Particularități ale subiectului activ al infracțiunilor de terorism

dr. Remus JURJ-TUDORAN *

Procuror − Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție,

Serviciul de documentare și statistică judiciară

Redactor-șef adjunct − revista ,,Pro Lege”

ABSTRACT

The author analyses, after a short introduction in Islam, in different situations, the active system of the terrorism offence, like: the suicide terrorism, the terrorist woman, the terrorist juvenile, the “lonely wolf” type of terrorist and the independent cells, by correlating with the interpretations of the texts from the Koran issued by masses of Muslims, eager for peace and quiet and on the opposite side with the interpretations of the clergy from the radical madrasa (religious schools), in which the Jihad and the martyrdom are instruments through which are glorified the terrorist acts of the suicides.

Key words: the Islam, terrorism, terrorist, lonely wolf, de-radicalization, peaceful religion.

1. Scurtă introducere în Islam

În septembrie 2015, sub coordonarea Muftiului Manzar Hasan Khan Ashrafi Misbahi, peste 1.000 de clerici musulmani din India au sprijinit o fatwa[1] împotriva grupării jihadiste Statul Islamic și adepților săi, afirmând că aceștia nu au nimic în comun cu islamul. Fatwa spune că actele Statului Islamic sunt inumane și neislamice, deoarece ucid oameni nevinovați, femei și copii și că proclamarea sa drept califat islamic este neîntemeiată[2].

O altă fatwa a fost emisă de clericii seniori din Arabia Saudită , ca parte a unei campanii de intensificare de către regatul conservator a campaniei de subminare a legitimității insurgenților din Irak și Siria (ISIS) și pentru a descuraja sprijinul pentru extremiști, declarând terorismul o „crimă atroce” în temeiul legii sharia[3].

Sheikh Salman Al-Oadah (cleric saudit care militează pentru un Islam pașnic[4]) a scris[5]: ”Musulmanii care trăiesc în țări ne-musulmane trebuie să respecte regulile și legile țării căreia i-au fost încredințați prin viza de intrare. În același timp, vor trebui să evite orice contravine învățăturilor Islamului[6]. În cazul în care sunt obligați prin lege să facă ceva ce este contrar învățămintelor Islamului[7], trebuie să adere cu cerințele minime pe care legea le cere de la ei. Una dintre cele mai bune metode pentru musulmanii care trăiesc în aceste țări este răbdarea[8]. Atâta timp cât au fost de acord să trăiască într-o țară ne-musulmană[9], ei să nu fie niciodată răzvrătiți față de locuitorii locului ales pentru rezidență, chiar și dacă este greu pentru ei să îndure[10].”

Islamul nu forțează pe nimeni să-l accepte[11]. ,,Nu este silire la credință! Răzvedită[12] este deosebirea dintre calea cea dreaptă și rătăcire, iar acela care se leapădă de Taghut (orice alte false zeități și orice este adorat alături de Dumnezeu) și crede în Dumnezeu, acela s-a prins de cea mai trainică toartă [Islamul], care nu se sparge niciodată.” (Coran Sura 2 versetul 256)[13]. Dacă omul refuză să se supună de-a lungul vieții lui, există un avertisment în Sură împotriva groazei Zilei Judecății: “Și opriți-i pe ei, pentru că ei trebuie să fie întrebați! De ce nu vă ajutați voi unii altora? Dar în Ziua aceea vor fi ei supuși.” (Coran Sura 37 versetele 24-26). Ca și cum ne spune: “Ori te supui de bună voie în această viață, ori vei fi forțat să te supui în Ziua de Apoi[14].

Jihad[15] este un termen complex în islam, care se referă la orice efort îndreptat către o cauză bună, fie că este un act de adorare sau de caritate ori un seviciu. Totuși, războiul pentru apărarea islamului sau a celor oprimați este denumit jihad deoarece reprezintă un mare efort și sacrificiu. Dumnezeu a legiferat lupta doar ca răspuns sau reacție față de cei care inițiază agresiunea împotriva comunității musulmane, dar a interzis fărădelegile, terorismul sau convertirea la islam cu forța. “Luptați pe calea lui Dumnezeu împotriva acelora care se luptă cu voi[16], dar nu începeți voi lupta, căci Dumnezeu nu-i iubește pe cei care încep lupte.” (Coran Sura 2 versetul 190)[17].

Al-Baydawi a definit încălcarea limitelor ca fiind inițierea ostilităților, atacarea oamenilor pașnici sau comiterea de atrocități pe care le denumim în general crime de război. Al-Baydawi a spus: “și nu începeți voi lupta (nu încălcați limitele) ca însemnând inițierea luptelor, sau să lupți cu cei care sunt protejați de un tratat de pace, ori prin luptă cu cei care niciodată nu au primit vreo chemare la Islam, sau să comiți mutilări sau să ucizi pe cei pe care este interzis să-i ucizi. [tafsir Al-Baydawi 2:190][18]

Astfel, este interzis în islam să ataci oameni din pricina religiei lor[19]. Extremiștii, fie că sunt anti-islam sau chiar din rândul musulmanilor, argumentează că islamul ar permite agresiunea împotriva oamenilor doar pe motivul că ei urmează o altă religie, însă aceasta este absolut cea mai urâtă blasfemie la adresa islamului pe care ei își susțin campaniile lor nedrepte de violență și atac la adresa islamului! Din contra, islamul este religia păcii, care caută pacea cu întreaga umanitate[20].

Așa cum s-a precizat[21], ,,versetele subliniază inevitabilitatea Jihadului pentru a apăra metodologia lui Dumnezeu și punerea accentului pe necesitatea cheltuirii banilor pe calea Jihadului (pe calea lui Dumnezeu):Dăruiți pe calea lui Dumnezeu! Și nu vă aruncați cu propriile voastre mâini (pradă) pieirii (prin neglijarea cheltuirii pe calea lui Dumnezeu)![22]. Această metodologie necesită lupta (pe calea lui Dumnezeu) pentru a proteja islamul de dușmanii și inamicii săi, care îi împiedică progresul; nu este o formă a terorismului și a vărsării de sânge. Există o regulă generală în Sfântul Coran; ori de câte ori jihadul este menționat, sunt explicate și regulile sale. De exemplu, porunca jihadului din Sura 2 versetul 190 este direcționată numai împotriva infractorilor”[23].

S-a precizat[24] că sintagma cuvântul „a inspira teamă” este menționată în Coran[25] cu sensul de a împiedica lupta și vărsarea de sânge. Deci, musulmanii trebuie să aibă o putere (care oprește) cu care să-i îngrozească pe dușmani și, în consecință, să facă astfel încât lupta să fie o alegere mai puțin favorabilă pentru dușmani. Chiar și pe timp de război, Islamul, în ciuda concepțiilor greșite pe care le au în zilele noastre oamenii, cheamă la pace[26].

Surele coranice, în special Sura 27 (denumită Furnicile)[27], comunică un mesaj clar musulmanilor și arată că, pentru ca musulmanii să atingă supremația și pentru a fi influenți în relația lor cu alte civilizații, pentru a apăra și proteja religia lui Dumnezeu, ei trebuie să posede o civilizație puternică în domeniul științei, tehnologiei și artei militare, precum și din punct de vedere al puterii materiale[28].

Sura 34 (denumită Saba), asemenea Surei 33 (denumită Alianțele), este o Sură care discută problema succesului în cadrul civilizațiilor; ea continuă sensul început de Sura 33, care se concentrează pe construirea blocurilor civilizației, de la educație până la dezvoltarea tehnologică și până la management, pe când Sura 34 îi întreabă pe aceia care vor să construiască o cultură și o națiune: care este baza acestei culturi? Care este temelia? Obiectivul Surei este importanța și nevoia de credință în civilizația modernă[29].

Coranul, în Sura 42 (denumită Sfatul), acceptă că dezacordul este normal și logic, deoarece este imposibil pentru toți oamenii să fie de acord asupra aceleiași păreri în toate chestiunile, dar interzice disputa și separarea, iar consultarea reprezintă obligația care te protejează de căderea în dispută[30].

S-a subliniat[31] că ,,numărul acelora care au îmbrățișat Islamul după tratatul de pace de la Al-Hudeybiyye (în doar doi ani) a fost de două ori mai mare decât numărul acelora care au îmbrățișat Islamul în cei 20 de ani precedenți ai Dawei (chemării la Islam). Chiar dacă companionii Profetului au dorit să lupte și erau pregătiți pentru aceasta, versetele au arătat că adevărata victorie a fost răspândirea Islamului în Peninsula Arabă, deoarece cel mai bun climat al Islamului de a-l răspândi și de a câștiga noi convertiți este pacea. Aceasta este gloria Islamului”.

,,O, voi oameni! Noi v-am creat dintr-un bărbat și o femeie și v-am făcut popoare și triburi ca voi să vă cunoașteți unii pe alții. Cel mai cinstit dintre voi înaintea lui Dumnezeu este cel mai temător. Dumnezeu este Știutor, Cunoscător.[32] Se observă că ,,întreaga idee centrală a surei este aceea că musulmanii ar trebui să se corijeze și să se îndrepte pe ei înșiși și să-și îmbunătățească comportamentul față de Profet înainte de a înfrunta lumea. În acest fel ei vor câștiga respectul tuturor oamenilor și această conduită plăcută pe care ei o pun în practică va fi transferată altora cu care se vor întâlni”.[33]

2. Aspecte privind definirea terorismului

Actele de terorism, prin natura sau contextul acestora, sunt menite să intimideze grav o populație ori să forțeze un guvern sau o organizație internațională să efectueze ori să se abțină de la efectuarea unui anumit act sau să destabilizeze grav ori să distrugă structurile fundamentale politice, constituționale, economice sau sociale ale unei țări ori ale unei organizații internaționale[34].

Terorismul a fost și este un obiect de studiu atât în institutele de cercetare[35], cât și în literatura de specialitate[36], însă acestea au definit noțiunea de terorism în diferite moduri, fără a se ajunge la o definiție comună. De asemenea, nici convențiile, tratatele internaționale ori rezoluțiile ONU ori ale organismelor europene nu au ajuns la un consens în a defini terorismul.

Din multitudinea de definiții ale terorismului se pot selecta câteva elemente comune ale terorismului[37]:

Victime nevinovate: majoritatea actelor teroriste sunt planificate împotriva unor oameni nevinovați și sunt folosite pentru a obține un răspuns emoțional (frica) a unei părți largi din populație. Deoarece victima directă nu este ținta reală sau obiectivul unui act terorist, acest tip de victimizare este considerat lipsit de sens și familiile victimelor de multe ori se simt folosite.

Violență: actele de terorism sunt întotdeauna violente sau reprezintă o amenințare cu violența împotriva unui anumit grup de oameni.

Crearea sentimentului de frică: teroriștii caută să domine o populație de oameni sau un grup în cadrul societății și fac acest lucru prin a suscita teama prin acte violente împotriva acestor populații.

Audiența: teroriștii caută atenția mass-media prin actele lor violente și prin acele acte speră să impresioneze și să câștige simpatie în jurul lumii pentru cauza lor. Acesta este unul dintre motivele pentru care atacurile teroriste sunt rareori întâmplătoare, deoarece autorii au nevoie să-și planifice actele în așa fel încât să afecteze majoritatea oamenilor, atât direct, cât și prin martorii atacului.

Obiectivele politice: Grupurile teroriste simt că violența nu este numai justificată, ci, de asemenea, necesară pentru a-și atinge obiectivele politice. Ei cred că guvernele străine nu vor asculta misiunea și obiectivele lor pur și simplu vorbind și doresc să intimideze acele guverne prin intermediul unor acte de violență.

Prin Decizia-cadru nr. 2002/475/JAI[38], modificată prin Decizia-cadru nr. 2008/919/JAI[39], se impune statelor membre ale UE să își alinieze legislațiile și să introducă sancțiuni minime pentru infracțiunile de terorism.

Prin decizia cadru menționată mai sus, conceptul de infracțiune teroristă este definit ca o combinație între două elemente[40]:

– Elementul obiectiv: omor, vătămări corporale, luare de ostateci, șantaj, comiterea unor atacuri, amenințarea cu săvârșirea oricăreia dintre aceste fapte enumerate etc.;

– Elementul subiectiv: fapte săvârșite cu scopul de a intimida grav o populație, de a destabiliza sau de a distruge structurile unei țări sau organizații internaționale sau de a constrânge puterile publice să se abțină de la a îndeplini un act oarecare.

Definirea terorismului prezintă interes nu numai din punct de vedere teoretic, ci și din punct de vedere procedural-operativ, deoarece nu este numai o problemă la nivel local, la nivelul unui stat, ci implică de cele mai multe ori și aspecte internaționale. Pentru militari, de altfel ca și pentru civili, războiul de guerilă sau de insurgență este aproape sinonim cu terorismul, deoarece se folosesc aceleași metode violente.

În legislația română, prin Legea nr. 535/2004[41] s-a definit terorismul ca un ansamblul de acțiuni și/sau amenințări care prezintă pericol public și afectează securitatea națională, având următoarele caracteristici:

a) sunt săvârșite premeditat de entități teroriste, motivate de concepții și atitudini extremiste, ostile față de alte entități, împotriva cărora acționează prin modalități violente și/sau distructive;

b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;

c) vizează factori umani și/sau factori materiali din cadrul autorităților și instituțiilor publice, populației civile sau al oricărui alt segment aparținând acestora;

d) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populației, menit să atragă atenția asupra scopurilor urmărite.

Pentru a sancționa faptele săvârșite de entitățile teroriste ca acte teroriste, este necesar să fie îndeplinite una dintre următoarele condiții:

a) sunt săvârșite, de regulă, cu violență și produc stări de neliniște, nesiguranță, teamă, panică sau teroare în rândul populației;

b) atentează grav asupra factorilor umani specifici și nespecifici, precum și asupra factorilor materiali;

c) urmăresc realizarea unor obiective specifice, de natură politică, prin determinarea autorităților statului sau a unei organizații internaționale să dispună, să renunțe sau să influențeze luarea unor decizii în favoarea entității teroriste.

3. Subiectul activ al infracțiunilor de terorism

Subiectul activ al infracțiunilor de terorism poate fi orice persoană care răspunde penal. De asemenea subiect activ al infracțiunii poate fi și o persoană juridică, dacă fapta este săvârșită în numele sau în interesul persoanei juridice, de către organele sau reprezentanții acesteia. (Exemplu: cazul în care o societate comercială care produce material cu dublă utilizare, cunoscând că persoana care cumpără materialele face parte dintr-o organizație teroristă, acceptă să i le vândă, în scopul obținerii unui profit).

3.1 Teroristul sinucigaș

Atacurile sinucigașe au devenit, în ultima perioadă, un fel de modus operandi al organizațiilor teroriste[42]. Deși sinuciderea este interzisă de Coran[43] și martirul este considerat numai cel care a luptat pe Calea lui Dumnezeu[44], extremiștii islamiști care comit actele sinucigașe nu asociază actele lor cu suicidul, ci se consideră eroi, martiri.

Atentatul sinucigaș a fost definit[45] drept o operațiune teroristă al cărei succes este condiționat de moartea planificată prin voința proprie a sinucigașului, finalitate care este folosită de conducătorii organizațiilor teroriste ca modalitate de mobilizare a propriilor susținători[46] și având drept scop câștigarea unui război psihologic prin scăderea moralului publicului. Supraviețuirea autorului actului terorist este considerată un eșec[47].

Ca tactică, atentatul sinucigaș cuprinde atacuri de ținte militare, care sunt imune prin strategii insurgente ordinare (atentate non-sinucigașe, ambuscade în care se folosesc arme de foc, înjunghieri, asasinate etc.), asasinarea liderilor importanți (ținte care în mod normal nu ar fi accesibile prin orice alte mijloace), precum și atacul unui număr mare de civili – prin care se mimează nediscriminarea[48] –, în scopul de a crea frica generalizată.

Prin atentatul sinucigaș se scot la suprafață presiunile selective puternice care funcționează în interiorul grupului terorist, respectiv: cum este ales individul pentru a fi folosit ca atentator sinucigaș, prin acordarea de beneficii familiei sale ori prin amenințarea acesteia[49], prin inducerea sentimentului că este erou și că sinuciderea devine o datorie pentru membrii grupului, doar așa realizându-se obiectivele acestui grup.

