Aurelian Constantin Mihăilă

Procuror la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

The author takes an analysis over the judicial status of the facts of driving on the public roads in the situation of confiscating the driver’s license for remittance. Discussions referring to the incrimination from the present legislation point of view.

Întrebare (Ipoteză):

Ce faptă săvârșește (natură juridică) cel ce conduce pe drumurile publice în situația în care are permisul reținut ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni și are eliberată, în schimb, o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație sau cu drept de circulație, dar a cărei perioadă de valabilitate este expirată?

Texte legale incidente:

O.U.G. nr.195/2002 (Republicată)

Art. 23 – (1) Dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație.

Art. 86 – (2) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Art. 96 – (1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.

(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele:

a) aplicarea punctelor de penalizare;

b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;

c) confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență ori folosite în acest scop;

d) imobilizarea vehiculului;

e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4).

Art. 97 – (1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative:

a) reținerea permisului de conducere și/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora;

b) retragerea permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare sau înregistrare ori a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;

c) anularea permisului de conducere;

d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.

(2) Reținerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se face de către polițistul rutier, de regulă odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație.

(3) Perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai se consideră suspendare, conform dispozițiilor art. 96 alin. (2) lit. b).

Art. 111 – (1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri:

a) la cumularea a cel puțin 15 puncte de penalizare;

b) când titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1) și la art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul penal;

c) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și în situația prevăzută la art. 115 alin. (1);

d) când titularul acestuia a fost declarat inapt pentru a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie;

e) când prezintă modificări, ștersături sau adăugări ori este deteriorat;

f) când se află în mod nejustificat asupra altei persoane;

g) când perioada de valabilitate a expirat.

(2) La reținerea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la alin. (1), titularului acestuia i se eliberează o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație.

(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și d), la art. 102 alin. (3) lit. a) și c) din prezenta ordonanță de urgență, precum și în cele menționate la art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație.

(4) Permisul de conducere al conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, implicat într-un accident de circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, se reține de către poliția rutieră dacă acesta a încălcat o regulă de circulație, eliberându-se dovada înlocuitoare fără drept de circulație, în situația în care regula de circulație încălcată este una dintre cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. a) și c), sau dovada înlocuitoare cu drept de circulație pentru o perioadă de 15 zile, în celelalte cazuri.

(5) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. e) și g) și la alin. (3) lit. b) și e) din prezenta ordonanță de urgență, la art. 100 alin. (3), la art. 101 alin. (3), precum și la art. 334 alin. (1) și (3) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează cu drept de circulație pentru o perioadă de 15 zile.

(6) La cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Modul de soluționare a cererii de prelungire a dreptului de circulație se comunică și șefului poliției rutiere pe raza căreia s-a comis fapta.

(7) Alineatele (3) – (5) se aplică în mod corespunzător și în situația în care se reține dovada înlocuitoare a permisului reținut pentru o faptă săvârșită anterior, aflată în termenul de valabilitate. Termenul de valabilitate al noii dovezi nu îl poate depăși pe cel al primei dovezi.

Art. 118 – (1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.

(2) Plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunțării hotărârii judecătorești.

(3) Dovada înregistrării plângerii depuse la judecătorie în termenul prevăzut la alin. (1) se prezintă de contravenient la unitatea de poliție din care face parte agentul constatator, care va efectua mențiunile în evidențe și îi va restitui permisul de conducere.

Noul Cod penal

Art. 335

Conducerea unui vehicul fără permis de conducere

(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

*

*              *

Interpretare și expunere de motive:

I. Alineatul al doilea de la art. 335 din Codul penal, care reia în formă identică textul fostului art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, reglementează varianta asimilată a infracțiunii de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.

Una dintre modalitățile de săvârșire este acțiunea de a conduce pe drumurile publice comisă de către o persoană care posedă permis de conducere, dar al cărei drept în acest sens a fost suspendat de la exercitare.

Articolul 96 alin. (1) și (2) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 precizează că suspendarea exercițiului dreptului de a conduce este o sancțiune contravențională complementară. Aceasta se aplică de către polițistul rutier în momentul constatării comiterii anumitor fapte ce constituie contravenții potrivit aceluiași act normativ.

Deci, ca o primă concluzie în raport cu care nu există vreo controversă, săvârșește infracțiunea de conducere fără permis, în varianta și modalitatea indicate, cel care conduce pe drumurile publice după ce a săvârșit o contravenție, fiind sancționat în mod complementar și cu suspendarea exercițiului dreptului, pe perioada suspendării.

Două observații se mai impun aici.

1. Dacă autorul contravenției contestă angajarea răspunderii contravenționale, plângerea adresată instanței competente în acest sens suspendă executarea atât a sancțiunilor contravenționale principale cât și a celor complementare luate față de el [art. 118 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002]. Această exceptare, prevăzută expres de lege, durează până la rămânerea definitivă a procedurii contestației și are ca efect, în raport cu situația din ipoteză, posibilitatea de a conduce în continuare pe drumurile publice.

2. În procedura de angajare a răspunderii contravenționale, pentru faptele care impun sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercițiului dreptului de a mai conduce^[1], polițistul rutier este obligat de lege să ia și măsura tehnico-administrativă de ridicare a permisului de conducere.

