Procuror șef serviciu Constantin Sima

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

The text of art. 325 Criminal Procedure Code does not establish any condition for taking over, but it doesn’t mention if the hierarchically superior prosecutor’s office which takes over the case has the obligation of solving it or it can, in its turn send it to give the solution to the same prosecutor’s office or to another prosecutor’s office that is competent in the matter.

În practică, s-a pus în discuție problema de drept creată prin preluarea de către parchetul ierarhic superior a unei cauze penale în temeiul art. 325 C.p.p., determinată de complexitatea acesteia, iar ulterior fără a se efectua acte de urmărire penală, și, evident, fără a se da vreo soluție, se restituie cauza parchetului la care fusese înregistrată inițial.

Un atare procedeu încalcă regulile deontologice și, poate, mai mult de atât. În această privință suntem de acord cu cele exprimate în notă de domnul procuror Liviu Popescu.

Cu toate acestea trebuie precizat că, în condițiile art. 325 C.p.p. nu se mai cere procurorului ierarhic superior să justifice măsura preluării, așa cum cerea vechea legislație procesual penală, în considerarea ponderii și maturității sale profesionale, dar și a principiului controlului ierarhic care permite procurorului să preia o cauză ori de câte ori consideră necesar pentru o mai bună administrare a urmăririi penale.

În acest caz, dacă după efectuarea unor acte de urmărire penală, mai numeroase sau mai puțin numeroase, procurorul ierarhic superior ajunge la concluzia că este util să se restituie cauza procurorului inițial sesizat sau să fie trecută unui alt procuror, competent din punct de vedere material, credem că nu există nici un impediment. În orice caz legea tace și dacă tace nici noi nu trebuie să facem distincție.

Legea procesual penală a lăsat deplină libertate de apreciere procurorului, a manifestat încredere în procuror. Nu cred că trebuie să afectăm libertatea de decizie a procurorului prin considerente care nu se bazează pe un suport legal. Respectul față de instituția procurorului ne obligă la un astfel de raționament. Dacă legiuitorul ar fi dorit o astfel de soluție, ar fi precizat: „În caz de preluare a unei cauze de către procurorul ierarhic superior, competența rămâne dobândită acestuia”, sau ar fi folosit o formulă similară. Legiuitorul a evitat soluțiile care pot duce la blocaje.

Preluarea unei cauze de către procurorul ierarhic superior este o excepție de la regulile de competență materială și teritorială.

Pentru a restrânge astfel de situații prin O.U.G. nr. 60/2009 au fost introduse în cuprinsul art. 209 C.p.p. anterior alineatele (4¹) și (4²) prin care erau prevăzute doar patru situații în care procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare puteau să preia cauze de competența parchetelor ierarhic superioare.

Aceste texte au fost declarate neconstituționale pentru că posibilitatea procurorului de a prelua cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare răspunde necesității funcționării eficiente a activităților de urmărire penală și dă expresie controlului ierarhic prevăzut de art. 132 alin. (1) din Constituția României.

Curtea a reținut că principiul subordonării ierarhice a unității de acțiune a membrilor Ministerului Public conferă specificul acestei categorii de magistrați, semnifică legătura care există între procurorii care compun Ministerul Public. Așa fiind reglementarea unor situații care limitează dreptul de a prelua cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare este neconstituțională.^[1] Aceste dispoziții ale Curții Constituționale au fost avute în vedere în noua legislație procesual penală și trebuie avute în vedere și la interpretarea dreptului procurorului ierarhic superior de a prelua cauze și de a le restitui parchetelor competente.

Dar, în situația în care procurorul preia o cauză, o lasă în nelucrare o perioadă și o restituie după o vreme parchetului inițial sesizat nu este problemă de drept, ci un motiv de sesizare a Inspecției Judiciare.

[1] Curtea Constituțională, Decizia nr. 1058 din 14 noiembrie 2007, publicată în Monitorul oficial nr. 810 din 28.11.2007