S-a susținut[50] că dorința de a muri într-un act de terorism suicidar poate fi motivată de dorința ,,de a trăi pentru totdeauna”, ceea ce poate semnifica că urmarea sinuciderii în beneficiul grupului poate determina persoana să dobândească o mai mare semnificație personală prin prestigiul câștigat, iar potențialul de a fi amintit de către membrii grupului pentru o lungă perioadă de timp poate face posibil ca individul să obțină o semnificație mai personală în moarte decât o poate obține în timpul unei vieți extinse.

De asemenea, insatisfacția privind anumite situații în care se afla acest tip de persoană înaintea ostilităților, cum ar fi rezistența la ocupația străină, pierderi personale sau traume, răzbunare și umilire față de nedreptatea suferită, toate acestea pot servi ca precursori pentru terorismul sinucigaș[51].

Totuși, aspectele politice și sociale ale actelor teroriste sinucigașe sunt considerate a fi mai importante sau mai pertinente pentru combaterea terorismului decât aspectele individuale. Această opinie poate fi acceptată, deoarece este dificil a se obține informații cu privire la ceea ce motivează o persoană să se angajeze în acest comportament, dat fiind faptul că teroriștii sinucigași, la urma urmei, operează în secret, ei fiind protejați de grupuri clandestine și mulți nu vin să spună poveștile lor investigatorilor sau cercetătorilor în domeniu[52]. Totodată, bazele de date[53] pot să fie exploatate pentru a se obține informații concrete despre atacurile teroriste sinucigașe – când și unde se produc, ținte, tactici și arme folosite, precum și motivațiile grupurilor care le promovează –, dar ele nu sunt proiectate pentru a furniza perspective asupra motivațiilor sau cauzelor psihopatologice sau tendințe de potențial suicid ale persoanelor care apelează la actele de terorism sinucigaș[54].

Dar, așa cum s-a subliniat[55], unele studii se concentrează de obicei pe rezerva de potențiali recruți și omit a se concentra pe impedimentele care îl împiedică pe potențialul recrut să devină membru al organizației. Aceasta în condițiile în care liderul organizației este foarte atent și lucrează în secret la alegerea noilor membri, deoarece fiecare dintre aceștia poate fi și un potențial infomator pentru autoritățile de aplicare a legii. Alegerea unui nou membru este o procedură în care un rol important în decizia liderului îl joacă mai ales legăturile familiale și de prietenie ale potențialului recrut cu membrii organizației. Odată cu aderarea la rețeaua teroristă, devine dificil pentru un individ să renunțe la aceasta fără a trăda familia și pe cei mai apropiați prieteni ai săi. Loialitatea naturală și intensă pentru organizație inspiră credința participantului și transformă musulmanii alienați în teroriști fanatici[56]. O altă metodă de fidelizare este absorbția virtuală a timpului membrilor grupării teroriste în activități legate de grup, cum ar fi adorare, prozelitism, strângere de fonduri și activități de formare[57].

Antrenamentul este un alt exemplu de motivație care apare ca o influență externă, mai degrabă decât din ambiția intrinsecă sau aspirația individului. Recruții beneficiază de regim extrem de monitorizat și disciplinat de studii spirituale, pregătire psihologică[58] și pregătire militară care durează luni de zile, fiind instruiți pentru a vedea operațiunile sinucigașe ca pe o ușă deschisă spre paradis.[59] Riscurile de securitate care rezultă din folosirea persoanelor instabile emoțional pentru atacuri sinucigașe sunt minimizate, deoarece, la fel ca în orice manipulare de substanțe potențial periculoase sau de arme, organizațiile teroriste iau în mod natural măsuri de precauție pentru a minimiza riscurile[60].

S-a susținut[61] că, în ciuda eterogenității antecendentelor demografice ale teroriștilor sinucigași, toți aceștia au două caracteristici comune. Una dintre ele este aceea că sinucigașul este membru într-o organizație teroristă. Niciodată un terorist sinucigaș singuratic nu a efectuat o operațiune într-un moment de revelație cerească sau răzbunare. În schimb, toate atacurile sinucigașe sunt coordonate, proiectate, premeditate și organizate de către o organizație teroristă.

Atentatul sinucigaș este folosit îndeosebi de celule independente ale grupărilor teroriste, care au acces la informații și beneficiază de libertatea de mișcare garantată de democrația statelor în care locuiesc. Aceste persoane sunt născute sau au fost indigenizate în statele în care desfășoară actele teroriste, devenind cetățeni cu drepturi cetățenești ai statelor democratice, dar acționând ca reprezentanți ai grupărilor teroriste din Orientul Mijlociu.[62]

Succesul misiunii sinucigașe este garantat, deoarece odată ce teroristul se depărtează de baza sa, el poate pătrunde într-o arie cu nivel înalt de securitate și nu necesită nici un plan de scăpare, astfel că, chiar dacă acesta va fi oprit de forțele de ordine înainte de țintă, el se poate detona, creând victime omenești și pagube materiale, iar prin intermediul mass-media se transmite către populație sentimentul de teamă, de teroare. Este aproape imposibil să se angajeze contra-măsuri în timp util și precise pentru a se evita un atac sinucigaș.

În opinia noastră, poate fi calificat ca terorist sinucigaș nu numai persoana care, având asupra sa o încărcătură de explozibil, se detonează în mulțime, ci și acea persoană care, fără a avea pe corpul său o asemenea încărcătură, ci într-un rucsac sau într-o jucărie[63] ori într-un autovehicul, acționează într-un mod care conduce în mod previzibil fie la moartea sa, fie la uciderea sa de către forțele de ordine, moarte acceptată în mod intenționat de către autor[64]. Cu titlu de exemplu, menționăm situația în care teroristul intră cu un autovehicul încărcat cu explozibil în obiectivul vizat (fie direct în mulțime, fie într-o clădire în care se află multe persoane) ori cazul în care detonarea explozibilului din rucsac sau jucărie are loc în asemenea condiții, încât teroristul este conștient că nu are timp să scape.

Chiar dacă cele mai folosite metode sunt cele în care se utilizează explozibili, atacurile de la 11 septembrie 2001 demonstrează că atacurile sinucigașe se pot realiza cu mijloace dintre cele mai diverse, de la folosirea de avioane până la folosirea de camioane[65], ori alte vehicule care sunt modificate astfel încât să fie încărcate cu explozibili care vor fi detonați la ținta aleasă.

Folosirea teroristului sinucigaș prezintă un risc minim pentru organizație, deoarece acesta nu mai poate fi interogat. De aceea, atacul sinucigaș este definit ca o tactică care echilibrează forțele într-un așa denumit război asimetric; purtătorul de cuvânt al unei grupări teroriste a declarat: ,,Nu avem F-16, Apache, elicoptere și rachete … Ei ne atacă cu arme împotriva cărora nu ne putem apăra. Și acum avem o armă de care ei nu se pot apăra împotriva noastră. Noi credem că această armă creează un fel de echilibru, deoarece această armă este ca un F-16”.[66]

Cercetătorii, prin studiile lor[67], au încercat să identifice un posibil portret psihologic al teroristului sinucigaș, rezultând că, în cele mai multe cazuri, teroriștii sinucigași sunt normali psihologic și nu ar avea tendințe de sinucidere, deși s-a susținut că există și cazuri în care unii dintre teroriștii investigați ar suferi de boli mintale, cum ar fi depresia sau psihoza, care ar fi dus la tentative de sinucidere în trecut.[68] Aceasta în condițiile în care recruții care afișează semne patologice în comportamentul lor sunt excluși automat din organizație, din motive de securitate organizațională. Ei nu sunt de încredere să urmeze ordinele și pot pune în pericol o operațiune sau întreaga supraviețuire a celulei teroriste[69].

Condiționarea emoțională care permite indivizilor să devină teroriști sinucigași se bazează pe circumstanțele individuale și pe un proces controlat de manipulare. Aceasta înseamnă că fiecare organizație teroristă folosește o anumită logică în evaluarea potențialilor candidați, în care caută anumite trăsături de personalitate[70].

În cazul studiului efectuat asupra unei scrisori-testament a unui atentator implicat în atentatele din 11 septembrie 2001 de la World Trade Center[71], s-a concluzionat că subiecții dispun de vaste cunoștințe religioase și de deprinderi formate și perfecționate prin pregătire și instruire intensivă[72], într-o perioadă de timp îndelungată, iar din analiza simbolisticii religioase rezultă că atât actul uciderii ,,inamicului”, cât și cel al autodistrugerii sunt săvârșite cu acordul divinității. Sacrificiul, ca necesitate în obținerea victoriei asupra inamicului, apare, pe de-o parte, ca un atribut al celor puternici, iar pe de altă parte, ca o datorie.

Elementele referitoare la moarte și, in extenso, moartea în sine, sunt prezentate nu pentru a-l speria pe subiect, ci dimpotrivă, pentru a-l motiva, pentru a-l face să își dorească moartea[73]: ,,Zâmbește în fața morții, oh, tinere, pentru că ești pe drumul către paradisul etern.

Totodată, ca parte a propagandei lor, teroriștii sinucigași încearcă să se prezinte ca fanatici și iraționali, pentru că ei doresc ca victimele potențiale să creadă că nimic nu se poate face împotriva unui astfel de adversar[74]. De aceea, rețelele sociale par să joace un rol important în estimările privind persoana care devine un terorist sinucigaș și posibilitatea ca un grup terorist să folosească un atac sinucigaș cu explozibil[75].

Grupările teroriste folosesc în mod consecvent limbaj eufemistic când se face referire la atacurile sinucigașe, descriindu-se atacul sinucigaș ca un act eroic și sustrăgându-se atenția de la suferințele umane, care există în ambele părți ale conflictului. Înainte de atac, teroristul sinucigaș este descris ca un „martir viu” (al Shahid al hai). Ulterior, înmormântarea „martirului” este descrisă ca o „nuntă”.[76]

Șiitul fundamentalist spune că înainte de a merge la un atentat, teroristul sinucigaș a primit o binecuvântare de la un imam sau un șeic. Acest tip de îndoctrinare poate servi ca un factor auxiliar prin consolidarea convingerilor deja existente și a tendințelor comportamentale, cu un element de angajament personal la misiunea specială. Cu toate acestea, nu induce probabil un comportament suicidar în lipsa altor elemente importante[77].

Mai mulți cercetători[78] au descris procedura pregătitoare utilizată de teroriștii sinucigași palestinieni înainte de atac:

– „profesorii” candidatului rup legăturile sale cu „lumea reală”, prin tăierea comunicării semnificative și a altor legături cu prietenii săi și familia, precum și prin interzicerea muzicii și televiziunii pe motiv că acestea ar putea fi un stimulent sexual;

– timp de o săptămână, înainte de misiune, el (sau ea) va fi atent urmărit pentru a se identifica semne de îndoială, iar un „formator” este atribuit pentru a ghida potențialul terorist împotriva oricăror ezitări;

– unii candidați sunt solicitați să se întindă într-un cimitir pentru câteva ore, pentru a-i ajuta să depășească temerile legate de moarte;

– cu câteva zile înainte de operațiune, candidații sunt filmați cu o armă într-o mână și Coranul în cealaltă, în timp ce se declară chemarea lor și sunt încurajați și alții să-i urmeze. Se subliniază, de asemenea, executarea voluntară a misiunii;

– cu câteva ore înainte de un atac planificat, teroristul sinucigaș trece printr-un exercițiu spiritual intensiv, inclusiv rugăciuni și recitări ale Coranului, prelegeri religioase și post. El plătește toate datoriile și cere iertare pentru păcatele săvârșite;

– înainte de începerea misiunii, teroristul efectuează un ritual de abluțiune[79], pune pe el haine curate și recită rugăciunea tradițională în care cere iertarea și binecuvântarea lui Allah;

– odată săvârșit ritualul, teroristul ia o nouă identitate și nu mai este considerat unul dintre cei vii. El devine Al-Shahid alhayy, un războinic în așteptarea martiriului. Procedura psihologică pregătitoare este fără întoarcere, pentru că anularea ei ar însemna un val de rușine și dezonoare abătute asupra individului și a familiei sale.

Pentru a pune în aplicare procedura psihologică, alte grupări teroriste pregătesc adesea candidați în celule de 3-5 voluntari. Ele sunt denumite khaliyaistishhadiya sau celule de martiri, pentru a le diferenția de askariya khaliya ordinare sau de celulele militare[80].

Întrucât organizațiile teroriste sunt dependente de sprijinul social, financiar, politic și de patronajul moral al circumscripției (teritoriale, politice sau religioase) pe care ei pretind că o reprezintă, pentru crearea unei culturi a martiriului, liderii organizațiilor teroriste urmăresc să genereze un sprijin din partea circumscripției lor de susținători,[81] iar mass-media joacă un rol vital în propagarea terorii legate de atacurile sinucigașe. Studiile au arătat că raportarea în mass-media a atacurilor sinucigașe ca evenimente senzaționale induce, mai ales în rândurile tinerilor, comportamente suicidare „imitatoare” (ceea ce este denumit în literatura de specialitate ca efectul Werther). Este deosebit de relevant ca, în cazul atacurilor sinucigașe cu bombă, în încercarea de a provoca cât mai multe victime posibil, să se realizeze o acoperire media extraordinară.[82] De aceea, una dintre metodele de prevenire a atacurilor teroriste sinucigașe este cea în care se lucrează cu mass-media pentru a se minimaliza glorificarea terorii și pentru ca aceasta să își schimbe atitudinea față de sinucigașul cu bombă[83].

S-a susținut [84] că aceste operațiuni sunt forma supremă de jihad de dragul lui Dumnezeu și, în acest tip de terorism care este permis de Șeri’ah (Sharia), termenul „operațiuni sinucigașe” este un termen incorect și înșelător, deoarece acestea sunt operații eroice ale martirului și nu au nimic de-a face cu sinuciderea. În timp ce cineva care se sinucide și-a pierdut speranța pentru el însuși și în spiritul lui Dumnezeu, martirul este plin de speranță în ceea ce privește spiritul și mila lui Dumnezeu. El se luptă cu dușmanul lui și dușmanul lui Dumnezeu cu această nouă armă, pe care destinul a pus-o în mâinile celor slabi, astfel încât aceștia să lupte împotriva răului cel puternic și arogant.

Însă nu trebuie uitat că unul dintre principiile de bază ale legii islamice este faptul că, la fel ca și obiectivul, mijlocul prin care se atinge acest obiectiv trebuie să fie legitim[85]. Pentru acest motiv, islamul nu numai că încurajează pe musulmani să-și apere credința lor[86], dar, de asemenea, le spune cum ar trebui să fie purtat un război[87]. Se face o distincție între atacurile sinucigașe în timpul unei război, care sunt efectuate de soldați care nu pretind a fi civili, și cele efectuate de civili. Nu se poate apela la jihad pentru uciderea civililor, femeilor, copiilor și persoanelor în vârstă[88] sau pentru răpirea și uciderea persoanelor care nu au nicio legătură cu un anumit incident[89].

De aceea, în vederea elaborării strategiei de prevenire a actelor teroriste, este important ca autoritățile de aplicare a legii să cunoască nu numai ideologia[90], ci și comportamentul teroristului[91].

Studiile efectuate[92] au încercat să răspundă la întrebarea de ce unii musulmani apelează la atacurile sinucigașe, oferind câteva explicații diferite, cea mai puternică explicație fiind o interpretarea greșită a islamului[93].

S-a susținut[94] că, atunci când Osama bin Laden (liderul Al Qaeda) a declarat jihad (Războiul Sfânt) împotriva SUA, el a interpretat în mod independent Sfânta Scriptură (Coranul) și a revendicat un drept personal de a distinge binele de rău, deși nu era în niciun fel calificat să facă acest lucru, lipsindu-i acreditările corespunzătoare pentru interpretarea sensului islamului într-un context modern.

Deși nu sunt antrenați în arta de interpretare, militanții au reușit să reducă o religie pașnică[95] și plină de compasiune la o agendă politică care servește propriul lor scop, mai degrabă lumesc, problemele complexe fiind reduse la „negru sau alb” și nemaiputând fi discutate[96].

S-a precizat[97] că există două principii pe care musulmanii le folosesc pentru a-i ajuta să interpreteze acest gen de versete:

– “Primul principiu este că fiecare verset trebuie să fie înțeles în contextul în care a fost revelat profetului Mahomed. Porunci precum aceea de a lupta cu dușmanii nu ar trebui interpretate ca o regulă generală pentru toate timpurile, deoarece acea poruncă a fost potrivită pentru acea situație istorică specifică și este posibil să nu fie relevantă pentru musulmani în zilele noastre.

