Prof. univ. dr. AUGUSTIN LAZĂR^*                                                                      DANA-CRISTINA BURDUJA^**

Procuror general                                                                                                  Procuror – Parchetul de pe lângă

al Parchetului de pe lângă                                                                                   Înalta Curte de Casație și Justiție,

Înalta Curte de Casație și Justiție                                                                       Serviciul de îndrumare și control

 

A. Parlamentari – angajarea soțului/rudelor în cadrul biroului parlamentar^[1].

A.1. Deputat în Parlamentul României. Participare la luarea deciziei de angajare a rudelor în cadrul biroului parlamentar. Relevanța penală a inexistenței unei interdicții exprese referitoare la angajarea soțului sau a rudelor în Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor^[2], republicată, și în normele interne ale Parlamentului. Previzibilitatea legii. Interpretarea normelor penale.

1. Fapta inculpatului care, în calitate de deputat, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit acte (constând în formularea propunerilor de angajare a fratelui, respectiv a surorii sale în cadrul biroului său parlamentar) ce constituiau condiții prealabile încheierii contractelor individuale de muncă și a participat apoi la luarea deciziei de angajare a acestora, prin avizarea contractelor de muncă, cu consecința obținerii unor foloase patrimoniale de către rudele sale – veniturile salariale – constituie două infracțiuni de conflict de interese, în concurs real, una dintre acestea în formă continuată, întrucât a vizat încheierea a două contracte de muncă succesive cu aceeași persoană.

2. Lipsa unei interdicții exprese referitoare la angajarea soțului sau a rudelor în Legea nr. 96/2006 și în normele interne ale Parlamentului nu constituie cauza justificativă prevăzută în art. 21 alin. (1) din Codul penal (în continuare C.pen.) – exercitarea unui drept recunoscut de lege, deoarece conduita impusă unui funcționar public prin normele de drept penal nu este condiționată de existența unei asemenea interdicții, iar reglementările cuprinse în normele interne ale Parlamentului au regim juridic diferit, atrăgând o răspundere distinctă față de dispozițiile legii penale. În aprecierea caracterului penal al faptelor este relevant doar textul incriminator din Codul penal, a cărui încălcare atrage incidența răspunderii penale.

3. Hotărârea Comisiei permanente a Camerei Deputaților și Senatului, prin care s-a stabilit că dispozițiile din Legea nr. 96/2006 privind interdicția de angajare a membrilor familiei deputatului sau senatorului ori a rudelor/afinilor acestuia până la gradul al III-lea la biroul său parlamentar produc efecte doar începând cu data de 21 august 2013 și nu se aplică retroactiv, nu este de natură să împiedice ori să limiteze incidența dispozițiilor art. 253¹ din Codul penal din 1969 (în continuare C.pen. din 1969)^[3], întrucât această comisie nu are atribuții de legiferare, de interpretare ori de aplicare a legii în materie penală, nu se poate substitui legiuitorului și nici puterii judecătorești și nu poate formula aprecieri cu valoare de principiu ori de îndrumare în ceea ce privește existența unei infracțiuni, a conținutului constitutiv al acesteia și sferei de aplicare a unor norme de incriminare.

4. Cerința de previzibilitate a normei penale se analizează în mod flexibil, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, gradul de cultură și experiența socială a inculpatului, precum și cu posibilitatea acestuia de informare, de acces la textele legislative.

5. Obligația de a releva existența unei situații de conflict de interese incumbă exclusiv inculpatului, conform dispozițiilor art. 79 alin. (2) al Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției^[4], cu modificările și completările ulterioare^[5], nu și altor funcționari implicați în procesul de luare a deciziei.

(Înalta Curte de Casație și Justiție, S. pen., Sent. pen. nr. 586/2014, definitivă prin Dec. nr. 18/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători)

Prin Sentința penală nr. 586/2014, definitivă prin Decizia nr. 18/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, Secția penală din cadrul acestei instanțe a dispus condamnarea inculpatului, deputat în Parlamentul României, la două pedepse de câte 3 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de conflict de interese în concurs real, a doua dintre acestea în formă continuată, prevăzute în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 [în prezent art. 301 alin. (1) C.pen.^[6]], respectiv art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, executarea pedepsei rezultante de 3 luni închisoare fiind suspendată condiționat.

În prealabil, instanța a schimbat încadrarea juridică reținută de procuror din două infracțiuni de conflict de interese în formă simplă, în concurs real, în două infracțiuni de conflict de interese, una în formă simplă, iar cealaltă în formă continuată, în concurs real.

Situația de fapt stabilită în cauză a fost următoarea:

În luna decembrie 2008, în calitate de deputat în Parlamentul României și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul a propus Camerei Deputaților angajarea fratelui său, în cadrul biroului parlamentar, și a avizat contractul individual de muncă încheiat între Camera Deputaților, reprezentată de Secretarul general, și fratele său, cu consecința obținerii de către acesta din urmă a unui folos patrimonial în cuantum total de 19.767 lei, reprezentând venituri salariale obținute în baza acestui contract.

În realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în luna octombrie 2007, respectiv decembrie 2008, inculpatul a formulat două cereri de încadrare în muncă pe durată determinată și a avizat cele două contracte individuale de muncă încheiate succesiv, la data de 30 octombrie 2007 (pentru perioada primului mandat de deputat), respectiv 15 decembrie 2008 (pentru perioada celui de-al doilea mandat), privind angajarea surorii sale, în cadrul biroului parlamentar, cu consecința obținerii de către aceasta a unui folos patrimonial în cuantum total de 15.800 lei, reprezentând venituri salariale.

Organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu, în baza unui raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate. Propunerile de angajare a rudelor au fost formulate în temeiul dispozițiilor art. 38 alin. (6) [în prezent art. 38 alin. (9)] din Legea nr. 96/2006, conform cărora ,,angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaților (…) se face prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil. În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe durată determinată, încadrarea salariaților se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaților (…), la propunerea deputaților (…) în cauză, iar în cazul contractului civil, acesta se încheie între deputații (…) în cauză și persoana fizică”^[7]. Salarizarea era asigurată din fonduri publice, din sumele forfetare alocate lunar demnitarilor.

Considerațiile Înaltei Curți de Casație și Justiție:

a) Inculpatul a invocat existența unei cauze justificative, în sensul 21 C.pen., având în vedere că Legea nr. 96/2006 și normele interne ale Parlamentului nu impuneau vreo interdicție privind angajarea rudelor sau a soțului.

Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că lipsa unei astfel de interdicții exprese nu poate echivala cu o cauză justificativă, deoarece conduita impusă unui funcționar public prin normele de drept penal nu este condiționată de existența unei asemenea interdicții, iar reglementările cuprinse în normele interne ale Parlamentului au regim juridic diferit, atrăgând o răspundere distinctă față de dispozițiile legii penale, caracterul penal al faptelor fiind stabilit numai în raport cu dispozițiile art. 253¹ C.pen. din 1969 (în prezent art. 301 C.pen.).

Interpretând per a contrario prevederile alin. (2) al art. 253¹ C.pen. din 1969, care înlătură de la aplicarea dispozițiilor normei de incriminare exclusiv acțiunile de legiferare, acestea fiind de strictă interpretare, instanța supremă a statuat că orice alte activități desfășurate de parlamentari în afara celor privind legiferarea sunt supuse rigorilor normei incriminatoare; aceeași concluzie se impune și în ceea ce privește alin. (2) al art. 301 C.pen.

b) În apărare s-a mai susținut că activitatea de angajare a personalului în cadrul biroului parlamentar nu poate fi considerată drept act îndeplinit în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în concret nu a fost periclitată îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor de parlamentar, solicitarea de angajare a fost verificată și avizată și de către alți funcționari, care nu au ridicat obiecții de nelegalitate, parlamentarul nu are calitatea de funcționar public, iar dispozițiile contradictorii conținute de Legea nr. 96/2006 au creat o situație ambiguă, ceea ce demonstrează lipsa de vinovăție.

Instanța a considerat că situația de fapt relevă materializarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de conflict de interese, în modalitatea îndeplinirii unor acte, constând în formularea propunerilor de angajare a rudelor de gr. II în cadrul biroului parlamentar, ca o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă, dar și prin participarea la luarea deciziei de angajare, constând în avizarea contractelor de muncă.

S-a făcut referire la dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006 (în forma anterioară republicării legii), precum și la prevederile art. 6 alin. (7) din Normele privind modul de utilizare și justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputați și senatori în circumscripțiile electorale, aprobate prin Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului^[8] și la art. 26 alin. (8) din Anexa nr. 1 la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 31/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a serviciilor Camerei Deputaților, precum și a statului de funcții pe anul 2009^[9], potrivit cărora în cadrul birourilor se putea angaja personal cu contract de muncă pe perioadă determinată sau colaboratori, pe bază de contract civil, cărora li se stabileau atribuții și răspunderi potrivit legii, iar numirea în funcții a personalului la birourile parlamentare din circumscripțiile electorale se făcea la propunerea deputatului respectiv.

Toate aceste acte normative au relevat existența atribuțiilor de serviciu ale inculpatului de a participa la luarea deciziei de angajare, întrucât, în lipsa propunerii sale sau fără avizul dat de acesta, angajarea unei persoane în cadrul biroului parlamentar nu era posibilă. S-a mai arătat că atribuțiile de serviciu ale parlamentarului nu se limitează la cele de legiferare, ci cuprind orice atribuții ce-i sunt stabilite de lege, în considerarea funcției pe care o deține.

Pe de altă parte, instanța a stabilit că veniturile obținute din salariu, reprezentând retribuirea muncii prestate, îndeplinesc condiția atașată elementului material al infracțiunii – obținerea unui folos patrimonial, întrucât textul de incriminare nu cere ca folosul să fie injust.

S-a învederat că un oficial public este în conflict de interese atunci când, în virtutea funcției publice pe care o ocupă, ia o decizie sau participă la luarea unei decizii cu privire la care are și un interes personal, făcându-se referire la dispozițiile art. 13 din Recomandarea nr. R (2000) 10 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind codurile de conduită pentru funcționarii publici^[10], conform cărora „conflictul de interese apare atunci când funcționarul public are un interes personal care influențează sau pare să influențeze îndeplinirea atribuțiilor sale oficiale cu imparțialitate și obiectivitate. Interesele private ale funcționarului public pot include un beneficiu pentru sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau organizații cu care funcționarul public a avut relații politice sau de afaceri. Interesul personal se poate referi și la orice datorii pe care funcționarul public le are față de persoanele enumerate mai sus.”

Înalta Curte de Casație și Justiție a reiterat considerațiile unanim exprimate în doctrină, arătând că prin comiterea faptei nu este necesar să se producă o vătămare a intereselor persoanei juridice ori autorității respective, ci este suficient ca actul material să fi produs un folos patrimonial celui în favoarea căruia se acționează.

Cu privire la calitatea de subiect activ al infracțiunii, s-a arătat că semnificația noțiunii de funcționar public din dreptul penal nu este echivalentă cu cea de funcționar din dreptul administrativ, ci are un înțeles mai larg, datorită faptului că exigențele de apărare a avutului public și de promovare a intereselor colectivității impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal.

Legea penală anterioară făcea trimitere la noțiunea de „autorități publice” (art. 145 C.pen. din 1969), care, potrivit dispozițiilor titlului III din Constituția României, republicată, includ în sfera lor de cuprindere atât organele administrației publice (centrale de specialitate și locale), cât și Parlamentul, Președintele României, Guvernul, precum și autoritatea judecătorească (instanțele judecătorești, Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii).

Dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. a) din noul Cod penal au tranșat aspectul analizat, textul prevăzând că au statut de funcționar public, în sensul legii penale, între alte categorii, persoanele care exercită atribuții și responsabilități în scopul realizării prerogativelor puterii legislative. Asemenea persoane sunt parlamentarii, senatori și deputați, inclusiv organele lor de conducere.

Convenția penală privind corupția, adoptată de Consiliul Europei la data de 27 ianuarie 1999 la Strasbourg și ratificată de România prin Legea nr. 27/2002^[11], utilizează noțiunea de „agent public”, interpretată prin referire la definiția noțiunilor de „funcționar”, „funcționar public”, „ministru”, „primar” sau „judecător” în dreptul național al statului în care persoana în cauză exercită această funcție; în art. 4 din același act normativ se folosește noțiunea de „membru al unei adunări publice naționale”, categorie care îi are în vedere pe parlamentarii aleși sau numiți la nivelul adunărilor regionale sau naționale, care exercită puteri legislative sau administrative.

Au mai fost aduse drept argument considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 2/2014^[12], prin care s-a statuat că ,,în condițiile în care mandatul prezidențial și cel parlamentar sunt definite ca funcții de demnitate publică, persoanele care ocupă aceste funcții exercită atribuții și responsabilități stabilite în temeiul Constituției și a legii, în scopul realizării prerogativelor de putere cu care sunt învestite, fiind justificată vocația acestora la calitatea de subiect activ pentru infracțiunile de serviciu și pentru infracțiunile de corupție”.

Relativ la faptul că apărarea a susținut că propunerea deputatului a fost verificată și avizată și de alți funcționari, angajați ai Camerei Deputaților, instanța a apreciat că această situație nu diminuează răspunderea inculpatului cu privire la propriile acțiuni, întrucât acesta era singura persoană care cunoștea starea de conflict de interese în care se afla, iar obligația de a releva existența unei situații de conflict de interese incumba exclusiv inculpatului, în baza dispozițiilor art. 79 alin. (2) al Legii nr. 161/2003, care instituie obligația funcționarului public de a se abține de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii în cazul existenței unui conflict de interese.

c) Cu privire la lipsa de previzibilitate a legii penale, s-a arătat că previzibilitatea normei se analizează în mod flexibil, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, iar gradul de previzibilitate crește în cazul profesioniștilor, care au o obligație de prevedere mai extinsă decât o persoană obișnuită [cauza Soros contra Franței, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare C.E.D.O. sau Curtea de la Strasbourg) din 6 octombrie 2011; cauza Valico contra Italiei, hotărârea E.D.O. din 21 martie 2006; cauza Eurofinacom contra Franței, hotărârea C.E.D.O. din 7 septembrie 2004]; caracterul neechivoc al normei de drept se apreciază în raport cu gradul de cultură și experiența socială a inculpatului, condițiile concrete de săvârșire a faptei, precum și cu posibilitatea acestuia de informare, de acces la textele legislative.

Drept urmare, având în vedere că inculpatul era deputat în Parlamentul României și avea o experiență semnificativă în procesul legislativ, s-a apreciat că acesta nu se poate prevala de necunoașterea legii (penale sau extrapenale) ori de interpretarea greșită asupra caracterului ilicit al faptei de comiterea căreia este acuzat.

d) Modificări legislative intervenite pe parcursul procesului penal. Interpretarea legii.

Dispozițiile art. 38 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor au fost modificate și completate prin Legea nr. 219/2013^[13], fiind instituită interdicția angajării membrilor familiei deputatului sau senatorului ori a rudelor/afinilor acestuia până la gradul al III-lea în biroul parlamentar^[14].

Prin Hotărârea din 21 octombrie 2015, Comisia permanentă a Camerei Deputaților și Senatului a stabilit că aceste noi dispoziții produc efecte doar începând cu data de 21 august 2013 – data intrării în vigoare a legii modificatoare – și nu se aplică retroactiv.

Instanța a apreciat că această hotărâre nu era de natură să împiedice ori să limiteze incidența dispozițiilor art. 253¹ C.pen. din 1969 și nu putea fi invocată în susținerea unei pretinse stări de confuzie sau a imprevizibilității textului de lege^[15], având în vedere că respectiva comisie nu avea atribuții de legiferare, de interpretare ori de aplicare a legii în materie penală, ceea ce înseamnă că nu se putea substitui legiuitorului și nici puterii judecătorești și nu putea formula aprecieri cu valoare de principiu ori de îndrumare în ceea ce privește existența unei infracțiuni, a conținutului constitutiv al acesteia și sferei de aplicare a unor norme de incriminare.

În același sens a fost evaluată și Hotărârea Comisiei permanente a Camerei Deputaților și Senatului din data de 18 octombrie 2011 privind interpretarea art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006, prin care se decisese că situația de conflict de interese nu putea fi reținută în privința angajării personalului birourilor parlamentare ale deputaților și senatorilor prin încheierea unui contract de muncă pe perioadă determinată sau a unui contract civil, indiferent de calitatea persoanei angajate.

e) Unitatea legală/naturală a infracțiunii.

Prima instanță a reținut că fapta inculpatului care, în calitate de deputat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în lunile octombrie 2007 și decembrie 2008, a formulat două cereri de încadrare în muncă și a avizat două contracte individuale de muncă privind angajarea fratelui său întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, având în vedere că actele au fost comise la interval de aproximativ un an, fiecare prezentând conținutul aceleiași infracțiuni, în actul de sesizare fiind reținută unitatea naturală de infracțiune.

Fapta inculpatului de a formula o cerere de încadrare în muncă și de a aviza contractul individual de muncă privind angajarea surorii sale, în cadrul biroului parlamentar, a fost considerată a reprezenta o unitate naturală de infracțiune, fiind reținută o singură faptă de conflict de interese.

f) Succesiunea de legi penale în timp.

Pentru stabilirea legii penale mai favorabile, instanța supremă a verificat existența continuității incriminării, condițiile de tragere la răspundere penală și regimul sancționator.

A arătat că individualizarea pedepsei precede operațiunii de determinare a legii penale mai favorabile, întrucât compararea limitelor speciale de pedeapsă din legile succesive nu este suficientă pentru alegerea legii mai favorabile, fiind hotărâtoare pedeapsa concretă care ar putea fi aplicată ca urmare a individualizării pedepsei. Drept urmare, au fost evaluate în concret dispozițiile penale aplicabile din legile succesive, ținându-se seama și de împrejurarea că, prin Decizia nr. 265/2014^[16], pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C.pen., Curtea Constituțională a decis aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Ca urmare a operațiunii de individualizare a pedepsei, din perspectiva limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, gradului de pericol social al faptelor săvârșite, persoanei inculpatului și împrejurărilor care atenuează sau agravează răspunderea penală, instanța a constatat că pedeapsa calculată potrivit dispozițiilor din legea nouă ar fi fost mai severă decât cea care ar fi putut fi aplicată inculpatului pe baza legii vechi, astfel că legea penală mai favorabilă inculpatului a fost stabilită a fi legea veche.

g) Pedepsele complementare.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal^[17], cu modificările și completările ulterioare, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În art. 253¹ C.pen. din 1969, legiuitorul prevedea obligativitatea interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă.

Conform art. 65 alin. (2) din același cod, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi era obligatorie când legea prevedea această pedeapsă, însă prevederile alin. (1) al acestui articol stabileau faptul că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi putea fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită era închisoarea de cel puțin 2 ani.

Ca atare, având în vedere pedepsele principale aplicate în cauză, de câte 3 luni închisoare, prima instanță a constatat, în mod corect, că nu se pot aplica pedepse complementare.

h) Relevanța penală a anulării Raportului de evaluare al Agenției Naționale de Integritate (în continuare denumită A.N.I.) de către instanța de contencios administrativ.

Cu privire la împrejurarea că, pe parcursul procesului penal, instanța de contencios administrativ și fiscal a dispus anularea Raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, invocată de inculpat în apărare, în cauză s-a arătat că această situație nu influențează în vreun fel existența infracțiunii de conflict de interese, întrucât singura normă relevantă pentru a analiza conținutul unei infracțiuni este cea penală^[18].

A.2. Deputat în Parlamentul României. Formularea propunerii de angajare a soției sale în cadrul biroului parlamentar și avizarea contractului individual de muncă. Sancțiune disciplinară. Non bis in idem.

(Înalta Curte de Casație și Justiție, S. pen., Sent. pen. nr. 666/2014, definitivă prin Dec. nr. 13/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători)

Prin Sentința penală nr. 666/2014, definitivă prin Decizia nr. 13/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, Secția penală din cadrul acestei instanțe a dispus condamnarea inculpatului deputat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., executarea pedepsei fiind suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, în baza art. 81 C.pen. din 1969.

În esență, s-a reținut că, în exercitarea atribuțiilor de deputat în Parlamentul României, la data de 16 martie 2010, inculpatul a propus angajarea și a avizat contractul individual de muncă în baza căruia soția sa a fost angajată în perioada 16 martie 2010 – 1 ianuarie 2011 în cadrul biroului său parlamentar, obținând un venit salarial net în cuantum de 5.508 lei.

Situația de fapt reținută în cauză este similară cu cea din speța anterioară, apărările formulate de inculpat și argumentele în sens contrar ale instanței sunt în mare parte aceleași, un aspect distinct fiind acela că inculpatul a invocat incidența principiului non bis in idem, în raport cu faptul că, între timp, a fost sancționat disciplinar de către Camera Deputaților pentru încălcarea legislației privind conflictul de interese cu diminuarea indemnizației cu 10 %.

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători a arătat că modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor^[19] în sensul introducerii, ca abatere disciplinară, a încălcării prevederilor legale privind conflictul de interese, nu poate conduce la concluzia că asemenea fapte nu ar mai putea avea conotații penale, câtă vreme calificarea unei conduite ca fiind o abatere disciplinară este subsumată condiției ca aceasta să nu constituie, potrivit legii, o infracțiune, ceea ce este și cazul în speță, făcând referire la dispozițiile art. 52 din Legea nr. 96/2006, în forma republicată în anul 2008, în vigoare la data comiterii faptei^[20].

În ce privește Hotărârea din 19 noiembrie 2014 a Camerei Deputaților, prin care inculpatul deputat a fost sancționat disciplinar pentru încălcarea legislației în materie privind conflictul de interese, pentru aceeași faptă cu cea dedusă judecății în cauza penală, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că, prin adoptarea unei asemenea hotărâri, Parlamentul a nesocotit dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, întrucât a aplicat o sancțiune disciplinară pentru o faptă care, la data comiterii ei, nu era prevăzută drept abatere disciplinară, astfel încât nu putea fi sancționată ca atare.

Pe de altă parte, instanța a arătat că aplicarea respectivei sancțiuni disciplinare nu poate avea drept consecință exonerarea inculpatului de răspunderea penală, în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute în art. 4 paragr. 1 din Protocolul 7 la Convenția (europeană) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare denumită Convenția) privind principiul non bis in idem.

A reiterat condițiile în care poate fi constatată incidența acestui principiu, respectiv: existența unei hotărâri definitive cu privire la o persoană împotriva căreia s-a formulat o acuzație în materie penală; noul proces penal să se îndrepte împotriva aceleiași persoane (elementul bis), noul proces penal să privească fapte identice ori fapte care sunt în mod substanțial aceleași (elementul idem).

