la cea de-a doua obiecțiune a parchetului, susținută și de către inculpat, privind scăderea din cheltuielile cu materialele a costului obiectelor sanitare nemontate, de 3.491,71 lei, expertul a precizat că devizul prezentat nu cuprinde costul acelor obiecte și/sau montajul acestora, instanța constatând astfel că obiecțiunea respectivă nu are fundament.

Cu privire la celelalte obiecțiuni ale inculpatului, expertul a precizat că: raportat la obiectivul stabilit al expertizei, analizele prezentate au avut în vedere estimarea cheltuielilor cu realizarea investiției care s-ar face în mod obișnuit, la prețuri de piață; la întocmirea devizelor de lucrări, nu s-au avut în vedere cheltuielile pe care inculpatul susține că le-a efectuat sau nu, întrucât acest lucru nu este posibil; devizele de lucrări prezentate au la bază cheltuielile cu materialele, utilajele necesare pentru efectuarea lucrărilor și manopera aferentă, pe categorii de lucrări, indicate în normele naționale. În atari condiții, instanța a statuat că acele obiecțiuni sunt nefondate.

Pe baza probatoriului cauzei, s-a constatat că, pe lângă cheltuielile efectuate pentru dobândirea bunurilor anterior menționate (40.000 euro, 5.000 lei și 574.536 lei), inculpatul și soția sa au făcut și următoarele cheltuieli:

– 3.950 euro, costul unui voiaj, în scop turistic, în Singapore și Insula Bali, în perioada 24 octombrie-4 noiembrie 2011;

– 11.000 euro, costurile unor călătorii, în scop turistic, în Croația (o călătorie în anul 2012), în Mexic-Cancun (o călătorie în luna ianuarie 2013), în Italia (o călătorie în luna iunie 2013), în Olanda (o călătorie în luna septembrie 2013), în Franța (o călătorie în luna noiembrie 2013), în Germania (două călătorii în lunile august 2013 și ianuarie/februarie 2014) și în Ungaria (o călătorie în luna mai 2014), conform postărilor (necontestate) realizate de către soția inculpatului, C.C.-M., pe rețeaua de socializare Facebook. Costurile acestor călătorii au fost stabilite prin estimare, instanța considerând rezonabil a reține, pentru două persoane, un cost de câte 1.000 euro pentru fiecare dintre cele șapte călătorii realizate în țări europene (în total, 7.000 euro) și, respectiv, un cost de 4.000 euro, pentru călătoria efectuată în Mexic, luând drept element de comparație și costul voiajului din Singapore și Insula Bali;

– 25.000 lei, costurile achiziționării de parfumuri, bijuterii și obiecte de vestimentație, conform postărilor (necontestate) realizate de către soția inculpatului, C.C.-M., pe rețeaua de socializare Facebook. Și aceste costuri au fost stabilite prin estimare, instanța considerând rezonabil a reține suma anterior menționată, în condițiile în care postările respective se referă, între altele, la un parfum cu nr. 146 dintr-o serie limitată de 1.000 de bucăți pe plan mondial și la un set de bijuterii cu perle și diamante.

Concluzionând, instanța reține că inculpatul și soția sa au efectuat cheltuieli în valoare totală de 604.536 lei și 54.950 euro.

Pe de altă parte, instanța constată, pe baza probatoriului cauzei, că inculpatul și soția sa au realizat următoarele venituri:

– în perioada 2010-2014, cu referire la inculpatul C.S.: venituri nete din activități independente (avocatură), transfer de proprietăți imobiliare din patrimoniul personal, dobânzi și transfer de titluri de valoare, de 29.597 lei, 28.017 lei, 267.488 lei, 1.602 lei, 28.131 lei, 541 lei, 31 lei, 10.456 lei, 26.794 lei și 47.703 lei, prin urmare un total de 440.360 lei, la care se adaugă două depozite de 21.500 euro și 60.000 lei;

– în perioada 2010-2013, relativ la soția inculpatului, C.C.-M.: venituri nete din salarii și dobânzi, de 5.404 lei, 147 lei, 10.896 lei, 1 leu, 7.382 lei și 567 lei, prin urmare un total de 24.397 lei, la care se adaugă sumele cu care, după căsătorie, începând cu data de 9 noiembrie 2011, a fost alimentat un cont bancar, de 10.750 lei și 21.800 lei, prin urmare un total de 32.550 lei. Instanța nu a ținut seama de sumele cu care același cont a fost alimentat în perioada anterioară căsătoriei, întrucât, din rulajul contului respectiv, rezultă că acele sume au fost retrase, la scurt timp după fiecare alimentare, astfel că, la data de 31 martie 2011, sold creditor era de numai 63,45 lei.

