ABSTRACT

In the conditions in which the new offence was committed  during the term of surveillance established through a previous sentence, by which it was ordered the conditional suspension of the penalty execution of 6 month of imprisonment, there are applicable the provisions of art. 83 of the previous Criminal Code (from 1969) with regards to revoking the conditional suspension of the penalty from 1 year of imprisonment – applied for the new offence –, according to art. 91 from the New Criminal Code.

Key words: the agreement for the admission of guilt, detention, revoking the conditional suspension of the penalty execution, the suspension of the penalty execution under surveillance.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 143/2014, Judecătoria Strehaia, în baza art. 485 alin. (1) lit. b) din noul Cod de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, în dosarul nr. 1612/P/2013, cu inculpatul D.P.S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tăierea, fără drept, de arbori din fondul forestier național, indiferent de forma de proprietate, prevăzută în art. 47 din noul Cod penal (în continuare C.pen.) raportat la art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008[1] – Codul silvic –, republicată, cu modificările și completările ulterioare[2], cu aplicarea art. 5 C.pen., și a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 5 noiembrie 2014, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Strehaia, sub nr. 2421/313/2014, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia și inculpatul D.P.S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii sus-menționate.

În fapt, s-a reținut că, la data de 21.10.2013, inculpatul D.P.S., cu intenție, l-a determinat pe M.E.F. să taie, fără drept, un număr de 4 arbori de esență gârniță, care nu prezentau marcă silvică, din pădurea bunicului său, cauzând prin aceasta un prejudiciu de 807,59 lei, depășind astfel de 9,50 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Această faptă întrunea elementele constitutive ale infracțiunii sus-menționate și se pedepsea cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Inculpatul a recunoscut fapta pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.

Prin acord s-a stabilit o pedeapsă de 1 an închisoare, executată în condițiile prevăzute în art. 91 și urm. C.pen. privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției, instanța a constatat că acesta respectă dispozițiile art. 478-481 C.pr.pen., în sensul că a fost încheiat după punerea în mișcare a acțiunii penale, a fost avizat de procurorul ierarhic superior, infracțiunea pentru care era cercetat inculpatul era sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani[3], și cuprindea mențiunile expres prevăzute în art. 482 C.pr.pen.

Cu privire la mențiunile expres prevăzute în art. 482 C.pr.pen., s-a reținut că una dintre acestea este cea referitoare la felul și cuantumul, precum și forma de executare a pedepsei ori soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat, pedeapsa negociată între procuror și inculpat fiind de 1 an închisoare și urma a fi executată în regimul prevăzut în art. 91 și urm. C.pen.

În aplicarea dispozițiilor art. 485 alin. (1) lit. b) C.pr.pen., conform căruia instanța respinge acordul de recunoaștere a vinovăției și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 480-482 din același cod privitoare la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă[4] în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului, instanța a constatat ca inculpatului nu i se poate aplica pedeapsa de 1 an închisoare, convenită a fi executată în regimul prevăzut în art. 91 și urm. C.pen.

Acordul de recunoaștere a vinovăției este o formă de negociere, prin care se ajunge la o înțelegere cu privire la soluționarea învinuirilor aduse inculpatului, fără a se desfășura un proces.

Dispozițiile art. 482 alin. (1) lit. f) C.pr.pen. condiționează încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției de stabilirea felului, cuantumului și formei de executare a unei pedepse ori a soluției de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, indiferent de numărul faptelor săvârșite sau de starea de recidivă în care se află inculpatul.

În cazul de față, procurorul și inculpatul trebuiau să negocieze aplicarea unei pedepse rezultante cu executare, compusă din pedeapsa ce urma să fie dispusă pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tăierea, fără drept, de arbori din fondul forestier național, indiferent de forma de proprietate, prevăzută în art. 47 C.pen. raportat la art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 5 C.pen. și care, de altfel, a fost negociată la 1 an închisoare în condițiile art. 91 și urm. C.pen., și din pedeapsa de 6 luni închisoare pentru care inculpatul fusese condamnat prin Sentința nr. 11/2013 a Judecătoriei Strehaia și a cărei suspendare condiționată a executării trebuia să fie revocată în condițiile art. 83 din Codul penal anterior (în continuare C.pen. din 1969).

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 11/2013 a Judecătoriei Strehaia, definitivă prin Decizia nr. 1008/2013 a Curții de Apel Craiova, la o pedeapsă de 6 luni închisoare în condițiile art. 81-82 C.pen. din 1969 privitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prezenta faptă care face obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției[5] a fost săvârșită de către inculpat în interiorul termenului de supraveghere, astfel că în temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal[6], cu modificările și completările ulterioare, trebuia să se facă aplicarea art. 83 C.pen. din 1969, pedeapsa rezultantă urmând să se execute în regim de detenție.

Procurorul și inculpatul au negociat aplicarea pedepsei și a modalității de executare pentru infracțiunea de instigare la tăierea, fără drept, de arbori din fondul forestier național, indiferent de forma de proprietate, prevăzută în art. 47 C.pen. raportat la art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 5 C.pen., fără ca inculpatul să cunoască consecințele aplicării dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969.

Convingerea inculpatului, așa cum a fost întocmit acordul de recunoaștere a vinovăției, este că execută o pedeapsă neprivativă de libertate. Or, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012, îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă ce se va executa în regim de detenție și pe o durată mai mare decât cea convenită, adică de un an închisoare, aplicată pentru prezenta faptă, plus 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 11/2013 a Judecătoriei Strehaia.

