Procuror Aurelian Constantin Mihăilă

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

The author calls into question the flexibility of the actions circumscribing the scope of the obligations of the criminal investigation bodies to safeguard the exercising of the right to see the case file.

În aplicarea dispozițiilor art. 94 alin. (1) și (2) C.p.p.[1] se pune problema respectării, într-o anumită situația particulară, de către autoritățile judiciare, a dreptului părților/subiecților procesuali principali la consultarea dosarului în care sunt implicați[2].

Mai exact, în ce proporție este garantat dreptul în discuție atunci când actele dosarului, parțial sau în totalitate, sunt puse la dispoziția petiționarului în format electronic?

Ca premisă a discuției, începând cu anul 2010, de când a fost adoptat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Ordinul nr. 61/2010 (modificat prin Ordinul nr. 41/2011) privind sistemul de arhivare electronică, cele mai importante documente conținute în dosarele penale au fost scanate și sunt păstrate într-o bază de date electronică la fiecare unitate de parchet. Dar sunt și situații când se păstrează (și) sub formă de arhivă electronică toate actele unui dosar[3].

Având ca bază de pornire faptul că întregul dosar, indiferent de numărul de volume, există și scanat sub formă electronică, urmează să analizez efectele pe care studierea[4], după caz, fizică sau în format electronic a acestuia, le produce în legătură cu actorii participanți în cadrul urmăririi penale.

A. Repercusiuni asupra activității organului de urmărire penală.

De principiu, pentru organul de urmărire penală nu prezintă relevanță studierea dosarului în format clasic sau electronic – atunci când există un duplicat electronic al acestuia[5]. Astfel, chiar dacă nu se va afla fizic în posesia dosarului pe perioada (perioadele) cât e studiat în formatul clasic de către părți/subiecții procesuali principali, procurorul/organul de cercetare penală își va putea desfășura activitatea nestingherit apelând la arhiva electronică. Un singur impediment există: când un document (o suită de documente) este (sunt) necesară(e) în materialitatea sa (lor), pentru situația specială a expertizării sale (lor), dar nu este cazul să intrăm în detalii.

B. Repercusiuni asupra exercițiului drepturilor procesuale ale părților/subiecților procesuali principali.

Pentru părți/subiecții procesuali principali, s-ar putea spune, cel puțin ca o primă impresie, că nu le-ar fi afectat dreptul la studiere atunci când organul de urmărire le pune la dispoziție dosarul în format electronic.

Haideți acum să particularizăm și să luăm exemplul unui dosar cu 30 de volume, care este pus la dispoziția avocaților aleși ai inculpatului, mai mulți la număr (de exemplu, trei), spre studiere în întregime în format electronic, prin intermediul unui laptop, la sediul parchetului. Se poate observa cu ușurință că dosarul nu va putea fi studiat la fel de lesnicios: prin intermediul laptop-ului nu poate fi vizionată decât o singură pagină într-o unitate de timp dată, în timp ce, în cazul studierii fizice, activitatea poate deveni simultană. Adică activitatea de studiere poate fi împărțită până la 3 (trei) avocați (aceștia putând studia simultan tot atâtea volume distincte /părți distincte din volume).

În termeni de timp, având în vedere și exemplul dat, consecința principală a studierii unui dosar în format electronic poate consta în imposibilitatea comprimării duratei procedurii, indiferent câte resurse umane ar fi alocate pentru parcurgerea acesteia[6].

Incapacitatea de a fi realizată simultan face din metoda punerii la dispoziția părții/subiectului procesual principal a dosarului în format electronic o procedură cu potențial de a îngrădi exercitarea dreptului de a studia dosarul.

Dar este această potențială îngrădire a dreptului la studiu una care să prezinte și efecte pe plan procesual penal?

Mai exact, poate interveni nulitatea procedurii consultării dacă se dovedește că cel interesat, deși a implicat resurse umane multiple la nivelul apărării sale (mai mulți avocați simultan), s-a lovit de imposibilitatea consultării simultane a dosarului ce i-a fost pus la dispoziție exclusiv în format electronic?

Consider că răspunsul este NU.

Nu poate interveni nulitatea procedurii pentru că dreptul la consultare a dosarului nu a fost îngrădit în substanța sa.

Se observă, după cum am arătat, că legea procesual penală definește acest drept la consultare din perspectiva a trei ramuri distincte: studiere, dreptul de nota date/informații și de a obține fotocopii ale actelor de la dosar.

Consider că, de principiu, pentru ca o consultare de dosar să nu fie considerată ca fiind exercitată în mod abuziv – acele acte care au făcut obiectul studiului nu pot face obiectul fotocopierii[7].

Și tot ca principiu, tot în sensul exercitării cu bună-credință a dreptului în discuție, dreptul la fotocopiere este subsidiar primelor două, adică se poate exercita numai atunci când din exercițiul primelor două nu se poate realiza o apărare eficientă[8].

Or, în raport cu cele arătate mai sus, imposibilitatea consultării simultane a dosarului poate fi surmontată cu succes prin exercițiul dreptului la fotocopiere a actelor acestuia.

Este adevărat că, la acest moment al discuției, argumentația logico-juridică de mai sus se poate relativiza: pentru actele dosarului în raport cu care a fost privat de dreptul la consultare la un moment dat în timp (din cauza imposibilității consultării simultane…), partea/subiectul procesual principal va trebui să aștepte un nou termen până când actele vor fi fost fotocopiate și vor fi ajuns în posesia sa[9].