S-a constatat că în cauză nu există o altă hotărâre definitivă pronunțată de o instanță judecătorească din România în cadrul unei proceduri penale, prin care să se fi statuat asupra faptelor imputate inculpatului în cauza dedusă judecății, întrucât sancțiunea disciplinară aplicată pentru aceeași faptă nu are un caracter penal, nu a fost aplicată de către o instanță de judecată și nici în urma unei proceduri desfășurate conform Codului de procedură penală^[21].

Cu privire la previzibilitatea legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că norma de incriminare indică cu precizie conduita interzisă de lege, iar interpretarea textului nu ridică probleme deosebite, existând o jurisprudență constantă la nivelul instanței supreme prin care s-a dispus condamnarea unor persoane pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese sau s-a constatat săvârșirea faptelor în condițiile lipsei gradului de pericol social al unei infracțiuni, fără a reține în vreuna din aceste situații o eventuală lipsă de previzibilitate a textului (Deciziile penale nr. 2142/2012, nr. 249/2011, nr. 3626/2012). Critica inculpatului privind lipsa doctrinei și a jurisprudenței cu privire la o anumită faptă a fost considerată ca nefiind de natură să împiedice tragerea la răspundere penală a persoanei care încalcă legea penală, întrucât acceptarea unui asemenea argument ar presupune practic imposibilitatea incriminării unor noi fapte, cu privire la care, în mod inerent, nu ar exista jurisprudență și doctrină relevantă.

Relativ la împrejurarea că respectivul contract de muncă a fost avizat de mai multe direcții din cadrul aparatului administrativ al Camerei Deputaților, inclusiv de serviciul juridic, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi asimilată cu imposibilitatea obiectivă a unui specialist de a determina conduita interzisă prin textul infracțiunii, având în vedere că aceste avize nu au avut ca obiect conținutul normei de incriminare, ci numai îndeplinirea condițiilor formale de angajare a soției inculpatului. Mai mult, aceste persoane nu aveau competența de a verifica sau de a stabili eventuale grade de rudenie ori situații de incompatibilitate între deputat și persoana propusă pentru angajare.

Instanța a constatat că în speță nu sunt incidente cauze justificative sau de neimputabilitate, întrucât, pe de o parte, inculpatul este avocat și membru al Comisiei Juridice a Camerei Deputaților, cu o solidă pregătire în domeniul juridic, astfel încât nu se poate prevala de necunoașterea legii (penale sau extrapenale) ori de necunoașterea sau cunoașterea greșită a caracterului ilicit al faptei de comiterea căreia este acuzat, iar, pe de altă parte, cu toate că dispozițiile art. 38 din Legea nr. 96/2006 conferă deputatului facultatea de a-și angaja personalul biroului parlamentar, exercițiul acestui drept trebuie să aibă loc în condițiile cadrului general de desfășurare a funcției de deputat, care îi impuneau abținerea de la acte în interes personal, cum ar fi procurarea unor foloase materiale din fonduri publice membrilor familiei sale.

Situații de fapt similare au format obiectul cauzelor în care Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat următoarele hotărâri, definitive prin exercitarea căilor de atac în fața Completului de 5 Judecători: Sentința penală nr. 950/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 14/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători; Sentința penală nr. 198/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 175/2015; Sentința penală nr. 1079/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 25/2015; Sentința penală nr. 530/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 32/2015; Sentința penală nr. 1021/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 36/2015; Sentința penală nr. 30/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 60/2015; Sentința penală nr. 101/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 84/2015; Sentința penală nr. 1071/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 113/2015.

B. Încheierea de contracte de cesiune de drepturi de autor și drepturi conexe.

B.1. Redactor-șef în cadrul unui post public de radiodifuziune. Contracte de cesiune de drepturi de autor și drepturi conexe încheiate cu soțul său. Conflict de interese – infracțiune de pericol. Realizarea unui folos material reprezintă o condiție privind elementul material al infracțiunii. Lipsa de relevanță a faptului că au fost aduse beneficii instituției publice.

(Jud. Sectorului 1 București, Sent. pen. nr. 387/2015, definitivă prin Dec. pen. nr. 1750/2015 a C. Ap. București)

Prin Sentința penală nr. 387/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 1750/2015 a Curții de Apel București, Judecătoria Sectorului 1 București a dispus condamnarea inculpatei redactor-șef la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ alin. (l) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 (63 de acte materiale), executarea pedepsei fiind suspendată condiționat, în baza art. 81 din același cod.

Sesizarea a fost formulată de A.N.I.

Instanța a reținut că, în perioada anilor 2006 – 2013, în calitate de redactor șef și director artistic la Direcția Formații Muzicale din cadrul Postului de Radio R.C. și reprezentant al Societății Române de Radiodifuziune, inculpata a aprobat și semnat 63 de contracte de cesiune de drepturi de autor și drepturi conexe, având ca beneficiar pe soțul său ori persoana fizică autorizată „V”, suma totală încasată de aceasta din urmă fiind de 55.147 lei.

Pe parcursul procesului penal, inculpata a susținut că nu s-a aflat în conflict de interese, întrucât:

– criteriul avut în vedere la încheierea contractelor a fost cel al competenței profesionale;

– remunerația s-a stabilit prin acordul părților, cu respectarea anumitor limite valorice, redactorul șef, respectiv directorul artistic al Direcției Formații Muzicale având competența să aprobe sume până la 400 lei;

– remunerațiile erau decontate de la bugetul de stat numai cu aprobarea președintelui director general, indiferent de cuantumul acestora;

– nu a dorit să elimine din distribuție un artist cu drepturi egale cu ceilalți pentru simplul fapt că este soțul ei, atrăgând astfel anularea proiectului prin lipsa unui membru al formației;

– nu a fost produs vreun prejudiciu;

– după efectuarea raportului A.N.I., a continuat să semneze contracte în care parte era soțul său, însă neremunerate;

– s-a aflat în eroare de fapt cu privire la calitatea sa de funcționar public, având în vedere că funcțiile pe care le-a deținut în cadrul Societății Române de Radiodifuziune nu se încadrează în noțiunea de „funcționar public”, motiv pentru care nu a completat declarații de avere și de interese și nu a știut că trebuie să se abțină de la încheierea unor contracte cu soțul său sau cu rudele apropiate.

Instanța de apel a înlăturat aceste apărări, motivând că Societatea Română de Radiodifuziune este o instituție ce prestează un serviciu public de interes național, iar inculpata, îndeplinind funcții de conducere în cadrul acesteia, are calitatea de funcționar public în sensul legii penale, având în vedere dispozițiile art. 1, art. 2 și art. 39 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune^[22], cu modificările și completările ulterioare, art. 145 și art. 147 C.pen. din 1969.

Pe de altă parte, s-a considerat că nu este relevantă susținerea inculpatei că, începând cu luna septembrie 2012, toate contractele au fost semnate și aprobate exclusiv de către președintele director general al Societății Române de Radiodifuziune, iar viza sa pe acele contracte avea valoare artistică/profesională, întrucât, prin aprobarea contractelor, în limita competențelor sale legale, inculpata a participat la luarea deciziei prin care s-au realizat foloase materiale în beneficiul soțului ei.

De asemenea, s-a precizat că infracțiunea de conflict de interese este o infracțiune de pericol, iar, deși legea face referire și la un rezultat concret – realizarea unui folos material de către persoanele enumerate de textul de lege –, acesta reprezintă o condiție privind elementul material al infracțiunii și nu vizează rezultatul ca și componentă distinctă a laturii obiective a infracțiunii.

Având în vedere că urmarea imediată prevăzută de lege vizează o stare de pericol pentru valorile sociale protejate de lege, respectiv cele privind îndeplinirea atribuțiilor de serviciu care presupun deplina obiectivitate în exercitarea acestora, instanța a stabilit că inculpata a acționat cu intenție indirectă, prefigurând că alegerea soțului său poate crea percepția că s-a datorat legăturii de ordin personal, neprezentând relevanță faptul că au fost aduse beneficii instituției publice.

B.2. Manager al unei instituții publice de cultură. Contract de cesiune a drepturilor de autor încheiat cu sine însuși. Fapta săvârșită nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Previzibilitatea legii.

(C. Ap. Cluj, Sent. pen. nr. 19/2012, definitivă prin Dec. nr. 3626/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, S. pen.)

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus trimiterea în judecată a inculpatului manager cultural sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969, constând în aceea că, la data de 23 februarie 2009, în calitate de director general și reprezentant al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, inculpatul a încheiat un contract cu sine însuși, prin care, în calitate de regizor, a cesionat exclusiv în favoarea Operei Naționale Române din Cluj-Napoca regia artistică, concepția artistică și montarea pe scenă a spectacolului „F.D.”, în schimbul unui onorariu de 7.250 euro brut. Ulterior, inculpatul a regizat spectacolul respectiv, încasând onorariul stabilit prin contract.

Prin Sentința penală nr. 19/2012, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.pr.pen. din 1969, Curtea de Apel Cluj a dispus achitarea inculpatului, pe motiv că incriminarea conflictului de interese și reglementarea, pe de altă parte, a managementului instituțiilor publice de cultură, cuprinsă în prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură^[23], aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 269/2009^[24], cu modificările și completările ulterioare, ar fi de natură să aducă atingere principiului previzibilității legii consacrat de art. 7 din Convenție și, implicit, principiului legalității incriminării, întrucât reglementările speciale impuneau inculpatului să își îndeplinească obligațiile asumate prin contractul de management (printre care și regizarea spectacolului respectiv), iar dispozițiile penale impuneau o conduită de abținere de la îndeplinirea oricărui act ori luarea oricărei decizii care ar fi fost de natură să îi aducă un folos material. Mai mult, la acel moment, lipsea o interpretare jurisprudențială accesibilă în ceea ce privește asimilarea faptei de conflict de interese a persoanelor care conduc activitatea unor instituții în baza unui contract de management cu faptele „funcționarilor” și ale „altor salariați” ai instituțiilor prevăzute de art. 145 C.pen. din 1969.

Instanța de fond a apreciat că inculpatul nu a acționat cu intenția de a obține un folos material, contractul a fost semnat și de contabilul și juristul șef al unității, instituția publică neavând desemnat un director adjunct, iar punerea în scenă a operei de către un alt regizor ar fi presupus costuri suplimentare. În opinia instanței de fond, sumele cuvenite cu titlu de drept de autor nu reprezintă un folos material, întrucât au fost încasate pentru munca prestată și nu i se putea pretinde inculpatului să presteze o muncă neremunerată.

Prin Decizia nr. 3626/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a admis recursul parchetului și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C.pr.pen. din 1969, a dispus achitarea inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 și a aplicat sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 500 lei, reținând că fapta dedusă judecății îndeplinește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de conflict de interese, însă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în sensul art. 18¹ C.pen. din 1969^[25], iar legea are caracter previzibil.

Astfel, s-a arătat că inculpatul avea calitatea de funcționar public, în raport cu dispozițiile art. 147 și art. 145 C.pen. din 1969, ținând seama de faptul că Opera Națională Română din Cluj-Napoca este o instituție publică de cultură ce funcționează în subordinea și sub autoritatea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, fiind inclusă în anexa 2, poziția AA la Hotărârea Guvernului nr. 9/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național^[26], în vigoare în anul 2009 (dar în prezent abrogată); inculpatul a exercitat, în baza unui contract de management, o însărcinare dată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, respectiv aceea de a organiza, conduce și gestiona activitatea Operei pe o perioadă de 5 ani, în schimbul unui salariu lunar.

S-a arătat că, sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de conflict de interese se comite cu intenție directă sau indirectă; autorul trebuie să prevadă că prin îndeplinirea acelui act sau prin participarea la luarea acelei decizii se realizează un folos material pentru persoanele menționate în textul incriminator și să urmărească sau să accepte acest rezultat, concluzionându-se că, în speță, prin semnarea contractului incriminat, inculpatul nu a urmărit realizarea unui folos material pentru sine, dar a acceptat un astfel de folos.

Înalta Curte de Casație și Justiție a învederat că, potrivit contractului de management, inculpatul trebuia să îndeplinească obligațiile asumate prin proiectul de management, care vizau realizarea spectacolului „F.D.” din punct de vedere managerial, ceea ce nu însemna regizarea personală a acestei opere, inculpatul putând apela în acest sens fie la regizorii angajați ai operei, fie la alți regizori.

Împrejurarea că respectivul contract a fost avizat favorabil de consilierul juridic și contabilul șef nu a fost considerată a fi de natură să-l exonereze pe inculpat de răspundere penală, acesta având obligația să se abțină de la încheierea contractului.

B.3. Manager al unei instituții publice de cultură. Încheierea de contracte remunerate de cesiune a drepturilor de autor/conexe cu soția sa. Participare la luarea deciziei de promovare a acesteia în funcția de regizor artistic. Calitatea de funcționar public. Legea penală mai favorabilă. Fapta săvârșită nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

(C. Ap. București, Sent. pen. nr. 142/2014, definitivă prin Dec. nr. 403/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, S. pen.)

Prin Sentința penală nr. 142/2014, definitivă prin Decizia nr. 403/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, în baza art. 396 alin. (5) C.pr.pen. raportat la art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale^[27], cu modificările și completările ulterioare^[28], și art. 18¹ C.pen. din 1969, Curtea de Apel București a dispus achitarea inculpatului director de teatru sub aspectul săvârșirii a cinci infracțiuni de conflict de interese prevăzute în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969, în concurs real, pe motiv că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, trăsătură esențială a infracțiunii potrivit Codului penal anterior, stabilit a fi legea penală mai favorabilă în cauză.

În sarcina inculpatului s-a reținut că, în perioada anilor 2007 – 2011, în calitate de director – manager al Teatrului ,,C.T.N.” din București, instituție aflată în subordinea Consiliului General al Municipiului București, a participat la negocierea condițiilor contractuale și apoi a semnat cu soția sa, angajată a teatrului, un număr de patru contracte de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor/conexe (regie, scenografie, interpretare), prin care s-au asigurat în mod direct foloase materiale pentru soția sa, constând în remunerațiile ce i-au fost plătite de instituția publică.

La data de 13 august 2007, în aceeași calitate, inculpatul a prezidat comisia de examinare pentru ocuparea postului vacant de regizor artistic, după ce, în cursul aceleiași luni, a aprobat și tematica de concurs, deși cunoștea cu exactitate că numai soția sa se va prezenta la concursul organizat pentru promovarea în această funcție și a acordat calificative maxime, iar apoi a emis decizia de promovare a acesteia în funcția de regizor artistic, act administrativ în baza căruia s-au realizat foloase materiale în mod direct, concretizate în creșterea salarială aferentă promovării.

Sesizarea a fost formulată de A.N.I.

Inculpatul a invocat lipsa calității de subiect activ al infracțiunii, având în vedere modificările legislative intervenite pe parcursul procesului penal, conform cărora managerul nu este funcționar public, nu este angajat cu contract individual de muncă și nu are statut de funcție de autoritate publică [art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2013^[29], aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 185/2014^[30]].

A mai susținut că era obligat să participe la lucrările comisiei abilitate să examineze solicitarea de promovare a soției sale, întrucât era directorul teatrului, iar funcția de director adjunct nu era ocupată, arătând că nu a acționat cu intenția de a-i procura vreun folos.

În ceea ce privește apărarea relativă la lipsa calității de funcționar public, instanța de fond a apreciat în sens contrar, motivând că data comiterii faptelor se situa înainte de modificarea legislativă invocată, drept urmare trebuiau avute în vedere dispozițiile Codului penal în vigoare la acel moment, respectiv Codul penal din 1969. Astfel, s-a arătat că, prin Hotărârea nr. 174/2002 a Consiliului General al Municipiului București, inculpatul a fost numit în funcția de director al Teatrului „C.T.N.”, iar pe parcursul anilor 2008 – 2010 a încheiat contracte de management cu primarul Municipiului București pentru funcția de director al aceleiași instituții de cultură, contracte ce aveau ca obiect organizarea, conducerea și gestionarea activității specifice și funcționale a instituției publice. Dată fiind definiția instituției publice în prevederile art. 145 C.pen. din 1969, constatând că Teatrul „C.T.N.” este o instituție de cultură aflată în subordinea Primăriei Municipiului București, deci o instituție de interes public, și că inculpatul a ocupat o funcție în serviciul acestei unități, instanța a constatat că inculpatul avea calitatea de funcționar public în perioada reținută în cauză.

A apreciat că sunt întrunite condițiile laturii obiective a infracțiunilor de conflict de interese deduse judecății, având în vedere că inculpatul a îndeplinit acte prin care soția sa a realizat foloase patrimoniale – a încheiat cu aceasta contracte remunerate de cesiune a drepturilor de autor (negociate în prealabil) – și a participat la luarea deciziei de promovare a sa în funcție, prin prezidarea comisiei îndrituită să se pronunțe asupra îndeplinirii condițiilor legale în acest sens, în urma căreia soției sale i-au crescut veniturile salariale, toate aceste elemente de fapt reliefând exercitarea funcției publice în condițiile existenței unui interes personal.

Legea penală mai favorabilă a fost identificată a fi Codul penal din 1969, în raport de condițiile mai blânde de sancționare a concursului de infracțiuni, astfel încât a fost analizat pericolul social al faptelor, ca trăsătură esențială a infracțiunii.

Instanța a apreciat că faptele au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite, având în vedere că activitatea soției sale, care a adus un plus de valoare culturii românești și nu a prejudiciat instituția publică de cultură, precum și circumstanțele personale ale inculpatului – actor și profesor, cu o cunoscută și apreciată carieră în teatru și film^[31].

B.4. Director al Circului GLOBUS din București. Îndeplinirea unor acte prin care s-au realizat foloase patrimoniale pentru sine, în mod direct și indirect. Legea penală mai favorabilă prin raportare la modificările intervenite în legislația specială privind managementul instituțiilor publice de cultură. Modificarea cerințelor de incriminare. Distincția dintre calitatea de director și cea de manager.

Fapta inculpatei, constând în aceea că, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în exercițiul atribuțiilor de director, și, ulterior, de manager al unei instituții publice de cultură – ordonator terțiar de credite –, a îndeplinit acte (a încheiat contracte de colaborare cu sine însăși și cu o societate la care era asociat; a emis o împuternicire în baza căreia un alt funcționar a reprezentat instituția publică în locul său la încheierea unor contracte similare) prin care s-au realizat foloase patrimoniale pentru sine în valoare totală de 758.217 lei^[32], reprezentând onorariile plătite de instituția publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, chiar în condițiile în care, pe parcursul procesului penal, a intervenit o modificare a legislației speciale care permitea managerilor să participe la realizarea de proiecte în beneficiul instituției publice de cultură, în baza cărora puteau beneficia de remunerații în condițiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe^[33], cu modificările și completările ulterioare.

Modificarea legislativă respectivă nu constituie o dezincriminare a infracțiunii de conflict de interese, ci o schimbare a cerințelor de incriminare în cazul unei categorii specifice de persoane – managerii unei instituții publice de cultură – și, în cazul inculpatei, nu reprezintă lege penală mai favorabilă, întrucât aceasta nu deținea calitatea de manager la data comiterii faptei, ci pe aceea de director.

(C. Ap. București, Sent. pen. nr. 674/2013, definitivă prin Dec. nr. 306/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, S. pen.)

Prin Sentința penală nr. 674/2013, Curtea de Apel București a dispus achitarea inculpatei, director de circ, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, pe motiv că fapta nu mai este prevăzută de legea penală, având în vedere modificările legislative intervenite pe parcursul procesului penal care permiteau managerului unei instituții publice de cultură să participe la realizarea de proiecte în beneficiul instituției publice respective.

Hotărârea a fost desființată în calea de atac declarată de procuror, inculpata fiind condamnată prin Decizia nr. 306/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, în baza art. 81 C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.

În esență, situația de fapt reținută în cauză s-a rezumat la aceea că, în perioada 5 decembrie 2006 – 10 aprilie 2008, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de director al Circului ,,GLOBUS” din București (în prezent ,,CIRC & VARIETE GLOBUS din București”) și ordonator terțiar de credite, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, inculpata a încheiat 11 contracte de colaborare și 9 anexe atât cu sine însăși, cât și cu o societate la care era asociată – ,,S.A.” S.R.L. –, în scopul realizării unor spectacole de circ. Dintre acestea, un număr de 5 contracte au fost încheiate personal de către inculpată, în calitate de reprezentant al instituției publice, restul fiind încheiate de martora C., în baza unei împuterniciri speciale date de inculpată.

Inculpata și-a asigurat astfel, în mod indirect, foloase materiale pentru sine în valoare totală de 758.217 lei, reprezentând onorariile plătite de instituția publică.

Sesizarea a fost formulată de A.N.I., la acea dată inculpata având calitatea de deputat în Parlamentul României.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, în fiecare an din perioada 2006 – 2008, inculpata a propus Consiliului de Administrație al Circului ,,GLOBUS” – organism deliberativ al cărui președinte era – aprobarea derulării unor proiecte culturale constând în realizarea de spectacole de circ în colaborare cu inculpata, în calitate de persoană fizică, realizator al regiei, scenariului, designului, textelor muzicale etc., precum și cu societatea ,,S.A.” S.R.L., la care era asociată; totodată, a participat la ședințele anuale ale consiliului în care a fost aprobat conținutul bugetului instituției pe anul următor, însă s-a abținut de la vot. Membrii consiliului au aprobat în unanimitate propunerile inculpatei, aceasta înaintându-le ulterior, spre aprobare, Consiliului General al Municipiului București.

Prin nota de serviciu din data de 1 septembrie 2006, inculpata a delegat-o pe martora C., șef serviciu administrativ, să preia atribuțiile directorului adjunct; la aceeași dată, inculpata a emis o împuternicire prin care martora C a fost abilitată să semneze, în numele ordonatorului de credite, contractele civile încheiate de Circul ,,GLOBUS” în baza Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, fără limită valorică.

Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat cauza prin prisma următoarelor chestiuni:

a) Elementul material al infracțiunii.

Inculpata a susținut că prin semnarea contractelor nu a făcut decât să îndeplinească o formalitate, adică să se supună hotărârilor Consiliului de Administrație, care a decis încheierea tuturor acestor acorduri.

Instanța a reținut că, într-adevăr, inculpata s-a abținut de la vot în ședințele Consiliului de Administrație al Circului ,,GLOBUS” în cadrul cărora a fost aprobată încheierea contractelor de colaborare în vederea realizării unor spectacole de circ, însă, ulterior, în exercitarea funcției publice, a îndeplinit acte prin care s-au realizat direct sau indirect foloase materiale pentru sine, ce constituie infracțiunea de conflict de interese în formă continuată.