În acest caz, i se eliberează titularului de permis o dovadă înlocuitoare cu^[2] sau fără drept de circulație^[3] [art. 97 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002]. Mai exact, această ”dovadă” are natura juridică a unui înscris autentic și, după caz, interzice expres exercițiul dreptului de a mai conduce sau atestă posibilitatea exercițiului său pe o perioadă limitată (de 15 zile, fără posibilitatea prelungirii).

II. În cazurile în care:

– a fost comisă o faptă care este cercetată ca infracțiune la regimul rutier,

– s-a produs un accident rutier, soldat cu uciderea/vătămarea corporală a unei/unor persoane, pe fondul încălcării unor reguli de circulație,

se reține permisul de conducere al autorului, tot ca măsură tehnico-administrativă, și se eliberează în schimb acestuia (tot) o dovadă înlocuitoare, cu sau fără drept de circulație [după deosebirile prev. la art. 111 alin. (3), (4) și (5) din O.U.G. nr.195/2002].

Putem vorbi deci de o natură juridică duală a măsurii tehnico-administrative de reținere a permisului de conducere: este o măsură accesorie în procedura angajării răspunderii contravenționale, atunci când se impune și suspendarea exercițiului dreptului de conduce, dar este și o măsură cu caracter procesual atunci când fapta comisă este investigată ca infracțiune.

Prin reglementarea de la art. 97 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 legiuitorul face o echivalare a noțiunii „nu are dreptul de a conduce” cu cea de „suspendare”, pe care o indică în mod expres ca fiind cea din textul art. 96 alin. (2) lit. b) ce reglementează sancțiunile contravenționale complementare.

De aici se deduce fără echivoc faptul că cel ce nu are dreptul să conducă pe drumurile publice se află în situația de a avea exercițiul dreptului în discuție suspendat.

Cu alte cuvinte, cel ce conduce pe drumurile publice fără a avea acest drept comite infracțiunea de conducere fără permis, în varianta asimilată prev. de ar 335 C. pen. și în modalitatea suspendării exercițiului dreptului de a conduce.

Dar cum se identifică sfera posesorilor de permis al căror drept de a conduce nu a fost suspendat de la exercitare (prin angajarea răspunderii contravenționale), însă nu au totuși dreptul de a conduce?

Articolul 23 din O.U.G. nr. 195/2002 reglementează în mod expres sfera lărgită a celor care au dreptul de a conduce pe drumurile publice, în persoana celor care:

– posedă un permis de conducere valabil și corespunzător categoriei de vehicul ce se dorește a fi condus, sau

– posedă dovada înlocuitoare a permisului de conducere, cu drept de circulație.

Se observă așadar o identitate de concept: noțiunea dreptul de a circula are același înțeles în textul art. 23 ca în cel al art. 97 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 și se referă la situația particulară a dovezii înlocuitoare a permisului.

Articolul 111 din același act normativ este edificator în acest sens. Aici se reglementează în amănunt cazurile în care se impune a fi luată măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, atât pe tărâm contravențional cât și penal, precum și efectele acestei măsuri, prin eliberarea în schimb a dovezii înlocuitoare, cu sau fără drept de circulație.

Atunci când măsura este luată pentru comiterea unei fapte care este urmărită ca infracțiune, în același articol este prevăzută o procedură de prelungire a dreptului de circulație pe drumurile publice, în baza deciziei procurorului sau judecătorului, în scopul de a limita efectele cu potențial arbitrar ale măsurii reținerii permisului, dar și ca o expresie a prezumției de nevinovăție.

La nivelul alineatelor (3), (4) și (5) ale art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002 sunt reglementate ipotezele în care se impune luarea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere și de eliberare în schimb a dovezii înlocuitoare. Legiuitorul enumeră astfel situații premisă din domeniul răspunderii penale^[4], din cel al răspunderii contravenționale^[5], dar și de altă natură^[6] – stabilind în fiecare caz dacă dovada se eliberează cu sau fără drept de circulație.

În oricare dintre aceste situații ipotetice, dacă titularul de permis aflat acum în posesia dovezii înlocuitoare conduce, deși aceasta prevedea expres că s-a eliberat fără drept de circulație sau termenul de valabilitate al dreptului a expirat și nu a mai fost prelungit – se află evident în afara sferei celor care au dreptul de a conduce, astfel cum este determinată potrivit art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Mergând mai departe cu raționamentul și particularizând, vom avea următoarele situații:

a) cei care săvârșiseră contravențiile prev. de art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) sau de art. 102 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 comit infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. direct în modalitatea celor care circulă având exercițiul dreptului suspendat, întrucât suportaseră prin efectul necondiționat al legii și sancțiunea contravențională complementară prev. de art. 96 alin. (2) lit. b) din același act normativ;

b) cei care săvârșiseră contravenții mai ușoare și au acumulat cel puțin 15 puncte de penalizare într-un interval de 6 luni comit infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. tot în modalitatea celor care circulă având exercițiul dreptului suspendat, dar în mod indirect, mai exact prin echivalența instituită de textul 97 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002;

c) cei care săvârșiseră infracțiuni, adică cei care se află în situația premisă a permisului reținut în vederea anulării, comit infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. exact în felul în care o comit și cei precizați la paragraful anterior [lit. b)];

d) cei care fuseseră declarați inapți, ori permisul le fusese reținut întrucât prezenta semne de alterare/îi expirase valabilitate/se afla nejustificat în posesia altcuiva etc., comit infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. exact în felul în care o comit și cei precizați la paragrafele anterioare [lit. b) și c)].