Totuși, acest “timp mort” pentru apărare poate fi contracarat de către organele de urmărire penală prin punerea la dispoziția părții/subiectului procesual principal în discuție, fără trecerea unei perioade suplimentare de timp, la cerere, a unui suport de stocare a datelor cu formatul electronic al părții de dosar rămase de consultat.

Concluzie:

Dreptul la consultare a dosarului, astfel cum este definit în cuprinsul art. 94 alin. (2) C.p.p., este garantat atunci când actele dosarului sunt puse chiar în totalitate la dispoziția petiționarului în format electronic, cu următoarea condiție: atunci când partea/subiectul procesual principal în cauză și-a manifestat dezacordul cu privire la această modalitate de studiu, indiferent dacă acceptă sau nu să-și exercite dreptul în aceste condiții, organul de urmărire penală are obligația să o informeze din oficiu că are dreptul să primească în format electronic (pe suport de stocare) partea din dosar rămasă nestudiată sau dosarul în întregime, după caz[10].

[1] „Art. 94 Consultarea dosarului

(1) Avocatul părților și al subiecților procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv.

(2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informații din dosar, precum și de a obține fotocopii pe cheltuiala clientului.”

[2] Prin nota nr. 837/C/2014 din 31.03.2014 a doamnei procuror consilier Alexandra Șinc, însușită de procurorul general al P.Î.C.C.J., au fost deja tratate unele aspecte referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 94 C.p.p., printre care respectarea standardelor Legii nr. 677/2001 la eliberarea de fotocopii sau procedura eliberării efective a fotocopiilor.

[3] Cum este situația dosarelor în care se formulau/formulează propuneri pentru luarea anumitor măsuri preventive, ocazie cu care fie se înainta originalul la instanță și copia se păstra la parchet (în vechea procedură), fie se păstrează originalul și se înaintează copii certificate (în actuala procedură).

[4] Ca parte a dreptului mai larg la consultare [vezi art. 94 alin. (2) C.p.p.], dreptul la studiere (studiu) presupune posibilitatea vizualizării actelor, citirii acestora, inclusiv sub aspectul organizării activității (plasarea de semne de carte). Dreptul de a nota date și informații este un derivat natural din dreptul de studiu, mai exact un mod de manifestare a dreptului la studiu. Reglementarea legală diferențiată s-a impus totuși pentru a elimina orice urmă de îndoială, știut fiind că au existat situații când s-a permis studierea (citirea) unui dosar/unei lucrări, dar nu și luarea de notițe cu privire la conținut. Astfel, ori de câte ori se vor face în cuprinsul prezentului articol mențiuni despre dreptul la studiere, se va înțelege că există referire și la cea de-a doua componentă, respectiv dreptul de a nota date și informații.

[5] Chiar dacă nu prezintă relevanță, prezentarea dosarului spre studiu în format electronic are avantajul minimizării riscului distrugerii/degradării accidentale/voluntare a acestuia.

[6] Bineînțeles că procedura studierii dobândește aptitudine de a (re)deveni simultană atunci când, spre exemplu, organul de urmărire penală pune la dispoziția părții/subiectului procesual principal ce-și exercită dreptul tot atâtea dispozitive electronice de citire câte resurse umane (avocați) ace(a)sta își implică în procedură, particularitate greu de imaginat și care nu prezintă astfel relevanță.

Dincolo de această consecință principală ar mai putea intra în calcul și alte avantaje pe care studierea fizică le are în fața celei electronice – oboseala oculară mai redusă, o eficiență sporită în identificarea filelor deja vizualizate (semne de carte) -, dar relevanța acestora este practic inexistentă în raport cu cele ce vor fi arătate.

[7] Desigur, există și excepții de la acest principiu: poate cele mai importante fiind actele cu caracter tehnic sau complex, care necesită astfel un studiu mai în amănunt (vezi în acest sens și Nota P.Î.C.C.J. nr. 837/C/2014, precizată anterior).

[8] Și aici vorbim de excepții (dreptul la fotocopiere devine principal), cum sunt situațiile obiective în care apărarea nu poate fi realizată direct, ci doar la distanță (este cazul, spre exemplu, al unui suspect/inculpat aflat în străinătate, care nu își permite/nu dorește apărător ales, iar asistența juridică nu este obligatorie).

[9] Chiar rezonabil, după cum afirmă art. 94 alin. (3) C.p.p., acest termen tot este de natură să afecteze realizarea eficientă a apărării.

[10] Dreptul de a obține fotocopii trebuie să fie asigurat de organul de urmărire penală și atunci când dosarul este pus la dispoziția persoanei îndreptățite doar în format electronic. Bineînțeles că dreptul la fotocopii nu presupune îndeplinirea obligației aferente numai/cu preponderență în modalitatea arătată (format electronic), ci și în format clasic, pe suport de hârtie (varianta din concluzie fiind aleasă din considerente de eficiență).

În altă ordine de idei, proporția în care dosarul este prezentat solicitantului îndreptățit mai mult sau mai puțin în format electronic și restul în format clasic, spre studiu, nu necesită explicații suplimentare față de cele deja enunțate și argumentate la nivel de principiu.