Actele îndeplinite de inculpată, prin care s-au realizat în mod direct foloase materiale pentru sine, au constat în semnarea, în mod personal, în calitate de director, a cinci acte juridice (din totalul de 11 acte reținute în cauză) și a celor 9 anexe cu societatea la care era asociat; actul prin care s-au realizat în mod indirect foloase materiale pentru sine a fost apreciat a fi împuternicirea prin care inculpata a abilitat-o pe martora C. să semneze „convenții civile și contracte încheiate în baza legii dreptului de autor și drepturilor conexe (…) fără limită valorică”, întrucât, în această modalitate, martora a reprezentat instituția publică de cultură în restul contractelor încheiate cu inculpata, în calitate de cedent. S-a constatat că, de la data înființării, societatea ,,S.A.” S.R.L. a încheiat contracte numai cu Circul ,,GLOBUS” și nu a primit comenzi de la nicio altă persoană fizică sau juridică pentru prestarea de activități artistice.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dezvoltat unele considerații teoretice cu privire la condiția realizării unui folos patrimonial pentru persoanele expres prevăzute de lege, arătând că această condiție este îndeplinită atunci când folosul se realizează în mod direct (spre exemplu, făcând parte din comisia de examinare, făptuitorul își evaluează propriul frate în vederea angajării ca funcționar public în unitatea unde lucrează), ori indirect (spre exemplu, încheie un contract avantajos cu o societate al cărei asociat este funcționarul public, în această ipoteză avantajul realizându-se în mod direct în patrimoniul persoanei juridice, iar indirect în cel al făptuitorului, cum este cazul în speță).

S-a mai arătat că apărarea inculpatei privind încheierea celor 11 contracte în mod legal, în baza dispozițiilor Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, este lipsită de relevanță juridică în ceea ce privește urmarea imediată a infracțiunii de conflict de interese, deoarece legea nu distinge cu privire la sursa folosului material.

b) Latura subiectivă a infracțiunii.

Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că infracțiunea de conflict de interese se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, făptuitorul prevăzând că, prin activitatea îndeplinită, se realizează un folos material (patrimonial) în patrimoniul uneia dintre persoanele menționate în textul de lege, afectându-se, prin aceasta, relațiile de serviciu și bunul mers al unității publice, urmărind sau acceptând un asemenea rezultat. S-a apreciat că inculpata a acționat cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale (realizarea unui folos material) și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acelui rezultat.

c) Legea penală mai favorabilă. Incidența dispozițiilor extrapenale care permit managerilor să fie remunerați în baza Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Instanța de fond a apreciat că fapta nu este prevăzută de legea penală, întrucât prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2013, considerată a fi lege penală mai favorabilă, au fost modificate dispozițiile art. 28 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură, fiind stipulat că „în cazul în care managerul are studii de specialitate corespunzătoare, acesta are dreptul să participe, în mod direct sau indirect, la realizarea de proiecte în cadrul instituției pe care o conduce, pentru care poate beneficia de remunerații în condițiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe”, dispoziție extrapenală considerată a fi o restrângere a sferei de incidență a incriminării faptei de conflict de interese.

În apelul procurorului, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că dispozițiile art. 28 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 189/2008^[34] nu se aplică în cauză, având în vedere că inculpata nu avea calitatea de ,,manager” la data săvârșirii infracțiunii, astfel cum este definită această noțiune prin art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 189/2008^[35], care a intrat în vigoare ulterior săvârșirii infracțiunii, la data de 5 decembrie 2008; aceasta nici nu a dobândit o astfel de calitate ulterior, doar prin efectul intrării în vigoare a ordonanței, pentru a i se putea aplica, retroactiv, prevederile acestui act normativ, drept lege „penală” mai favorabilă.

Instanța de apel a constatat că, la data comiterii ultimului act material al infracțiunii, 10 aprilie 2008, inculpata își desfășura activitatea în baza contractului de management nr. 14 din 22 februarie 2008, încheiat cu primarul general al Municipiului București în baza Ordonanței Guvernului nr. 26/2005 privind managementul instituțiilor publice de cultură (aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 114/2006)^[36], ce era asimilat contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată^[37].

Calitatea de manager a fost dobândită prin încheierea contractului de management nr. 14.1 din data de 5 martie 2009, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 189/2008.

Instanța supremă a interpretat că, prin modificările legislative intervenite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2013, intenția legiuitorului a fost aceea de a acorda beneficiul prevăzut de textul legal [art. 28 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 189/2008] persoanelor fizice care erau manageri, care au câștigat un concurs de management cu autoritatea și au încheiat un contract de management și nu un contract individual de muncă, cum este cazul inculpatei care, pe parcursul derulării activității infracționale (5 decembrie 2006 – 10 aprilie 2008), a deținut funcția de director, fiind angajată în baza unor contracte individuale de muncă încheiate în mod succesiv și, respectiv, în baza unui contract de management asimilat contractului individual de muncă.

S-a mai arătat că, pe parcursul derulării activității infracționale, inculpata a deținut funcția de director al Circului ,,GLOBUS”, funcționar public, fiind angajată în baza unor contracte individuale de muncă încheiate cu angajatorul Primăria Municipiului București, astfel încât, pentru acea perioadă, nu-i sunt aplicabile dispozițiile privind managerii instituțiilor publice de cultură.

C. Administrația publică locală.

C.I. Complicitate la infracțiunea de conflict de interese.

C.I.1. Funcționar public în cadrul primăriei, desemnat manager de proiect finanțat cu fonduri europene. Formularea propunerii de angajare a surorii sale în cadrul echipei de proiect și semnarea contractului individual de muncă încheiat de aceasta cu unitatea administrativ-teritorială. Eroare de drept penal – pregătirea și experiența profesională în domeniu, precum și atribuțiile de serviciu îndeplinite într-o perioadă îndelungată de timp. Complicitate la infracțiunea de conflict de interese.

(Jud. Iași, Sent. pen. nr. 2072/2014, definitivă prin neapelare)

Prin Sentința penală nr. 2072/2014, definitivă prin neapelare, Judecătoria Iași a dispus condamnarea inculpatei manager de proiect la pedeapsa de 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută în art. 301 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., reținându-se și dispozițiile art. 75 alin. (2) raportat la art. 76 din același cod referitoare la circumstanțele atenuante judiciare și efectele acestora.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus condamnarea celei de-a doua inculpate, sora sa, la pedeapsa de 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 2 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la conflict de interese prevăzută în art. 48 alin. (1) C.pen. raportat la art. 301 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod, reținându-se și dispozițiile art. 75 alin. (2) raportat la art. 76 din același cod.

În baza art. 83 alin. (1) C.pen., în cazul ambelor inculpate instanța a dispus amânarea aplicării pedepsei principale și a pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe un termen de supraveghere de 2 ani, impunând totodată respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. a) – e) C.pen.

În fapt, s-a reținut că, în luna decembrie 2009, în calitate de funcționar public cu funcție de conducere în cadrul Primăriei Municipiului I., desemnată prin dispoziția primarului Municipiului I. ca manager de proiect în cadrul proiectului eGOS (Servicii de e-orientare și e-guvernare) – contract de grant finanțat cu fonduri europene –, inculpata a efectuat demersurile și a întocmit actele necesare, inclusiv semnarea contractului de muncă, fapt ce a avut ca rezultat angajarea celei de-a doua inculpate (sora sa) pe postul de ,,practician consiliere vocațională”, persoană care a fost plătită pentru activitatea prestată în cadrul proiectului cu suma de 36.066 lei.

În sarcina inculpatei surori s-a reținut comiterea faptei de complicitate la infracțiunea de conflict de interese, constând în aceea că, în luna decembrie 2009, în baza unei înțelegeri prealabile și cunoscând calitatea de funcționar public cu funcție de conducere a inculpatei manager de proiect, a acceptat angajarea sa pe postul de „practician consiliere vocațională” în cadrul proiectului mai sus-menționat, prin aceasta înlesnind săvârșirea infracțiunii de conflict de interese de către inculpata manager.

Instanța a reținut că activitatea inculpatei manager de proiect privind angajarea surorii sale a avut un rol determinant, relevat de următoarele împrejurări: a întocmit referatul prin care solicita conducerii unității administrativ-teritoriale angajarea surorii sale în cadrul programului; a semnat contractul de muncă și statele de plată.

S-a constatat că activitățile prealabile implementării proiectului au fost desfășurate în calitate de funcționar public, respectiv șef Serviciu Informatizare, iar activitățile ulterioare au fost desfășurate de către aceasta în baza actului administrativ de dispoziție emis de către primar, ceea ce conferă inculpatei calitatea de subiect activ al infracțiunii de conflict de interese.

În ceea ce o privește pe inculpata complice, instanța a apreciat că, în condițiile în care aceasta cunoștea calitatea de funcționar public a inculpatei manager de proiect (sora sa), prin acceptarea angajării sale a înlesnit activitatea inculpatei care, prin întocmirea documentației necesare, a participat la încheierea contractului de muncă, fiind astfel într-o situație de conflict de interese.

S-a reținut că este lipsit de relevanță faptul că, anterior punerii în executare a proiectului, persoanele nominalizate să desfășoare activități în cadrul acestui proiect, printre care și inculpata complice, au fost acceptate de Comisia Europeană. Aceasta în condițiile în care instituția europeană nu trebuia să verifice dacă eventualele legături de rudenie între persoanele care au făcut propunerea și cele recomandate încalcă sau nu legislația penală a statului român.

Cu privire la incidența erorii de drept penal, instanța a considerat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 30 C.pen., întrucât, pentru a opera cauza de neimputabilitate, este necesar ca eroarea de drept penal să fie invincibilă, adică să existe o imposibilitate absolută de a lua cunoștință de legea penală, împrejurare ce nu a fost probată de către inculpate și nici nu a fost identificată în speță de către instanță. În plus, s-a apreciat că inculpata manager de proiect nu s-a aflat într-o asemenea eroare la momentul comiterii faptei, pregătirea și experiența sa profesională în domeniu, precum și atribuțiile de serviciu îndeplinite într-o perioadă îndelungată de timp, permițându-i să cunoască și să înțeleagă exact care este cadrul legal în care trebuia să își desfășoare activitatea, inclusiv prin raportare la rigorile legii penale.

C.I.2. Primar. Îndeplinirea unui act prin care s-au realizat în mod indirect foloase patrimoniale pentru soția sa – închirierea unui spațiu aflat în domeniul public al comunei. Lege penală mai favorabilă. Infracțiunea de conflict de interese nu presupune îndeplinirea defectuoasă a unui act. Complicitate la infracțiunea de conflict de interese. Fapta săvârșită de complice nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Individualizarea pedepsei.

(Jud. Zărnești, Sent. pen. nr. 130/2015, definitivă prin Dec. pen. nr. 484/2016 a C. Ap. Brașov)

Prin Sentința penală nr. 130/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 484/2016 a Curții de Apel Brașov, Judecătoria Zărnești a hotărât pentru inculpatul primar de comună, pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută în art. 301 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., precum și a art. 396 alin. (10) C.pr.pen. privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii.

În baza art. 17 alin. (2) C.pr.pen. raportat la art. 83 C.pen., instanța a amânat aplicarea pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen., aceeași instanță a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani (această pedeapsă urmând să se aplice doar în caz de revocare sau anulare a amânării pedepsei).

Deopotrivă, în baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen., a interzis exercitarea acelorași drepturi, cu titlu de pedeapsă accesorie, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale (această pedeapsă urmând să se aplice doar în caz de revocare sau anulare a amânării pedepsei).

Totodată, instanța de fond a stabilit ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute la art. 85 alin. (1) lit. a) – e) C.pen.

În fine, în baza art. 85 alin. (2) lit. j) C.pen., a obligat inculpatul să nu ocupe funcția de primar pe o perioadă de 2 ani, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Dimpotrivă, în baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) C.pr.pen., art. 19 din Legea nr. 255/2013 și art. 18¹ C.pen., instanța a dispus achitarea coinculpatei, soția primarului, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la conflict de interese prevăzută în art. 26 C.pen. din 1969 raportat la art. 253¹ alin. (1) din același cod cu aplicarea art. 5 C.pen., considerând că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În temeiul art. 18¹ alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 19 din Legea nr. 255/2013, instanța a aplicat coinculpatei sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 500 lei.

Apelurile procurorului și ale inculpatului primar de comună au fost respinse ca nefondate.

Situația de fapt reținută în cauză: La data de 26 septembrie 2011, în calitate de unic asociat și administrator al societății N.Y.P.M. S.R.L. și în baza unei înțelegeri prealabile cu soțul său, coinculpatul, ce îndeplinea funcția de primar al comunei P.M., inculpata a solicitat primăriei închirierea unui spațiu de 15 mp situat în clădirea dispensarului veterinar din comuna P.M., județul B., care făcea parte din domeniul public al comunei. Inculpatul primar a dispus convocarea ședinței extraordinare a consiliului local, în care a fost aprobată închirierea spațiului respectiv către societatea ,,N.Y.P.M.” S.R.L. La 4 ianuarie 2012, în exercitarea atribuțiilor de primar, inculpatul a semnat contractul de închiriere, locatar fiind societatea ,,N.Y.P.M.” S.R.L.

Instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile laturii obiective a infracțiunii de conflict de interese în cazul inculpatului primar – elementul material constă în îndeplinirea unui act, respectiv semnarea contractului de închiriere, în condițiile în care acesta a avut posibilitatea să-și delege atribuțiile, conform art. 57 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001^[38], cu modificările și completările ulterioare^[39]. Prin încheierea actului juridic au fost realizate, în mod indirect, foloase patrimoniale pentru soția sa, constând în dreptul de folosință asupra spațiului închiriat obținut de societatea la care aceasta era unic asociat și administrator. Nu a prezentat relevanță dacă folosul patrimonial a fost gratuit sau cu titlu oneros și nici dacă a fost sau nu just.

S-a arătat că infracțiunea de conflict de interese nu presupune îndeplinirea defectuoasă a unui act, ci îndeplinirea firească a unei atribuții de serviciu, situația premisă a infracțiunii fiind aceea ca funcționarul public să aibă abilitarea legală de a îndeplini actul. Or, potrivit art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, primarul avea obligația de a asigura punerea în executare a hotărârilor consiliului local, astfel încât inculpatul avea atribuția de a încheia contractul de închiriere.

Inculpatul avea calitatea de funcționar public, în raport cu puterile sale administrative la nivel local, în lumina dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) C.pen., conform cărora este funcționar public și persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură.

Sub aspect subiectiv, instanța a stabilit că inculpatul a comis fapta cu intenție directă, deoarece a avut reprezentarea consecințelor acesteia asupra relațiilor de serviciu.

Legea penală mai favorabilă a fost considerată a fi noul Cod penal, pe motiv că vechile dispoziții prevedeau interzicerea dreptului de a ocupa funcția publică pe durată maximă.

În ceea ce privește fapta beneficiarului indirect al folosului patrimonial, coinculpata, instanța a apreciat că întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de conflict de interese, întrucât aceasta a semnat contractul de închiriere, în calitate de unic asociat și administrator al societății ,,N.Y.P.M.” S.R.L., înlesnind astfel comiterea infracțiunii de către autor – soțul său.

Dispozițiile Codului penal din 1969 au fost considerate mai favorabile, întrucât prevedeau posibilitatea achitării în condițiile în care fapta nu prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră, faptul că unitatea administrativ-teritorială are la dispoziție mai multe spații care nu sunt închiriate și nu există solicitări de închiriere, potențialul economic redus al spațiului închiriat, chiria lunară rezonabilă. Pe de altă parte, a apreciat că trebuie să acorde relevanță gravității în concret a faptei și să aplice pedeapsa închisorii, având în vedere că, prin favorizarea soției, s-a creat impresia publică a unui abuz de putere, fapta fiind astfel încadrată în fenomenul periculos al corupției.

C.II. Contracte de concesiune/închiriere a unor imobile aflate în proprietatea publică sau privată a unității administrativ-teritoriale.

C.II.1. Primar. Participare la luarea deciziei de repartizare a unei locuințe construită prin Agenția Națională pentru Locuințe (în continuare denumită A.N.L.) în propriul beneficiu. Închirierea unei locuințe către viceprimar, din partea căruia beneficiase anterior de un folos, respectiv aprobarea propriului contract de închiriere. Tipicitate.

(Jud. Caransebeș, Sent. pen. nr. 391/2015, definitivă prin Dec. pen. nr. 215/2016 a C. Ap. Timișoara)

Prin Sentința penală nr. 391/2015 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă prin Decizia penală nr. 215/2016 a Curții de Apel Timișoara, în baza art. 396 alin. (10) C.pr.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului, primar de oraș, la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și art. 5 C.pen.

În urma contopirii cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 74/2013 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 147/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a dat spre executare pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În esență, situația de fapt reținută în cauză a fost următoarea:

În anul 2010, A.N.L. a predat către Consiliul Local al Orașului O.-R. obiectivul de investiții cu 14 unități locative, situat în orașul O.-R., fiind constituită comisia de distribuire a apartamentelor și de încheiere a contractelor de închiriere, al cărei președinte era inculpatul, în calitate de primar al orașului.

Inculpatul a decis încheierea cu sine însuși a unui contract de închiriere pentru unul dintre aceste apartamente, în pofida faptului că nu îndeplinea condițiile legale, iar martora B, cea care a redactat actul juridic, i-a atras atenția asupra acestei nereguli.

Din partea primăriei, contractul a fost semnat de către contabilul șef, consilierul juridic și viceprimar, în locul inculpatului.

În același timp, la 29 octombrie 2010, și viceprimarul a formulat cerere de atribuire a unei locuințe A.N.L., contractul de închiriere fiind încheiat la data de 30 decembrie 2010, între Primăria O.-R., în calitate de proprietar, reprezentată prin primar, și viceprimarul orașului, în calitate de chiriaș, având ca obiect un apartament în suprafață de 45,57 metri pătrați (în continuare mp), cu o chirie lunară de 123,38 lei.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, chiar dacă inculpatul a acționat cu intenția de a crea o aparență de legalitate, întrucât acesta, în exercitarea atribuțiilor de primar, a participat la luarea deciziei de închiriere a unei locuințe A.N.L. în propriul beneficiu și a semnat un contract de închiriere similar în favoarea viceprimarului, din partea căruia beneficiase anterior de un folos – constând în încheierea contractul de închiriere nr. 11142/9.11.2010, în care inculpatul figura drept locatar.

C.II.2. Primar. Concesionarea/închirierea unor terenuri aflate în proprietatea publică sau privată a unității administrative teritoriale în favoarea unor societăți comerciale al căror asociat și unic administrator era fiul său. Momentul consumării infracțiunii. Lipsa de relevanță a faptului că inculpatul nu avea cunoștințe juridice ori actele în cauză au fost semnate în prealabil de consilierul juridic al primăriei și de secretarul instituției.

(Înalta Curte de Casație și Justiție, S. pen., Sent. pen. nr. 577/2014, definitivă prin Dec. nr. 101/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători)

Prin Sentința penală nr. 577/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a dispus condamnarea inculpatului, deputat în Parlamentul României, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod (9 acte materiale) în referire la art. 5 C.pen.

Instanța de fond a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa funcția de primar ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, toate pe o durată de 10 ani, în baza art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) și c) C.pen. din 1969. Inculpatului i s-a mai aplicat și pedeapsa accesorie cu același conținut.

În baza art. 86¹ C.pen. din 1969 în referire la art. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 7 ani și 6 luni, instanța stabilind măsurile de supraveghere prevăzute la art. 86³ alin. (1) lit. a) – d) C.pen. din 1969.

Prin Decizia penală nr. 101/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători a admis apelul inculpatului, a redus pedeapsa principală la 1 an și 10 luni închisoare și a înlăturat pedeapsa complementară, efect al reducerii pedepsei principale sub limita minimă de 2 ani, limită ce era impusă de art. 65 alin. (1) și (3) C.pen. din 1969.

În esență, instanța a reținut că, în perioada anilor 2008 – 2012, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de primar al Municipiului P. – la data sesizării instanței fiind deputat în Parlamentul României –, inculpatul a încheiat un număr de 9 contracte de concesiune/închirere a unor terenuri aflate în proprietatea publică sau privată a unității administrative-teritoriale, precum și acte adiționale la asemenea contracte, concesionar/locatar fiind două societăți al căror asociat și unic administrator era fiul său.

Prin actele îndeplinite, inculpatul a asigurat foloase patrimoniale pentru fiul său, constând în dreptul de folosință asupra terenurilor respective – concesiunea viza terenul pe care se afla cabinetul medical al fiului inculpatului, construcțiile adiacente și spațiul de parcare necesar, iar contractele de închiriere aveau ca obiect suprafețe de teren pe care urmau să fie amplasate panouri publicitare referitoare la același cabinet medical. Primăria Municipiului P. a încasat sume infime de la cele două societăți aparținând fiului inculpatului, de ordinul a câtorva zeci de lei pe an, redevențele fiind stabilite în cuantum minim, preferențial.

Instanța a mai reținut că fiecare dintre contractele încheiate constituie acte materiale distincte ale infracțiunii continuate de conflict de interese, atât timp cât acestea au produs efecte juridice diferite sau pe durate diferite. S-a menționat că nu are relevanță dacă au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, întrucât legea penală sancționează conduita făptuitorului care, prin exercitarea atribuțiilor ce-i reveneau, a determinat obținerea unor foloase materiale de către o rudă de gradul I. Într-o asemenea ipoteză, s-a apreciat că inculpatul avea obligația să se abțină de la îndeplinirea actului, pentru a elimina posibilitatea obținerii unor foloase materiale de către rude ca urmare a manifestării sale de voință.

În privința celei de-a doua condiții a laturii obiective a infracțiunii de conflict de interese, aceea ca prin îndeplinirea actelor incriminate să se realizeze un folos patrimonial în beneficiul uneia dintre persoanele menționate de lege, instanța a precizat că această cerință a laturii obiective, ce condiționează consumarea infracțiunii de conflict de interese, nu afectează natura acesteia, care rămâne una de pericol, fiind fără relevanță dacă folosul material procurat beneficiarilor este sau nu dublat și de prejudicierea patrimoniului instituției în care-și desfășoară activitatea făptuitorul.

Din această perspectivă, s-a arătat că nu prezintă interes dacă nivelul redevenței (în cazul contractului de concesiune) sau al chiriei (în cazul contractelor de închiriere) a fost sau nu același cu cel practicat în relația cu alți terți contractanți, căci beneficiul realizat de fiul inculpatului, prin intermediul societăților reprezentate, nu se traduce în plata unor sume de bani stabilite în mod preferențial, ci în obținerea unui drept de concesiune ori, după caz, de folosință asupra unor suprafețe de teren din domeniul public sau privat al unității administrativ-teritoriale reprezentată de către inculpat, în urma exercitării de către acesta a atribuțiilor de serviciu.