– Al doilea principiu este cunoscut ca Abrogarea și înseamnă că, într-un anumit număr de cazuri (se dispută numărul exact), ultima revelație o abrogă sau o anulează pe cea precedentă. Atunci când se aplică acest principiu, versetele de la început care exprimă o atitudine pozitivă față de creștini sunt abrogate de versetele revelate în ultimul an de viață al profetului, care-i cheamă pe musulmani să lupte împotriva unui anumit grup de creștini până când aceștia se vor supune (9:29)[98].

Această ultimă revelație oferă musulmanilor din zilele noastre bazele unei guvernări de tip autoritar”.

Organizațiile teroriste folosesc conceptul de Jihad (Războiul sfânt) în principal ca pretext pentru a lupta împotriva dușmanilor islamului, care sunt etichetați ca infideli[99], imperialiști și musulmani răi[100]. Totodată, conceptul Jihad este folosit ca o scuză pentru a înlătura toate restricțiile morale tradiționale, pentru a lupta cu toate mijloacele disponibile iar, prin această interpretare extremă a teroriștilor, individului îi este permis să mintă, să fure și să ucidă în voie, în numele lui Dumnezeu, fapte care îl îndepărtează de înțelesul original al islamului[101].

Deși actele sinucigașe sunt interzise de islam[102], în madrasele radicale (școli religioase), jihadul și martiriul sunt instrumente prin care se glorifică actele sinucigașilor, iar aceste teme tind, de asemenea, să consolideze în continuare narativul fundamental că islamul este amenințat, iar atentatul sinucigaș este un instrument „pentru a preda inamicului o lecție”, o expresie des folosită de către clerici și profesori radicali și, ulterior, în slogane, de către studenții madras care sunt impresionați de discursurile profesorilor.[103].

În zone din Orientul Mijlociu și Asia de Est există o presiune socială asupra populației locale, pentru a sărbători sinucigașii ca eroi. Ei sunt glorificați în cărți, poezii, cântece și imagini ca și cum ar fi vedete sportive[104].

Imamul Muhammad ibn al-Hasan al-Shaybani – cunoscut ca părintele dreptului internațional islamic – a articulat conceptul de atacuri sinucigașe permise în război în tratatul său, după cum urmează[105]:

,,Este permis ca o persoană să se arunce într-un grup de forțe inamice sau să le atace, în cazurile în care:

– speră că se va salva în cele din urmă, iar în cazul în care nu există nicio astfel de speranță, că va provoca daune inamicului și îl va demoraliza;

– va încuraja proprii combatanți sau

– din cauza unei puteri extraordinare pe care ar putea-o simți”.

Această declarație a fost interpretată de specialiști[106] prin prisma faptului că pentru ca o astfel de operațiune să fie legitimă, trebuie să fie îndeplinite trei condiții:

(1) trebuie să existe un război continuu, activ între musulmani și adversarii lor;

(2) atacatorul ar putea să nu moară în atac; și

(3) în cazul în care acesta moare, moartea lui trebuie să fie cauzată de inamic.

Dacă el este ucis, el va fi un shaheed (martir) în fiecare sens al cuvântului. Acestea sunt acte de eroism în război, atacuri sinucigașe permise și încurajate în islam, dar ele nu sunt efectuate de soldați pretinși a fi civili.

Așa cum s-a subliniat[107], mulți autori de studii de specialitate ignoră această deosebire. În cazul în care un atacator sinucigaș pretinde a fi civil sau în cazul în care un soldat vrea să se predea, fluturând un steag alb, el nu va fi vizat de către forțele armate și se poate apropia, pentru că el are imunitate de non-combatant. În cazul în care persoana se aruncă în aer cu intenția să ucidă membrii forțelor armate ale inamicului, el comite trădare sau perfidie, un act care este strict interzis în legea islamică și dreptul umanitar international. El a înșelat astfel inamicul care, în viitor, ar putea nu mai aibă încredere în civilii autentici sau soldații care vor să se predea. Atacurile sinucigașe asupra civililor sunt, de asemenea, strict interzise, din cauza imunității la care au dreptul în ambele sisteme de drept. Imunitatea lor este evidentă atât în Coran cât și în multe tradiții ale Profetului. Sfântul Coran spune: ”Luptă în calea lui Dumnezeu împotriva celor care luptă împotriva ta, dar nu și începe ostilitățile. Dumnezeu nu iubește pe agresori”.[108]

Profetul a interzis, cu cele mai puternice cuvinte posibile din limba arabă, uciderea femeilor: “Niciodată nu ucide o femeie sau un servitor”. Există de asemenea o unanimitate completă între juriștii musulmani că femeile și copiii nu trebuie să fie uciși. Există doar două excepții de la interdicția generală privind uciderea de femei și copii: în cazul în care aceștia participă la ostilități și în cazul în care uciderea este neintenționată[109].

Interpretând legea islamică, unii autori[110] susțin că, în conformitate cu legea islamică, martiriul, atacurile sinucigașe, sunt permise numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

– pot avea loc numai în timpul unui război;

– trebuie să fie efectuate de către soldați;

– soldații nu trebuie să pretindă a fi non-combatanți;

– atacurile nu trebuie să dăuneze civililor sau bunurilor civile; și

– dispozitivul utilizat nu trebuie să mutileze corpuri.

Atunci când un atacator sinucigaș vizează civili, el ar putea comite cel puțin cinci infracțiuni potrivit legii islamice, și anume: uciderea civililor, mutilarea acestora ca urmare a exploziei, încălcarea încrederii soldaților și civililor inamici, comiterea suicidului și, în cele din urmă, distrugerea bunurilor civile sau a proprietății civile.

3.2 Femeile teroriste sinucigașe

Așa cum s-a subliniat[111], femeile posedă cheile care duc către stabilitatea oricărei societăți. Ele sunt cele care au abilitatea de a menține solidaritatea și unitatea membrilor societăților lor și de a apăra loialitatea și devotamentul față de religia lor.

Totuși, ce le determină pe femei să săvârșească acte de terorism și mai ales acte de terorism sinucigaș? Dacă în cazul bărbaților musulmani este cunoscut faptul că, deși Coranul și nici Hadisurile nu menționează, ei cred că după moarte ajung în paradis unde îi vor aștepta 72 de virgine[112], ce le așteaptă pe femeile teroriste sinucigașe?

În literatura de specialitate, într-o opinie[113] s-a interpretat că în paradis femeile musulmane sinucigașe căsătorite vor fi reunite cu soții lor, iar cele care au avut mai mulți soți pot alege cel mai bun pentru a fi partenerul lor veșnic. Dacă femeia nu este căsătorită, ea se poate căsători cu orice bărbat vrea ea în paradis.

Într-o altă opinie s-a susținut[114] că în islam, cu toate că unele femei musulmane au luat parte la atentate sinucigașe în ultimii ani, ele nu sunt reprezentate în panteonul martirilor iranieni sau Al Qaeda, excluderea fiind deliberată, deoarece femeile sunt considerate că nu pot controla viața și moartea lor în același mod ca bărbații.

Femeia kamikaze care acționează ca o bombă umană simbolizează o „ofertă”, înțeleasă și acceptată de o femeie care nu va fi niciodată mamă[115], sacrificiul ei fiind, în cultura tamil, o extindere a ideii de maternitate.

Urmărirea cronologică a implicării femeii în acte teroriste sinucigașe atestă că femeile sunt de obicei încorporate în campanii de terorism suicidar mult mai târziu decât bărbații, decalajul în procesul de recrutare sugerând că dinamica organizațională în grupurile teroriste influențează în mod diferit oportunitățile pentru femei și bărbați, precum și stimulentele pentru a deveni teroriști sinucigași.[116]

Primul atentat sinucigaș comis de o femeie a avut loc la data de 09 aprilie 1985, în Liban, contra militarilor israelieni, iar prima femeie kamikaze din Europa a fost folosită în Irak, în data de 09 noiembrie 2005[117], contra armatei americane.

Studiile efectuate[118] au constatat că cel puțin 15% dintre teroriștii sinucigași sunt femei, deoarece acestea au anumite avantaje tactice[119], cum ar fi un procedeu secret de atac, elementul de surpriză, ezitarea autorităților de a percheziționa și căuta femeile, stereotipul ideii de non-violență a femeilor care permite o mai bună accesibilitate la obiective, posibilitatea femeilor de a purta un dispozitiv exploziv sub haine, în special în cazul în care se folosesc hainele tradiționale musulmane sau centuri false care mimează starea de femeie însărcinată, impactul emoțional fiind mai mare în cazul în care o femeie sinucigașă chiar este însărcinată[120]. Totodată, faptul că sinucigașul este femeie contribuie la creșterea impactului actului său asupra societății, deoarece teroriștii sinucigași de sex feminin abuzează de sensibilități sociale și desființează ideile stereotipe potrivi cărora femeile sunt pure, inocente și non-violente.

Așa că ori de câte ori acestea sunt identificate ca participanți activi într-o cauză sau un act terorist, mass-media, în goana după senzațional, atribuie acțiunile lor influenței soților, prietenilor, sau în general, bărbaților, în loc să atribuie acestor acțiuni motive și factori similari cu cele ale bărbaților sau chiar alte motive individuale.[121]

Mass-media arabă a dezvoltat ideea participării egale a femeilor palestiniene la jihadul naționalist, folosind implicarea acestora în atacurile sinucigașe ca pe o armă de propagandă a organizațiilor lor[122].

În Republica Cecenă acționează, ca luptătoare de gherilă, un grup de femei supranumite „văduvele negre„, deoarece obișnuiesc să se îmbrace în negru din cap până în picioare, să poarte la brâu „cingătoarea martirului” plină cu explozibil și, se presupune, că sunt văduvele luptătorilor separatiști ceceni. Acestea nu sunt împinse spre acțiuni kamikaze de o idee, ci de deznădejde și de răzbunare[123].

3.3 Minorul folosit ca armă de grupările teroriste

Potrivit art. 113 din Codul penal român, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal. Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ. Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Deși se încalcă dreptul internațional umanitar[124] prin folosirea minorilor sub 18 ani în conflictele armate[125], aceștia sunt recrutați atât de către forțele armate paramilitare[126], cât și de către teroriști[127]. Dar, așa cum s-a subliniat[128], actele de terorism nu pot fi calificate drept acte de război legal, astfel că ele nu sunt acoperite prin convențiile de la Geneva, iar teroriștii sunt, în mare parte, în afara dreptului internațional umanitar. Actele unui soldat minor pot fi acoperite de convențiile internaționale dacă cerințele sunt îndeplinite, însă actele unui terorist minor nu intră în categoria actelor de război protejate de convențiile internaționale, deoarece terorismul în sine este în afara legii.

Minorii pot fi folosiți atât ca simpli membri interni care gătesc, spală sau fac curățenie pentru ceilalți membri, cât și pentru alte activități, cum ar fi spionajul membrilor interni sau culegerea de informații din zona de interes, mergând până la paza armată a bazelor teroriste ori confecționarea dispozitivelor explozive improvizate și, în cele din urmă, chiar până la atentate sinucigașe[129].

Studiile efectuate[130] au subliniat că potențialul factor de recrutare a minorilor este dat de numărul mare de minori care, fiind victime ale haosului social și ale violenței, devin orfani ori refugiați sau sunt doar parțial protejați de adulți, fiind lăsați singuri în lupta lor pentru a supraviețui dificultăților sociale, emoționale și economice[131].

Cu îndoctrinare sistematică, un comandant sau un cleric radical poate, în timp, înlocui poziția unui părinte și îi va servi minorului drept model, fapt pentru care minorii vor accepta în mod natural să se atașeze de acesta, pentru supraviețuire și orientare.

Aderarea la identitatea colectivă sau de grup este, de asemenea, o transformare care are loc în procesul de îndoctrinare. În timp ce sinucigașii adulți s-ar putea confrunta cu unele „experiențe existențiale care îi vor marca”, copiii sunt în imposibilitatea de a procesa sensul ideii de a pune capăt vieții cuiva, mai ales în cazul în care recompensele sunt promise în viața de apoi[132].

Conform unui ghid de lucru cu tinerii radicalizați[133], tinerii recrutați ca teroriști au următoarele vulnerabilități:

– criza de identitate – distanța dintre patrimoniul cultural/religios inconfortabil și locul acestora în societatea din jurul lor;

– criza personală – tensiuni familiale, sentiment de izolare ca adolescent, stimă de sine scăzută, disociere de grupul de prieteni existent și implicare într-un grup nou și diferit de prieteni, căutând răspunsuri la întrebări cu privire la identitatea, credința și apartenența sa;

– situațiile personale – migrația, tensiunile comunității locale, evenimentele care afectează țara sau regiunea de origine, înstrăinarea de valorile din țara de adopție, trăind un sentiment de nedreptate care este declanșat de experiența personală a rasismului sau a discriminării sau de aspecte ale politicii guvernului;

– aspirațiile nesatisfăcute – percepții de nedreptate, senzație de eșec, respingerea vieții civice;

– antecedentele infracționale – experiențele de închisoare, eșecul reintegrării, implicarea anterioară cu grupări criminale.

Uneori acest fenomen de „familie surogat” nu implică o alegere voluntară a minorului, ci o adaptare forțată; uneori, chiar recrutarea se face forțat. Grupările armate răpesc minorii din școli, piețe, case de copii ori spitale și îi forțează să atace bărbați, femei și alți copii, în scopul de a-i desensibiliza față de violență[134].

3.4 Teroristul singuratic lone wolf sau Lone-Actor Terrorism

Conceptul de lone wolf[135] a derivat din conceptul „Leaderless Resistance” (rezistență fără conducător), propus de colonelul Ulius Louis Amoss, care a fost fondatorul Serviciului Internațional de Informații Incorporate, situat în Baltimore, Maryland. Acest concept a fost preluat de naționalistul alb Louis Beam, în 1983, în eseul cu același nume, unde este tratată adoptarea unei tactici în scopul de a evita detectarea de către autorități. Astfel, naționaliștii albi ar trebui să evite structurile tradiționale ierarhice de organizare și, în schimb, să formeze mici „celule fantomă”, care operează independent de conducere și sunt mai dificil de urmărit. Pentru a spori și mai mult securitatea, el descurajează comunicarea între celule. În formularea lui Beam, atât indivizii cât și grupurile mici pot constitui celulele.[136]

Terorismul de tip ,,lup singuratic” reprezintă o variantă chiar mai strict descentralizată, de rezistență fără conducător: se referă la acțiunile planificate integral și efectuate de un individ care acționează în afara oricăror grupuri organizate. În timp ce teroriștii de tip “lup singuratic” sunt influențați de ideologii ale grupurilor externe, ei nu pot fi, în mod semnificativ, afiliați acestora.[137]

Într-o altă opinie, conceptul de terorist “lup singuratic” se referă la persoanele care, în urma radicalizării, decid să comită un atac terorist pe cont propriu sau să sprijine cauze jihadiste prin utilizarea internetului pentru a răspândi propaganda[138].

În literatura de specialitate[139], conceptul de terorist ,,lup singuratic” se referă la crearea și exploatarea intenționată a sentimentului de teamă, prin violență sau amenințare cu violență, comise de către un singur actor care urmărește să schimbe sistemul politic în funcție de propria sa ideologie sau de ideologia unei organizații mai mari, dar care nu primește comenzi, directive sau sprijin material din surse externe[140].

În absența violenței sau a amenințării cu violența, individul poate fi cercetat pentru puncte de vedere extremiste sau radicalizare, dar el nu este un terorist. În lipsa motivației politice, un atac al unui singur actor ar semăna mai mult cu formele tradiționale de criminalitate, de violență organizată sau infracțiuni motivate de ură. În lipsa acțiunii individuale, atacul ar cădea sub definiția tradițională a terorismului care cuprinde violența realizată de către grupurile teroriste organizate[141].

Decizia unei persoane de a se alătura unui grup terorist sau de a deveni un terorist “lup singuratic” este influențată de caracteristici sociale, psihologice și ideologice, cum ar fi: izolarea socială, frecvente tulburări psihologice, respingerea în încercările de a adera la un grup sau o tendință de a evita interacțiunea socială cu alții. Mai mult decât atât, diferențele ideologice sau lipsa utilizării violenței ca formă de manifestare pot influența decizia individuală de a deveni un lup singuratic, mai degrabă decât să acționeze cu un grup organizat[142].

Teroristul “lup singuratic” este capabil să planifice și să execute atacuri, în special asupra forțelor de ordine și a celor militare, la fel de consistente și comparabile sub aspectul consecințelor cu ale grupărilor teroriste[143].