III. Interpretarea restrictivă în sensul că textul art. 97 alin. (3) realizează o echivalență a noțiunii de „suspendare” cu cea de „nu are dreptul de a conduce” doar atunci când aceasta din urmă se grefează pe situația premisă a celor care comit contravenții^[7] nu poate fi susținută cu argumente.

În primul rând, s-ar face abstracție de voința neechivocă a legiuitorului, așa cum rezultă din lecturarea textelor pe care le-am precizat deja (interpretare literală).

În al doilea rând, nu se pune problema abdicării de la principiul legalității incriminării pentru că legiuitorul a reglementat în mod pozitiv și situația echivalentă ipotezei acțiunii de a conduce având exercițiul dreptului suspendat.

În al treilea rând, chiar reținerea în vederea anulării nu poate fi considerată o măsură nelimitată în timp; aceasta durează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești în cazul dedus judecății, iar faptul că aceasta nu este exact determinată (ca în cazul sancțiunii contravenționale complementare a suspendării) nu înseamnă că se și prelungește sine die.

În al patrulea rând, faptul că în actuala reglementare nu mai este incriminată expressis verbis săvârșirea infracțiunii în discuție în modalitatea acțiunii de a conduce având permisul reținut în vederea anulării nu înseamnă că legea este lipsită de previzibilitate și predictibilitate din acest punct de vedere.

___________

Deși criticabilă în ceea ce privește tehnica redactării normative, soluția modalității de incriminare aleasă de legiuitor se deduce destul de ușor prin folosirea metodelor principale de interpretare legislativă: literală (gramaticală), rațională (logică) și sistematică.

În plus, aplicând metoda de interpretare logică per a contrario asupra acelorași norme, se consolidează concluzia existenței incriminării pentru situația din ipoteză: a considera că cel aflat într-o astfel de situație nu săvârșește infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. în modalitatea celor care circulă având exercițiul dreptului suspendat înseamnă a lăsa nesancționate în vreun fel toate faptele de conducere cu permisul reținut și fără drept de circulație, grefate pe infracțiuni sau pe alte abateri serioase de la legislația rutieră care au impus de la bun început reținerea permisului (vezi nota de subsol nr. 6), ceea ce este absurd.

Mai mult, s-ar putea considera că întreaga reglementare[8] referitoare la noțiunile de „nu are dreptul de a conduce”, „cu drept de circulație”, „dovadă înlocuitoare a permisului de conducere” este lipsită de orice semnificație juridică din moment ce titularului permisului/dreptului de a conduce nu îi poate fi opusă nicio formă de răspundere juridică. De asemenea, absurd.

Concluzie:

Fapta persoanei care conduce pe drumurile publice în situația în care are permisul reținut ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni și are eliberată în schimb o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație sau cu drept de circulație, dar a cărei perioadă de valabilitate este expirată, se încadrează în infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) C.pen. în modalitatea celor care circulă având exercițiul dreptului suspendat.

[1] Suspendarea exercițiului dreptului de a conduce intervine ope legis în situația săvârșirii contravențiilor prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) și art. 102 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, după caz – pentru o perioadă de 30, 60 sau 90 de zile.

[2] Potrivit art. 111 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, dovada cu drept de circulație se eliberează în cazul comiterii contravențiilor prev. de art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) și art. 102 alin. 3 lit. b) și e) din același act normativ.

[3] Potrivit art. 111 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul comiterii contravențiilor prev. de art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) și art. 102 alin. (3) lit. a) și c) din același act normativ, dovada înlocuitoare se eliberează fără drept de circulație. Potrivit disp. art. 111 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, tot fără drept de circulație se emite dovada înlocuitoare și în cazul reținerii permisului de conducere la acumularea de 15 puncte penalizare, ca urmare a cumulului de contravenții mai ușoare într-un interval de 6 luni.

[4] În cazul comiterii infracțiunilor la regimul rutier prev. de art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, art. 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) C. pen. sau infracțiunilor de ucidere din culpă sau de vătămare corporală din culpă când au la bază încălcarea unor reguli de circulație.

[5] Când titularul a comis o contravenție mai gravă, dintre cele prev. de art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) sau de art. 102 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, ori mai multe contravenții mai ușoare, dar a acumulat cel puțin 15 pct. penalizare într-un interval de 6 luni.

[6] Când titularul a fost declarat inapt, când permisul prezintă ștersături/modificări ori perioada de valabilitate a expirat sau se află nejustificat în posesia altei persoane etc.

[7] Vezi ipotezele de la lit. a) și b) din finalul pct. II.

[8] Mai puțin aspectele referitoare la faptele care constituie contravenții.