Tot astfel, s-a mai apreciat că este lipsit de relevanță dacă exercitarea respectivelor drepturi de concesiune ori de folosință s-a tradus ulterior și în beneficii de ordin pecuniar în patrimoniul celor două societăți (sporirea cifrei de afaceri ori a beneficiului realizat după amplasarea panourilor publicitare sau a folosirii terenurilor concesionate aferente cabinetului medical), întrucât infracțiunea s-a consumat în momentul în care dreptul de folosință ori, după caz, de concesiune asupra terenurilor prevăzute în contract a intrat în patrimoniul societăților al căror reprezentant era fiul inculpatului. Sub acest aspect, instanța a analizat apărarea referitoare la neexecutarea contractului de concesiune și a concluzionat că această susținere, bazată pe lipsa mențiunilor din cartea funciară, nu este reală, întrucât beneficiarul contractului a achitat redevența anuală de 219 euro în perioada anilor 2010-2012, ceea ce echivalează cu executarea contractului.

Pe latură subiectivă, instanța a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă, cunoscând că societățile beneficiare ale contractelor încheiate aparțineau fiului său, fiind astfel pe deplin conștient că prin actele îndeplinite de el în calitate de primar societățile în cauză vor dobândi un folos material sub forma dreptului de folosință sau, după caz, de concesiune asupra unor terenuri din proprietatea publică a Municipiului P.

În acest context, s-a arătat că este lipsit de relevanță dacă inculpatul a urmărit obținerea unor câștiguri de către societățile fiului său sau doar a acceptat producerea unei asemenea urmări, căci din punct de vedere subiectiv infracțiunea de conflict de interese se poate comite atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă.

Împrejurările că inculpatul nu avea cunoștințe juridice ori actele în cauză au fost semnate în prealabil de consilierul juridic al primăriei și de secretarul instituției nu au prezentat importanță în stabilirea vinovăției inculpatului, pe motiv că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii pentru a justifica încălcarea ei, iar semnarea de către primar a unor acte juridice presupune asumarea conținutului acestora, după o analiză proprie, și aceasta chiar în condițiile invocate de inculpat în apărare, respectiv că ar fi fost obligat să încheie acele contracte, întrucât existau hotărâri ale consiliului local prin care se dispunea în acest sens ori acte justificative și documentații favorabile.

S-a făcut referire în acest sens și la probele testimoniale administrate în cauză, acestea relevând faptul că inculpatul a fost atenționat asupra stării de incompatibilitate în care se găsea, ca inițiator al proiectului de hotărâre vizând concesionarea unei suprafețe de teren în favoarea societății reprezentate de fiul său. Deși rezulta că inculpatul a retras proiectul de pe ordinea de zi a consiliului local, instanța totuși a avut în vedere și alte circumstanțe faptice obiective care au pus în evidență intenția sa, respectiv împrejurarea că acel proiect a fost reintrodus după doar câteva luni de către un consilier local, la solicitarea inculpatului, precum și faptul că inculpatul a aprobat raportul întocmit de Compartimentul patrimoniu și contracte din cadrul Primăriei Municipiului P., care era favorabil concesionării terenului în beneficiul societății la care asociat era fiul său, act în lipsa căruia nu se putea întocmi proiectul de hotărâre de către consiliul local.

C.II.3. Primar. Conflict de interese în legătură cu încheierea unui contract de concesiune a unui teren către o societate al cărei unic asociat și administrator era fiica sa. Lipsa de relevanță a legalității activității sale.

(C. Ap. București, Sent. pen. nr. 69/2014, definitivă prin Dec. nr. 200/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, S. pen.)

Prin Sentința penală nr. 69/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 200/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, Curtea de Apel București a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. e) și art. 63 alin. (1) din același cod.

În fapt, s-a reținut că, în calitate de primar al comunei C., inculpatul a semnat dispoziția de constituire a comisiei de licitație, a aprobat documentația de atribuire și, ulterior, a semnat contractele de concesiune nr. 1851/05.10.2010 și nr. 1617/04.10.2011 (acesta din urmă fiind prelungirea contractului inițial), încheiate între primărie, în calitate de concedent, și societatea ,,A.P.” S.R.L., în calitate de concesionar, realizându-se astfel, în mod indirect, un folos material pentru fiica sa, rudă de gradul I, asociat unic și administrator al S.C. ,,A.P.” S.R.L. – dreptul de folosință asupra unui teren în suprafață de 52.430 mp.

Contractele de concesiune aveau ca obiect înființarea unor sere pentru legumicultură, care nu s-au realizat.

Elementul material reținut de instanță a constat în participarea la luarea deciziei prin care ruda sa de gradul I a obținut un folos material (dreptul de exploatare asupra terenului), prin dispoziția dată de inculpat cu privire la întrunirea comisiei de licitație și, ulterior, semnarea contractelor de concesiune.

Curtea de Apel București nu a reținut apărararea inculpatului, care, negând constant săvârșirea faptei, a susținut că era singura persoană care putea semna atât dispoziția de constituire a comisiei de licitație, cât și contractele de concesiune, și a invocat caracterul pozitiv al acestor acte pentru comună; deopotrivă, a menționat că inculpatului nu i se reproșează deficitara activitate cu privire la modul în care s-au încheiat contractele de concesiune, astfel încât toate înscrisurile depuse de inculpat referitoare la legalitatea activității sale au fost considerate irelevante.

Instanța a precizat că ceea ce se impută inculpatului este doar cunoașterea împrejurării că o societate administrată de ruda sa de gradul I, fiica sa, a participat la licitație și a încheiat unul dintre contractele de concesiune, ceea ce a conferit acesteia un folos, respectiv dreptul de concesiune asupra terenului.

S-a concluzionat că prin simpla participare la licitație a societății administrate de fiica primarului se înlătură caracterul de obiectivitate și transparență care trebuie să caracterizeze toate actele semnate de primar în exercitarea funcției.

C.II.4. Consilier local. Participare la luarea deciziei de aprobare a scoaterii la licitație publică, în vederea concesionării, a unei suprafețe de pășune, în scopul obținerii ulterioare a dreptului de concesionare de către asociația crescătorilor de animale al cărei reprezentant era. Foloase patrimoniale constând în subvenții din partea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. Legătura de cauzalitate între actul îndeplinit și folosul patrimonial obținut pentru sine.

(C. Ap. Bacău, Sent. pen. nr. 125/2013, definitivă prin Dec. nr. 79/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, S. pen.)

Prin Sentința penală nr. 125/2013, definitivă prin Decizia nr. 79/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, Curtea de Apel Bacău a dispus condamnarea inculpatului consilier local la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform dispozițiilor art. 81 din același cod.

În fapt, s-a reținut că, în calitate de consilier local al comunei B., județul N., în ședința consiliului local din data de 31 ianuarie 2012, inculpatul a votat proiectul de hotărâre privind aprobarea scoaterii la licitație publică, în vederea concesionării, a suprafeței de 400,66 hectare (în continuare ha) pășune, iar la licitația organizată la data de 20 februarie 2012, inculpatul a participat în calitate de reprezentant al Asociației crescătorilor de animale T., câștigând în numele asociației dreptul de concesionare pentru suprafața de 71,90 ha pășune; în baza contractului de concesiune, asociația a obținut de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură subvenții în valoare de 33.618 lei.

În cauză s-a reținut existența legăturii de cauzalitate între actul îndeplinit de inculpat și folosul patrimonial obținut pentru sine, chiar dacă acesta nu a participat la luarea deciziilor ulterioare, prin care fusese acordat dreptul de concesiune în mod individual, în urma licitațiilor publice, având în vedere că din probele administrate a rezultat că a acționat cu intenția de a procura un folos material asociației pe care o reprezenta.

Inculpatul s-a apărat invocând următoarele împrejurări: la data licitației și discutării proiectului de hotărâre din 31 ianuarie 2012 nu era președintele asociației, fiind ales după această dată; consilierul local nu poate avea calitatea de funcționar public, existând incompatibilitate între funcția de consilier local și aceea de funcționar public; asociația crescătorilor de animale este o asociație non-profit, iar el nu a urmărit obținerea unui folos material; a participat la licitație pentru creșterea veniturilor bugetare ale comunei, neputându-se considera că a comis fapta de conflict de interese.

Instanța a stabilit că inculpatul are calitatea de funcționar public, în raport cu dispozițiile art. 147 alin. (1) C.pen. din 1969, conform cărora prin funcționar public se înțelegea orice persoană care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum fusese învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referea art. 145 C.pen. din 1969. Prin urmare – în același mod se raționează și în prezent prin raportare la dispozițiile noului Cod penal –, consilierul local își exercită atribuțiile în serviciul consiliului local care funcționează ca autoritate a administrației publice locale, rezolvând treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii, instanța a făcut referire la dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, potrivit cărora nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local. În speță s-a constatat că inculpatul avea un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii, în condițiile în care participase deja în cursul anului 2011, în calitate de reprezentant al Asociației crescătorilor de animale T., la arendarea unei suprafețe de pășune (contract valabil la momentul dezbaterii transformării arendei în concesiune), păstrându-și calitatea și în cursul anului 2012.

Folosul material obținut s-a circumscris tocmai la suma de 33.618 lei pe care Asociația crescătorilor de animale T. a obținut-o drept subvenție de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, sumă ce a fost cheltuită în folosul asociației, beneficiar direct fiind și inculpatul, în calitate de membru. Totodată, instanța a mai constatat și faptul că la data desfășurării licitației, inculpatul exercita în fapt atribuțiile de președinte, formulând, în această calitate, cererea prin care a solicitat înscrierea la licitație.

C.II.5. Consilier local. Participare la luarea deciziei de concesionare, prin încredințare directă, a unei suprafețe de teren către o societate la care era asociat împreună cu soțul, acesta fiind și administrator. Elementul material al infracțiunii.

(Jud. Sinaia, Sent. pen. nr. 59/2014, definitivă prin Dec. pen. nr. 1065/2014 a C. Ap. Ploiești)

Prin Sentința penală nr. 59/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 1065/2014 a Curții de Apel Ploiești, Judecătoria Sinaia a dispus condamnarea inculpatei consilier local la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969, cu aplicarea pedepsei accesorii prevăzută la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din același cod, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat pe un termen de încercare de 3 ani. În cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) raportat la art. 375 alin. (1) și (2) C.pr.pen. privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, în calitate de consilier local al orașului B., inculpata a participat la ședința ordinară a consiliului local din data de 19 mai 2008, ocazie cu care a votat concesionarea, prin încredințare directă, a unei suprafețe de teren către societatea ,,G.D.” S.R.L., societate la care era asociată împreună cu soțul, acesta fiind și administrator.

Consiliul Local fusese convocat de primarul Orașului B., iar proiectul vizând concesionarea terenului era menționat pe ordinea de zi a ședinței consiliului, avizele comisiilor de specialitate fiind favorabile. Toți cei 14 consilieri prezenți au votat favorabil concesionării terenului către societatea ,,G.D.” S.R.L., printre care și inculpata.

Prin Hotărârea nr. 46/2008, Consiliul Local al Orașului B. a aprobat concesionarea, prin încredințare directă, a terenului în suprafață de 1920 mp, aferent cabanei G.D., către societatea ,,G.D.” S.R.L., reprezentată de administrator, soțul inculpatei, prețul concesiunii fiind de 10 euro/mp, pe o durată de 49 de ani. Ulterior, între Primăria Orașului B. și societatea ,,G.D.” S.R.L., reprezentată de soțul inculpatei, a fost încheiat contractul de concesiune nr. 43/2059/5377/14.08.2008.

Instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de participare la luarea deciziei de concesionare a terenului – condiție esențială pentru încheierea contractului, prin care s-a realizat, în mod indirect, un folos patrimonial pentru sine și soțul său, forma de vinovăție fiind intenția directă.

C.II.6. Consilier local. Conflict de interese cu prilejul încheierii unor contracte de închiriere între o societate aparținând consiliului local și o societate al cărei asociat și unic administrator era consilierul local. Infracțiunea subzistă și atunci când aceste din urmă calități au fost deținute de soțul alesului local.

(Jud. Piatra Neamț, Sent. pen. nr. 438/2014, definitivă prin Dec. pen. nr. 1144/2015 a C. Ap. Bacău)

Prin Sentința penală nr. 438/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 1144/2015 a Curții de Apel Bacău, Judecătoria Piatra Neamț a dispus condamnarea inculpatului consilier local la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen., precum și la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută în art. 292 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen., dispunând suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 8 luni închisoare.

Sesizarea a fost formulată de A.N.I.

În fapt, inculpatul a îndeplinit funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului P. N. și, totodată, a deținut calitățile de asociat (împreună cu soția sa) și unic administrator al societății ,,A.S.” S.R.L.

În realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 15 decembrie 2008 – 23 iulie 2010, în calitate de consilier local și mandatat să reprezinte interesele societății ,,P.I.” S.R.L. (societate la care consiliul local era acționar) în adunarea generală a asociaților și în consiliul de administrație, inculpatul a întocmit și a semnat mai multe contracte de închiriere între societatea aparținând consiliului local și societatea la care era asociat și unic administrator, obținând astfel un folos material pentru sine și soția sa, respectiv suma de 46.084,50 lei, obținută prin derularea contractelor.

Cu știință, în scopul de a nu fi depistată starea de incompatibilitate pe timpul exercitării mandatului de consilier local, în declarațiile de interese depuse la datele de 1 noiembrie 2010 și 6 iunie 2011, inculpatul nu a menționat contractele încheiate de societatea sa cu alte patru societăți la care statul era acționar.

Prin urmare, instanța a statuat că sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, mai cu seamă că inculpatul a încălcat și dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora consilierii locali care au funcția de administrator, precum și calitatea de asociat la societăți cu capital privat nu pot încheia contracte de prestări servicii cu societățile înființate de consiliile locale respective; prevederile menționate se aplică și atunci când aceste din urmă calități sunt deținute de soțul alesului local.

C.II.7 Consilier județean, vicepreședinte al Comisiei de buget-finanțe. Conflict de interese. Elemente constitutive. Subiect activ: consilier județean, vicepreședinte al Comisiei de buget-finanțe. Latura obiectivă: participarea la luarea unei decizii prin vot. Latura subiectivă: abandonarea deliberată a intereselor colectivității în favoarea intereselor firmei administrate în fapt, față de care s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani. Modalitate de individualizare a executării pedepsei – în regim de detenție. Legea penală mai favorabilă.

Fapta inculpatului care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de consilier județean, a participat la luarea unei decizii privind finanțarea din bugetul propriu al instituției a lucrărilor privind execuția unui proiect de către societatea pe care acesta o administra în fapt, decizie prin care a obținut un folos patrimonial atât pentru sine, cât și pentru societatea administrată – persoană juridică cu care s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani, fiind angajat în cadrul acesteia –, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 [în prezent art. 301 alin. (1) C.pen.] cu aplicarea art. 5 C.pen.

Apărarea inculpatului, în sensul că votul său nu a fost decisiv în adoptarea deciziei, nu are relevanță din punctul de vedere al răspunderii penale, prin acțiunea sa fiind încălcate relațiile sociale privind protecția încrederii publice în activitatea funcționarilor publici care, în mandatul lor, trebuie să dea dovadă de imparțialitate și să urmărească binele public.

(C. Ap. Alba Iulia, S. pen., Dec. pen. nr. 412 /2015).

Prin Sentința penală nr. 2251/2014, pronunțată de Judecătoria Deva, în dosarul nr. 7728/221/2014, inculpatul S.A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969. Instanța a făcut aplicarea art. 65 C.pen. din 1969 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din același cod cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., pe o perioadă de 10 ani. Totodată, a făcut aplicarea și a dispozițiilor art. 71 alin. (1), (2) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen. și cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În perioada în care inculpatul S.A. a deținut funcția de consilier județean, societatea ,,X” S.R.L. a fost administrată în fapt exclusiv de acesta. La data de 23 iulie 2010, inculpatul S.A., în calitate de consilier județean, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a participat la luarea unei decizii, respectiv adoptarea hotărârii privind finanțarea din bugetul propriu al instituției a lucrărilor suplimentare privind execuția unui proiect de către societatea ,,X” S.R.L. – societate pe care o administra în fapt –, decizie prin care a obținut un folos pentru sine și pentru societate, persoană juridică cu care s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani, fiind angajat în cadrul acesteia.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a negat comiterea faptei.

Sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, instanța a constatat că elementul material al laturii obiective (verbum regens) s-a realizat prin acțiunea inculpatului de participare, la data de 23 iulie 2010, prin exercitarea votului, la procedura de adoptare a Hotărârii nr. 85 a Consiliului Județean H., cu referire la anexa nr. 4 din aceasta, având ca obiect finanțarea din bugetul propriu al instituției a lucrărilor suplimentare privind execuția unui proiect de către societatea ,,X” S.R.L., – societate pe care inculpatul o administra în fapt –, decizie prin care a obținut un folos patrimonial de 259.226 lei, fără TVA, reprezentând valoarea lucrărilor suplimentare, pentru sine și pentru societate – persoană juridică cu care s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani, fiind angajat în cadrul acesteia –, cu toate că avea obligația legală de a se abține de la procedura de vot. Prin aceasta au fost încălcate relațiile sociale privind protecția încrederii publice în activitatea funcționarilor publici care, în activitatea lor trebuie să dea dovadă de imparțialitate și să urmărească binele public și nu interesele anumitor persoane, între starea de pericol creată și faptă existând o legătură de cauzalitate certă, directă și neîntreruptă.

Cu privire la folosul patrimonial de 259.226 lei, obținut prin comiterea faptei, instanța a reținut că, întrucât infracțiunea de conflict de interese este o infracțiune de pericol, acest folos nu se înfățișează sub forma unui prejudiciu creat prin săvârșirea faptei, ci reprezintă o componentă a elementului material ce intră în conținutul laturii obiective; elementul material al laturii obiective presupune doar participarea subiectului activ calificat, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la adoptarea unei decizii prin care să se obțină, direct sau indirect, un folos patrimonial de o altă persoană cu care subiectul activ s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat de foloase de orice natură.

Sub aspectul laturii subiective s-a reținut fără niciun dubiu vinovăția inculpatului sub forma intenției directe [art. 19 alin. (1) lit. a) C.pen. din 1969].

Potrivit dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ,,prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative”

Situațiile care atrag existența conflictului de interese pentru consilierii județeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu referire la art. 77 din Legea nr. 161/2003, acest ultim text de lege statuând: „Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare.” La rândul său, art. 47 din Legea nr. 215/2001^[40] prevedea că:

,,(1) Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

(2) Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanța de contencios administrativ. Acțiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată.”

Prevederi identice se regăsesc și în Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Județean H. Astfel, art. 60 din Regulament prevede: ,,(1) Nu poate lua parte la dezbaterea și adoptarea hotărârilor consilierul care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea, inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului județean. (2) În situațiile prevăzute la alin. (1) consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au. (3) Anunțarea intereselor personale, neparticiparea la dezbateri și abținerea de la vot se consemnează, în mod obligatoriu, în procesul-verbal al ședinței. (4) Hotărârile adoptate de consiliul județean, cu încălcarea dispozițiilor alin.(1), sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanța de contencios administrativ. Acțiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată.”^[41]

Și legislația europeană (art. 13 din Recomandarea nr. R (2000) 10 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei) definește conflictul de interese pentru funcționarii publici, astfel cum s-a mai arătat.

Constatând că, din probele administrate în cauza penală, a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiunea de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. și a fost săvârșită de inculpat, instanța a aplicat dispozițiile art. 396 alin. (2) C.pr.pen., pronunțând condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de natura și gravitatea faptei, de modalitatea concretă de executare a activității infracționale, respectiv întinderea folosului patrimonial obținut prin săvârșirea acesteia, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind o persoană cu studii superioare, cu o situație materială deosebit de bună, exercitând o funcție publică electivă și politică la data comiterii infracțiunii, împrejurări care – în accepțiunea acestei judecăți – ar fi impus inculpatului nu numai să se abțină de la săvârșirea faptei, dar să aibă și o conduită exemplară cu ocazia exercitării mandatului de consilier județean, onorând astfel încrederea publică ce i-a fost acordată de alegători prin vot. Prin urmare, a aplicat inculpatului o pedeapsă într-un cuantum orientat semnificativ peste minimul special prevăzut de norma incriminatoare, și anume 2 ani închisoare, considerând că aceasta este echilibrată și că răspunde în concret principiului proporționalității și nevoilor reeducării, îndeplinind și scopul preventiv.

În privința modalității de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanța a apreciat că scopul pedepsei nu ar putea fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenție. În acest sens, instanța a reținut că, în condițiile în care, în prezent, inculpatul nu se află în raporturi de muncă cu nicio unitate de stat sau privată, procurându-și mijloacele de existență prin desfășurarea unor activități comerciale, o pedeapsă cu suspendare condiționată a executării acesteia sau sub supraveghere nu ar reprezenta pentru inculpat o veritabilă pedeapsă, în sensul art. 52 C.pen. din 1969, întrucât nu ar presupune vreo constrângere, o represiune, o privațiune de drepturi civice sau o aflicțiune, trăsături esențiale ale unei pedepse.

În schimb, instanța a subliniat că pericol pentru ordinea publică prezintă și infracțiunile de serviciu săvârșite de persoane care ocupă funcții publice elective, cum a fost cea dedusă judecății, astfel încât executarea pedepsei în regim de detenție se justifică și în situația unor asemenea infracțiuni. Această convingere a instanței se întemeiază și pe împrejurarea că, în prezent, fenomenul infracțional atinge cote alarmante, iar fapte de natura acelora sub aspectul căreia inculpatul a fost trimis în judecată cunosc o creștere îngrijorătoare, cu consecințe dezastruoase în privința încrederii cetățenilor în transparența decizională și buna-credință a autorităților publice, existând o percepție publică negativă din partea cetățenilor, respectiv o convingere din ce în ce mai fermă în sensul că o bună parte a contractelor de lucrări finanțate din fonduri publice s-ar încheia în condiții de nelegalitate.

Concluzionând, instanța a apreciat că executarea efectivă în regim de detenție a pedepsei aplicate inculpatului este singura în măsură să răspundă scopului complex al sancțiunii penale. Nu în ultimul rând, nu trebuie neglijată nici funcția de exemplaritate a pedepsei; inculpatul a deținut o funcție publică importantă în comunitatea locală, bucurându-se de încrederea cetățenilor. La scurt timp după alegerea sa în funcția de consilier județean, inculpatul a abandonat interesele comunității – ale cetățenilor care plătesc taxe și impozite, asigurând astfel formarea bugetului public –, pentru a satisface interesele unei societăți la care avea calitatea de angajat și pe care o administra în fapt. În condițiile devoalării activității infracționale a inculpatului, prin trimiterea sa în judecată, opinia publică a așteptat din partea autorității judecătorești o reacție fermă și neechivocă, în sensul că orice persoană, indiferent de condiția sa socială, trebuie să fie pedepsită proporțional cu faptele comise. Lăsarea în libertate a inculpatului ar fi creat impresia, în accepțiunea acestei instanțe, că justiția nu a răspuns suficient de prompt la comiterea de fapte grave, încurajând printr-o clemență excesivă conduite viitoare similare ale inculpatului, iar prin aceasta exemplul dat de justiție ar fi fost unul dezamăgitor pentru opinia publică, fiind de natură a fi perceput ca o legitimare indirectă a unor activități infracționale.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond inculpatul S.A. a declarat apel, solicitând achitarea, pe motiv că prin votul său nu s-a influențat decizia adoptată, luată cu unanimitate de voturi.