Raportat la autonomia ideologică și la competența socială[144], se disting mai multe situații:

teroristul “lup singuratic”, fan sau adept al unei grupări teroriste, care deși nu ia parte la activitățile organizației, se identifică cu acestea[145] și le susține prin manifestările sale violente și chiar sinucigașe, dar nu colaborează și nu ia parte la atacurile acestor organizații și, chiar dacă poate avea contact cu membri ai unei astfel de organizații teroriste, acei membri nu au nici o influență în orchestrarea atacului teroristului singuratic[146].

În cazul în care teroristul ,,lup singuratic” a acționat ca sinucigaș, acesta este rapid ,,adoptat” de către organizațiile teroriste, care din motive tactice, pentru a-și atinge scopurile, urmăresc să își asume actele teroriste în avantaj propriu chiar dacă teroristul sinucigaș nu le aparține, mai ales în cazul în care există o ,,concurență” între grupările teroriste. Aceasta deoarece asemenea atacuri „eroice” spectaculoase acumulează o atenție sporită în mass-media și de aceea organizațiile teroriste concurează pentru a revendica responsabilitatea pentru martiri[147].

Această categorie a mai fost denumită și cea a soldaților singuri[148], care sunt persoane ce demonstrează un nivel ridicat de competență socială și pot funcționa ca membrii ai societății, dar au niveluri scăzute de autonomie ideologică. Indivizii din această categorie vor acționa singuri în scopuri strategice pentru a avansa obiectivele ideologice și politice ale unei grupări teroriste organizate. Aderarea lor la ideologia unei anumite organizații sugerează, în mod probabil, că vor să încerce contactul cu rețelele teroriste.

Auto-afilierea la un grup islamic este facilitată de umbrela religiei, în special când unul dintre mesajele cheie adoptat de către grupările locale este crearea unui stat islamic guvernat de legea shariei.

teroristul ,,lup singuratic” atipic, cum ar fi cazul Anders Behring Breivik[149], care nu sprijină nicio organizație teroristă, ceea ce îl face greu de urmărit și identificat, dar care, prin activitățile sale, creează pierderi umane comparabile cu atacurile teroriste organizate de grupările teroriste.

Teroristul ,,lup singuratic” atipic are ca factor motivant mânia și revanșa personală[150], plecând de la politicile guvernului, cum ar fi cele legate de imigrație (spre exemplu Breivik dorea o Europă fără musulmani); el nu se sinucide, ci își asumă actele sale. Țintele sale nu sunt organizațiile de forță ale statului sau străinii, ci concetățenii care nu iau atitudine împotriva guvernului și acceptă să fie “invadați”.

Teroristul “lup singuratic” inadaptat social sau cu probleme psihice, care demonstrează un nivel scăzut de competență socială, dar un nivel înalt de autonomie ideologică[151].

Persoanele cu boli mintale sunt mult mai susceptibile să îmbrățișeze activitatea teroristului de tip lup singuratic decât să se alăture grupurilor teroriste, deoarece aceste grupări pot respinge recruții psihologic instabili, întrucât aceștia prezintă amenințări de securitate și logistică[152].

Cu toate că astfel de probleme sunt comune și caracteristice lupilor singuratici, acțiunile lor sunt concepute pentru a servi politicii și sunt, prin natura lor, acte de terorism, luate în considerare ca atare[153].

Intră în această categorie cazul teroristului Theodore Kaczynski[154] (doctor în matematică, dar care s-a luptat cu psihopatologia de-a lungul vieții sale, căutând ajutor psihiatric în timp ce studia la Universitatea din Michigan, și luptându-se periodic cu depresia[155]), care, între 1978 și 1995, a trimis un număr de 16 bombe având ca țintă oameni din cadrul universităților și transporturilor aeriene, omorând 3 oameni și rănind alți 24. Kaczynski a trimis o scrisoare ziarului The New York Times în data de 24 aprilie 1995, promițând că „renunță la terorism” dacă cele două ziare, The Times și The Washington Post, îi vor publica manifestul. În cadrul acestui manifest, intitulat ,,Societatea industrială și viitorul ei”, susținea că atentatele au fost doar o măsură extremă, dar necesară pentru atragerea atenției asupra eroziunii libertății umane datorită avansului tehnologic și a implicațiilor ce rezultă din acesta. Soluția propusă constă în distrugerea completă a întregii societăți tehnico-industriale și revenirea la stadiul primitiv și comunal al vieții.

Ultima categorie a teroriștilor de tip lup singuratic este cea a adepților singuri[156] și cuprinde persoane care demonstrează un nivel scăzut de competență socială și un nivel scăzut de autonomie ideologică. Indivizii din această categorie caută să profite de ideologia unei organizații teroriste existente, dar nu au competența socială necesară pentru a obține acceptarea în grup.

În ceea ce privește crearea unui profil al teroristului “lup singuratic”, studiile au arătat că niciun indicator utilizat în cercetări nu este determinant pentru a identifica o persoană ca fiind un terorist.

Astfel, într-un studiu[157] efectuat asupra a 119 teroriști “lupi singuratici” s-a stabilit că un procent de 96,6% sunt bărbați, jumătate dintre ei sunt necăsătoriți, iar un sfert au declarat că au copii.

În ceea ce privește educația, studiul a relevat că 24,7% au liceul, 32,5% au urmat un colegiu, dar nu l-au absolvit, 22% au studii superioare, din care 6,5% au masterat și 7,8% au școala doctorală.

Studiul a vizat și locul de muncă al teroriștilor “lupi singuratici”, concluzionâdu-se că 40,2% nu aveau un loc de muncă, iar 9,8 % erau încă studenți. Dintre cei angajați, 23,2% lucrau în sectorul serviciilor, 10,2% în sectorul profesional, 4,5% în construcții, 4,5% în sectorul administrativ și 1,8% în sectorul agricol.

Referitor la pregătirea militară, studiul a subliniat că numai 26% dintre subiecți aveau pregătire militară, iar dintre aceștia 23,3% aveau experiență actuală de combatant. Având în vedere și că unul dintre cei mai letali teroriști “lupi singuratici”, Anders Behring Breivik, nu avea pregătire militară, se constată că pregătirea militară nu este un indicator decident pentru a crea profilul unui terorist singuratic[158].

În schimb, având în vedere că procentajul de morți și răniți este mai mare în cazul unor atacuri ale unor teroriști “lupi singuratici” adepți ai extremei drepte decât în cazul unor teroriști “lupi singuratici” inspirați din ideologia religioasă, extremiștii de dreapta reprezintă un aspect substanțial al amenințării cu un singur actor, astfel că astfel de amenințări nu trebuie să fie trecute cu vederea[159].

Unul dintre indicatorii principali ai studiului a fost și cel privind procentul de condamnări pentru infracțiuni grave, rezultând că 41,2% dintre subiecți au fost condamnați pentru infracțiuni privind viața persoanei, tâlhării, distrugeri, dețineri ilegale de arme de foc și de droguri, ultraj contra forțelor de ordine. Dintre aceștia, pe perioada detenției, 32,3% au adoptat ideologii și radicalizări, care ulterior au și fost puse în aplicare.

Nu în ultimul rând, studiul a vizat și istoricul sănătății mintale a subiecților, relevându-se că între 27-31,9% sau 33%, în alte studii, dintre aceștia au avut diagnostic și tratamente în instituții de psihiatrie. Pe diferite sub-grupuri, unele studii au relevant că în cazul teroriștilor singuratici adepți ai extremei dreapte, procentajul este de 28%, în cazul teroriștilor “lupi singuratici” inspirați din ideologia religioasă, procentajul este de 24%, pe când în cazul autorilor care ucid copii în școală (school shooters), procentajul este de 66%[160].

În ceea ce privește identificarea și neutralizarea unui terorist ,,lup singuratic”, trebuie avut în vedere că[161]:

– în cazul actelor de terorism de inspirație religioasă, în general, un procent de 88% din intervențiile autorităților de aplicare a legii au fost determinate de o analiză de informații prelucrate (intelligence), pe când în cazul extremiștilor, cu excepția situațiilor în care autorul a fost identificat în timpul unui incident (sau imediat după), s-a stabilit că 40% din extremiștii extremei drepte au fost descoperiți printr-un element de hazard, ca parte a unei investigații în alte infracțiuni sau pentru că infractorul a detonat accidental un dispozitiv, atrăgând astfel atenția asupra lui;

– teroriștii ,,lupi singuratici” adepți ai extremei drepte tind să se izoleze social (33%), pe când procentul în care teroriștii ,,lupi singuratici” inspirați din ideologia religioasă se izolează social este de numai 9%;

– un procent de 46% dintre teroriștii ,,lupi singuratici” inspirați din ideologia religioasă și-au împărtășit opiniile extreme către un terț, cel mai adesea un membru al familiei, pe când procentul, în cazul teroriștilor ,,lupi singuratici” adepți ai extremei drepte, este de numai 13%. În schimb, teroriștii ,,lupi singuratici” adepți ai extremei drepte postează opiniile lor online în procent de 41%.

3.5 Grupările teroriste izolate

Grupul terorist izolat: compus dintr-un număr mic de persoane, rude sau prieteni, care se decid în mod spontan să formeze un grup terorist[162]. Este dificil de detectat și anihilat. Cel mai cunoscut caz este cel al teroriștilor responsabili pentru atentatul asupra sediului FBI din Oklahoma din 19 aprilie 1995, soldat cu 168 de morți și sute de răniți[163].Cercetătorii au constatat că liderul teroriștilor din Oklahoma a fost refuzat de mai multe organizații de extremă dreaptă[164].

Celulele independente – sunt grupuri de indivizi care nu posedă legături cu o organizație mai mare, chiar dacă unii membri au avut legături subtile cu celule dintr-o organizație sau unii membri ai celulei au fost anterior membri ai unei organizații. Un astfel de exemplu este celula, destructurată de autoritățile spaniole în Operațiunea Nova, care ar fi plănuit un atac asupra Curții Penale Nationale a Spaniei din Madrid[165]. Unii dintre membri au aparținut Grupului Armat Islamic Algerian (GIA)[166], pe parcursul anilor 1990, și au avut legături cu membrii celulelor legate de organizații, inclusiv cei responsabili de atacurile cu bombă din trenurile din Madrid[167].

Concluzii

Fundamentalismul împins la forme extreme, cum ar fi terorismul, n-a exprimat, nu exprimă și nu va exprima niciodată voia lui Dumnezeu. Este produsul egoismului uman, al neînțelegerii adevăratei semnificații a religiei și mesajului lui Dumnezeu către oameni[168]. O religie care sprijină angajarea în război pentru a-și propaga credința este o mișcare represivă care violează dreptul fundamental al omului de a-și alege religia.

Terorismul este contrar scopurilor de mare religie ale islamului, care a venit ca o îndurare pentru lume … și pentru a asigura sistemul de coexistență lumească. Terorismul nu are nimic de-a face cu islamul, care nu este vinovat de această ideologie deviantă … [terorismul] nu este nimic mai mult decât corupția și criminalitatea respinsă de legea islamică sharia și de bunul simț.[169]

Așa cum s-a subliniat chiar de către clericii musulmani, musulmanii ar trebui să se corijeze și să se îndrepte pe ei înșiși și să-și îmbunătățească comportamentul față de Profet înainte de a înfrunta lumea. În acest fel, ei vor câștiga respectul tuturor oamenilor și această conduită plăcută pe care ei o pun în practică va fi transferată altora cu care se vor întâlni.

Niciun indicator utilizat în cercetări nu este determinant pentru a identifica o persoană ca fiind un terorist, însă un instrument important în combaterea amenințării teroriste ar putea fi pregătirea publicului (prietenii, chiar virtuali, membrii de familie sau colegii de muncă) pentru a fi capabil să recunoască un comportament extremist și să fie dispus să sesizeze acest lucru[170].

Prioritatea absolută trebuie să fie prevenirea radicalizării altor persoane[171] și asigurarea faptului că cele care sunt deja radicalizate fac obiectul unor programe de deradicalizare și sunt împiedicate să difuzeze propagandă teroristă și discursuri de incitare la ură[172].

De asemenea, intervențiile autorităților de aplicare a legii ar trebui să aibă la bază o analiză de informații prelucrate (intelligence) și totodată să își intensifice cooperarea prin schimbul de informații în timp real, mai ales că următoarele acțiuni sunt eligibile pentru finanțare din Fondul pentru securitate internă[173]:

(a) acțiuni de îmbunătățire a cooperării polițienești și a coordonării dintre autoritățile de aplicare a legii, inclusiv cu și între organismele competente ale Uniunii, în special Europol și Eurojust, echipe comune de anchetă și orice altă formă de operațiune comună transfrontalieră, accesul la informații și schimbul de informații și tehnologii interoperabile;

(b) proiecte care promovează colaborarea în rețea, parteneriatele de tip public-privat, încrederea, înțelegerea și învățarea reciproce, identificarea, schimbul și diseminarea de know-how, experiență și a celor mai bune practici, împărtășirea informațiilor, acțiuni comune de conștientizare și prognoză, planificarea de contingență și interoperabilitatea;

(c) activități analitice, de monitorizare și evaluare, inclusiv studii și evaluări ale amenințărilor, riscurilor și impactului, care se bazează pe dovezi și respectă prioritățile și inițiativele identificate la nivelul Uniunii, în special cele care au fost aprobate de către Parlamentul European și Consiliu.

Fără a fi pesimiști, ne însușim opinia exprimată în Hotărârea Camerei Deputaților nr. 89/2016[174] pct. 14 și 18 și salutăm măsurile destinate combaterii propagandei teroriste la nivelul Uniunii Europene, dar ne manifestăm îngrijorarea că nici instituțiile Uniunii Europene și nici statele membre confruntate cu riscul radicalizării nu au reușit până în prezent să dezvolte o strategie și tactici de contracarare a propagandei jihadiste, deși dispun de resurse materiale, umane, tehnice și expertiză în domeniul comunicării, superioare părții adverse.

De asemenea, susținem avertismentul că un eșec de durată în modelarea concepțiilor cetățenilor expuși radicalizării ar provoca daune considerabile întregului eșafodaj al combaterii radicalizării.

Nu în ultimul rând, salutăm propunerea Comisiei Europene care menționează ca toți luptătorii străini care se întorc în țările lor să fie identificați, interogați și verificați, pentru a se evalua nivelul de risc pe care îl prezintă, iar cei considerați periculoși să fie returnați sau expulzați[175]. Totodată, apreciem propunerea ca informațiile privind luptătorii străini care se întorc în țările lor să fie în mod sistematic puse la dispoziția Centrului european de combatere a terorismului din cadrul Europol și a statelor membre prin intermediul SIS, iar, în măsura în care există suspiciuni rezonabile că aceștia au comis orori, barbarii, acte de cruzime extremă, documentate masiv în contul Daesh/ISIL, toți acești “luptători străini”, care sunt practic „teroriști crescuți acasă”, să fie menținuți în regim de supraveghere pe tot parcursul clarificării situației lor, să fie culese probe privind faptele lor, să fie supuși obligației legale de cooperare totală cu autoritățile statului, sub sancțiunea extinderii perioadei de supraveghere, să fie incluși în programe de deradicalizare în perioada supravegherii, refuzul având drept consecință extinderea perioadei de supraveghere.


* e-mail: jurj_remus@mpublic.ro.

[1] În religia musulmană, o fatwā (în arabă فتوى; plural fatāwā în arabă فتاوى) este o opinie pe teme religioase privind legea islamică emisă de un Ulema. În islamul sunnit, o fatwā nu este obligatorie pentru nimeni, pe când în islamul șiit poate fi considerată de un individ ca obligatorie, în funcție de relația pe care o are cu respectivul Ulema. Cel care emite o fatwā este muftiu, poziție nu neapărat oficială. Dacă o fatwā nu inovează în vreun fel, atunci ea este o simplă decizie. O fatwā conține în general detaliile raționamentului unui lider islamic, de regulă în raport cu un caz particular, și sunt considerate precedent de musulmanii legați de acel lider, inclusiv de viitorii muftii. [A se vedea site-ul https://ro.wikipedia.org/wiki/Fatw%C4%81 (accesat la 13 februarie 2017)].

[2] A se vedea pe larg informațiile disponibile pe site-ul http://indianexpress.com/article/india/india-others/over-1000-clerics-back-fatwa-against-is/ (accesat la 13 februarie 2017).

[3] A se vedea pe larg informațiile disponibile pe site-ul http://www.npr.org/2014/09/25/351277631/prominent-muslim-sheikh-issues-fatwa-against-isis-violence (accesat la 13 februarie 2017).

