Punerea în executare de către statul român a hotărârilor pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Soare împotriva României, cererea nr. 24329/2002, și Aftanache împotriva României, cererea nr. 999/2019

Recomandări

Daniela LOVIN*

Obligația statelor contractante de a se conforma hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, reglementată de art. 46 primul paragraf din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, impune luarea de către statul pârât a tuturor măsurilor de natură a face să înceteze încălcarea constatată de instanța europeană și de a-i înlătura consecințele.

În materia punerii în executare a hotărârilor prin care s-a constatat încălcarea unui drept fundamental garantat de Convenție, Curtea a stabilit pe cale jurisprudențială mai multe principii:

– statul ținut a executa hotărârea Curții are obligația juridică nu numai de a plăti sumele acordate cu titlu de satisfacție echitabilă, ci și de a lua măsurile generale și/sau individuale,spre a pune capăt încălcării constatate de Curte și a înlătura, în limita posibilului, toate consecințele (Cauza Scozzari și Giunta împotriva Italiei, hotărâre din 13 iulie 2000);

– statul parte este liber în a alege măsurile individuale pe care le consideră adecvate, însă trebuie să aibă în vedere faptul că scopul acestora este restitutio in integrum (Cauza Papamichalopoulos și alții împotriva Greciei,hotărâre din 31 octombrie 1995);

– modalitățile practice de natură a conduce la repunerea victimei în situația anterioară trebuie să fie oportune, adecvate și suficiente pentru a asigura nivelul maxim posibil de reparare a încălcărilor constatate de Curte (Cauza Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului,hotărâre din 29 mai 2019).

În raport cu specificul problemei de drept ce face obiectul prezentei analize, se impune prezentarea cauzelor anterior menționate, cu referire punctuală la procedura penală ce a făcut obiectul analizei instanței europene și la măsurile luate de autoritățile statului român ulterior pronunțării hotărârilor de către instanța europeană, în scopul înlăturării consecințelor încălcării Convenției.

Astfel, în cauza Soare și alții împotriva României, urmărirea penală s-a finalizat printr-o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, dispusă la data de 23 iulie 2003.

Soluția de neurmărire penală nu a fost supusă controlului jurisdicțional instituit prin art. 2781 introdus în Codul penal 1969 prin Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 468 din 1 iulie 2003.

La data de 22 februarie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Soare și alții împotriva României, prin care a constatat încălcarea art. 2, 3 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din data de 16 martie 2012, s-a dispus, în temeiul art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, infirmarea parțială, ca nelegală, a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 23 iulie 2003 și reluarea cercetărilor.

În cauza Aftanache împotriva României, prin referatul nr. 1163/VIII/I/2017 din data de 22 mai 2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus clasarea sesizării formulate de Aftanache Mihai.

Împotriva soluției de clasare a sesizării, petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, ce a fost respinsă ca neîntemeiată, prin ordonanța nr. 169/II/2/2018 din data de 9 iulie 2018.

Împotriva ordonanței mai sus menționate, petentul a formulat plângere, în temeiul art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, la Judecătoria Timișoara.

Prin încheierea penală nr. 4113 din 23 august 2018, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teză finală din Codul de procedură penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul Aftanache Mihai împotriva soluției de clasare, dispuse prin referatul nr. 1163/VIII/I/2017 din data de 22 mai 2018 și împotriva Ordonanței de respingere a plângerii nr. 169/11/2/2018 din data de 9 iulie 2018 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Prin decizia penală nr. 1296/A din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de petentul Aftanache Mihai împotriva încheierii penale nr. 4113 din 23 august 2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara.

Prin hotărârea pronunțată la 26 mai 2020 (definitivă la data de 26 august 2020), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sub aspect procedural, și încălcarea art. 5 paragr. 1 din Convenție.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 12 februarie 2021, dosar nr. 3898/325/2021, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a solicitat revizuirea încheierii penale nr. 4113 din 23 august 2018 a Judecătoriei Timișoara.

Prin decizia penală nr. 104 din 2 aprilie 2021, Judecătoria Timișoara a admis cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, a desființat încheierea penală nr. 4113 din 23 august 2018 pronunțată de Judecătoria Timișoara, precum și soluția de clasare dispusă prin referatul nr. 1163/VIII/I/2017 din data de 22 mai 2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și a dispus trimiterea cauzei la parchet, în vederea efectuării urmăririi penale.

Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2021, petentul Aftanache Mihai a formulat cerere de revizuire a deciziei penale nr. 1296/A/2018 din data de 29 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 465 din Codul de procedură penală și în baza hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului – Aftanache împotriva României (cererea nr. 999/2019).