Curtea de Apel Alba Iulia, examinând apelul inculpatului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, a constatat că acesta era nefondat. Instanța de apel a împărtășit opinia instanței de fond, în sensul că susținerea inculpatului vizând lipsa de importanță a votului exprimat în adoptarea Hotărârii nr. 85/2010 a Consiliului Județean este fără relevanță din punct de vedere al răspunderii penale, întrucât infracțiunea de conflict de interese, este una de pericol, prin incriminarea acestei fapte legiuitorul urmărind apărarea relațiilor sociale privind încrederea publică în activitatea funcționarilor publici care trebuie să dea dovadă de imparțialitate și să urmărească binele public și nu interesele anumitor persoane.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia penală nr. 412/2015 a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul S.A. împotriva sentinței penale nr. 2251/2014, pronunțată de Judecătoria Deva, în dosarul nr. 7728/221/2014.

C.III. Achiziții publice.

C.III.1. Primar. Conflict de interese prin semnarea unor contracte de achiziție publică, în calitate de reprezentant al consiliului local, acestea fiind încheiate cu o societate la care unic administrator și asociat era fratele inculpatului. Eroare de drept penal.

(Jud. Bolintin Vale, Sent. pen. nr. 67/2014, definitivă prin Dec. pen. nr. 1171/2014 a C. Ap. București)

Prin Sentința penală nr. 67/2014 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin Decizia penală nr. 1171/2014 a Curții de Apel București, inculpatul, primar, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și art. 5 C.pen.

În baza art. 71 alin. (5) C.pen. din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii stabilite de instanță, respectiv cele prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, b) și c) din același cod.

În fapt, s-a reținut că, la data de 17 iunie 2010, între Consiliul Local al comunei F.-S., în calitate de beneficiar, și societatea ,,A.” S.R.L., în calitate de executant, s-a încheiat un contract având ca obiect achiziționarea și montarea a trei aparate de aer condiționat, în valoare de 5.756 lei, contractul fiind semnat din partea consiliului local de către inculpat, în calitate de primar, iar din partea societății ,,A.” S.R.L. de către fratele inculpatului, asociat unic și administrator.

La 12 ianuarie 2011, între aceleași părți a fost încheiat un alt contract, având ca obiect efectuarea unor lucrări de construcții în valoare de 72.000 lei, contractul fiind semnat din partea consiliului local de către inculpat, în calitate de primar, iar din partea societății ,,A.” S.R.L. de către fratele inculpatului.

În calitate de ordonator principal de credite, inculpatul a semnat ordinele de plată, precum și ordonanțarea de plată pentru toate plățile efectuate de primărie către societatea ,,A.” S.R.L.

Instanța a stabilit că elementul material al laturii obiective a infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului de a semna mai multe acte prin care s-a realizat indirect un folos material în cuantum total de 78.849,52 lei pentru fratele său, asociat unic și administrator al societății ,,A.” S.R.L., respectiv cele două contracte de achiziție publică, cererea de ofertă, ordinele de plată, precum și ordonanțarea de plată privind toate plățile efectuate către această societate.

Urmarea imediată a constat în starea de pericol cu privire la integritatea și obiectivitatea procesului decizional, încrederea cetățenilor în activitatea desfășurată de funcționarii publici fiind afectată, iar legătura de cauzalitate a rezultat ex re, din însăși săvârșirea faptei.

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța a apreciat că inculpatul a acționat în forma intenției indirecte, acesta prevăzând rezultatul vătămător pe care îl va avea acțiunea sa și acceptând posibilitatea producerii acestuia.

Inculpatul a susținut că a semnat primul contract în executarea unei hotărâri a consiliului local, iar pe cel de-al doilea l-a semnat la propunerea martorului M., care a emis nota justificativă privind procedura de achiziție directă, inculpatul neavând inițiativa contractării și nici vreo implicare directă sau indirectă în procedura de evaluare a ofertelor. Instanța nu a reținut această apărare și a stabilit că actele îndeplinite în concret de către inculpat – semnarea contractelor și a ordinelor de plată – au fost esențiale în procurarea unui folos material fratelui său.

Referitor la cauza de neimputabilitate invocată de inculpat – săvârșirea faptei ca urmare a necunoașterii sau cunoașterii greșite a caracterului ilicit al acesteia –, instanța de fond a făcut referire la dispozițiile art. 51 alin. (4) C.pen. din 1969, în vigoare la momentul săvârșirii faptelor, potrivit cărora necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.

Drept urmare, instanța a constatat că fapta inculpatului de a semna, în exercitarea atribuțiilor de primar, contracte de achiziție publică, cererea de ofertă transmisă de primărie către societatea ,,A.” S.R.L., ordinele de plată, precum și ordonanțarea de plată pentru toate plățile efectuate de comună către această societate, realizându-se astfel, în mod indirect, un folos material pentru fratele său, asociat unic și administrator al societății menționate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, în formă continuată.

C.III.2. Primar. Conflict de interese în procedura de achiziție publică, ,,eludat” prin interpunerea unei alte societăți. Subcontractarea executării lucrărilor către o societate al cărei unic administrator și asociat era inculpatul. Vinovăție.

(C. Ap. Cluj, Sent. pen. nr. 41/2012, definitivă prin Dec. nr. 1262/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, S.pen.)

Prin Sentința penală nr. 41/2012 a Curții de Apel Cluj, definitivă prin Decizia nr. 1262/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatului, primar, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 30.000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) din același cod, constând în aceea că, în calitate de primar, a încheiat un contract de lucrări prin care s-a realizat, în mod indirect, un folos material societății la care era asociat.

La data comiterii faptei, inculpatul era asociat unic la societatea ,,T.S.” S.R.L., înființată de acesta în anul 1995, având ca obiect de activitate transportul rutier de mărfuri. Inițial a fost și administrator al acestei societăți, însă, după alegerea sa ca primar în anul 2005, a cedat administrarea firmei către soție și, ulterior, în anul 2008, către cumnatul său, funcția de primar fiind incompatibilă cu aceea de administrator al unei societăți [art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr.161/2003].

La 15 noiembrie 2009, în calitate de primar, inculpatul a încheiat un contract de achiziție publică cu societatea ,,L.D.P.” S.A., având ca obiect executarea lucrărilor de deszăpezire a drumurilor și ulițelor comunale, în valoare de 26.000 lei. În aceeași zi, societatea ,,L.D.P.” S.A. a subcontractat lucrările către societatea ,,T.S.” S.R.L., prețul de 26.000 lei fiind plătit de primărie direct prestatorului.

Procurorul a reținut că inculpatul a acționat pentru a ascunde conflictul de interese, în sensul că a mascat actul juridic privind atribuirea lucrărilor către propria firmă printr-un interpus (societatea ,,L.D.P.” S.A.), astfel încât societatea controlată de inculpat să nu fie parte a contractului de achiziție publică.

Instanța a constatat deopotrivă vinovăția inculpatului, reținând că, la momentul încheierii contractului cu societatea ,,L.D.P.” S.A., acesta a avut reprezentarea faptului că lucrările vor fi subcontractate și executate de către firma sa, urmărind în realitate acest scop; sub acest aspect, a prezentat relevanță declarația directorului general al societății interpuse, care a arătat că a existat o înțelegere anterioară cu primarul ca lucrările să fie imediat subcontractate firmei acestuia din urmă, singura societate din zonă care dispunea de mijloacele necesare efectuării lucrărilor de deszăpezire.

C.III.3. Primar. Conflict de interese în legătură cu încheierea unor contracte de achiziție publică între primărie, reprezentată de inculpat, și societatea al cărei asociat unic și administrator era soția sa, reprezentată legal de fiul său, încadrat în funcția de director comercial. Folosul material constă în activitatea profitabilă desfășurată de societate, asigurându-se astfel obținerea de către fiul inculpatului a veniturilor salariale. Lipsa de relevanță a relațiilor comerciale anterioare.

(Jud. Giurgiu, Sent. pen. nr. 971/2015, definitivă prin Dec. pen. nr. 1120/2015 a C. Ap. București)

Prin Sentința penală nr. 971/2015 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin Decizia penală nr. 1120/2015 a Curții de Apel București, s-a dispus condamnarea inculpatului, primar, la două pedepse de câte 1 an închisoare, pentru comiterea a două infracțiuni de conflict de interese, în concurs real, prevăzute în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., stabilindu-se ca executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare să fie suspendată condiționat pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 65 C.pen. din 1969, instanța de fond a aplicat pe lângă fiecare pedeapsă principală pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) din același cod pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, precum și pedepse accesorii cu același conținut.

Instanța de apel a admis apelul procurorului, a desființat în parte sentința și, rejudecând, a înlăturat pedeapsa complementară, având în vedere că nu au fost respectate dispozițiile art. 65 C.pen. din 1969, care impuneau un cuantum minim de 2 ani al pedepsei principale drept condiție pentru aplicarea pedepsei complementare. A respins ca nefondat apelul inculpatului.

Organele judiciare au fost sesizate prin raportul de evaluare întocmit de A.N.I.

Situația de fapt stabilită în cauză a fost următoarea:

În calitate de primar al comunei H., inculpatul a încheiat două contracte de vânzare-cumpărare cu societatea ,,C.” S.R.L., al cărei asociat unic și administrator era soția sa, prin care primăria a achiziționat produse în valoare totală de 199.991,84 lei. Până în luna iulie 2008, inculpatul a deținut calitatea de asociat unic și administrator al acestei societăți, iar în perioada încheierii celor două contracte, fiul său a fost director comercial și reprezentant al societății.

Inculpatul a invocat în apărarea sa faptul că nu a urmărit și nu a obținut vreun profit din încheierea celor două contracte.

Instanța de fond a făcut referire la raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, din care rezultă că, prin încheierea celor două contracte, societatea a obținut un profit brut de 6.104,71 lei, precum și la decizia Curții Constituționale nr. 2/2014^[42], în care s-a menționat că fapta de conflict de interese nu poate presupune doar obținerea unor foloase materiale necuvenite, ci obținerea oricărui tip de folos, întrucât incriminarea nu urmărește sancționarea unor situații în care sunt încălcate normele legale care conferă temei și justificare obținerii unor foloase materiale, ci a situațiilor în care exercitarea imparțială a atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public ar putea fi afectată.

Curtea de Apel București a constatat deopotrivă că în cele două contracte incriminate clauza esențială legată de preț a fost vag stipulată, făcând posibilă astfel încredințarea lor directă, cu eludarea dispozițiilor privind atribuirea contractelor de achiziție publică în procedura licitației, mai ales că valoarea achiziției serviciilor de furnizare materiale impunea acest lucru, realizându-se în acest mod un avantaj societății administrate de soția inculpatului și condusă de fiul său.

Folosul material reținut de instanță a constat în activitatea profitabilă desfășurată de societate, arătându-se că, totodată, fiul inculpatului era încadrat ca director al acestei societăți și, prin urmare, de aici își asigura veniturile.

S-a apreciat că împrejurarea invocată de către apelantul-inculpat, aceea că primăria a mai avut și anterior relații comerciale cu aceeași societate, nu este de natură să conducă la concluzia lipsei de vinovăție, esențial fiind că inculpatul, în calitate de reprezentant al autorității publice locale și profitând de funcția publică deținută și de atribuțiile conferite de funcție, a creat un avantaj material fiului și soției sale, prin facilitarea încheierii a două contracte comerciale între societatea ,,C.” S.R.L. și primărie.

C.III.4. Primar. Participare la luarea deciziei de achiziționare de bunuri de la o societate la care are calitatea de asociat, iar fiii săi sunt administratori. Caz fortuit – existența unor drumuri comunale desfundate și apropierea anotimpului rece nu pot avea relevanța unor împrejurări străine de voința și conștiința inculpatului. Eroare de fapt – susținerea inculpatului că nu a știut ce semnează; aceasta nu poate înlătura caracterul penal al faptei, fiindu-i imputabilă.

(C. Ap. Alba Iulia, Sent. pen. nr. 203/2013, definitivă prin Dec. nr. 181/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, S. pen.)

Prin Sentința penală nr. 203/2013, definitivă prin Decizia nr. 181/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus condamnarea inculpatului, primar de comună, la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. e) teza I din același cod (fapta din 21 octombrie 2009).

În baza art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. e) teza I din același cod, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare (fapta din 10 decembrie 2010).

În baza art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. e) teza I din același cod, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare (fapta din 29 noiembrie 2011).

Instanța a stabilit ca executarea pedepsei rezultante de 3 luni închisoare să fie suspendată condiționat, pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, fiind suspendată și executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.pen. din 1969.

În fapt s-a reținut că, în exercitarea atribuțiilor de primar al comunei D., la datele de 21 octombrie 2009 și 29 noiembrie 2011, inculpatul a participat la luarea deciziei ca primăria să achiziționeze de la societatea ,,S.” S.R.L., societate la care inculpatul era asociat, iar cei doi fii ai săi erau administratori, produse alimentare în valoare de 1.900 lei, respectiv 1.380 lei, sume încasate efectiv și care reprezintă un folos patrimonial pentru societate și, indirect, pentru sine și rudele sale de gradul I.

În calitate de primar, la data de 10 decembrie 2010, inculpatul a încheiat un contract de prestări servicii (împrăștiere piatră pe drumurile comunale) în valoare de 29.958,40 lei, între primărie și aceeași societate, reprezentată de fiul său.

Împrejurarea că inculpatul primar s-a implicat în adoptarea deciziei prin care s-a realizat un folos patrimonial societății în care avea calitatea de asociat a rezultat din aceea că acesta a aprobat de fiecare dată referatele de necesitate întocmite de viceprimar, a efectuat plata facturilor, a aplicat viza ,,bun de plată”, a semnat ordonanțarea de plată, propunerea de angajare a cheltuielii, angajamentul bugetar, precum și unul dintre ordinele de plată către Trezoreria Municipiului M.

Instanța a înlăturat apărarea inculpatului privind existența cazului fortuit, invocat în legătură cu încheierea contractului de prestări servicii, motivând că existența unor drumuri comunale desfundate și apropierea anotimpului rece nu pot avea relevanța unor împrejurări străine de voința și conștiința făptuitorului; cu privire la eroarea de fapt – inculpatul a susținut că nu a știut ce semnează –, instanța a arătat că, în aceste condiții, chiar reale de ar fi, eroarea nu poate înlătura caracterul penal al faptei, fiindu-i lui imputabilă.

C.III.5. Primar. Încredințarea unor contracte de prestări servicii unei societăți al cărei asociat și administrator este soțul fiicei sale, afinul său de gradul I. Legea penală mai favorabilă și aplicarea pedepsei complementare. Intenția inculpatului de a-și avantaja ginerele rezultă din anumite împrejurări de fapt.

(C. Ap. Ploiești, Sent. pen. nr. 27/2014, definitivă prin Dec. nr. 332/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, S. pen.)

Prin Sentința penală nr. 27/2014, Curtea de Apel Ploiești a dispus condamnarea inculpatului, primar de comună, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, precum și a dispozițiilor referitoare la procedura în cazul recunoașterii învinuirii.

A aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata de 3 ani, conform art. 47 alin. (2) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate^[43], republicată, cu modificările și completările ulterioare^[44].

În baza dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, s-au aplicat inculpatului pedepse accesorii conform dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 alin. (l) lit. a), b) și c) C.pen. din 1969, cu excepția dreptului de a alege.

În temeiul art. 81 C.pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, precum și suspendarea executării pedepselor accesorii.

În fine, potrivit art. 48 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 144/2007^[45] s-a dispus comunicarea hotărârii, după rămânerea definitivă, Consiliului Local al comunei D., în vederea punerii în aplicare a pedepsei complementare.

Prin decizia nr. 332/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală a admis apelul inculpatului, a desființat în parte hotărârea și a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a statua în acest sens, instanța supremă a avut în vedere dispozițiile art. 65 alin. (1) și (3) C.pen. din 1969, potrivit cărora pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi putea fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită era închisoarea de cel puțin 2 ani, condiție ce trebuia îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei complementare era obligatorie.

Având în vedere că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, față de cuantumul acesteia, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică era nelegală.

În ceea ce privește art. 47 din Legea nr. 144/2007, s-a constatat că a fost abrogat prin Legea nr. 176/2010, ca urmare a constatării neconstituționalității acestuia prin Decizia nr. 415/2010 a Curții Constituționale^[46].

Situația de fapt reținută în cauză a fost următoarea:

Societatea ,,C.C.” S.R.L. a fost înființată de martorul G., soțul fiicei inculpatului, în cursul lunii noiembrie 2010.

În calitate de primar al comunei D., în perioada decembrie 2010 – martie 2011, inculpatul a încheiat trei contracte de prestări servicii cu societatea ,,C.C.” S.R.L., în valoare de 17.253 lei, 41.829,92 lei, respectiv 24.800 lei. În aceeași perioadă, în exercitarea atribuțiilor de primar, inculpatul a achiziționat diverse materiale de construcție de la aceeași societate, prin atribuire directă, fără parcurgerea procedurilor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii^[47].

Pe latură subiectivă, instanța a reținut că intenția inculpatului de a-și avantaja ginerele este dovedită prin faptul că societatea a fost înființată cu 15 zile înainte de a efectua prima livrare de materiale de construcție pentru unitatea administrativ-teritorială, care a fost și singura parteneră de afaceri, iar în cuprinsul contractelor de prestări servicii încheiate cu Primăria comunei D. nu a fost menționat numele și prenumele reprezentantului legal al societății ,,C.C.” S.R.L. sau al persoanei care a semnat aceste contracte din partea societății, în condițiile în care martorul G. era cunoscut de comunitatea locală ca fiind preot.

Inculpatul, în calitate de ordonator principal de credite, a dispus plata facturilor emise de societatea ,,C.C.” S.R.L. (prin semnarea ordonanțărilor de plată), realizând astfel un folos material pentru ginerele său, afin de gradul I, prin intermediul societății, în valoare totală de 133.702,92 lei.

C.III.6. Inspector de specialitate pe perioadă determinată, în cadrul compartimentului de achiziții publice al primăriei. Conflict de interese. Elemente constitutive. Subiecți activi: inspector de specialitate pe perioadă determinată, în cadrul compartimentului de achiziții publice al primăriei; primar, viceprimar de municipiu, participație în forma complicității. Elementul material al laturii obiective: participarea la luarea deciziei de achiziționare de către primărie a unor bunuri și servicii de la o societate în care avea calitatea de asociat, apoi administrator de fapt, administratori titulari fiind succesiv soția, apoi afini de gradul I. Latura subiectivă: abandonarea deliberată a intereselor colectivității în favoarea intereselor personale, realizarea unei firme de familie pentru drenarea bugetului primăriei municipiului. Aplicarea legii penale mai favorabile. Delictum subsequens: abuz în serviciu, infracțiune prevăzută în art. 13² din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție^[48], cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 248¹ C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

Fapta persoanei care, în calitate de angajat al unei primării în funcția de inspector de specialitate pe perioadă determinată, în cadrul compartimentului de achiziții publice, cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu, cu intenție directă calificată prin scop, în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, ajutat de alți inculpați din cadrul aceleiași primării (primar, viceprimar), în mod nelegal, a participat la luarea unor decizii, întocmind documentele pentru efectuarea de către primărie a mai multor achiziții publice de la societăți aparținând inculpatului (pentru o perioadă, în mod direct, apoi prin persoane interpuse, soț și afini), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese în formă continuată prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

Fapta persoanelor care, în calitate de primar și viceprimar în cadrul unei primării, cu intenție directă calificată prin scop, în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, au ajutat inculpatul, inspector de specialitate din compartimentul de achiziții publice, prin semnarea comenzilor, referatelor, notelor justificative, ordinelor și ordonanțărilor de plată, să îndeplinească acte și să ia decizii, întocmind documentele pentru efectuarea de către primărie a mai multor achiziții publice de la societăți aparținând inculpatului, soțului sau afinilor săi, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de conflict de interese în formă continuată prevăzută în art. 26 raportat la art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

(C. Ap. Alba Iulia, Sent. pen. nr. 201/2013, definitivă prin Dec. pen. nr. 163/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, S. pen.).

Prin Sentința penală nr. 201/2013, pronunțată în dosarul nr. 158/57/2011, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 334 C.pr.pen. din 1969, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu, astfel:

a) pentru inculpatul Ț.I.:

– din infracțiunea de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod (41 fapte) în infracțiunea de conflict de interese în formă continuată prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod;

– din complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 26 C.pen. din 1969 raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 și art. 248 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod (22 de fapte), în complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută în art. 26 C.pen. din 1969 raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 și art. 248¹ C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod;

– din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000^[49] raportat la art. 290 alin. (1) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod (12 fapte), în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută în art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, în condițiile art. 33 lit. a) C.pen. din 1969;

b) pentru inculpatul H.O.M.:

– din abuz în serviciu prevăzut în art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod (10 fapte) în abuz în serviciu în formă continuată prevăzut în art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248¹ C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod;

– din complicitate la infracțiunea de conflict de interese prevăzută în art. 26 raportat la art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod (16 fapte), în complicitate la infracțiunea de conflict de interese în formă continuată prevăzută în art. 26 raportat la art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod,în condițiile art. 33 lit. a) C.pen. din 1969;

c) pentru inculpatul D.N.R.:

– din abuz în serviciu prevăzut în art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod (22 de fapte) în abuz în serviciu în formă continuată prevăzut în art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248¹ C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod;

– din complicitate la infracțiunea de conflict de interese prevăzută în art. 26 raportat la art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod (41 de fapte) în complicitate la infracțiunea de conflict de interese în formă continuată prevăzută în art. 26 raportat la art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, în condițiile art. 33 lit. a) C.pen. din 1969;

d) pentru inculpata C.D.A.:

– din abuz în serviciu prevăzut în art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod (22 de fapte) în abuz în serviciu în formă continuată prevăzut în art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248¹ C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod;

– din complicitate la infracțiunea de conflict de interese prevăzută în art. 26 raportat la art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod (41 de fapte), în complicitate la infracțiunea de conflict de interese în formă continuată prevăzută în art. 26 raportat la art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, în condițiile art. 33 lit. a) C.pen. din 1969.