De asemenea, instanța nu a luat în considerare, la stabilirea veniturilor, declarația (autentificată la data de 23 iulie 2014), prin care o verișoară a numitei C.C.-M., soția inculpatului, a susținut că ar fi împrumutat de la aceasta suma de 15.000 euro, pe care i-ar fi restituit-o la începutul lunii martie 2012, respectiv declarațiile (una olografă, datând din 3 iulie 2014, și alta autentificată la data de 2 noiembrie 2015), prin care mama inculpatului, C.E., a susținut că, împreună cu soțul, l-ar fi ajutat pe fiul lor cu sumele de 36.000 euro și 100.000 lei, întrucât, după cum lesne se poate observa, toate aceste înscrisuri au fost întocmite după formularea de acuzații împotriva inculpatului, iar cele autentificate chiar după trimiterea lui în judecată, având un evident caracter pro causa, astfel că faptele pe care le consemnează sunt lipsite de credibilitate.

Totodată, instanța nu a ținut seama nici de pierderile declarate de societatea având-o ca asociat și administrator pe soția inculpatului, C.C.-M., SC S.T. SRL, fiindcă, pe de o parte, patrimoniul societății nu se confundă cu patrimoniul asociatului său, iar, pe de altă parte, nu există nicio dovadă că sus-numita ar fi suportat acele pierderi. În acest context, instanța reamintește că inculpatul a susținut, în mod constant, pe parcursul cercetării judecătorești, până la declanșarea procedurii de divorț, ca argument pentru ridicarea interdicției de a profesa ca avocat (impusă pe durata măsurii preventive a controlului judiciar), că soția sa realiza un venit brut lunar de numai 1.200 lei, prezentând, în dovedirea susținerii sale, contractul individual de muncă al acesteia, încheiat chiar cu societatea respectivă la data de 1 iunie 2010.

Concluzionând, instanța reține că inculpatul și soția sa au realizat venituri nete în valoare totală de 557.307 lei și 21.500 euro. Scăzând aceste sume din cheltuielile anterior menționate, de 604.536 lei și 54.950 euro, rezultă o diferență nejustificată de 47.229 lei și 33.450 euro. Cu privire la această diferență, instanța, potrivit art. 118² alin. (2) lit. b) C.pen. din 1969, are convingerea că provine din activități infracționale de natura celor pentru care inculpatul a fost condamnat (trafic de influență). În acest sens, pe lângă aspectele deja evidențiate cu ocazia expunerii situației de fapt, este de menționat și declarațiile martorelor A.A. și D.S., care, în mod constant, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, au arătat că inculpatul le-a cerut și a primit de la ele suma de 20.000 euro, pe care nu a restituit-o, promițând „intervenții” la o instanță din municipiul C., pentru obținerea eliberării din arest preventiv a fiului și, respectiv, a soțului lor, D.C., acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prilej în care acesta le-a spus că „face el într-un fel și-l scoate” și că „poate să-l dea afară”.

În consecință, instanța, în temeiul art. 118² alin. (1) lit. p) și alin. (2) C.pen. din 1969, se impune confiscarea extinsă de la inculpat a sumei de 47.229 lei, precum și a sumei de 33.450 euro (în echivalent în lei la cursul oficial de schimb al Băncii Naționale a României de la data executării acestei măsuri).

Pentru punerea în executare a măsurii confiscării extinse, instanța a dispus, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 alin. (1), (2) și (4) din noul Cod de procedură penală, menținerea măsurii sechestrului asigurător, instituită prin ordonanța procurorului, însă numai asupra bunurilor dobândite după intrarea în vigoare, la data de 22 aprilie 2012, a Legii nr. 63/2012, respectiv cota devălmașă aparținând inculpatului din autoturismul marca (…), cu serie șasiu (…), înmatriculat sub nr. (…), cota de 1/2 din terenul situat în municipiul Constanța, strada N.I., nr. (…), județul Constanța, intabulat în Cartea Funciară nr. (…), precum și clădirea edificată pe acest teren, până la concurența sumelor de 47.229 lei și de 33.450 euro (în echivalent în lei la cursul oficial de schimb al Băncii Naționale a României de la data executării măsurii confiscării extinse).

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis apelul declarat de către inculpatul C.S., relevând următoarele:

Instanța supremă nu are nicio obiecțiune cu privire la cele minuțios și aprofundat probator au fost prezentate de către prima instanță, inclusiv convingerea că sumele supuse confiscării extinse provin din activități infracționale de natura celor pentru care inculpatul a fost condamnat, respectiv trafic de influență.