[4] A se vedea site-ul http://themuslim500.com/profile/sheikh-salman-al-ouda (accesat la 13 februarie 2017).

[5] A se vedea Colectiv, De ce este Islamul o religie pașnică?, disponibil pe site-ul https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/category/islam-peace/ (accesat la 15 ianuarie 2017).

[6] Din punct de vedere literal, cuvântul arab islam înseamnă “predare” sau “supunere”. Islamul, ca credință, înseamnă totală și sinceră supunere lui Dumnezeu, așa încât omul să poată trăi în pace și liniște. Allah e un cuvânt arab, reprezintă comprimarea a două cuvinte arabe: al (un articol hotărât=ul) și ilah (=Dumnezeu), adică Dumnezeul și însemnă “Unicul și Singurul Dumnezeu”. Legislația islamică este derivată numai din Coran și Sunnah Profetului Muhammad. Coranul în arabă înseamnă recitare, fiind păstrat, ca și Carte Sfântă, prin memorarea întregului text, cuvânt cu cuvânt. Conform tradiției islamice, Coranul a fost revelat profetului Muhammad de către îngerul Gabriel (Gavriil).

Ca și Coranul, Sunnah (Hadis sau Cutuma), care în arabă înseamnă conduită, este inspirată de revelație de la Dumnezeu și cuprinde spusele profetului Muhammad și faptele acestuia și ale unora dintre însoțitorii săi, pe care le-a aprobat. Există două tipuri de Hadis, Hadis profetic, care se referă la vorbele, faptele, încuviințările și însușirile profetului Muhammad, ceea ce a spus, a împlinit și a aprobat el în diferite împrejurări, și Hadis qudsi, care este acela pe care profetul Muhammad i l-a atribuit Lui Dumnezeu.

Coranul trasează modul de viață în linii mari, iar hadisurile Profetului explică și detaliază aceste principii de bază prin spuse și practici (rugăciunea, zakat, hajj) și reprezintă singura variantă validă de interpretare a Coranului.

Hadisul qudsi poate fi plasat între Coran și Hadis, deoarece Coranul este de la Dumnezeu atât din punctul de vedere al sensului, cât și al textului, iar Hadisul qudsi este de la Dumnezeu numai ca sens, textul fiind ales de Profet. Cel care citește Hadisurile qudsi nu este răsplătit așa cum este atunci când recită Coranul. Hadisul profetic îi aparține Profetului atât ca sens, cât și ca text. [A se vedea Colectiv, 100 Hadisuri Qudsi, Editura Taiba, p. 3, disponibil în limba română pe site-ul http://www.muslim-library.com/dl/books/ro3477.pdf (accesat la 24 ianuarie 2017)].

Shari’a (arabă: šarī‘acalea cea bună”, avea în preislam sensul de „cărare ce duce la o oază”, așadar singura cărare care-i garanta viața celui ce-o urma) este legea islamică ce cuprinde totalitatea poruncilor lui Dumnezeu, așa cum au fost ele păstrate în Coran și în Sunna (Cutuma, bazată pe hadīth-uri) sau deduse, uneori, prin alte mijloace. Sharia include atât Credința, cât și practica și cuprinde venerare, atitudine și comportare individuală, ca norme și legi sociale, politice, economice, familiale, penale sau civile. [A se vedea pe larg https://ro.wikipedia.org/wiki/Islam (accesat la 22 ianuarie 2017)].

[7]Atunci când străbateți pământul, nu veți săvârși nici o greșeală dacă veți scurta rugăciunile de teamă să nu vă surprindă tăgăduitorii. Tăgăduitorii sunt vrăjmașii voștri fățiși.” (Coran Sura 4 versetul 101). A se vedea Coranul, traducere G. Grigore, Editura Herald, 2012, p. 76. În continuare orice citare din Coran se va menționa ,,Coranul tradus, op. cit., p…”.

[8] ,,Negreșit veți fi puși la încercare cu bunurile și făpturile voastre și veti auzi multe vorbe de ocară de la cei cărora Cartea le-a fost dată înaintea voastră și de la cei închinători la idoli. Dacă sunteți răbdători, nu vă temeți, acestea sunt din tăria firii.” (Coran, Sura 3 versetul 186). Următoarea șură arată cum trebuie crescut un copil musulman: ,,O fiul meu! Săvârșește-ți rugăciunea, poruncește ceea ce este cuviincios, oprește ceea ce este urâcios, rabdă ceea ce a căzut asupra ta. Întru aceasta este tăria firii” (Coran Sura 31 versetul 17). A se vedea Coranul tradus, op. cit., p. 64 și 287.

[9] Sahih Bukhari este una dintre cele șase colecții canonice Hadith ale islamului. Aceste tradiții profetice sau Hadith au fost colectate de către savantul persano-musulman Muhammad ibn Ismail al-Bukhari, după ce au fost transmise pe cale orală timp de mai multe generații. Musulmanii suniți o consideră ca fiind una dintre cele trei colecții cele mai sigure de Hadith [A se vedea site-ul https://ro.wikipedia.org/wiki/Sahih_al-Bukhari (accesat la 24 ianuarie 2017)]; în hadith numărul 1, Omar ibn Al-Khattab a relatat: „L-am auzit pe Trimisul lui Dumnezeu spunând: «Faptele sunt judecate după intenție și fiecare persoană va avea ca răsplată ceea ce a intenționat. Astfel, cel care a emigrat pentru un beneficiu lumesc sau pentru a se căsători cu o femeie, emigrarea lui va fi pentru aceea ce a dorit.” [A se vedea Sahih Bukhari – Cartea revelației, p. 2, disponibilă în limba română pe site-ul https://islamhouse.com/ro/books/496766/ (accesat la 24 ianuarie 2017)].

[10] ,,O, voi cei ce credeți! Amintiți-vă de harul lui Dumnezeu asupra voastră. Când un popor își întinde mâinile asupra voastră, El îi îndepărtează mâinile de la voi. Temeți-vă de Dumnezeu! Credincioșii să se încredințeze lui Dumnezeu!” (Coran Sura 5 versetul 11). A se vedea Coranul tradus, op. cit., p. 84.

[11] ,,Tu nu-l călăuzești pe cel pe care îl iubești, ci Dumnezeu călăuzește pe cine voiește, căci El îi cunoaște prea bine pe cei care vor să fie călăuziți” (Coran, Sura 28 versetul 56). A se vedea Coranul tradus, op. cit., p. 274.

,,Dacă Domnul tău ar fi vrut, toți locuitorii pământului ar fi crezut. Poți însă să îi silești pe oameni să creadă când nimeni nu poate crede decât cu îngăduința lui Dumnezeu? El face ca întinăciunea să fie asupra celor care nu înțeleg.” (Coran, Sura 10 versetele 99-100). A se vedea Coranul tradus, op. cit., p. 154.

[12] Răzvedít adv. (Rar) Clar, lămurit, deslușit; evident. – V. răzvedi. [A se vedea site-ul http://dexonline.net/definitie-r%C4%83zvedit (accesat la 13 februarie 2017)].

[13] A se vedea Colectiv, Îndeamnă Islamul la violență???, disponibil pe site-ul https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/tag/stradania-pe-calea-lui-allah/ (accesat la 22 ianuarie 2017); În același sens este și traducerea din Coranul tradus, op. cit., p. 44 ,,Nici o stricăciune în Credință! Calea ce Dreaptă se deosebește de rătăcire. Cel care îl tăgăduiește pe Taghut și crede în Dumnezeu a apucat cea mai tainică toartă, cea care nu se sparge. Dumnezeu este Auzitorul, Știutorul.”.

[14] A. Khaled, Reflecții coranice – Înțelegerea obiectivelor versetelor coranice, vol. 3, p. 29 și urm., disponibilă în limba română pe site-ul http://islamromania.ro/wp-content/uploads/2016/03/5bc20b66fbf28cbc131396804e65afdd.pdf (accesat la 13 februarie 2017).

[15] Hajjul este primul simbol practic al Jihadului (Hajjul reprezintă punerea în aplicare a jihadului). Astfel, prin îndeplinirea Hajjului, Dumnezeu le dă musulmanilor șansa de a practica jihadul și de a-și schimba obiceiurile urâte (o pregătire psihologică, psihică și spirituală completă). A se vedea A. Khaled, Reflecții coranice – Înțelegerea obiectivelor versetelor coranice, vol. 1, p. 27, disponibilă în limba română pe site-ul http://islamromania.ro/wp-content/uploads/2016/03/93cc9a4667013261f7152dfd1f1888ac.pdf (accesat la 22 ianuarie 2017).

[16] Conform Hadisului 46. ‘Abdullah bin Mas‘ud a relatat că Profetul a spus: „(În Ziua Judecății), un bărbat va veni ținând de mână un alt bărbat și va spune: «O, Doamne! El este cel care m-a ucis». Allah va spune: «De ce l-ai ucis?». El va spune: «L-am ucis pentru Slava Ta». Allah va spune: «Într-adevăr». Apoi altul va veni, ținând de mână o altă persoană, și va spune: «El este cel care m-a ucis». Allah îl va întreba: «De ce l-ai ucis?». El va spune: «L-am ucis pentru a spăla onoarea persoanei cutare». Allah va spune: «Într-adevăr, gloria nu este a lui». (Astfel, criminalul își va purta păcatul)”. A se vedea Colectiv, 100 de Hadisuri Qudsi, op. cit., p. 38.

[17] Colectiv, Îndeamnă Islamul la violență???, op. cit.; În același sens este și traducerea din Coranul tradus, op. cit., p. 36 (,,Luptați pe calea lui Dumnezeu împotriva acelora care luptă împotriva voastră. Nu fiți călcători de lege, căci Dumnezeu nu-i iubeste pe călcătorii de lege.”).

[18] Colectiv, Îndeamnă Islamul la violență???, op. cit.

[19] ,,Dumnezeu nu vă oprește de la a fi buni și drepți cu cei care nu s-au războit cu voi pe credință și nici nu v-au prigonit din casele voastre. Dumnezeu îi iubește pe cei nepărtinitori.” (Coran Sura 60 Versetul 8). A se vedea Coranul tradus, op. cit., p. 388.

[20] Colectiv, Îndeamnă Islamul la violență???, op. cit.

,,Dacă ei se apleacă către pace, apleacă-te și tu și încredințează-te lui Dumnezeu, căci El este Auzitorul, Știutorul” (Coran Sura 8 versetul 61). A se vedea Coranul tradus, op. cit., p. 132.

,,Dumnezeu nu vă oprește de la a fi buni și drepți cu cei care nu s-au războit cu voi pe credință și nici nu v-au prigonit din casele voastre. Dumnezeu îi iubește pe cei nepărtinitori”. (Coran Sura 60 Versetul 8). A se vedea Coranul tradus, op. cit., p. 388.

[21] A. Khaled, op. cit., vol. 1, p. 26.

[22] ,,Cheltuiți-vă averile pentru Cale lui Dumnezeu! Nu vă aruncați pierzaniei cu propriile voastre mâini. Faceți bine, căci Dumnezeu îi iubește pe făptuitorii de bine” (Coran Sura 2 Versetul 195). A se vedea Coranul tradus, op. cit., p. 36.

[23] Luptați pe calea lui Dumnezeu împotriva acelora care luptă împotriva voastră. Nu fiți călcători de lege, căci Dumnezeu nu-i iubește pe călcătorii de lege.” (Coran Sura 2 Versetul 190). A se vedea Coranul tradus, op. cit., p. 36.

[24] A. Khaled, op. cit., vol. 1, p. 101.

[25] ,,Pregătiți-le tot ce puteți, forță și cai înșăuați, ca să îl îngroziți pe vrăjmașul lui Dumnezeu și al vostru și pe alții pe care nu îi cunoașteți, însă îi cunoaște pe Dumnezeu. Tot ce ați dat pentru calea lui Dumnezeu vă va fi înapoiat și nu veți fi nedreptățiți.” (Coran Sura 8 Versetul 60). A se vedea Coranul tradus, op. cit., p. 132.

[26] ,,Dacă două tabere de credincioși se războiesc, împăcați-le. Dacă una dintre ele s-a ridicat pe nedrept luptați împotriva celei care s-a ridicat, până ce se va pleca înaintea Poruncii lui Dumnezeu. Dacă se pleacă, împăcați-le cu dreptate. Fiți nepărtinitori. Dumnezeu îi iubește pe cei nepărtinitori.” (Coran Sura 49 Versetul 9). A se vedea Coranul tradus, op. cit., p. 360.

[27] ,,Noi le-am dăruit știință lui David și lui Solomon. Ei spuneau: Laudă lui Dumnezeu care ne-a dat întâietate asupra multora din robii Săi credincioși!” (Coran Sura 27 versetul 15). A se vedea Coranul tradus, op. cit., p. 264.

[28] A. Khaled, Reflecții coranice – Înțelegerea obiectivelor versetelor coranice, vol. 2, p. 106 și urm., disponibilă în limba română pe site-ul http://islamromania.ro/wp-content/uploads/2016/03/cd84ae55902bf4598e7bb484f45c67bc.pdf (accesat la 13 februarie 2017).

[29] A. Khaled, Reflecții coranice – Înțelegerea obiectivelor versetelor coranice, vol. 3, p. 23 și urm.

[30] Idem, p. 46 și urm; ,,Ori de ce v-ați certa, judecata este la Dumnezeu” (Coran Sura 42 versetul 10). ,,Țineți-vă legea. Nu vă învrăjbiți asupra ei”. (Coran Sura 42 versetul 13). A se vedea Coranul tradus, op. cit., p. 337.

[31] A. Khaled, Reflecții coranice – Înțelegerea obiectivelor versetelor coranice, vol. 3, p. 57 și urm.

[32] Coran Sura 49 versetul 13. A se vedea Coranul tradus, op. cit., p. 361.

[33] A. Khaled, Reflecții coranice – Înțelegerea obiectivelor versetelor coranice, vol. 3, p. 61.

[34] Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, adoptată la Varșovia la 16 mai 2005, ratificată de România prin Legea nr. 411/2006 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, adoptată la Varșovia la 16 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 949 din 24 noiembrie 2006.

[35] National Institute of Justice, studii publicate pe site-ul www.nij.gov; Terrorism Research Initiative, studii publicate pe site-ul www.terrorismanalysts.com; International Terrorism and Security Research, studii publicate pe site-ul www.terrorism-research.com; The International Relations and Security Network, studii publicate pe site-ul www.isn.ethz.ch.

[36] C. Walter, Defining Terrorism in National and International Law, publicat în 2003, pe site-ul www.unodc.org/tldb/bibliography/Biblio_Terr_Def_Walter_2003.pdf; B. Ganor, Defining Terrorism – Is One Man’s Terrorist Another Man’s Freedom Fighter?, publicat pe site-ul www.ict.org.il/Article/112; S. Setty, What in a name? How nations define terrorism ten years after 9/11, publicat pe site-ul www.law.upenn.edu/live/files/139-setty33upajintll12011.pdf; J. Hodgson, V. Tadros, The impossibility of Defining Terrorism, publicat în august 2013, pe site-ul www.papers.ssrn.com/sol3/papers?abstract_id=2306195 (accesate la 22 februarie 2016).

[37] A se vedea și Al. Schmid, Terrorism The Definitional Problem, publicat în Case Western Reserve Journal of International Law, Volume 36, Issue 2, 2004, disponibil pe site-ul https://pdfs.semanticscholar.org/edd8/52c5ea90442946728c59e584fd2640d8e5c9.pdf; Global Terrorism Database Codebook, June 2016, p. 9, disponibilă pe site-ul: https://www.start.umd.edu/gtd/downloads/Codebook.pdf (accesate la 2 ianuarie 2017).

[38] Decizia-cadru nr. 2002/475/JAI a Consiliului, din 13 iunie 2002, privind combaterea terorismului, publicată în J.O. L 164, din 22 iunie 2002, disponibilă pe site-ul http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32002F0475&from=RO (accesat la 13 februarie 2017).

[39] Decizia-cadru nr. 2008/919/JAI a Consiliului, din 28 noiembrie 2008, de modificare a Deciziei-cadru nr. 2002/475/JAI privind combaterea terorismului, publicată în JO L 330 din 09 decembrie 2008, disponibilă pe site-ul http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32008F0919&from=RO (accesat la 13 februarie 2017).

[40] A se vedea http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=URISERV:l33168&from=RO (accesat la 13 februarie 2017).