Prin urmare, Curtea de Apel Alba Iulia a condamnat pe inculpatul Ț.I., inspector de specialitate în cadrul compartimentului de achiziții publice al primăriei, la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și la 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. din 1969, precum și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: conflict de interese prevăzut în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod; complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 26 C.pen. din 1969 raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 și art. 248¹ C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod; fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzut în art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

Instanța a mai condamnat și pe coinculpații H.O.M., primar, și D.N.R., viceprimar, la pedeapse rezultante de câte 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. din 1969, precum și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: complicitate la infracțiunea de conflict de interese prevăzută în art. 26 raportat la art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod; abuz în serviciu prevăzut în art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248¹ C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

Curtea de Apel a condamnat-o și pe inculpata C.D.A. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. din 1969, în condițiile art. 65 alin. (2) C.pen. din 1969, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută în art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248¹ C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În baza art. 11 pct. 2 lit. A raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C.pr.pen. 1968, instanța a achitat inculpata pentru complicitate la infracțiunea de conflict de interese prevăzută în art. 26 raportat la art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

Ca pedeapsă accesorie, a interzis tuturor inculpaților drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. din 1969, în condițiile. prevăzute la art. 71 C.pen. din 1969.

Curtea de Apel a condamnat totodată pe inculpatul H.G. la pedeapsa rezultantă a amenzii în cuantum de 15.000 lei, pentru complicitate la infracțiunea de conflict de interese prevăzută în art. 26 raportat la art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. e) din același cod și complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 26 C.pen. din 1969 raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 și art. 248 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. e) din același cod.

A atras atenția inculpatului H.G. în legătură cu dispozițiile art. 63¹ C.pen. din 1969 referitoare la sustragerea cu rea-credință de la executarea amenzii.

A anulat facturile fiscale emise de societatea ,,T&K” S.R.L.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că inculpatul Ț.I. a fost angajat la Primăria Municipiului H., Compartimentul de achiziții publice, în funcția de inspector de specialitate, gradul I, pe o perioadă determinată de 6 luni, prelungită cu un an. La data angajării sale în funcția de inspector de specialitate, inculpatul avea calitatea de asociat și administrator al societății ,,T&K” S.R.L., calități pe care și le-a menținut până în anul 2008, când scriptic a pierdut calitatea de administrator de drept ca efect al cesionării părților sociale către soția sa. În fapt însă a continuat această activitate, efectuând în concret acte de administrare a firmei.

La data de 8 octombrie 2008, inculpatul a cesionat părțile sociale deținute soției sale. Aceasta a cesionat părțile sociale mamei sale, care a devenit și administratorul de drept al firmei, deși în realitate firma era administrată în fapt de inculpatul Ț.I. Coinculpații H.O.M., primar, și D.N.R., viceprimar, având cunoștință despre faptul că Ț.I. deținea societatea ,,T&K” S.R.L. – inițial în nume propriu, apoi pe numele membrilor familiei sale –, l-au angajat la primărie, ulterior solicitându-i să facă achiziții publice pentru instituție, prin intermediul acestei societăți.

Modus operandi utilizat consta în achiziționarea de către primărie de bunuri și servicii prin firma lui Ț.I., urmată de împărțirea veniturilor obținute din vânzarea bunurilor. Pentru fiecare factură emisă și achitată de primărie, un procent din valoarea facturii îl preda coinculpaților – primar și viceprimar. Inițial, procentul pe care trebuia să-l predea din sumele de bani obținute era în cuantum de 20%, ulterior ajungând la 30%. Sumele de bani erau livrate de către inculpatul Ț.I. sau de soția sa celor doi coinculpați, în plic, predarea având loc la locuințele celor doi coinculpați sau în autoturismul lui Ț.I. Facturile în cauză erau emise și achitate în cel mai scurt timp, astfel încât imediat erau predate celor doi coinculpați și sumele corespunzătoare procentelor convenite.

Pentru dezvoltarea afacerii, coinculpații i-au cerut să înființeze încă o societate, pentru ca prin intermediul acesteia primăria să achiziționeze materiale de construcție, iar aceștia să obțină foloase necuvenite. Drept urmare, inculpatul Ț.I. a înființat societatea ,,T&K” S.R.L., având ca asociat și administrator pe martorul L., socrul lui Ț.I., sediul firmei fiind însă la domiciliul inculpatului. Activitatea firmei a fost suspendată la data de 10 iulie 2009, apoi s-a dispus dizolvarea, iar la data de 20 aprilie 2010, radierea acestei societăți.

Pe lângă sumele de bani corespunzătoare cotelor procentuale din achizițiile publice pe care le făcea primăria, Ț.I. a înmânat coinculpaților și diverse bunuri, bijuterii din aur, achitând chiar și servicii hoteliere în București. La cererea coinculpatului H.O.M., inculpatul Ț.I. i-a achiziționat în leasing un autoturism BMW X5, urmând ca societatea ,,T&R” S.R.L. să suporte costurile, respectiv avansul și ratele acestui autovehicul.

În apărare, inculpatul Ț.I. a invocat faptul că nu a avut calitatea de funcționar public în sensul Legii nr. 161/2003, astfel că nu s-a aflat în conflict de interes, fiind angajat în calitate de personal contractual.

Instanța a reținut că în sensul legii penale inculpatul Ț.I. a fost funcționar public așa cum se arata în dispozițiile art. 147 C.pen. din 1969. Astfel, prin funcționar public se înțelegea orice persoană care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum fusese învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referea art. 145 C.pen. din 1969. În acest din urmă articol se arăta că prin termenul de public se înțelegea tot ce privea autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public etc. În aceste condiții, a rezultat cert că inculpatul Ț.I. îndeplinea condițiile pentru a fi subiect activ calificat, iar fapta a fost săvârșită având calitatea de funcționar public, cu sprijinul coinculpaților.

Cu referire la participarea inculpatei C.D.A. – trimisă în judecată și pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese –, instanța a constatat că nu s-a dovedit că aceasta ar fi cunoscut faptul că firmele prin care s-au făcut achiziții publice pentru primărie sunt societăți controlate de Ț.I. Prin urmare, s-a pronunțat o soluție de achitare pentru acuzația de complicitate la infracțiunea de conflict de interese săvârșită de inculpatul Ț.I.

Inculpatul Ț.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor dintr-un concurs de infracțiuni într-o singură infracțiune continuată, atât în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu, cât și pe aceea de conflict de interese, solicitare însușită și de coinculpați, fiecare pentru faptele care li s-au reținut în acuzare.

Totodată, instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpaților (fiecare cu forma sa de participație) din infracțiunea prevăzută în art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod în abuz în serviciu prevăzut în art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

Referitor la prima solicitare, instanța a constatat că faptele reținute în sarcina inculpaților au fost săvârșite la intervale diferite de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin acțiuni care au prezentat, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. În consecință, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților dintr-un concurs de infracțiuni într-o infracțiune continuată.

Instanța a arătat că, deși la încadrarea juridică dată faptelor reținute prin actul de sesizare a instanței procurorul a menționat-o pe aceea corectă – reținând și agravanta prevăzută în art. 248¹ C.pen. din 1969 –, în dispozitivul rechizitoriului acesta a omis reținerea agravantei. Raportat la cuantumul prejudiciului reținut în sarcina inculpaților (fiecare cu forma sa de participare), instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din forma simplă a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută în art. 248 C.pen. din 1969 în forma sa calificată prevăzută în art. 248¹ din același cod.

În concluziile pe fond inculpatul Ț.I. a contestat încadrarea juridică dată faptei de fals ce i s-a reținut în sarcină, apreciind că în cauză trebuia să se rețină dispozițiile art. 289 C.pen. din 1969 și nu cele prevăzute în art. 290 din același cod.

Instanța a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C.pen. din 1969, infracțiunea de fals fiind incriminată în legea specială, la fel ca și cea de uz de fals. Având în vedere că inculpatul Ț.I. a alterat conținutul facturilor întocmite, trecând o valoare necorespunzătoare a serviciilor prestate de societățile pe care le controla, acte de care apoi a uzat pentru a obține sume de bani necuvenite, instanța a apreciat că în mod corect acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii menționate anterior.

Prin Decizia penală nr. 163/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală a menținut în esență încadrările juridice ale faptelor, precum și sancțiunile aplicate inculpaților.

C.III.7. Director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (în continuare AJOFM).Conflict de interese. Elemente constitutive. Subiect activ: director executiv AJOFM. Latura obiectivă, element material: atribuirea în mod direct a contractului de executare lucrări unei societăți, cunoscând că este administrată de un afin de gradul I. Latura subiectivă: abandonarea deliberată a supremației interesului public în favoarea intereselor firmei administrate de afinul său. Modalitate de individualizare a executării pedepsei: amenda penală. Legea penală mai favorabilă.

Fapta inculpatului care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în calitate de director executiv al AJOFM Hunedoara, a încheiat, prin atribuire directă, un contractul cu societatea ,,FS” S.R.L. Deva, ceea ce a dus la obținerea unui folos material pentru, ginerele inculpatului, afin de gradul I, administrator și asociat al societății, constând în suma de 82.772,48 lei, reprezentând valoarea contractului, încasată efectiv de societate de la AJOFM Hunedoara, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 [în prezent art. 301 alin. (1) C.pen.]cu aplicarea art. 5 C.pen.

Apărarea inculpatului, în sensul că ar fi semnat contractul de atribuire directă ca rezultat al unei erori administrative, nu are relevanță din punctul de vedere al răspunderii penale, întrucât probele administrate au dovedit că acesta cunoștea implicarea afinului său în societatea căreia i s-a atribuit direct și singular contractul, încălcând prevederile legale ce impuneau o conduită de evitare a conflictului de interese.

(Jud. Deva, Sent. pen. nr. 2247 /2014, definitivă prin neapelare la 6 ianuarie 2015)

Prin Sentința penală nr. 2247/2014, pronunțată de Judecătoria Deva, în dosarul nr. 4579/221/2014, inculpatul, director executiv al AJOFM Hunedoara, a fost condamnat la pedeapsa de 8.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.

În vederea pronunțării acestei hotărâri, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Hunedoara, prin inculpatul [director executiv, a solicitat Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (în continuare ANOFM)] București suplimentarea prevederilor bugetului asigurărilor pentru șomaj pe anul 2012 la capitolul ,,Reparații curente”, în vederea efectuării de lucrări de reparații curente și zugrăveli la clădirea instituției. În baza unei file bugetare, ANOFM București a alocat la capitolul 6804 titlul 20 art. 02 ,,Reparații curente” suma de 230.000 lei.

Inculpatul a aprobat nota întocmită de martoră, semnată și de directorul executiv adjunct, pentru lucrarea de reparații curente la sediul agenției, prin care a fost estimată valoarea maximă de 84.000 lei, cuprinsă în bugetul alocat. Totodată, inculpatul a aprobat notele justificative privind selectarea procedurii de achiziție publică pentru execuția lucrării. Astfel, pentru lucrarea în cauză estimată la suma de 67.300, fără TVA, s-a selectat procedura de achiziție directă din catalogul Sistemului electronic de achiziții publice (în continuare SEAP) potrivit art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii^[50].

Suplimentar prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006, martora a întocmit caietul de sarcini și fișa de date a achiziției, aprobate de inculpatul director executiv. Anunțul privind depunerea ofertelor de către cei interesați în vederea atribuirii prin achiziție directă a contractului de lucrări de reparații curente la casa scării de la sediul AJOFM Hunedoara a fost publicat pe site-ul instituției.

Pentru lucrarea de reparații curente s-a dovedit a fi interesată doar societatea ,,FS” S.R.L. Deva, al cărei administrator era și ginerele inculpatului, alături de un alt administrator. La data de 9 octombrie 2012 s-a încheiat un contractul de lucrări între AJOFM Hunedoara, reprezentată de inculpat, și societatea sus-menționată, reprezentată de al doilea administrator. În cuprinsul contractului s-au prevăzut obligațiile părților, împreună cu sancțiunile neîndeplinirii culpabile a acestora, obiectul principal al contractului, valoarea de 66.752 lei, plus TVA 16.020,48 lei, precum și durata acestuia, de 3 ani.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a negat comiterea faptei, poziție procesuală menținută și în fața instanței de judecată. Apărările sale au vizat următoarele aspecte:

1. Inculpatul a susținut că fapta de conflict de interese nu exista, întrucât era necesar ca subiectul activ al infracțiunii să fie calificat, funcționar public, calitate pe care nu ar fi avut-o.

Această susținere nu a fost considerată întemeiată, întrucât la data comiterii faptei inculpatul era funcționar public, îndeplinind funcția de director executiv al AJOFM Hunedoara.

2. Inculpatul a mai susținut că valoarea redusă a lucrării, în comparație cu alte lucrări efectuate anterior, nu atrage pericolul social prevăzut de lege și nu a generat niciun prejudiciu.

Apărarea a fost apreciată ca fiind nefondată, întrucât infracțiunea de conflict de interese este o infracțiune de pericol, iar pericolul social este reprezentat de încălcarea bunei desfășurări a relațiilor de serviciu și a relațiilor sociale în legătură cu serviciul. Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților și funcțiilor publice sunt imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public (art. 71 din Legea nr. 161/2003)^[51]. Trebuie menționat și faptul că infracțiunea nu are un obiect material și că, în măsura în care prin fapta comisă s-a concretizat un înscris, acesta este produsul infracțiunii. Prin urmare, folosul de 82.772,48 lei, obținut de firma administrată de afin prin activitatea ilicită a inculpatului, reprezintă produsul infracțiunii și nu are relevanță cuantumul sumei pentru realizarea conținutului legal al infracțiunii.

3. Inculpatul s-a mai apărat în sensul că ar fi comis o eroare administrativă prin semnarea contractului de atribuire directă cu firma administrată de afin, neștiind că aceasta era administrată de ginerele său.

Apărarea a fost înlăturată ca subiectivă, fiind infirmată de probele administrate în cauză. Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut, ca certă, vinovăția inculpatului sub forma intenției directe [art. 19 alin. (1) lit. a) C.pen. din 1969].

Reglementările legale în materie stabileau principii și norme clare în vederea evitării conflictului de interese și implicit a asigurării unui tratament egal operatorilor economici care participau la atribuirea contractului (Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii ^[52], Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006^[53], Ordinul Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice nr. 170/2012 privind interpretarea art. 69¹ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006^[54]), aspect remarcat și de martora O.P.M., șef serviciu buget în cadrul agenției, care a declarat că ,,lucrarea a fost contractată prin SEAP tocmai pentru a se respecta principiile achizițiilor publice și anume transparența, egalitatea de șanse, utilizarea eficientă a fondurilor publice și altele.”

Astfel, alin. (3) și (4) ale art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii prevedeau:

,,(3) Pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a evita apariția unor situații de natură să determine existența unui conflict de interese și/sau manifestarea concurenței neloiale. În cazul în care constată apariția unor astfel de situații, cum ar fi cele prevăzute la art. 67-70 din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă are obligația de a elimina efectele rezultate dintr-o astfel de împrejurare, adoptând potrivit competențelor, după caz, măsuri corective de modificare, încetare, revocare, anulare și altele asemenea ale actelor care au afectat aplicarea corectă a procedurii de atribuire sau ale activităților care au legătură cu acestea.

(4) Autoritatea contractantă este responsabilă pentru modul de atribuire a contractului de achiziție publică/acordului-cadru, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale aplicabile.”

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 prevede la secțiunea a 8-a ,,Reguli de evitare a conflictului de interese”:

,,Art. 66

Pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situațiile de natură să determine apariția unui conflict de interese și/sau manifestarea concurenței neloiale.

Art. 69¹

Ofertantul/Candidatul/Ofertantul asociat/Subcontractantul/Terțul susținător care are drept membri în cadrul consiliului de administrație/organ de conducere ori de supervizare și/sau are acționari ori asociați persoane care sunt soț/soție, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv ori care se află în relații comerciale, astfel cum sunt acestea prevăzute la art. 69 lit. a), cu persoane ce dețin funcții de decizie în cadrul autorității contractante, este exclus din procedura de atribuire.”

Prin Ordinul nr. 170/2012 al Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice s-a făcut interpretarea art. 69¹ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, după cum urmează:

,,Art. 1

(1) Situațiile de natură să determine apariția conflictului de interese, în sensul art. 69¹ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare, sunt următoarele:

a) membri ai consiliului de administrație/organului de conducere sau de supervizare a ofertantului/candidatului/ofertantului asociat/subcontractantului/terțului susținător sunt soț/soție, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu persoane care dețin funcții de decizie în cadrul autorității contractante;

b) acționarii sau asociații ofertantului/candidatului/ofertantului asociat/subcontractantului/terțului susținător sunt soț/soție, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu persoane ce dețin funcții de decizie în cadrul autorității contractante;

(…)

(2) În sensul alin. (1), autoritatea contractantă va solicita ofertantului/candidatului/ofertantului asociat/subcontractantului/terțului susținător documente pe care le consideră edificatoare pentru a se asigura că niciunul dintre ofertanți nu se află în situațiile de excludere prevăzute la art. 69¹ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 2

În aplicarea prevederilor art. 69¹ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare, autoritatea contractantă are obligația de a preciza în documentația de atribuire persoanele ce dețin funcții de decizie în autoritatea contractantă cu privire la organizarea, derularea și finalizarea procedurii de atribuire, respectiv toate persoanele care aprobă/semnează documente emise în legătură cu sau pentru procedura de atribuire, inclusiv persoanele care aprobă bugetul aferent autorității contractante, necesar finanțării contractelor de achiziție publică.”

Și legislația europeană [art. 13 din Recomandarea nr. R (2000) 10 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei] definește conflictul de interese pentru funcționarii publici, așa cum s-a mai arătat.

Constatând că din probele administrate în cauza penală a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiunea de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. și a fost săvârșită de inculpat, instanța a făcut aplicarea art. 396 alin. (2) C.pr.pen., pronunțând condamnarea inculpatului.

Reținând dispozițiile art. 72 C.pen. din 1969 ca fiind mai favorabile inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului (52 ani), nivelul de pregătire (studii superioare), situația familială (căsătorit) și socială (pensionar), precum și prezentarea sa în fața autorităților, în raport cu gravitatea faptei comise, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond nu s-a declarat apel, astfel că la data de 6 ianuarie 2015 a devenit definitivă.

D. Alte situații.

D.1. Președinte al Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap. Participare la luarea deciziilor de eliberare a certificatelor de încadrare în grad de handicap pentru o rudă de gradul I, respectiv pentru afinii săi de gradul I, în baza cărora au fost obținute foloase patrimoniale lunare în baza Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap^[55], republicată, cu modificările și completările ulterioare. Infracțiune de rezultat sau infracțiune de pericol? Producerea vreunei pagube instituției ori autorității în slujba căreia funcționarul își desfășoară activitatea. Lipsa de relevanță a faptului că membrii familiei sale erau îndreptățiți să beneficieze de drepturile prevăzute în legea menționată.

(Jud. Târgu Jiu, Sent. pen. nr. 2680/2014, definitivă prin Dec. pen. nr. 859/2015 a C. Ap. Craiova)

Prin Sentința penală nr. 2680/2014, definitivă prin decizia penală nr. 859/2015 a Curții de Apel Craiova, Judecătoria Târgu Jiu a dispus condamnarea inculpatei la șase pedepse de câte 1 an închisoare, pentru săvârșirea a șase infracțiuni de conflict de interese prevăzute în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 396 alin. (10) C.pr.pen.

Executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 3 ani.

În fapt, s-a reținut că, în calitate de președinte al Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, aflată în subordinea Consiliului Județean G., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la 19 august 2011 și 3 august 2012, inculpata a participat la luarea deciziilor privind încadrarea în grad de handicap a mamei sale, semnând certificatele de încadrare în grad de handicap și documentele de evaluare medicală; la 24 iunie 2011 și 15 iunie 2012 a participat la luarea deciziilor privind încadrarea în grad de handicap a soacrei sale, semnând certificatele de încadrare în grad de handicap și documentele de evaluare medicală, iar la 28 septembrie 2012 și 16 septembrie 2013 a participat la luarea deciziilor privind încadrarea în grad de handicap a socrului său, semnând certificatele de încadrare în grad de handicap și documentele de evaluare medicală.

Prin actele îndeplinite de inculpată, mama și socrii, afini de gradul I, au beneficiat de drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006, republicată, respectiv indemnizație lunară, buget complementar și indemnizație de însoțitor, în valoare totală de 28.869 lei, 24.215 lei, respectiv 18.110 lei.

Instanța a dezvoltat unele considerații teoretice cu privire la infracțiunea de conflict de interese, învederând că aceasta nu este o infracțiune de rezultat, ci o infracțiune de pericol concret, prin instaurarea neîncrederii în obiectivitatea și imparțialitatea funcționarului public, a suspiciunii de fraudă, prin decredibilizarea instituției și pentru incapacitatea de a selecta cu rigoare persoana funcționarului public în care cetățeanul să aibă deplină încredere, iar actele și deciziile acestuia să fie primite fără rezerve.

Sub aspectul laturii subiective, s-a stabilit că inculpata a acționat cu intenția frauduloasă de a-și avantaja propria familie în obținerea de foloase materiale din fondurile publice, nefiind necesară, pentru existența infracțiunii de conflict de interese, producerea vreunei pagube instituției ori autorității în slujba căreia funcționarul își desfășoară activitatea, astfel încât nu a avut relevanță dacă membrii familiei sale erau sau nu îndreptățiți să beneficieze de drepturile respective.

Inculpata a susținut că nu a cunoscut că poate fi subiect activ al infracțiunii de conflict de interese, apărare care nu a fost însușită de instanță, arătându-se că nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea normei de incriminare, iar persoanele angajate în baza unui contract individual de muncă în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (cum este situația inculpatei), instituție publică cu personalitate juridică subordonată direct consiliului județean, au calitatea de funcționar public în sensul legii penale, conform dispozițiilor art. 147 C.pen. din 1969 și art. 175 alin. (1) lit. b) C.pen.

D.2. Inspector în cadrul compartimentului contabilitate-cheltuieli al primăriei. Conflict de interese în formă continuată, prin întocmirea de note justificative în vederea încheierii, de către primărie, a unor contracte de achiziții publice cu o societate al cărei unic asociat și administrator era mama inculpatului, acordarea vizei de control financiar preventiv, semnarea dispozițiilor de plată și a ordinelor de plată către această societate. Sfera sintagmei ,,participare la luarea unei decizii”. Fals intelectual și uz de fals.