Prin decizia penală nr. 7/CA/01.04.2021, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de petentul Aftanache Mihai împotriva deciziei penale nr. 1296/A/29.11.2018 a Curții de Apel Timișoara.

Se observă că măsurile individuale luate de autoritățile statului român în scopul înlăturării încălcărilor constatate de către instanța europeană în cauzele Soare și alții împotriva României și Aftanache împotriva României au avut ca finalitate reluarea etapei procesuale a urmăririi penale.

Diferența constă în calea procedurală aleasă, întrucât pentru punerea în executare a hotărârii pronunțate în cauza Soare și alții împotriva României s-a recurs la infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale și reluarea cercetărilor în temeiul art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, iar pentru punerea în executare a hotărârii pronunțate în cauza Aftanache împotriva României remediul a constat în exercitarea revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 465 din Codul de procedură penală.

Un aspect trebuie punctat în raport de opțiunea diferită a autorităților statului român în cele două cauze, și anume că doar în cauza Aftanache împotriva României procedura judiciară în raport de care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea drepturilor garantate de Convenție și cu privire la care se impunea identificarea unui remediu include și o hotărâre judecătorească definitivă.

Apreciez că în ipoteza existenței unor vicii fundamentale ale urmăririi penale, încălcarea drepturilor garantate de Convenție se realizează și prin încheierea judecătorului de cameră preliminară care respinge plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată, prin chiar omisiunea de a constata existența acestor vicii cu prilejul examinării legalității și temeiniciei soluției de netrimitere în judecată.

Această concluzie se desprinde și din hotărârea pronunțată de Curte în cauza Aftanache împotriva României, în care se arată că neîndeplinirea de către autoritățile statului român a obligației procedurale de a efectua o anchetă efectivă, ce intră în conținutul art. 2 din Convenție, decurge atât din caracterul incomplet și inadecvat al urmăririi penale, cât și din împrejurarea că judecătoria căreia i s-a solicitat să examineze decizia procurorului s-a limitat la a confirma respectiva decizie pe baza probelor aflate deja la dosar, fără a profita de ocazie pentru a finaliza ancheta sau pentru a solicita procurorului să procedeze astfel (paragr. 68-70).

În aceste condiții, respectarea principiului restitutio in integrum, ce guvernează materia executării hotărârilor pronunțate de Curte, impune atât desființarea încheierii judecătorului de cameră preliminară, pronunțată în procedura reglementată de art. 340-341 din Codul de procedură penală, cât și efectuarea unei anchete adecvate și eficiente cu privire la fapta sesizată, deziderat ce poate fi atins doar prin intermediul revizuirii, întemeiată pe dispozițiile art. 465 din Codul de procedură penală.

De asemenea, în ipoteza pe care se întemeiază prezenta sesizare, consider că doar revizuirea are aptitudinea de a asigura nivelul maxim posibil de reparare a încălcărilor constatate de Curte, fiind singura modalitate prin care s-ar putea ajunge, de exemplu, la exonerarea reclamantului de la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligat odată cu respingerea plângerii împotriva soluției de neurmărire sau de netrimitere în judecată.

Instituția redeschiderii urmăririi penale, reglementată de art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, poate constitui un mijloc individual adecvat pentru a înlătura încălcările constatate de Curte doar în ipoteza în care acestea decurg exclusiv din activitatea organelor de urmărire penală.

În situația în care încălcarea drepturilor reclamantului se realizează printr-o procedură finalizată cu o hotărâre judecătorească definitivă, modalitatea prin care se poate realiza repunerea reclamantului în situația de dinainte de a se produce încălcarea este desființarea hotărârii judecătorești prin intermediul revizuirii, întemeiată pe dispozițiile art. 465 din Codul de procedură penală.

Pentru argumentele anterior arătate, apreciez că reluarea etapei procesuale a urmăririi penale, în ipoteza în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale în cauzele în care judecătorul de cameră preliminară a respins plângerea împotriva soluției procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată, se realizează prin revizuirea încheierii judecătorului de cameră preliminară, conform art. 465 din Codul de procedură penală.


* Procuror – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară, e-mail: lovin_daniela@mpublic.ro.

Punerea în executare de către statul român a hotărârilor pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Soare împotriva României, cererea nr. 24329/2002, și Aftanache împotriva României, cererea nr. 999/2019 was last modified: iunie 17th, 2024 by Costache Adrian

Recomandări

Căutare