Împotriva Sentinței penale nr. 143/2014 a Judecătoriei Strehaia a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, arătând că în mod greșit instanța de fond a respins acordul de recunoaștere a vinovăției, în condițiile în care procurorul și inculpatul au încheiat un acord numai în privința infracțiunii ce formează obiectul cauzei, celelalte aspecte intrând în competența instanței.

Prin Decizia nr. 86/2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2421/313/2014, s-a respins ca nefondat apelul, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

În expunerea deciziei s-au arătat următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 482 Cpr.pen., acordul de recunoaștere a vinovăției cuprinde, printre altele, felul și cuantumul, precum și forma de executare a pedepsei.

În speță, în acordul de recunoaștere a vinovăției s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare, iar forma de executare fiind cea prevăzută în art. 91 și urm. C.pen.

Or, inculpatul D.P.S. a fost condamnat anterior prin Sentința penală nr. 11/2013 a Judecătoriei Strehaia, definitivă prin Decizia nr. 1008/2013 a Curții de Apel Craiova, la pedeapsa de 6 luni închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 81 C.pen. din 1969, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani și 6 luni.

În condițiile în care infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în interiorul termenului de supraveghere, sunt aplicabile dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, context în care nu se mai poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, potrivit art. 91 C.pen.

Prin urmare, modalitatea de executare a pedepsei stabilită în acordul de recunoaștere a vinovăției este nelegală, astfel încât în mod corect instanța de fond a respins acordul de recunoaștere a vinovăției.

(C. Ap. Craiova, S. pen. și pentru cauze cu minori, Dec. nr. 86/2015)

II. Notă aprobativă. Conținutul art. 15 din Legea nr. 187/2012 este următorul:

,,(1) Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal.

(2) Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.”

În art. 83 C.pen. din 1969 se prevedea:

,,(1) Dacă în cursul termenului de încercare (supraveghere, înlocuirea noastră – Gh. Ivan) cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

(2) Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

(3) Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.

(4) La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă.”

Așadar, procurorul trebuia să aplice dispozițiile sus-menționate, acestea neputând fi eludate pe calea încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției. Deci, trebuia revocată suspendarea condiționată și dispusă executarea în întregime a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 11/2013 a Judecătoriei Strehaia, alături de pedeapsa de 1 an închisoare, convenită de către procuror și inculpat a fi aplicată pentru infracțiunea săvârșită în cursul termenului de supraveghere. Pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare urma să fie executată în regim de detenție. Executarea acesteia nu putea fi suspendată sub supraveghere în condițiile art. 91 C.pen.[7] De altfel, nici dispozițiile noului Cod penal nu permit acest lucru[8]. Doctrina și practica judiciară au statuat că, în toate cazurile de revocare, se dispune executarea pedepsei în regim de detenție[9].

Instanța de judecată nu putea să procedeze la revocarea suspendării pedepsei, deoarece ea era limitată, prin dispozițiile art. 485 alin. (1) lit. a) C.pr.pen., doar la admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției și pronunțarea soluției cu privire la care s-a ajuns la un acord. Or, în speță, nu se ajunsese la un acord între procuror și inculpat cu privire la executarea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare în regim de detenție.

[1] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015.

[2] În urma republicării, dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 se regăsesc în art. 107 alin. (1) lit. a) din același act normativ.

[3] În prezent, acordul de recunoaștere a vinovăției se poate încheia numai cu privire la infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani [art. 480 alin. (1) C.pr.pen., astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016].

[4] În urma modificării art. 485 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016,  s-a introdus și situația când soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nelegală.

[5] Potrivit art. 479 C.pr.pen., acordul de recunoaștere a vinovăției are ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a acesteia, respectiv felul măsurii educative ori, după caz, soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.

[6] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

[7] ,,Art. 91. Condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere

(1) Instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;

d) în raport de (în raport cu, corectura noastră – Gh. Ivan) persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

(2) Când pedeapsa închisorii este însoțită de pedeapsa amenzii aplicate în condițiile art. 62, amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere.

(3) Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă:

a) pedeapsa aplicată este numai amenda;

b) aplicarea pedepsei a fost inițial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată;

c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum și a celor ce au determinat suspendarea executării pedepsei și atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.”

[8] ,,Art. 96. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

(2) Dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

(3) Dacă pedeapsa amenzii care a însoțit pedeapsa închisorii în condițiile art. 62 nu a fost executată și a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau art. 64 alin. (5) și alin. (6), instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, la care se adaugă pedeapsa închisorii care a înlocuit amenda.

(4) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

(5) Pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.

(6) Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, instanța poate menține sau revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În cazul revocării, dispozițiile alin. (1), alin. (4) și alin. (5) se aplică în mod corespunzător.”

[9] Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea generală conform noului Cod penal, ediția 2, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2015, p. 250; Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, Dec. nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 12 iulie 2011 [,,În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. (1) din Codul penal (din 1969, adăugirea noastră – Gh. Ivan), stabilește că: 1. Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare (supraveghere, înlocuirea noastră – Gh. Ivan) a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal (din 1969, adăugirea noastră – Gh. Ivan). 2. Suspendarea condiționată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. (1) din Codul penal (din 1969, adăugirea noastră – Gh. Ivan)”].