[41] Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1161 din 8 decembrie 2004. Legea a fost modificată și completată prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009; Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Prin Legea nr. 301/2004 – Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, cu modificările ulterioare, care nu a intrat niciodată în vigoare și a fost abrogată începând cu data de 28 iulie 2009, s-au adus modificări prin art. 47 în ceea ce privește conținutul infracțiunilor de terorism, dar dispozițiile de modificare ale art. 47 au devenit inaplicabile.

[42] Cu privire la istoria atentatelor sinucigașe până în anul 2006, a se vedea Colectiv, DCSINT Handbook No. 1.03, Suicide Bombing in the COE, 2006, publicat pe site-ul https://fas.org/irp/threat/terrorism/sup3.pdf (accesat la 17 decembrie 2016). Primul atentat sinucigaș în epoca modernă: atentatul sinucigaș cu un camion capcană, comis de Hezbollah asupra unei tabere militare SUA din Beirut, din 23.10.1998, soldat cu 241 de morți și peste 100 de răniți. A se vedea site-ul Action on Armed Violence (AOAV): https://aoav.org.uk/2013/a-short-history-of-suicide-bombings/ (accesat la 20 iunie 2016).

[43] ,,Nu vă ucideți pe voi înșivă”, expresie care poate fi interpretată în două sensuri, ambele existente în islam: nu vă ucideți între voi musulmanii și respectiv nu vă sinucideți. (Coran Sura 4 versetul 29). A se vedea Coranul tradus, op. cit., p. 476.

Conform Hadisului 45, Jundub bin ‘Abdullah a relatat că Profetul lui Dumnezeu a spus: „Într-una din comunitățile dinaintea voastră a existat un bărbat care s-a rănit și a devenit nerăbdător. A luat un cuțit cu care și-a tăiat mâna. Sângele nu a încetat să curgă și el a murit. Dumnezeu a spus: «Slujitorul Meu s-a grăbit să își aducă moartea. Deci nu îi voi permite să intre în Paradis»”.

Acest hadis este autentic (sahih) și a fost relatat de Bukhari și Muslim ,,Sinuciderea este interzisă în Islam. S-ar putea să spui: «Sunt liber să mă sinucid». Nu, tu nu ai acest drept pentru că ești doar slujitorul lui Dumnezeu. Moartea ta nu trebuie să fie cauzată de tine. Nici nu ar trebui să omori pe altcineva. Atât sinuciderea, cât și omuciderea nu sunt acceptate în Islam. Orice criminal este un mare păcătos care ar trebui de asemenea ucis, ca și pedeapsă, în această lume și Iadul este ceea ce merită în Viața de Apoi. Chiar și cel care se sinucide va fi pedepsit cu Iadul”. A se vedea Colectiv, 100 de Hadisuri Qudsi, op. cit., p. 38.

[44] ,,Un Șahid este un martir care a luptat de dragul lui Dumnezeu și a fost omorât. În ierarhia Paradisului, rangul său urmează imediat după cel al unui Siddiq – cel care a fost un predecesor și primul care a crezut în Profetul Lui; de exemplu: Abu Bakr. Rangurile sunt ierarhizate după cum urmează: Profeții, apoi Siddiq, apoi martirii, apoi cei drepți”. A se vedea Colectiv, 100 de Hadisuri Qudsi, op. cit., p. 25.

,,Să nu-i crezi morți pe cei care au fost uciși pe calea lui Dumnezeu [martirii] căci ei sunt vii la Domnul lor cu bună înzestrare, bucurându-se de harul pe care Dumnezeu l-a dăruit lor. Ei îi vestesc cu voioșie pe cei care vor veni după ei și care, încă, nu li s-au alăturat că nu vor cunoaște acolo nici teamă și nici nu vor fi mâhniți” (Coran Sura 3 versetele 169-170). A se vedea Coranul tradus, op. cit., p. 62.

Conform Hadisului 7, ,,Abu Huraira a relatat: „L-am auzit pe Profetul lui Dumnezeu spunând: «Primul dintre oamenii a căror situație va fi decisă în Ziua Judecății va fi cel care a murit ca martir.» El va fi adus în față. Dumnezeu îi va face cunoscute binecuvântările Lui (dăruite lui în timpul vieții). Bărbatul le va recunoaște. Apoi Dumnezeu îl va întreba: «Ce ai făcut cu ele?». El va răspunde: «Am luptat pe calea Ta până când am murit ca martir». Dumnezeu va spune: «Minți. Ai luptat numai ca să fii numit un luptător neînfricat», și s-a spus, Apoi va porunci împotriva lui. Astfel, el va fi tras de față și aruncat în Iad”. A se vedea Colectiv, 100 de Hadisuri Qudsi, op. cit., p. 8.

[45] A.K. Cronin, Terrorists and Suicide Attacks, august 2013, publicat pe site-ul http://fas.org/irp/crs/RL32058.pdf (accesat la 20 iunie 2016). Într-o altă opinie, atentatele teroriste sinucigașe au fost definite ca ,,atacuri violente, motivate politic, efectuate într-o stare deliberată de conștientizare de către o persoană care explodează împreună cu o țintă aleasă”. A se vedea M. Bloom, Dying to Kill, prezentare la Harrington Workshop on Terrorism, publicată pe site-ul http://www-personal.umich.edu/~satran/Ford%2006/Wk%203-2%20Suicide%20Terrorism%20Bloom.pdf (accesat la 17 decembrie 2016).

[46] Un atac sinucigaș al unei tinere palestiniene de 18 ani, într-un supermarket, a generat un teledon saudit, în urma căruia au fost obținuți peste 100 milioane USD pentru Palestina. A se vedea Colectiv, DCSINT Handbook No. 1.03, op. cit., p. III-1.

[47] M. Taarnby, Profiling Islamic Suicide Terrorists – A Research Report for the Danish Ministry of Justice, p. 8, publicat pe site-ul http://www.justitsministeriet.dk/sites/default/files/media/Arbejdsomraader/Forskning/Forskningspuljen/2011/2003/Profilering_af_islamiske_selvmordsterrorister.pdf (accesat la 06 ianuarie 2017).

[48] M. Bloom, op. cit.

[49] Politica Israelului este de a distruge casele teroriștilor sinucigași pentru a contracara aceste câștiguri indirecte și, totodată, pentru a fi un stimulent puternic negativ pentru aceștia de a se sacrifica pentru familie. A se vedea R. Sosis, C. Alcorta, Militants and Martyrs: Evolutionary Perspectives on Religion and Terrorism, p. 9, publicat pe site-ul https://www.researchgate.net/publication/254797725_Militants_and_Martyrs_Evolutionary_Perspectives_on_Religion_and_Terrorism (accesat la 06 ianuarie 2017).

[50] A. W. Kruglanski, E. Orehek (2011), The role of the quest for personal significance in motivating terrorism. Chapter in J. Forgas, A. Kruglanski & K. Williams (Eds.), The Psychology of Social Conflict and Aggression (p. 153-166) publicat pe site-ul http://public.psych.iastate.edu/caa/classes/487Readings/KruglanskiOrehek2011.pdf (accesat la 06 ianuarie 2017).

[51] G. Zahedzadeh, Parochial Altruists or Ideologues? An Agent Based Model of Commitment to Self Sacrifice, în Journal of Terrorism Research, vol. 6, nr. 3 september 2015.

[52] I.S. Sheehan, Are Suicide Terrorists Suicidal? A Critical Assessment of the Evidence, publicat pe site-ul https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4267802/ (accesat la 31 decembrie 2016).

[53] A se vedea următoarele baze de date citate de I.S. Sheehan, op. cit.: Chicago Project on Security and Terrorism (CPOST). Suicide attack database, disponibilă pe site-ul http://cpostdata.uchicago.edu/sear; Global Terrorism Database. National Consortium for the Study of Terrorism and Responses to Terrorism (START). 2012, disponibilă pe site-ul http://www.start.umd.edu/gtd.ch_new.php; National Security Studies Center of the University of Haifa, Israel. Suicide Terrorism Database, disponibilă pe site-ul http://nssc.haifa.ac.il/index.php/en; Terrorism Research & Analysis Consortium. Suicide Terrorism Database – Flinders University, Australia, disponibilă pe site-ul http://www.trackingterrorism.org/resource/suicide-terrorist-databaseflinders-university-australia (accesate la 06 ianuarie 2017).

[54] I.S. Sheehan, op. cit.

[55] P. Gill, A Multi-Dimensional Approach to Suicide Bombing, publicat în International Journal of Conflict and Violence, Vol. 1 (2) 2007, p. 152, disponibil pe site-ul http://www.ijcv.org/index.php/ijcv/article/view/12/12 (accesat la 01 ianuarie 2017).

[56] S. H. Kassim, The Role of Religion in the Generation of Suicide Bombers, publicat în Brief Treatment and Crisis Intervention / 8:2 May 2008, p. 207, pe site-ul https://btci.stanford.clockss.org/cgi/reprint/8/2/204.pdf (accesat la 02 ianuarie 2017).

[57] M. Taarnby, op. cit., p. 15.

[58] La pregătirea psihologică, atacatorii potențial sinucigași se inspiră din faptele martirilor din jihadurile anterioare și publicații, cum ar fi „Amantul îngerilor” de către Abdullah Azzam, mentor spiritual pentru Osama bin Laden, care descrie faptele martirilor care au luptat împotriva sovieticilor în Afganistan. A se vedea G. Bruce, Intrinsic and External Factors and Influences on the Motivation of Suicide Attackers, în Journal of Military and Veterans’ Health Volume 21, Number 3; August 2013, publicat pe site-ul http://jmvh.org/article/motivation-of-suicide-attackers (accesat la 18 decembrie 2016).

[59] G. Bruce, op. cit.

[60] A. Lankford, Précis of The Myth of Martyrdom: What Really Drives Suicide Bombers, Rampage Shooters, and Other Self-Destructive Killers, publicat în Behavioral and Brain Sciences (2014) 37:4, p. 353, disponibil pe site-ul https://static1.squarespace.com/static/52522308e4b0bcf2bc4dab45/t/53ff1539e4b0bf4d28324af0/1409226041831/Lankford+Precis+%2B+Replies.pdf (accesat la 31 decembrie 2016).

[61] P. Gill, op. cit., p. 152.

[62] A se vedea, în același sens, și A. Heffron Casserleight, J. Broder, B. Skilman ,,Organizational De-Evolution; The Small Group or Single Actor Terrorist”, publicat în International Scolarly and Scientific Research & Innovation 6(4)2012, p. 388-389.

[63] A se vedea http://armamentresearch.com/islamic-state-employs-improvised-explosive-devices-concealed-within-toys-in-iraq/ (accesat la 18 decembrie 2016).

[64] În literatura de specialitate, acești teroriști sunt denumiți teroriști sinucigași indirecți. A se vedea A. Lankford, op. cit., p. 359. Se enumeră, cu titlu de exemplu, situațiile în care teroriștii sinucigași indirecți lansează adesea atacurile armate asupra secțiilor de poliție, bazelor militare sau a altor ținte dure în cazul în care acesta se așteaptă să fie întâmpinați de o ,,ploaie de gloanțe” care au ca rezultat „sinuciderea prin răspunsul polițiștilor”. Se subliniază că șansele lor de deces sunt mult mai mari decât procentul de 16% din cotele oferite de ruleta rusească, astfel că intenția lor suicidară este mult mai ușor de camuflat de către natura actului.

[65] Recent, în 14 iulie 2016, în atacul de la Nisa – Franța, un șofer de origine tunisiană a intrat cu un camion frigorific în mulțimea adunată pe promenadă pentru sărbătoarea națională de 14 iulie, omorând 80 de persoane și rănind alte câteva sute. La scurt timp, acesta a fost împușcat de forțele de ordine.

[66] Apud P.Gill, op. cit., p. 148.

[67] A se vedea Fl. Petruț, Aspecte psihologice ale atentatului sinucigaș. Studiu de caz, publicat pe www.armyacademy.ro/biblioteca/anuare/2006/a19.pdf (accesat la 18 decembrie 2016). Studiul a fost efectuat asupra unei scrisori – testament a unui atentator implicat în atentatele din 11.09.2001 de la World Trade Center. A se vedea și B.M. Jenkins ,,The terrorist mindset and terrorist decisionmaking:two areas of ignorance”, June 1979, pe https://www.ncjrs.gov/App/publications/abstract.aspx?ID=70274 (accesat la 02 ianuarie 2016).

[68] A. Lankford, op. cit., p. 354-355.

[69] M. Taarnby, op. cit., p. 15.

[70] Ibidem.

[71] Fl. Petruț, op. cit.

[72] După ce indivizii sunt selectați pentru a deveni un Shahid, ei fac de obicei lungi sesiuni de antrenament lungi care determină nivelul lor de angajament religios, atitudinea și capacitatea de a rămâne calmi sub presiunea misiunii sinucigașe. A se vedea M. Alvanou, Terrorism through Suicide Bombings, publicat pe site-ul https://efus.eu/files/fileadmin/efus/pdf/CATTuebingen_Alvanou.pdf (accesat la 26 decembrie 2016).

[73] Ibidem.

[74] M. Bloom, op. cit.

[75] M.C. Horowitz, The Rise and Spread of Suicide Bombing, publicat în Annual Review of Political Science,vol. 18/2015, p. 71, pe site-ul http://www.annualreviews.org/doi/abs/10.1146/annurev-polisci-062813-051049 (accesat la 31 decembrie 2016).

[76] P. Gill, op. cit.

[77] M. Grimland, A. Apter, A. Kerkhof, The Phenomenon of Suicide Bombing. A Review of Psychological and Nonpsychological Factors, publicat în Crisis 2006; Vol. 27(3), p. 116, disponibil pe site-ul http://my.ilstu.edu/~dfgrayb/Personal/Phenomenon%20of%20Suicide%20Bombing.pdf (accesat la 2 ianuarie 2017).

[78] A se vedea autorii citați de M. Grimland, A. Apter, A. Kerkhof, op. cit., p. 116.

[79] Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii pentru purificare [A se vedea site-ul https://dexonline.ro/definitie/abluțiune (accesat la 2 ianuarie 2017)

[80] A se vedea autorii citați de M. Grimland, A. Apter, A. Kerkhof, op. cit., p. 116.

[81] A se vedea pe larg P. Gill, op. cit., p. 142-159.

[82] A se vedea pe larg M. Grimland, A. Apter, A. Kerkhof, op. cit., p. 108.

[83] Idem, p. 116. Alte metode ar fi deglorificarea prin programe educaționale în școli și grădinițe și extinderea acestora la întreaga comunitate, iar factorii de decizie politică ar trebui să creeze programe care să împiedice umilirea și abuzarea populației în anumite sectoare în care aceasta trăiește și își desfășoară activitatea (Ibidem).

[84] Yusuf al-Qardawi, Shari‘yia al-‘Amaliyat al-Istishhadiya fi Filastin al-Muhtalla [The legality of martyrdom operations in the Occupied Palestine], al-Islah, Vol. 375 (15-18 August 1997), p. 44, apud M. Munir, Suicide attacks and Islamic law, nota 16, publicat pe site-ul https://www.icrc.org/eng/assets/files/other/irrc-869_munir.pdf (accesat la 27 decembrie 2016).

[85] M. Munir, op. cit.

[86] Conform Surei 9, versetul 29: ,,Războiți-vă cu cei care nu cred în Dumnezeu și în Ziua de Apoi, cu cei care nu socot oprit ceea ce Dumnezeu și trimisul Său au oprit, cu cei care nu țin Legea Adevărată dintre cei cărora li s-a dat Cartea. Războiți-vă cu ei până vor plăti cu mâna lor după ce vor fi umiliți”.

În Sura 47, versetele 4-6, se prevede că ,,Atunci când vă întâlniți cu tăgăduitorii, loviți-le grumazurile și când le-ați nimicit forțele, legați-i cu tărie și după aceea:fie cu îndurare, fie răscumpărare, până când războiul își lasă jos poverile. Și aceasta, căci dacă Dumnezeu ar fi voit, ar fi scăpat de ei, însă El a vrut să-i pună la încercare pe unii prin alții. El nu va face deșarte faptele celor uciși pe calea lui Dumnezeu, ci El îi călăuzește și le îndreaptă cugetul, apoi îi va lăsa să intre în Grădina de care le-a dat știre.

[87] În Sura 9, versetul 36: ,,Războiți-vă cu închinătorii la idoli până la capăt, așa cum și ei se războiesc cu voi. Să știți că Dumnezeu este cu cei care se tem de El.