(Jud. Arad, Sent. pen. nr. 2970/2014, definitivă prin Dec. pen. nr. 305/2015 a C. Ap. Timișoara)

Prin Sentința penală nr. 2970/2014, Judecătoria Arad a dispus condamnarea inculpatului, inspector, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și art. 5 C.pen.

În baza art. 289 alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și art. 5 C.pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În temeiul art. 291 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și art. 5 C.pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. Instanța a stabilit ca pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare să fie executată în regim de detenție.

În apelul inculpatului, prin decizia penală nr. 305/2015 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Organele judiciare au fost sesizate de A.N.I.

Din probele administrate în cauză au rezultat următoarele:

În perioada anilor 2007 – 2012, inculpatul a îndeplinit funcția de inspector de specialitate în cadrul compartimentului contabilitate–cheltuieli al Primăriei comunei V., județul A., fiind singura persoană care s-a ocupat de achiziții și cheltuieli.

Printre atribuțiile de serviciu ale inculpatului s-au numărat și următoarele: fundamentarea, întocmirea, semnarea, avizarea bugetului anual de venituri și cheltuieli; fundamentarea, întocmirea, semnarea, avizarea programului anual al achizițiilor publice, al listei de investiții anuale și al cheltuielilor de capital; întocmirea notelor de fundamentare aferente contractelor de achiziție publică din cadrul primăriei; înregistrarea facturilor, semnarea ordinelor de plată, întocmirea și semnarea dispozițiilor de plată din casierie, aplicarea vizei de control financiar-preventiv, semnarea angajamentelor de plată și a ordonanțărilor de plată etc.

În anul 2006, inculpatul a înființat societatea ,,A.I.” S.R.L., fiind unic asociat și administrator de la data înființării până la data de 31 martie 2010, calitate pe care a redobândit-o la data de 7 ianuarie 2013. În perioada 1 aprilie 2010 – 6 ianuarie 2013, asociat unic și administrator al societății a fost mama inculpatului.

După data înființării societății, între aceasta și Primăria Comunei V. s-au desfășurat constant relații comerciale, primăria achiziționând materialele de construcții necesare construcțiilor și amenajărilor interioare la obiectivele aflate în administrarea sa, precum și alte materiale necesare pentru reparații, curățenie etc., aproape în exclusivitate de la firma administrată de către inculpat, respectiv de către mama acestuia, valoarea totală a achizițiilor realizate în perioada anilor 2007-2012 fiind de 1.219.532,32 lei.

Cu prilejul fiecărei achiziții, în calitate de inspector de specialitate în cadrul primăriei, inculpatul a îndeplinit diferite acte prin care s-au obținut în mod direct foloase patrimoniale pentru societatea ,,A.I.” S.R.L. și indirect pentru sine și mama sa. Astfel, pentru toate achizițiile efectuate, viza de control financiar preventiv a fost acordată de către inculpat, care a aprobat plățile, semnând dispozițiile de plată, precum și ordinele de plată întocmite. Deopotrivă, contractele au fost semnate pentru Primăria Comunei V., la rubrica „contabil”, de către inculpat, iar din partea furnizorului au fost semnate de mama acestuia.

Distinct de aceste acte, în perioada anilor 2010 – 2012, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul a întocmit note de fundamentare în vederea încheierii mai multor contracte de achiziție de materiale de construcții cu societatea ,,A.I.” S.R.L., în care a menționat date necorespunzătoare realității, în sensul că au fost efectuate studii de piață în urma cărora s-a constatat că societatea menționată are cele mai mici prețuri din cele de pe piață, că nu au mai fost achiziționate produse similare și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006^[56] pentru cumpărarea directă. În realitate, studiile de piață nu au fost efectuate, iar societatea ,,A.I.” S.R.L. nu avea cele mai mici prețuri, actele fiind astfel îndeplinite pentru a justifica faptul că nu era necesară o procedură de achiziție publică, în condițiile în care valoarea achizițiilor de bunuri depășeau cu mult pragul valoric instituit de actul normativ menționat.

Notele de fundamentare necorespunzătoare realității au fost avute în vedere la încheierea contractelor de achiziții publice.

În apărare, inculpatul a invocat faptul că nu a avut calitatea de funcționar public, fiind angajat cu contract individual de muncă (personal contractual), iar numirea sa ca funcționar public nu i-a fost adusă la cunoștință, nefiind deci funcționar public în înțelesul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici^[57], republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța a apreciat în sens contrar, având în vedere dispozițiile art. 147 C.pen. din 1969, în vigoare la data comiterii infracțiunii, potrivit cărora prin ,,funcționar public” se înțelegea orice persoană care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referea art. 145, ceea ce însemna că în categoria funcționarului public, în înțelesul legii penale anterioare, intra și personalul contractual al primăriilor, aceeași fiind situația și în raport cu dispozițiile art. 175 C.pen.

S-a reținut că probele administrate în cauză atestă participarea inculpatului la activitatea decizională ce a condus la orientarea practicii instituției în materie de achiziții de materiale de construcții în mod preferențial în beneficiul societății administrate de inculpat (iar, ulterior, de mama acestuia), cu excluderea altor furnizori existenți pe piață.

Instanța a arătat că dispozițiile art. 253¹ C.pen. din 1969 au o aplicabilitate generală, vizând orice act decizional (respectiv participare la adoptarea unui astfel de act) sau execuțional, aflat în legătură de cauzalitate cu obținerea unui folos material pentru funcționar sau pentru o persoană aflată într-o anumită relație cu acesta (rudă, afin etc.). Or, inculpatul, prin efectuarea controlului financiar preventiv, întocmirea notelor de fundamentare aferente contractelor de achiziție publică și semnarea acestor contracte, a participat la acte decizionale ce au condus la realizarea unui folos patrimonial substanțial în beneficiul societății.

Deopotrivă, s-a considerat că operația de analiză a condițiilor de legalitate și de oportunitate reprezintă o componentă esențială, intrinsecă unui act decizional, astfel încât se circumscrie sintagmei de participare la luarea unei decizii în sensul art. 253¹ C.pen. din 1969. Instanța a făcut referire la prevederile art. 3 pct. 3 din Ordinul nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv emis de Ministerul Finanțelor Publice^[58], potrivit cărora „controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a operațiunilor care fac obiectul acestuia, din punct de vedere al:

a) respectării tuturor prevederilor legale care le sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării operațiunilor (control de legalitate);

b) îndeplinirii sub toate aspectele a principiilor și a regulilor procedurale și metodologice care sunt aplicabile categoriilor de operațiuni din care fac parte operațiunile supuse controlului (control de regularitate);

c) încadrării în limitele și destinația creditelor bugetare și/sau de angajament, după caz (control bugetar)”.

În acest context, operația de întocmire a unei „note de fundamentare” s-a considerat că are valențe similare, conform denominației explicite a acestui act, întrucât stă la baza adoptării și determină actul decizional. Cât privește operația de semnare a unui act, s-a arătat că aceasta reprezintă tocmai reflectarea formală a participării semnatarului la adoptarea acelui act.

Aserțiunile inculpatului din cursul urmăririi penale în sensul că ar fi săvârșit faptele pentru a asigura buna desfășurare și fluența activității instituției din care făcea parte nu au fost primite, în condițiile în care inculpatul avea obligația legală de a se abține de la efectuarea actelor, putând fi substituit cu privire la acele operații de un angajat al primăriei cu aceleași atribuții de serviciu.

D.3. Director în cadrul unei biblioteci județene, instituție de cultură subordonată consiliului județean. Consilier județean. Încheierea de contracte de prestări servicii cu societatea la care era administrator și asociat. Conflict de interese și fals în declarații. Pedepse complementare. Lege penală mai favorabilă – Codul penal din 1969 cu privire la toate instituțiile juridice incidente în speță.

(Jud. Giurgiu, Sent. pen. nr. 3681/2014, definitivă prin Dec. pen. nr. 1197/2015 a C. Ap. București)

Prin Sentința penală nr. 3681/2014, Judecătoria Giurgiu a dispus condamnarea inculpatului, director al bibliotecii județene, la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, pedepsele accesorii fiind stabilite în conținutul prevăzut la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) tot din același cod.

În temeiul art. 65 C.pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod pe o durată de 5 ani.

În baza art. 28 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative raportat la art. 292 C.pen. din 1969, inculpatul a fost condamnat la patru pedepse de câte 3 luni închisoare (pentru comiterea faptelor din datele de 7 octombrie 2010, 21 septembrie 2010 și 3 mai 2011).

Instanța a stabilit ca executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare (la pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare a fost adăugat un spor de 3 luni închisoare) să fie suspendată condiționat, potrivit art. 81 C.pen. din 1969, cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod pe o durată de 5 ani.

Preliminar, stabilind că legea penală mai favorabilă este cea anterioară, având în vedere regimul sancționator al concursului de infracțiuni, în virtutea Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale privind interpretarea art. 5 C.pen., instanța a reținut dispozițiile Codului penal din 1969 cu privire la toate instituțiile juridice incidente în speță și a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de conflict de interese în formă continuată prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C.pen. și de fals în declarații prevăzută în art. 28 din Legea nr. 176/2010 raportat la art. 326 C.pen. (patru infracțiuni) cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., în infracțiunea de conflict de interese în formă continuată (cinci acte materiale), prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și art. 5 C.pen. și fals în declarații prevăzută în art. 28 din Legea nr. 176/2010 raportat la art. 292 C.pen. din 1969 (patru infracțiuni) cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod.

Prin decizia penală nr. 1197/2015, Curtea de Apel București a admis apelul inculpatului și a înlăturat pedeapsa complementară, pe motiv de nelegalitate, în raport cu durata pedepsei principale, care nu respecta limita minimă de 2 ani prevăzută la art. 65 C.pen. din 1969.

În esență, din probele administrate în cauză s-a reținut că, în perioada anilor 2008-2011, în exercitarea atribuțiilor de director al Bibliotecii Județene G., instituție de cultură subordonată consiliului județean, inculpatul a încheiat cu societatea ,,C.L.” S.R.L., la care era administrator și asociat, alături de soția sa, un număr de patru contracte și un act adițional, având ca obiect prestarea de servicii de tipărire carte, realizând astfel pentru sine și soția sa foloase patrimoniale în cuantum de 238.139 lei.

Cu privire la infracțiunile de fals în declarații, s-a constatat că, în declarațiile de interese aferente anilor 2010 și 2011, completate atât în calitate de director al Bibliotecii Județene G., cât și în calitate de consilier județean, inculpatul a omis să menționeze contractele încheiate între societatea la care era administrator și asociat și Consiliul Județean G., Direcția Județeană de Transport, Administrarea Drumurilor Județene și Control Trafic G., Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului G., precum și Biblioteca Județeană G.

Sesizarea a fost formulată de A.N.I.

D.4. Șef Serviciu urbanism și amenajare a teritoriului din cadrul primăriei. Avizarea documentațiilor tehnice întocmite de societatea la care era asociat, în scopul eliberării autorizațiilor de construire. Tipicitate. Lipsa de relevanță a intervenției altor funcționari până la emiterea finală a actului, precum și a neprejudicierii autorității publice. Legătura de cauzalitate între activitatea inculpatului și obținerea unui folos patrimonial pentru sine. Caracterul folosului material obținut – just sau injust? Distincția între folosul material direct și cel indirect. Imposibilitatea delegării activității.

(Jud. Gurahonț, Sent. pen. nr. 48/2014, definitivă prin Dec. pen. nr. 467/2015 a C. Ap. Timișoara)

Prin Sentința penală nr. 48/2014 a Judecătoriei Gurahonț, definitivă prin Decizia penală nr. 467/2015 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus condamnarea inculpatului, șef serviciu urbanism, la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și art. 5 C.pen., executarea pedepsei fiind suspendată condiționat.

În fapt s-a reținut că, în perioada anilor 2009 – 2013, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de șef al Serviciului urbanism și amenajare a teritoriului din cadrul Primăriei S., cu atribuții în eliberarea certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire/desființare, inculpatul a eliberat un număr de 34 de autorizații de construire pentru diferite persoane fizice și juridice, în baza documentației tehnice întocmite de societatea ,,P.C.” S.R.L., societate la care era asociat alături de soția sa, aceasta din urmă deținând și funcția de administrator. Două dintre autorizațiile de construire astfel emise au avut drept beneficiari chiar pe inculpat și soția sa, respectiv societatea ,,P.C.” S.R.L.

Este de menționat că, în vederea întocmirii proiectelor imobiliare necesare obținerii autorizațiilor de construire, persoanele interesate s-au adresat societății ,,P.C.” S.R.L. (societate controlată de inculpat), care efectua documentația tehnică, aceasta conținând mai multe secțiuni (arhitectură, rezistență și instalații), în schimbul unei taxe cuprinse între 400 și 1.000 lei.

Ulterior, această documentație era depusă în numele beneficiarului la Primăria S., unde inculpatul, în calitate de șef al Serviciului urbanism și amenajare a teritoriului, verifica îndeplinirea condițiilor tehnice și elibera autorizațiile de construire.

Analizând apărările formulate de inculpat, care a susținut că mai multe persoane sunt implicate în elaborarea și autorizarea documentației pentru executarea lucrărilor de construcții, iar verificarea de către aparatul de specialitate al organului administrației publice are caracter formal, în sensul că se verifică caracterul complet al documentației și nu conținutul acesteia din punct de vedere tehnic, instanța de apel a învederat că elementul material al infracțiunii de conflict de interese vizează atât îndeplinirea unui act, cât și participarea la luarea unei decizii, nefiind impusă condiția ca funcționarul public să fie unicul decident, cu excluderea prin urmare a situațiilor în care actul final presupune participarea succesivă sau concomitentă a mai multor persoane cu atribuții în acest sens.

Documentația tehnică întocmită de către societatea ,,P.C.” S.R.L. făcea parte integrantă și indispensabilă, conform art. 7 alin (1) lit. c) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții^[59], republicată, cu modificările și completările ulterioare, din documentația ce trebuia verificată de către inculpat pentru eliberarea autorizației de construire, ca act final în atribuțiile sale de serviciu, astfel încât se realizează tipicitatea infracțiunii de conflict de interese, fiind fără nicio relevanță faptul că această documentație tehnică era verificată din punct de vedere tehnic de către alte persoane autorizate.

Mai mult, apărarea în sensul că verificarea acestei documentații de către inculpat era una pur formală, fără ca acesta să poată cenzura documentația aprobată de către verificatorii autorizați, a fost considerată nefondată sub două aspecte:

În primul rând, s-a arătat că acțiunile care compun latura obiectivă a infracțiunii de conflict de interese nu sunt circumscrise unui anumit tip de atribuții incidente în emiterea finală a actului. Textul art. 253¹ C.pen. din 1969 nu realizează o ierarhizare sau o limitare în funcție de puterea de influențare pe care atribuțiile funcționarului-subiect activ o permit în emiterea actului final. Singura condiție este ca subiectul activ să dețină competența funcțională și materială în legătură cu adoptarea respectivului act, indiferent dacă, până la emiterea finală a acestuia, alte persoane, anterior sau posterior intervenției inculpatului, emit avize, aprobări sau fac verificări.

În al doilea rând, din fișa postului a rezultat că atribuțiile inculpatului nu erau pur formale, acesta verificând efectiv întreaga documentație prevăzută la art. 7 alin (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată.

Inculpatul a mai susținut că nu a existat o legătură de cauzalitate directă între activitatea realizată de acesta, în calitate de funcționar public, și realizarea unui beneficiu pentru societatea în care deținea calitatea de asociat, arătând că sumele de bani încasate de societatea respectivă reprezentau onorarii pentru proiectele întocmite, și nu beneficii în urma avizării unor lucrări.

Instanța de apel a arătat că legiuitorul nu a instituit o condiție suplimentară ca folosul material obținut direct sau indirect prin actul/decizia funcționarului public să fie injust, nelegal obținut sau imposibil de obținut în lipsa conflictului de interese în care s-a aflat acesta, în speță păstrându-se legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și beneficiul financiar obținut pentru sine și soția sa. S-a subliniat faptul că în toate cazurile au fost emise autorizații de construire, deși în practică există și posibilitatea respingerii, ca urmare a neîntrunirii unor condiții impuse de diverse norme din domeniu, astfel încât documentațiile trebuie refăcute, cu consecința firească a întârzierii solicitărilor în realizarea construcțiilor.

Curtea de Apel Timișoara a arătat că, prin emiterea autorizației de construire (de către asociatul societății ,,P.C.” S.R.L., care acționează însă în calitate oficială), s-a definitivat prestația acestei societăți în raport cu beneficiarul plătitor al onorariului, realizându-se astfel în mod indirect beneficiul pentru inculpat și soția sa, ca asociați.

Instanța a mai statuat că distincția între folosul material direct și cel indirect este în funcție de modalitatea directă sau indirectă prin care este obținut folosul, iar nu în funcție de patrimoniul persoanei în beneficiul căreia se produce (direct la persoana fizică sau indirect, de la persoana juridică la persoana fizică), așa cum a susținut inculpatul.

S-a considerat că împrejurările invocate în sensul că beneficiarii documentațiilor tehnice nu ar fi avut reprezentarea că achiziționează o autorizație de construire, ci achită doar un serviciu, nu au nicio relevanță, întrucât pentru realizarea tipicității infracțiunii de conflict de interese nu trebuie îndeplinită condiția ca terții să „cumpere” actul de la funcționarul public, caz în care fapta ar deveni una de corupție.

Critica privind neprejudicierea vreunei persoane juridice sau vreunei autorități publice s-a apreciat a fi nefondată, textul incriminator neimpunând o astfel de condiție.

Inculpatul a invocat faptul că nu avea posibilitatea delegării activității de verificare a documentațiilor tehnice și semnare a autorizațiilor de construire, pentru a evita situațiile de incompatibilitate, neexistând alți specialiști în cadrul aparatului de specialitate local.

Cu privire la acest aspect, instanța a arătat că, în privința infracțiunii de conflict de interese, legiuitorul nu a instituit o cauză justificativă sau de neimputabilitate pentru situația în care, la nivelul instituției sau autorității publice din care face parte funcționarul-subiect activ, nu există alte persoane care să îndeplinească atribuțiile specifice ale acestuia, având în vedere că o asemenea abordare ar permite eludarea legii în funcție de organigrama instituției sau a autorității publice.

D.5. Primar. Încheierea unui contract de asistență juridică, având ca obiect reprezentarea unității administrativ-teritoriale cu un cabinet de avocatură din partea căruia beneficiase anterior de servicii juridice într-o cauză personală. Sfera sintagmei ,,foloase de orice natură”.

(Jud. Chișineu Criș, Sent. pen. nr. 38/2015, definitivă prin Dec. pen. nr. 430/2016 a C. Ap. Timișoara)

Prin Sentința penală nr. 38/2015 a Judecătoriei Chișineu Criș, definitivă prin Decizia penală nr. 430/2016 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu inculpatul, primar de comună, acesta fiind condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.

Situația de fapt reținută în cauză s-a rezumat la aceea că, în exercitarea funcției de primar al comunei Ș., inculpatul a încheiat contractul de asistență juridică nr. 58/12.10.2012 între comuna Ș. și Cabinetul individual de avocatură V., având ca obiect acordarea de consultanță, asistarea și reprezentarea comunei în fața autorităților judecătorești, instituțiilor publice, în schimbul unui onorariu de 6.000 lei/lună. Ulterior, onorariul a fost redus la 5.000 lei/lună prin acordul părților, în urma cercetărilor stabilindu-se că, în perioada 16 octombrie 2012 – 07 ianuarie 2014, în executarea contractului, comuna Ș. a plătit cabinetului de avocatură suma totală de 78.000 lei.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, anterior, inculpatul a beneficiat personal de servicii juridice din partea aceluiași avocat, într-o cauză civilă aflată pe rolul Judecătoriei Chișineu Criș.

Instanța a apreciat că fapta constituie infracțiunea de conflict de interese, întrucât serviciile juridice anterioare de care a beneficiat inculpatul într-o cauză proprie se circumscriu noțiunii de ,,foloase de orice natură” din conținutul art. 253¹ alin. (1) teza finală C.pen. din 1969, preluat în art. 301 alin. (1) teza finală C.pen.

D.6. Judecător. Conflict de interese cu prilejul soluționării unei cauze civile. Pronunțarea unei sentințe prin care pârâtul a obținut un folos patrimonial, în condițiile în care judecătorul beneficiase de la acesta de o sumă de bani, în schimbul vânzării unor drepturi succesorale asupra unui teren. Folosul poate fi și unul licit. Fals în declarația de avere – consecințe juridice.

(C. Ap. Galați, Sent. pen. nr. 104/2014, definitivă prin Dec. nr. 262/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, S. pen.)

Prin Sentința penală nr. 104/2014 a Curții de Apel Galați, definitivă prin Decizia nr. 262/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatei, judecător, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută în art. 253¹ alin. (1) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. și la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații prevăzută în art. 292 din C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen.

Instanța a dispus ca executarea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare să fie suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani, în baza art. 81 C.pen. din 1969. S-a dispus anularea parțială a mențiunilor false cuprinse în declarația de avere a inculpatei.

În esență, situația de fapt reținută în cauză s-a rezumat la aceea că, în anul 2007, în timp ce soluționa un dosar civil în calitate de judecător, inculpata a intrat în relații de afaceri cu una din părțile din dosar, pârâtul Z., căruia i-a vândut drepturile succesorale asupra unui teren în suprafață de 50 ha în schimbul sumei de 210.000 euro. Ulterior, a omis să formuleze declarație de abținere și a pronunțat o soluție de respingere a acțiunii civile formulate împotriva persoanei de la care beneficiase de un folos. În declarația de avere dată în anul 2008 pentru anul 2007, deși a menționat tranzacția, a ascuns numele partenerului de afacere, menționând un alt nume, deși nu avea nicio legătură cu aceasta.

Obiectul cauzei civile repartizate inculpatei spre soluționare a constat în acțiunea reclamantei F, în contradictoriu cu pârâtul Z., de anulare a două contracte de vânzare a unor drepturi succesorale, pe motiv că vânzătoarea nu avea discernământ, fapt dovedit prin instituirea curatelei.

Elementele care au conturat vinovăția inculpatei au fost următoarele:

La termenul de judecată din 27 martie 2007, inculpata a încuviințat cererea reclamantei de efectuare a unei expertize medico-legale psihiatrice, ale cărei concluzii au fost în sensul inexistenței discernământului la data încheierii actelor notariale. La 17 iulie 2007, cererea pârâtului de efectuare a unei noi expertize a fost respinsă ca nefondată.

Pe de altă parte, în anul 2006 inculpata a solicitat și obținut reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 50 ha de teren, intenționând însă să înstrăineze drepturile succesorale asupra acestui bun, motivat de dificultatea punerii în posesie pe amplasamentul dorit.