Singura chestiune de corectat derivă din afirmația că inculpatul a făcut și următoarea cheltuială: suma de 3.950 euro, costul unui voiaj, în scop turistic, în Singapore și Insula Bali, în perioada 24 octombrie-4 noiembrie 2011. În contextul în care chiar instanța de fond explicitează că, prin Decizia nr. 356/2014, Curtea Constituțională a României a statuat că dispozițiile art. 118² alin. (2) lit. a) C.pen. din 1969 sunt constituționale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012 (care s-a produs la data de 22 aprilie 2012), nu vedem rațiunea legală a confiscării respectivei sume.

Prin urmare, rejudecând cauza, în temeiul 118² alin. (1) lit. p) și alin. (2) C.pen. din 1969, instanța supremă a dispus confiscarea extinsă de la inculpatul C.S. a sumei de 47.229 lei, precum și a sumei de 29.500 euro (în echivalent în lei la cursul oficial de schimb al BNR de la data executării acestei măsuri).

(Înalta Curte de Casație și Justiție, S. pen., Dec. nr. 472/A/2016)

II. Notă aprobativă. 1. Este de menționat că măsura de siguranță a confiscării extinse a fost introdusă în dreptul nostru penal prin Legea nr. 63/2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al României și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

2. Actualmente, potrivit art. 112¹ alin. (1) din noul Cod penal[6] (Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare), pentru a fi dispusă confiscarea extinsă, este necesar, printre altele, ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile indicate să fie închisoarea de 4 ani sau mai mare, și nu de 5 ani sau mai mare cum era în reglementarea anterioară [art. 118² alin. (1) teza finală C.pen. din 1969].

3. Deși Decizia nr. 356/2014 a Curții Constituționale a României face referire numai la bunurile dobândite înainte de momentul intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012, evident are în vedere și cheltuielile efectuate anterior acestui moment.

* Rubrică realizată de: prof. univ. dr. Augustin Lazăr, procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, e-mail: lazar_augustin@mpublic.ro, cabinet_pg@mpublic.ro; Cornelia-Adriana Șandru, consilier al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, e-mail: sandru_adriana@mpublic.ro; dr. Gheorghe Ivan, redactor-șef – revista ,,Pro Lege”,  procuror – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul de documentare și statistică judiciară, prof. univ. – Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice, Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galați, cercetător științific asociat − Institutul de Cercetări Juridice ,,Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, coordonatorul Centrului pentru studii în materie de justiție penală și al Laboratorului de investigații și cercetare  criminalistică − Institutul Transfrontalier de Studii Internaționale și Justiție Penală Galați, e-mail: ivan_gheorghe_p@yahoo.com, ivan_gheorghe@mpublic.ro.

[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 19 aprilie 2012.

[2] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 14 aprilie 2014.

[3] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000.

[4] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014.

[5] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998.

[6] Art. 112¹. Confiscarea extinsă

(1) Sunt supuse confiscării și alte bunuri decât cele menționate la art. 112, în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracțiuni, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material și pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare:

a) infracțiuni privind traficul de droguri și de precursori;

b) infracțiuni privind traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile;

c) infracțiuni privind frontiera de stat a României;

d) infracțiunea de spălare a banilor;

e) infracțiuni din legislația privind prevenirea și combaterea pornografiei;

f) infracțiuni din legislația privind combaterea terorismului;

g) constituirea unui grup infracțional organizat;

h) infracțiuni contra patrimoniului;

i) nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare, materiilor explozive și al precursorilor de explozivi restricționați;

j) falsificarea de monede, timbre sau de alte valori;

k) divulgarea secretului economic, concurența neloială, nerespectarea dispozițiilor privind operații de import sau export, deturnarea de fonduri, infracțiuni privind regimul importului și al exportului, precum și al introducerii și scoaterii din țară de deșeuri și reziduuri;

l) infracțiuni privind jocurile de noroc;

m) infracțiuni de corupție, infracțiunile asimilate acestora, precum și infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene;

n) infracțiuni de evaziune fiscală;

o) infracțiuni privind regimul vamal;

p) infracțiuni de fraudă comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice;

q) traficul de organe, țesuturi sau celule de origine umană.

(2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit;

b) instanța are convingerea că bunurile respective provin din activități infracționale de natura celor prevăzute la alin. (1).

(3) Pentru aplicarea dispozițiilor alin. (2) se va ține seama și de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată ori de un terț unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deține controlul.

(4) Prin bunuri, conform prezentului articol, se înțelege și sumele de bani.

(5) La stabilirea diferenței dintre veniturile licite și valoarea bunurilor dobândite se vor avea în vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor și cheltuielile făcute de persoana condamnată, membrii familiei acesteia.

(6) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani și bunuri până la concurența valorii acestora.

(7) Se confiscă, de asemenea, bunurile și banii obținuți din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, precum și bunurile produse de acestea.

(8) Confiscarea nu poate depăși valoarea bunurilor dobândite în perioada prevăzută la alin. (2), care excedează nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.”