[88] Ibn Abbas, unul dintre primii comentatori ai Coranului dintre companionii Profetului, a definit încălcarea legii sau agresiunea, prin atacarea non-combatanților sau oricui caută pacea cu Musulmanii. Ibn Abbas a spus: “Nu ucideți femei sau copii sau oameni în vârstă, sau pe oricine vine la tine cu pace și care își reține mâna lui de la luptă, pentru că dacă faci astfel, ai încalcat legea.” [Tafseer At-Tabari 2:190], apud, Colectiv, Îndeamnă Islamul la violență???, op. cit.

[89] M. Munir, op. cit.

Conform Surei 5, versetul 32: ,,Cel care a ucis un om care nu a ucis niciodată, care nu a semănat stricăciune pe pământ, este socotit ca și cum ar fi ucis întreaga omenire, iar cel care a salvat un om este socotit ca și cum ar fi salvat întreaga omenire” (Coranul tradus, p. 87).

[90] Jihadism Salafist este o ideologie susținută de o foarte mică parte a musulmanilor. Această ideologie este bazată pe interpretarea modului în care islamul ar trebui să fie practicat. Ei cred în crearea Califatului, o națiune sub care toți oamenii sunt uniți și practică islamul împreună. Califatul ar fi reglementat de interpretarea cea mai strictă a Coranului, iar cei care ar refuza să o urmeze, ar fi uciși. În acest fel, Salafis va aduce o a doua Epocă de Aur a Islamului, similar cu timpul prosper pentru islam, sub primii patru califi (lideri ai Califatului). Printre credințele deținute de Salafiștii Jihadiști este și o interpretare violentă a ideii jihadului, respectiv uciderea forțelor din lume care amenință practica islamului. Unul dintre marile motive pentru care atentatul sinucigaș este atât de răspândit ca tactică printre grupările de jihadiști salafiști este că ideologia lor îi învață pe adepți că o moarte prin atentat sinucigaș este o moarte de martiriu. A se vedea pe larg M.J. Pastoria, Support for Suicide Terrorism in Egypt, publicat pe site-ul http://ideaexchange.uakron.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1430&context=honors_research_projects (accesat la 26 decembrie 2016).

[91] R. Borum, Understanding the Terrorist Mind-Set, în FBI Law Enforcement Bulletin, jul. 2003.

[92] A. Urooj, S.Tariq, Causes of Suicide Terrorism in Pakistan as Perceived by Media Personnel, publicat în Journal of Behavioural Sciences, 2015, Vol. 25 Issue 1, p. 91-107, apud M.J. Pastoria, op. cit.

[93] Cu titlu de exemplu, cităm câteva versete din Coran la care se poate da o interpretare diferită. A se vedea Coranul tradus, p. 36, 84, 234-235.

,,O, voi ce credeți! Fiți drepți ca martori înaintea lui Dumnezeu, arătând dreptatea. Ura față de un popor să nu vă împingă la nedreptăți. Fiți drepți! Dreptatea este mai aproape de pioșenie. Temeți-vă de Dumnezeu! Dumnezeu este Cunoscător a ceea ce faceți” (Sura 5, versetul 8).

Conform Surei 2, versetul 190: ,,Luptați întru calea lui Dumnezeu cu cei care luptă împotriva voastră. Nu fiți călcători de lege, căci Dumnezeu nu îi iubește pe călcătorii de lege”.

În continuare, în versetul 191 se prevede că ,,Omorâți-i oriunde-i întâlniți, izgoniți-i din locul de unde vă vor fi izgonit. Ispita este mai aprigă decât uciderea. Nu vă războiți cu ei în preajma Moscheii celei Sfinte dacă ei nu pornesc lupta cu voi de acolo. Dacă se luptă cu voi, omorâți-i, căci aceasta este răsplata celor tăgăduitori.

În continuare, în versetul 193: ,,Luptați-vă cu ei până nu va mai fi nicio ispită, ci va fi doar Legea lui Dumnezeu. Dacă ei se opresc, nu-i vrășmășiți decât pe cei nedrepți.”, ”dacă ei se opresc, să știți că Dumnezeu este iertător și milostiv” (versetul 192).

În Sura 22, versetul 39 din Coran, se prevede că ,,Puterea de a se apăra le este dată celor care sunt atacați, căci ei sunt nedreptățiți, iar Dumnezeu pe ei îi ajută, căci El este puternic. În versetul 40 se prevede că ,,Precum și celor care au fost izgoniți pe nedrept din casele lor, numai pentru că au spus:Domnul nostru este Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu i-ar fi împins pe unii înapoi cu ajutorul altora, atunci chiliile ar fi fost dărâmate, precum și sinagogile, paraclisurile și moscheile unde numele lui Dumnezeu este mult amintit. Dumnezeu îl ajută pe cel care Îl ajută. Dumnezeu este Tare, Puternic”.

[94] M. Taarnby, op. cit., p. 14.

[95] ,,O, voi ce credeți! Intrați cu toții în pace! Nu călcați pe urmele diavolului, căci el este vrăjmașul vostru fățiș” (Sura 2, versetul 208, Coranul tradus, p. 38).

,,Nu vă ucideți între voi. Dumnezeu este milostiv cu voi! (Sura 4, versetul 29, Coranul tradus, p. 69).

,,Dumnezeu ar putea pune prietenie între voi și unii dintre cei pe care îi socotiți vrăjmași. Dumnezeu este Atotputernicul! El este Iertător, Milostiv.” (Sura 60, versetul 7, Coranul tradus, p. 388).

[96] M. Taarnby, op. cit., p. 14.

[97] C. Chapman, Christian responses to Islam, Islamism and ‘Islamic terrorism, publicat Cambrige Papers nr. 2, vol. 16, iunie 2007, p. 3, disponibil pe site-ul http://www.jubilee-centre.org/christian-responses-to-islam-islamism-and-islamic-terrorism-by-colin-chapman/ (accesat la 21 ianuarie 2017).

[98] Conform Surei 9, Versetul 29: ,,Războiți-vă cu cei care nu cred în Dumnezeu și în Ziua de Apoi, cu cei care nu socot oprit ceea ce Dumnezeu și trimisul Său au oprit, cu cei care nu țin Legea Adevărată dintre cei cărora li s-a dat Cartea. Războiți-vă cu ei până vor plăti tributul cu mâna lor după ce au fost umiliți.” (Coranul tradus, p. 136).

[99] Aceasta în condițiile în care în Sura 5, versetul 48, se prevede că ,,Noi am hotărât fiecăruia dintre voi o lege și un drum. Dacă Dumnezeu ar fi vrut, ar fi făcut din voi o singură adunare, însă El a vrut să vă pună la încercare prin darul ce vi l-a făcut. Întreceți-vă unii cu alții în cele bune. Întoarcerea voastră a tuturor va fi la Dumnezeu, iar El vă va înștiința atunci de ce vă învrăjbeați”. (Coranul tradus, p. 88).

[100] S-a susținut că ,,nu restul lumii este într-un moment de cumpănă, ci lumea musulmană. De-a lungul istoriei sale, islamul a incorporat un canal de violență, legitimat de anumite versete din Coran, deși pus la îndoială de alte pasaje… În concluzie, doar lumea musulmană poate rezolva rădăcinile problemei, care, din perspectiva noastră, nu constau în materialismul vestic, colonialismul secolului XIX sau imperialismul american, ci în însăși istoria islamului, atât cea îndepărtată, cât și recentă.” (P.G. Riddell and P. Cotterell, Islam in Conflict: Past, Present and Future, IVP, 2003, pp. 7-8, apud C. Chapman, op. cit., p. 5 nota 22).

[101] M. Taarnby, op. cit., p. 14.

[102] Orice persoană care efectuează un atac sinucigaș nu ar trebui să uite că Allah i-a încredințat viața și că nu este în posesia sa personală pentru a o distruge așa cum îi place. Dumnezeu spune atunci, ”Robul Meu a anticipat acțiunea mea prin luarea sufletului (viața) în propria lui mână. De aceea, el nu va fi admis în paradis”. A se vedea M. Munir, op. cit., p. 79.

[103] K. Lakhani, The Making of Pakistan’s Suicide Bombers, publicat pe site-ul https://www.ctc.usma.edu/posts/indoctrinating-children-the-making-of-pakistan%E2%80%99s-suicide-bombers (accesat la 19 noiembrie 2016).

[104] G. Bruce, op. cit.

[105] Apud M. Munir, op. cit., p. 80.

[106] Ibidem.

[107] Ibidem.

[108] Idem, p. 84.

[109] Idem, p. 85.

[110] Idem, p. 89.

[111] A. Khaled, Reflecții coranice – Înțelegerea obiectivelor versetelor coranice, vol. 3, p. 86.

[112] Conform Surei 36, versetul 56: ,,Împreună cu soațele lor, vor sta sub umbrare, așezați pe paturi de nuntă” (Coranul tradus, p. 308). ,,Ei vor avea ceea ce își doresc acolo (Grădina Veșniciei), unde vor veșnici. Aceasta este o făgăduială de la Dumnezeu, pe care el o va ține” (Sura 25, versetele 16, 17, Coranul tradus, p. 250).

Conform Hadisului 31. Ibn ‘Abbas a relatat că Profetul lui Dumnezeu a spus: „Când confrații voștri au fost uciși ca martiri în bătălia de la Uhud, Allah le-a pus sufletele în niște păsări verzi, care ajungeau la râurile Paradisului, mâncau din fructele lui și se adăposteau lângă felinarele din aur, suspendate în umbra Tronului Divin. Când s-au bucurat de mâncat, băut și dormit, ei au spus: «Cine le va transmite confraților noștri de pe pământ că noi suntem în viață și ne bucurăm în Paradis, pentru ca nici ei să nu renunțe la lupta pe calea lui Dumnezeu sau să se retragă în timpul războiului?». Dumnezeu a spus: «Eu le voi da vești despre voi»”. A se vedea Colectiv, 100 de Hadisuri Qudsi, op. cit., p. 26.

S-a precizat că ,,această înțelegere a fost pierdută din cauza unor acțiuni extremiste care au distorsionat conceptul de martiriu. O relatare Profetică înțeleasă greșit în care se promite martirilor uciși în bătălie că vor fi răsplătiți cu fecioare în Paradis. Al-Miqdam a relatat: ”Mesagerul lui Dumnezeu a spus: ’Sunt șase răsplăți la Dumnezeu pentru martir. El este iertat cu prima picatură de sânge care cade, i se arată locul său în Paradis, el este protejat de pedeapsa mormântului, el este protejat de cea mai mare teroare (Ziua Judecății), o coroană a demnității este plasată pe capul său și rubinele ei sunt mai bune decât întreaga lume și tot ce este în ea, și el este căsătorit cu 72 de soții dintre fecioarele Paradisului, și el poate mijloci pentru 70 dintre rudele sale apropiate.” A se vedea Colectiv, 72 de virgine în Paradis pentru teroriști?, postat la 12 decembrie 2015, disponibil pe site-ul https://islamulpaceaeterna.wordpress.com/2015/12/12/72-de-virgine-in-paradis-pentru-teroristi/ (accesat la 15 ianuarie 2017).

[113] M. Tsai, How God rewards a female suicide bomber, publicat pe site-ul http://www.slate.com/articles/news_and_politics/recycled/2010/03/honey_im_dead.html (accesat la 18 decembrie 2016).

[114] F. Lahnait, op. cit., p. 5.

[115] A. Gunawardena, Female Black Tigers: A different Breed of Cat?, p. 81 à 90”, dans Female Suicide Bombers: Dying for Equality?, apud F. Lahnait, op. cit., p. 7.

[116] L.A. O’Rourke, What’s Special about Female Suicide Terrorism, publicat în Security Studies, 18, 2009, p. 685, nota 7 [A se vedea site-ul http://128.135.14.120/pdf/ORourke.pdf (accesat la accesat la 13 iulie 2016)].

[117] A se vedea Th. Csinta, Jihadul la feminin-primul atentat sinucigaș de origine europeană din istorie, publicat pe site-ul http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2016/03/jihadul-la-feminin-primul-atentat.html (accesat la 20 iunie 2016).

[118] F. Lahnait, Femmes kamikazes ou le jihad au féminin, publicat pe site-ul http://www.cf2r.org/images/stories/tribune_libre/tribune-libre-46.pdf (accesat la 13 iulie 2016).

[119] G. Bruce, op. cit.

[120] L.A. O’Rourke, op. cit.

[121] T. Agara, Gendering Terrorism: Women, Gender, Terrorism and Suicide Bombers, publicat în International Journal of Humanities and Social Science, Vol. 5, No. 6(1); June 2015, p. 118 [A se vedea site-ul http://www.ijhssnet.com/journals/Vol_5_No_6_1_June_2015/13.pdf (accesat la 20 iunie 2016)].

[122] F. Lahnait, op. cit., p. 11.

[123] A se vedea pe larg: A. Speckhard, K. Akhmedova, (2007) Black Widows and Beyond: Understanding the Motivations and Life Trajectories of Chechen Female Suicide Terrorists in C. Ness (Ed.) Women Terrorists and Militants: Agency, Utility and Organization Taylor and Francis, disponibil pe site-ul http://www.academia.edu/10303249/Black_Widows_and_Beyond_Understanding_the_Motivations_and_Life_Trajectories_of_Chechen_Female_Suicide_Terrorists (accesat la 29 ianuarie 2017).

[124] Recrutarea și folosirea copiilor sub 15 ani în conflictele armate este încriminată ca crimă de război.

Cu privire la convenții și alte instrumente internaționale în domeniu, a se vedea studiul Orientările UE privind copiii și conflictele armate, publicat pe site-ul https://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/10019.ro08.pdf (accesat la 4 decembrie 2016).

[125] Conform Principiilor de la Paris din 2007, referitoare la orientările privind copiii asociați cu forțele armate și grupuri armate: ,,Copiii care sunt acuzați de crime pretins comise în conformitate cu dreptul internațional în timp ce acestea au fost asociate cu forțe sau grupări armate, ar trebui să fie considerați în primul rând ca victime și nu ca autori.” A se vedea recomandările sus-menționate, publicate pe site-ul https://childrenandarmedconflict.un.org/publications/ParisPrinciples_EN.pdf (accesat la 29 ianuarie 2017).

[126] Se estimează că în orice moment există 300 000 de copii soldați care participă la conflicte armate. A se vedea studiul publicat pe site-ul: https://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/10019.ro08.pdf, cit. supra.

[127] A se vedea K. Anderson, Cubs of the Caliphate The Systematic Recruitment, Training, and Use of Children in the Islamic State, publicat pe site-ul http://www.drake.edu/media/departmentsoffices/international/nelson/2016%20paper,%20Children%20in%20ISIS,%20K.%20Anderson.pdf; C. Hamilton, F. Colonnese, M. Dunaiski, Children and counter-terrorism, publicat pe site-ul http://www.unicri.it/in_focus/on/children_terrorism; R. Brett, Juvenile justice, counter-terrorism and children, publicat pe site-ul http://www.quno.org/sites/default/files/resources/Juvenile%20justice_counter-terrorism%20and%20children.pdf; A. Shankar, Terrorist Groups Intensify Targeting of Children for Jihad, publicat pe site-ul http://www.investigativeproject.org/5187/terrorist-groups-intensify-targeting-of-children#, precum și raportul Înaltului Comisar The effects of terrorism and counter-terrorism measures on the enjoyment of children’s rights, publicat pe site-ul https://www.crin.org/sites/default/files/effectsofterrorismonenjoymentofhumanrights.pdf (accesate la 4 decembrie 2016).

[128] V.A. Tari, The need for legal protection for radicalized children in Western countries, publicat pe site-ul http://www.ra-un.org/uploads/4/7/5/4/47544571/unodciii_viktoriatari_final_version.pdf (accesat la 4 decembrie 2016).

[129] Cu privire la capitalizarea imaginii sau fabricarea cazului Hossein Fahmideh, un băiat în vârstă de 13 ani care, la 30 octombrie 1980, se presupune că s-a târât sub un tanc irakian și a detonat o grenadă, a se vedea A.J. Caschetta, Does Islam Have a Role in Suicide Bombings?, publicat pe site-ul http://www.meforum.org/5320/islam-suicide-bombings (accesat la 18 decembrie 2016).