La 26 iulie 2007, inculpata a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect drepturile succesorale asupra suprafeței de 50 ha de teren, cumpărător fiind pârâtul Z., parte în cauza civilă aflată în curs de soluționare, în schimbul sumei de 210.000 euro, din care a primit la acea dată suma de 150.000 euro. Ulterior, fără a se abține de la soluționarea cauzei, la termenul de judecată din data de 4 septembrie 2007, inculpata a admis cererea pârâtului de efectuare a unei noi expertize medico-legale psihiatrice, prin care s-a concluzionat că reclamanta are discernământul diminuat, ceea ce a condus la respingerea acțiunii acesteia.

În declarația de avere completată în anul 2008, vizând situația financiară pe anul 2007, inculpata a menționat suma de 210.000 euro primită în schimbul vânzării unor drepturi succesorale, însă la rubrica ,,data înstrăinării” a menționat în mod nereal anul 2006, în loc de 2007, iar la rubrica ,,persoana către care s-a înstrăinat” a menționat numele unei alte persoane decât cea reală. Acțiunea inculpatei a produs consecințe juridice, constând în imposibilitatea sau îngreunarea verificării provenienței sumei de bani obținute din vânzarea dreptului succesoral și a constatării conflictului de interese în care s-a aflat.

Din probele administrate a rezultat că inculpata a ascuns cu bună știință numele persoanei către care a înstrăinat dreptul succesoral, pentru a ascunde relația de afacere cu o parte dintr-un dosar pe care l-a avut spre soluționare.

Cu privire la fapta de conflict de interese, instanța a reținut că, deși Codul de procedură civilă nu prevedea expres situația în care s-a aflat inculpata ca fiind o stare de incompatibilitate, prin omisiunea de a se abține a creat o lipsă de imparțialitate, iar interesul său în soluționarea cauzei respective a fost dedus din modalitatea în care au evoluat evenimentele după încheierea tranzacției – inculpata a admis cererea pârâtului de efectuare a unei noi exeprtize psihiatrice, deși anterior respinsese două asemenea cereri; deopotrivă, a respins acțiunea civilă formulată împotriva inculpatului.

S-a reținut că sunt îndeplinite condițiile laturii obiective a infracțiunii de conflict de interese, în modalitatea în care prin pronunțarea hotărârii civile pe fond s-a realizat un folos material pentru o persoană din partea căreia inculpata a beneficiat de foloase de orice natură, întrucât inculpata primise de la pârât suma de 210.000 euro, apreciindu-se că, pentru existența infracțiunii, folosul poate fi și unul licit.

D.7. Practician în insolvență. Subiect activ al infracțiunii de conflict de interese. Cumularea funcțiilor de administrator judiciar și avocat, în același timp și pentru același debitor, generează conflictul de interese incriminat de norma penală și nu conflictul de interese de natură administrativă. Condiția prevăzută în norma de incriminare este realizată și atunci când decizia este colectivă și nu aparține exclusiv funcționarului public, acțiunea sa fiind o verigă în procesul de luare a acestei decizii.

1. În procedura insolvenței, practicianul în insolvență desemnat administrator judiciar provizoriu sau administrator judiciar are calitatea de funcționar public, în accepțiunea art. 175 alin. (2) C.pen. și, în consecință, poate fi subiect activ al infracțiunii de conflict de interese.

2. Fapta practicianului în insolvență, asociat în cadrul unei societăți profesionale cu răspundere limitată desemnată administrator judiciar provizoriu sau administrator judiciar în procedura insolvenței, care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a încheiat contracte de asistență juridică sau a participat la luarea deciziei de a se încheia astfel de contracte cu societatea civilă profesională de avocați în cadrul căreia are calitatea de asociat, pentru asigurarea asistenței juridice și a reprezentării societății debitoare aflate în insolvență, obținând un folos patrimonial constând în onorariu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese.

(Înalta Curte de Casație și Justiție, S. pen., Dec. nr. 50/A/2015)

Prin Decizia nr. 50/A/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală:

I. În baza art. 253¹ C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din același cod și art. 5 C.pen., a condamnat pe inculpatul B.R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese (34 de acte materiale).

În baza art. 71 C.pen. din 1969, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din același cod, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C.pen. din 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C.pen. din 1969, pe durata suspendării executării pedepsei, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

II. În baza art. 253¹ C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și art. 5 C.pen., a condamnat pe inculpata M.N. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese (34 de acte materiale).

În baza art. 71 C.pen. din 1969, a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din același cod, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. din 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, pe durata suspendării executării pedepsei, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în fapt, următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, debitoarea societatea ,,H.” a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței în vederea reorganizării activității în baza unui plan de reorganizare.

Tribunalul București, prin Sentința civilă nr. 7222/2012, a admis cererea formulată de debitoarea societatea ,,H.” și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, fiind desemnată administrator judiciar provizoriu ,,E. SPRL”, asociați la această societate fiind inculpații B.R. și M.N., fiecare deținând câte 50% din participație.

În ședința Adunării creditorilor din 14 septembrie 2012, ,,E. SPRL” a fost confirmată ca administrator judiciar al societății ,,H.”, confirmare dată și prin încheierea judecătorului-sindic din 3 octombrie 2012.

În calitate de administrator judiciar, ,,E. SPRL” a întocmit și afișat tabelul preliminar de creanțe împotriva debitoarei societatea ,,H.”

În cadrul procedurii de insolvență, împotriva tabelului preliminar de creanțe au fost formulate de către creditori un număr de 74 de contestații.

Pentru activitatea de reprezentare juridică în cele 74 de contestații, Comitetul creditorilor din 25 octombrie 2012 a hotărât ca angajarea avocaților să se facă în baza unei proceduri competitive și transparente (3 cereri de oferte, cu evitarea conflictelor de interese și cu respectarea principiului maximizării averii debitoarei), în limita unui buget mediu de 3.000 euro plus TVA/dosar.

În această situație, administratorul judiciar a solicitat și a primit 4 oferte.

Prin procesul-verbal din data de 5 noiembrie 2012 semnat de inculpatul B.R., în urma analizei ofertelor, s-a hotărât încheierea contractelor de asistență juridică cu Societatea Civilă Profesională de Avocați ,,B. și Asociații”, Societatea Civilă Profesională de Avocați ,,P. și Asociații” și Cabinetul Individual de Avocatură ,,D.” pentru un onorariu de 3.000 euro plus TVA pentru fiecare dosar.

Așa fiind, între societatea ,,E. SPRL”, în calitate de administrator judiciar al societății ,,H.”, și Societatea Civilă Profesională de Avocați ,,B. și Asociații” s-a încheiat un număr de 34 de contracte de asistență juridică, având ca obiect asistență și reprezentare juridică într-un număr de 34 de contestații aflate pe rolul Tribunalului București.

Cele 34 de contracte au fost semnate din partea administratorului judiciar ,,E. SPRL” de către inculpata M.N., iar din partea Societății Civile Profesionale de Avocați ,,B. și Asociații”, de martora G.L., avocat colaborator al societății de avocatură.

În baza celor 34 de contracte, Societatea Civilă Profesională de Avocați ,,B. și Asociații” a emis către ,,E. SPRL” un număr de 34 de facturi fiscale, aceste facturi fiind achitate în totalitate de ,,E. SPRL” prin ordine de plată emise de inculpatul B.R.

Aceste sume au fost achitate din contul bancar deschis la Banca ,,L.”, pe numele ,,E. SPRL”, unde împuternicit să dispună efectuarea de plăți era doar inculpatul B.R.

După ce ,,E. SPRL” a achitat către Societatea Civilă Profesională de Avocați ,,B. și Asociații” contravaloarea serviciilor de asistență și reprezentare juridică, ,,E. SPRL” a facturat mai departe către societatea ,,H.” contravaloarea acestor servicii.

Inculpata M.N. a semnat patru facturi, iar celelalte facturi au fost semnate de către inculpatul B.R.

Martora I.G., angajată la societatea ,,H.” în funcția de manager al departamentului financiar, a declarat că toate plățile efectuate de către societatea ,,H.” către ,,E. SPRL” au fost autorizate de inculpatul B.R., în calitate de administrator judiciar, acesta fiind singura persoană care avea dreptul să dispună efectuarea de plăți din conturile bancare ale societății ,,H”.

Situația de fapt expusă anterior a fost recunoscută de către inculpați, care au arătat că nu sunt vinovați de comiterea infracțiunii de conflict de interese prevăzută în art. 253¹ C.pen. din 1969, întrucât legea nu interzice ca administratorul judiciar să cumuleze și calitatea de avocat pentru aceeași debitoare.

Instanța supremă a precizat că, în cauza dedusă judecății, inculpații B.R. și M.N., în calitate de asociați la ,,E. SPRL” (societate desemnată de judecătorul-sindic ca administrator judiciar provizoriu pentru debitoarea societatea ,,H.”), încheind contracte de asistență juridică cu Societatea Civilă Profesională de Avocați ,,B. și Asociații” în vederea asigurării de asistență juridică în procese în care aceeași societate debitoare, societatea ,,H.”, avea calitatea de parte, s-au aflat în stare de incompatibilitate, neputând cumula funcția de administrator judiciar și pe aceea de avocat, în același timp și pentru același debitor, stare care generează conflictul de interese incriminat de norma penală și nu conflictul de interese de natură administrativă.

Pe de altă parte, existența conflictului de interese, prevăzut în art. 253¹ C.pen. din 1969, trebuie analizat și din perspectiva drepturilor și obligațiilor care rezultă din raporturile de reprezentare.

Este de esența contractului de mandat îndeplinirea de către mandatar a sarcinilor stabilite de către mandant în numele și în beneficiul acestuia din urmă. Tot astfel, mandatarul, în exercițiul atribuțiilor sale, nu poate depăși limitele mandatului încredințat de către mandant și nici să lucreze în dezavantajul mandantului.

Așadar, în speță, raportul juridic dintre inculpați, în calitate de administratori judiciari, desemnați tocmai pentru a gestiona patrimoniul societății ,,H.”, este în conflict cu raportul pe care aceștia și l-au asumat în calitate de avocați, reprezentanți convenționali ai aceleiași societăți, ai aceluiași debitor.

Nu poate fi însușită nici apărarea inculpaților în sensul că norma nu este previzibilă, legiuitorul stabilind cu claritate limitele între conflictul de interese administrativ și conflictul de interese incriminat prin dispozițiile art. 253¹ C.pen. din 1969.

Este de menționat și că existența hotărârii adunării creditorilor nu poate conduce la înlăturarea răspunderii penale, deoarece condiția prevăzută în norma de incriminare este realizată și atunci când decizia este colectivă și nu aparține exclusiv funcționarului public, acțiunea sa fiind o verigă în procesul de luare a acestei decizii.

Referitor la susținerea inculpaților că nu puteau avea calitatea de funcționar public, instanța supremă a relevat următoarele:

Conceptul de „funcție publică” se află în strânsă corelație cu noțiunea de „interes public”, ambele urmărind satisfacerea interesului general. Prin urmare, funcționarul public își desfășoară activitatea în scopul realizării interesului public și, ca atare, în exercitarea funcției are îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal.

Din categoria serviciilor de interes public fac parte acele entități care, prin activitatea pe care o desfășoară, sunt chemate să satisfacă anumite interese generale ale membrilor societății.

Din această perspectivă, se observă că administratorul judiciar/practicianul în insolvență își desfășoară activitatea în realizarea unui serviciu de interes public, ceea ce atrage, implicit, calitatea de funcționar public în sensul dispozițiilor art. 147 C.pen. din 1969, respectiv art. 175 alin. (2) C.pen. și, implicit, aceea de subiect activ al infracțiunii de conflict de interese.

---

* e-mail: gusti_lazar@yahoo.com; cabinet_pg@mpublic.ro.

** e-mail: burduja_dana@mpublic.ro.

[1] Hotărârile judecătorești definitive în materia infracțiunilor de conflict de interese sunt transmise Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de către unitățile de parchet, în baza dispozițiilor Ordinului procurorului general al acestui parchet nr. 213/2014 privind organizarea și funcționarea sistemului informațional al Ministerului Public, cu modificările și completările ulterioare. În prezenta lucrare au fost analizate atât hotărârile transmise pe cale ierarhică în baza ordinului sus-menționat, cât și hotărârile publicate pe pagina de internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

[2] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016.

[3] ,,Art. 253¹. Conflictul de interese

(1) Fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durată maximă.

(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.”

[4] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.

[5] Potrivit art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în cazul existenței unui conflict de interese, funcționarul public este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct; acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparțialitate a funcției publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoștință.

[6] ,,Art. 301. Conflictul de interese

(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.”

Este de menționat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 603/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015) s-a admis excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 301 alin. (1) C.pen., constatându-se că sintagma ,,raporturi comerciale” este neconstituțională.

[7] Potrivit art. 38 alin. (9) din Legea nr. 96/2006, în momentul de față, angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaților și senatorilor se face prin încheierea unui contract de muncă sau a unei convenții civile, ambele pe durată determinată; în cazul angajării pe baza unui contract de muncă, încadrarea salariaților se face la propunerea deputatului sau a senatorului în cauză, iar în cazul convenției civile, aceasta se încheie între deputatul sau senatorul în cauză și persoana fizică.

[8] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 16 noiembrie 2012.

[9] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 30 iunie 2009.

[10] Disponibilă pe site-ul http://www.cna.md/sites/default/files/recomandarea_coduri_de_cond_funct_publ_rom.pdf (accesat la 9 august 2016).

[11] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2002.

[12] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014.

[13] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 8 iulie 2013.

[14] În momentul de față, această interdicție este prevăzută în art. 38 alin. (11) din Legea nr. 96/2006, republicată.

[15] Prin Proiectul de lege pentru interpretarea art. 38 alin. (11) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, votat la data de 22 iunie 2016 în plenul reunit al Parlamentului, în prezent supus controlului de constituționalitate, se precizează că dispozițiile din Statutul deputaților și al senatorilor potrivit cărora parlamentarii nu-și pot angaja rudele la birourile parlamentare nu se vor aplica retroactiv și nu vor produce efecte juridice pentru faptele săvârșite înainte de intrarea în vigoare a acestor dispoziții, adică înainte de data de 21 august 2013 (a se vedea http://www.agerpres.ro/justitie/2016/07/06/ccr-ia-in-discutie-miercuri-sesizarea-la-proiectul-de-lege-privind-dezincriminarea-conflictului-de-interese-07-24-52, accesat la data de 9 august 2016). Până la data intrării sub tipar a revistei instanța de contencios constituțional nu a pronunțat o soluție în această cauză.

[16] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014.

[17] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

[18] Referitor la critica privind lipsa actului de sesizare, din cauza anulării Raportului de evaluare al A.N.I., prin Decizia nr. 113/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători s-a arătat că, întrucât infracțiunea de conflict de interese nu face parte din categoria de infracțiuni pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale necesită formularea unei plângeri sau a unei sesizări prealabile, anularea Raportului de către instanța de contencios administrativ nu echivalează cu lipsa sesizării organului de urmărire penală, în sensul avut în vedere de art. 221 alin. (2) din Codul de procedură penală din 1969 (în continuare C.pr.pen. din 1969) și, respectiv, de art. 288 alin. (2) din Codul de procedură penală (în continuare C.pr.pen.).

[19] Așa cum s-a mai arătat, Legea nr. 96/2006 a fost modificată și completată prin Legea nr. 219/2013, fiind reglementată interdicția angajării membrilor familiei deputatului sau senatorului ori a rudelor/afinilor acestuia până la gradul al III-lea la biroul său parlamentar [art. 38 alin. (6²)]. Concomitent, a fost introdus art. 19¹, denumit Conflictul de interese, conform căruia: ,,Fapta deputatului sau senatorului de a încălca legislația în materie privind conflictul de interese constituie abatere disciplinară și se sancționează cu diminuarea indemnizației cu 10% pe o perioadă de maximum 3 luni. Sancțiunea se aplică de către Biroul permanent al Camerei din care face parte deputatul sau senatorul.” [alin. (1)].

[20] ,,Art. 52. Sfera abaterilor disciplinare

Constituie abateri disciplinare parlamentare următoarele fapte săvârșite de deputați sau de senatori și dacă, potrivit legii, nu constituie infracțiuni:

a) încălcarea dispozițiilor privind îndatoririle deputaților și ale senatorilor prevăzute de Constituție și de prezenta lege;

b) nerespectarea prevederilor regulamentului Camerei din care fac parte și a Regulamentului ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului;

c) exercitarea abuzivă a mandatului de senator sau de deputat;

d) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în ședintele de plen, de comisii sau de birou ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de parlamentar.”

În urma republicării Legii nr. 96/2006 în anul 2013, abaterile disciplinare s-au regăsit în art. 49, acesta având următorul conținut:

,,Art. 49. Sfera abaterilor disciplinare

Constituie abateri disciplinare parlamentare următoarele fapte săvârșite de deputați sau de senatori și dacă, potrivit legii, nu constituie infracțiuni:

a) încălcarea dispozițiilor privind îndatoririle deputaților și ale senatorilor prevăzute de Constituție și de prezenta lege;

b) nerespectarea prevederilor regulamentului Camerei din care fac parte și a Regulamentului activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului;

c) exercitarea abuzivă a mandatului de senator sau de deputat;

d) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în ședințele de plen, de comisii sau de birou ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de parlamentar;

e) încălcarea prevederilor legale referitoare la conflictul de interese.”

Aceleași abateri disciplinare sunt prevăzute, în prezent, în art. 51 din Legea nr. 96/2006, republicată în anul 2016.

[21] Argumente suplimentare cu privire la același aspect sunt cuprinse în Decizia penală nr. 42/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, speța având obiect similar, în care s-a arătat că, în materia dreptului de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, jurisprudența constantă a C.E.D.O. vizează în principal sancțiunile contravenționale, deoarece acestea se apropie cel mai mult de noțiunea de „abatere penală”. Totodată, pentru calificarea respectivă se are în vedere natura și gravitatea acestor sancțiuni.

Prin urmare, constatarea existenței, în cazul parlamentarilor, a unui conflict de interese, de către A.N.I., urmată de aplicarea de către Biroul Permanent al camerei respective a unei sancțiuni disciplinare, nu înlătură răspunderea penală. S-a apreciat că diminuarea salariului cu 10% pe o perioadă de 3 luni, obligarea la restituirea sumei plătite cu titlul de salariu și interdicția pentru o perioadă de 3 ani de a mai ocupa o funcție eligibilă au fost circumscrise unor raporturi de muncă specifice și nu sferei dreptului contravențional.

[22] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999.

[23] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 5 decembrie 2008.

[24] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 14 iulie 2009.

[25] Art. 18¹ C.pen. din 1969, sub denumirea ,,Fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni”, prevedea:

,,(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

(2) La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvîrșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

(3) În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanța aplică una din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute la art. 91.”

La rândul său, art. 91 C.pen. din 1969, sub denumirea ,,Sancțiunile cu caracter administrativ”, prevedea:

,,Când instanța dispune înlocuirea răspunderii penale, aplică una din următoarele sancțiuni cu caracter administrativ:

1. a) mustrarea;
2. b) mustrarea cu avertisment;
3. c) amenda de la 10 lei la 1.000 lei.”

[26] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 21 ianuarie 2009.

[27] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013.

[28] Potrivit art. 19 din Legea nr. 255/2013, atunci când, în cursul procesului, se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 18¹ C.pen. din 1969, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea, iar instanța dispune achitarea, în condițiile Codului de procedură penală.

[29] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013.

[30] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 966 din 30 decembrie 2014.

[31] Decizia penală pronunțată în apel de instanța supremă nu a putut fi examinată, întrucât nu este motivată până în prezent.

[32] Prin producerea efectelor juridice a unui număr de 11 contracte și 9 anexe, în care figurau ca părți, pe de o parte, instituția publică de cultură, pe de altă parte, inculpata sau societatea ,,S.A.” S.R.L., la care inculpata avea calitatea de asociat.

[33] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996.

[34] În prezent, art. 28 alin. (2) din actul normativ menționat are următorul conținut:

,,În cazul în care managerul are studii de specialitate corespunzătoare sau experiența necesară, acesta are dreptul ca, pentru îndeplinirea programului minimal, în cadrul contractului de management, să participe, în calitate de autor sau, după caz, de artist interpret sau executant, potrivit dispozițiilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, la realizarea, în mod direct sau indirect, de proiecte în cadrul instituției pe care o conduce.”

[35] ,,Art. 2.

În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

(…)

b) manager – persoana fizică ce a câștigat concursul de management și a încheiat un contract de management cu autoritatea, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență; managerul nu este funcționar public, nu este angajat cu contract individual de muncă și nu are statut de funcție de autoritate publică;

(…)”

[36] Ordonanța Guvernului nr. 26/2005 a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 189/2008.

[37] Art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2005 prevedea:

,,(1) În vederea asigurării eficienței activității instituțiilor publice de cultură și a continuității actului managerial, angajarea directorilor generali sau a directorilor, după caz, denumiți în continuare conducătorii instituțiilor publice de cultură, din cadrul instituțiilor publice de cultură, se face prin contract de management, pe baza unui concurs de proiecte de management.

(2) Contractul de management prevăzut la alin. (1) este asimilat contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată și se încheie cu ordonatorul principal de credite al autorității publice în subordinea sau sub autoritatea căreia funcționează instituția publică de cultură.

(…)”

[38] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007.

[39] Potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuțiile sale.

[40] Art. 47 din Legea nr. 215/2011 a fost modificat prin Legea nr. 200/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iulie 2015).

[41] Disponibil pe site-ul http://www.cjhunedoara.ro/documente/ROF%20CJH.pdf (accesat la 18 august 2016).

[42] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014.

[43] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 3 august 2009.

[44] Art. 47 din Legea nr. 144/2007 a fost abrogat prin Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010), cu modificările și completările ulterioare.

[45] Art. 48 din Legea nr. 144/2007 a fost abrogat prin Legea nr. 176/2010.

[46] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010.

[47] Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 a fost abrogată prin Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016).

[48] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000.

[49] Art. 17 din Legea nr. 78/2000 a fost abrogat prin Legea nr. 187/2012.

[50] Așa cum s-a mai arătat, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 a fost abrogată prin Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice.

[51] A se vedea, în acest sens, V. Mirișan, Codul penal comentat, vol. II, Partea specială, Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 606.

[52] În prezent, Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 este abrogată.

[53] În prezent, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 este abrogată.

[54] În prezent, Ordinul Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice nr. 170/2012 nu mai este aplicabil.

[55] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008.

[56] Așa cum s-a mai arătat, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 a fost abrogată prin Legea nr. 98/2016.

[57] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007.

[58] Ordinul nr. 522/2003 a fost abrogat prin Ordinul Ministerul Finanțelor Publice nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv (republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 15 ianuarie 2016)

[59] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004.