[130] Cu privire la consecințele negative ale recrutării copiilor în conflictele armate, a se vedea pe larg E. Schauer, T. Elbert, The Psychological Impact of Child Soldiering, publicat pe site-ul http://www.usip.org/sites/default/files/missing-peace/The%20psychological%20impact%20of%20child%20soldiering%20-%20Schauer.pdf; R. Haer, T. Böhmelt, The Impact of Child Soldiers on Rebel Groups’ Fighting Capacities, publicat pe site-ul http://repository.essex.ac.uk/13553/1/Haer_Boehmelt.pdf, F. D’Alessandra, The Psychological Consequences of Becoming a Child Soldiers: Post-Traumatic Stress Disorder, Major Depression, and Other Forms of Impairment, publicat pe site-ul http://carrcenter.hks.harvard.edu/files/cchr/files/dalessandra_pshychol_cons_of_childsoldiers.pdf, (accesate la 4 decembrie 2016).

[131] Potrivit unui studiu publicat și în limba română pe site-ul mercury.ethz.ch/serviceengine/Files/ISN/26088/…/ro/bg_ChildSoldiers_ro.pdf (accesat la 4 decembrie 2016), copiii ajung să se înroleze voluntar în forțele armate din diferite considerente:

  • politice și de securitate (abuzuri la care sunt supuși de către forțele guvernamentale sau neguvernamentale, situații de conflict, invazie sau ocupație);
  • economice și sociale (dezastrul economic, sărăcia, șomajul, lipsa unei educații, violența domestică sau exploatarea în cadrul familiei);
  • nevoia de protecție (pierderea familiei sau a căminului, hărțuire și discriminare împotriva lor sau a familiilor lor);
  • culturale (sisteme de valori care preamăresc viața militară, presiunea anturajului);
  • ideologice (lupta pentru ceea ce se consideră a fi o cauză ‘justă’);
  • personale (obținerea de privilegii de care beneficiază militarii – educație, bani, poziție socială).

[132] K. Lakhani, op. cit.

[133] P. Bailey, Guidance for Working with Children and Young People who are vulnerable to the messages of Radicalisation and Extremism, publicat pe site-ul https://www.merton.gov.uk/mscb_prevent_guidance_final.pdf (accesat la 04 decembrie 2016).

[134] A se vedea L. DiCicco, The International Criminal Court and children in armed conflict: prosecuting the crime of enlisting and conscripting child soldiers, publicat pe site-ul http://www.amicc.org/docs/Child_Soldiers.pdf (accesat la 04 decembrie 2016)

[135] S-a susținut că acest tip de terorism, angajat o perioadă lungă de mișcările extremiste, se datorează în parte, la originile sale, scrierilor lui Mikail Bakunin și Sergey Nechaev, membri în ,,Voința Poporului”, un grup revoluționar rus care a promovat în mijlocul secolului al XIX-lea conceptul de „propaganda prin moarte”. White, J. R. (2012) Terrorism and Homeland Security: Seventh Edition. Belmont, CA: Wadsworth. Apud R.A. Bates, Dancing With Wolves: Today’s Lone Wolf Terrorists, publicat în The Journal of Public and Professional Sociology Volume 4 | Issue 1 Article 1 din 18-4-2012, disponibil pe site-ul http://digitalcommons.kennesaw.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1023&context=jpps (accesat la 7 ianuarie 2017).

[136] A se vedea L. Beam, Leaderless resistance – Issue 12, February 1992: Final Edition, disponibil pe site-ul http://www.louisbeam.com/leaderless.htm (accesat la 8 ianuarie 2017).

[137] E. Lee, What Is ‘Lone Wolf’ Terrorism in the Digital Age?, disponibil pe site-ul http://www.politicalresearch.org/2015/11/21/what-is-lone-wolf-terrorism-in-the-digital-age/#sthash.1E1W3ltp.dpbs (accesat la 8 ianuarie 2017).

[138] J. Jordan, The evolution of the structure of jihadist terrorism in Western Europe: the case of Spain, Studies in Conflict and Terrorism, Vol. 37, No 8 (2014), p. 654-673. Disponibil și pe site-ul http://www.ugr.es/~jjordan/Jihadist-Terrorism-Spain.pdf (accesat la 7 ianuarie 2017).

[139] Report Lone Wolf Terrorism – iunie 2015, p. 9, studiu întocmit de L. Gonzales ș.a., pentru Security Studies Program National Security Critical Isue Task Force, disponibil pe site-ul http://georgetownsecuritystudiesreview.org/wp-content/uploads/2015/08/NCITF-Final-Paper.pdf (accesat la 08 ianuarie 2017).

[140] În același sens, a se vedea și Raportul final al Royal United Services Institute for Defence and Security Studies, Lone-Actor Terrorism, autori C. Ellis ș.a., disponibil pe site-ul https://rusi.org/sites/default/files/201604_clat_final_report.pdf, accesat la 28.01.2017. În acest raport conceptul de terorist singuratic a fost definit ca fiind: ,,Amenințarea sau folosirea violenței de către un singur agresor (sau mai mulți agresori care sunt organizați în celule mici), care nu acționează din motive materiale, pur personale, ci cu scopul de a influența un public mai larg, și care acționează fără nici un fel de sprijin direct în planificarea, pregătirea și executarea atacului, și a cărui decizie de a acționa nu este îndreptată către un grup sau persoane specificate (deși, eventual, poate fi inspirat de alții)”. În acord cu opinia majoritară, și opinia noastră este că această definiție nu ar trebui să se refere și la existența mai multor agresori organizați în celule mici, întrucât chiar și într-o celulă mică unul dintre membri va fi liderul celorlalți, ceea ce constituie o abatere de la conceptul inițial, care presupune ,,rezistența fără conducător”.

[141] L. Gonzales ș.a., op. cit., p. 9.

[142] Idem, p. 22.

[143] Cu privire la activitatea teroriștilor singuratici până în anul 2012, a se vedea P. Nesser, Single Actor Terrorism: Scope, Characteristics and Explanations, în Perpectives of terrorism vol. 6 nr. 6/2012 disponibil pe site-ul http://www.terrorismanalysts.com/pt/index.php/pot/article/view/231/html (accesat la 04 decembrie 2016).

[144] Competența socială reprezintă capacitatea unui individ de a colabora, de a face apel la ajutorul altuia, de a veni la întâlniri, de a transpune în cuvinte problemele sale, de a-și lua angajamente, de a-și ține promisiunile, de a se mobiliza și de da dovadă de inițiativă [A se vedea site-ul https://ro.wikipedia.org/wiki/Competen%C8%9Ba_social%C4%83 (accesat la 31 ianuarie 2017).

[145] A se vedea cazul Nidal Hasan Malik, medic psihiatru în armata americană, care la data de 5 noiembrie 2009, în Fortul Hood din Texas, a ucis prin împușcare 13 persoane și a rănit 30. Acesta a comunicat cu conducerea ISIS prin 18 e-mailuri, interceptate de FBI, și a solicitat să-l accepte ca cetățean al acestei grupări teroriste. [A se vedea site-ul http://www.investigativeproject.org/case/470/us-v-hasan (accesat la 31 ianuarie 2017).

Un alt caz este cel al lui Mohamed Merah, islamist franco-algerian, care în martie 2012 a desfășurat o serie de atacuri armate care au avut ca țintă soldați francezi și civili evrei din orașele Montauban și Toulouse din regiunea Midi-Pyrénées. În total, șapte persoane au fost ucise, iar alte cinci au fost rănite, patru foarte grav. (A se vedea S. Stewart, Tactical Realities of the Toulouse Shootings, pe site-ul https://www.stratfor.com/weekly/tactical-realities-toulouse-shootings (accesat la 31 ianuarie 2017).

Tot astfel, cazul Richard Reid, englez, cunoscut ca The shoe bomber, care în 22 decembrie 2001, având o bombă ascunsă în pantof, a încercat să o detoneze în avionul American Airlines, zborul 63, de la Paris la Miami, dar a fost împiedicat de pasageri și imobilizat. A se vedea site-ul http://www.investigativeproject.org/case/142/us-v-reid-shoe-bomber (accesat la 31 ianuarie 2017).

[146] În același sens, a se vedea C. Wiskind, Lone wolf terrorism and open source jihad:an explanation and assessment, studiu de cercetare efectuat pentru International Institute for Counter-Terrorism, disponibil pe site-ul https://www.ict.org.il/UserFiles/ict-lone-wolf-osint-jihad-wiskind.pdf (accesat la 28 ianuarie 2017).

[147] M. Bloom, op. cit.

[148] L. Gonzales ș.a., op. cit., p. 29.

[149] La 22 iulie 2011, Breivik a detonat o mașină-capcană în apropierea clădirilor guvernamentale din Oslo, ucigând opt oameni. La o distanță de câteva ore, a debarcat pe insula Utøya, unde se desfășura o tabără a Partidului Muncitoresc, și, pretinzând a fi polițist, a deschis focul asupra tinerilor prezenți, împușcând mortal 69 de persoane.

[150] A se vedea și L. Peter, Terorism atipic sau postglobal? – Schimbările fenomenului din perspectiva cazului Breivik”, pe site-ul www.koruknk.ro/?q=ro/node/12007 (accesat la 5 noiembrie 2016).

[151] L.Gonzales ș.a., op. cit., p. 22.

[152] L.Gonzales ș.a., op. cit., p. 22.

[153] J. Jordan, op. cit.

[154] Cunoscut ca și cazul the “UNABOM”, code-name pentru the UNiversity and Airline BOMbing targets involved. A se vedea site-ul https://www.fbi.gov/news/stories/2008/april/unabomber_042408 (accesat la 31 ianuarie 2017).

[155] Spaaij, Understanding Lone Wolf Terrorism, 40, apud L. Gonzales ș.a., op. cit., p. 31, nota 88.

[156] L. Gonzales ș.a., op. cit., p. 31-32.

[157] P. Gill, J. Horgan, P. Deckert, Bombing Alone: Tracing the Motivations and Antecedent Behaviors of Lone-Actor Terrorists, publicat în ediția online a Journal of Forensic Sciences, March 2014, Vol. 59, No. 2. A se vedea site-ul http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/1556-4029.12312/pdf (accesat la 28 ianuarie 2017).

[158] În același sens și C. Ellis ș.a., op. cit., p. 9.

[159] Ibidem.

[160] Ibidem.

[161] Ibidem.

[162] J. Navarro, Unmasking Terrorists – Two Critical Characteristics!, publicat pe https://www.psychologytoday.com/blog/spycatcher/200912/unmasking-terrorists-two-critical-characteristics (accesat la 13 iulie 2016).

[163] A se vedea United States of America, Plaintiff-Appellee, v. Timothy James Mcveigh, publicată pe: http://law2.umkc.edu/faculty/projects/ftrials/mcveigh/mcveigh10thcircuit.html (accesat la 31 ianuarie 2017).

[164] P. Gill, J. Horgan, P. Deckert, op. cit., p. 430.

[165] J. Jordan, op. cit.

[166] Grupul Armat Islamic Algerian (GIA) a fost fondat la începutul anilor 1990 de veterani ai războiului din Afganistan, ca urmare a interdicției impuse guvernului algerian privind Frontul Salvării Islamice (FIS), în decembrie 1991. În 1993, GIA a început o campanie de profil înalt de acte teroriste și a devenit rapid una dintre cele mai radicale grupări extremiste și violente ale Algeriei. Ea se distinge de alte grupuri care operează în Algeria prin atacarea fără discernământ a intelectualilor și a altor civili. GIA a fost listat la 6 octombrie 2001, în temeiul alin. (8) lit. (c) din Rezoluția nr 1333 (2000), ca fiind asociată cu Al-Qaida, Osama ben Laden sau cu talibanii, pentru „participarea la finanțarea, planificarea, facilitarea, pregătirea sau săvârșirea de acte sau activități de către, împreună cu, sub numele, în numele sau în sprijinul furnizării, vânzării sau transferul de arme și materiale conexe de sau în alt mod de sprijin a actelor sau activităților al-Qaida”. A se vedea pe larg: https://www.un.org/sc/suborg/en/sanctions/1267/aq_sanctions_list/summaries/entity/armed-islamic-group (accesat la 31 ianuarie 2017).

[167] Atentatele din 11 martie 2004 de la Madrid au avut loc în dimineața zilei, când zece rucsacuri încărcate cu TNT au explodat în patru trenuri din Madrid (Spania), în timp ce intrau și ieșeau pasageri din patru stații diferite. Exploziile au avut loc simultan, între 7:39 și 7:42 dimineața, în stațiile Atocha (3 bombe), El Pozo del Tío Raimundo (2 bombe) și Santa Eugenia (1 bombă) și o a patra în calea Téllez spre Atocha (4 bombe). Forțele de securitate au găsit și alte trenuri încărcate cu explozibil, după cele declarate de ministrul de interne spaniol Ángel Acebes, ce aveau să fie detonate la ajungerea ambulanțelor. Atacul a produs cel puțin 199 de morți, din care 15 români (dintre aceștia 181 în momentul efectiv al exploziilor) și 1.467 de răniți, număr cu care devine al doilea cel mai puternic atac suferit de Europa în timpuri de pace, după atacul aerian (asupra unui avion Pan Am) din Lockerbie, pe 21 decembrie 1988. Poliția a detonat mai multe bombe care aveau să explodeze în stații. Un total de 13 bombe au fost pregătite pentru atacul ce a avut loc cu trei zile înainte de alegerile generale. [A se vedea site-ul https://ro.wikipedia.org/wiki/Atentatele_din_11_martie_2004_de_la_Madrid (accesat la 31 ianuarie 2017)].

[168] Pr. prof. univ. dr. N. Achimescu (de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București), Terorism și crimă răstălmăcind valorile lui Dumnezeu, interviu publicat în ziarul Lumina din 21 ianuarie 2015, disponibil pe site-ul http://ziarullumina.ro/terorism-si-crima-rastalmacind-valorile-lui-dumnezeu-98389.html (accesat la 15 ianuarie 2017).

[169] Fatwa emisă de Consiliul de 21 de clerici din Arabia saudită. A se vedea informațiile disponibile pe site-ul https://www.theguardian.com/world/2014/sep/17/saudi-clerics-fatwa-declares-terrorism-heinous-crime-sharia-law (accesat la 15 ianuarie 2017).

[170] A se vedea și Raportul Preventing Radicalisation to Terrorism and Violent Extremism: Strengthening the EU’s Response, disponibil pe site-ul https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network/ran-best-practices/docs/collection_of_approaches_lessons_learned_and_practices_en.pdf (accesat la 14 februarie 2017).

[171] La nivelul Uniunii Europene, funcționează Rețeua pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare (RAN) [informații disponibile pe site-ul https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/networks/radicalisation_awareness_network_en (accesat la 14 februarie 2017)], iar în cadrul conferinței la nivel înalt a Rețelei a fost lansată o nouă platformă, „RAN Young”, care va încuraja tinerii să se implice în activitățile de prevenire care vizează tinerii expuși riscului de radicalizare, un grup-țintă important vizat de cei care recrutează teroriști. Cea de a doua reuniune la nivel înalt a Forumului UE privind internetul, de la 8 decembrie 2016, a dus mai departe această inițiativă, pentru a preveni radicalizarea online și pentru a combate propaganda teroristă pe internet. Tot în cadrul reuniunii s-a instituit o nouă Platformă comună de semnalare și un Program de responsabilizare a societății civile. A se vedea pe larg informațiile disponibile pe site-ul http://europa.eu/rapid/press-release_IP-16-3681_ro.htm (accesat la 14 februarie 2017).

[172] Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu nr. COM(2016) 230 din 20.04.2016 privind Punerea în aplicare a Agendei europene privind securitatea pentru a combate terorismul și a deschide calea către o uniune a securității efectivă și autentică, disponibilă pe site-ul http://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:9aeae420-0797-11e6-b713-01aa75ed71a1.0021.02/DOC_1&format=PDF (accesat la 14 februarie 2017).

[173] Regulamentul (UE) nr. 513/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, din 16 aprilie 2014, de instituire, în cadrul Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor și de abrogare a Deciziei 2007/125/JAI a Consiliului, disponibil pe site-ul http://www.solid.mai.gov.ro/files/Police%20final%20ro.pdf (accesat la 14 februarie 2017).

[174] Hotărârea Camerei Deputaților nr. 89/2016 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu, „Punerea în aplicare a Agendei europene privind securitatea pentru a combate terorismul și a deschide calea către o uniune a securității efectivă și autentică„, COM (2016) 230, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 7 octombrie 2016.

[175] Cu privire la procedura expulzării în legislația română, a se vedea, pe larg, R. Jurj-Tudoran, Declararea ca indezirabil a refugiatului-mijloc de prevenire a actelor teroriste, în „Săptămâna juridică” nr. 9/2016, p. 18-29.

Particularități ale subiectului activ al infracțiunilor de terorism was last modified: aprilie 10th, 2017 by Costache Adrian

Căutare