ABSTRACT

The qualified robbery provided by art. 234 par. (1) let. f) of the new Criminal Code occludes the trespassing, even if there is a plurality of victims who used the home where the defendant, the author of the robbery, committed the offense to one person only and entered without having a right.

If the housing space subject of the criminal protection by the provision of the offense of trespassing, is used by a plurality of victims, the determination of the number of such offenses is conditioned by a judicial assessment of the criminal offense committed by the offender. In the absence of certainty that the defendant was seeking to disturb the quietness of all those persons, only one trespassing offense could be detained, irrespective of the number of tenants.

Keywords: complex crime, continued crime, simple crime, plurality of victims, qualified robbery, trespassing.

În fapt, inculpatul a fost trimis în judecată, printre altele, pentru infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 și art. 234 alin. (1) lit. d) și f) din noul Cod penal (în continuare C.pen.)[1] și pentru trei infracțiuni de violare de domiciliu prevăzute în art. 224 alin. (1) și (2) C.pen.[2], săvârșite împotriva celor trei minori, fiii persoanei vătămate prin infracțiunea de tâlhărie, aceștia locuind împreună cu victima (mama lor) în același imobil.

Prin Sentința penală nr. 714/2016 a Judecătoriei Aiud, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de violare de domiciliu în infracțiunea continuată de violare de domiciliu prevăzută în art. 224 alin. (1) și (2) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din același cod. A reținut instanța că inculpatul a intrat, în aceeași împrejurare de fapt, de două ori în locuința persoanei tâlhărite.

A exercitat apel inculpatul, criticând greșita încadrare a infracțiunii de violare de domiciliu.

Apelul a fost admis și s-a reținut că, în împrejurările arătate, s-a săvârșit o singură infracțiune de tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 și art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C.pen. Ca urmare, instanța de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de violare de domiciliu, care  s-au comis împotriva copiilor minori, într-o singură infracțiune de tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 și art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C.pen. În consecință, instanța de apel l-a condamnat pe inculpat pentru această infracțiune, cu motivarea că minorii ,,din cauza vârstelor deosebit de fragede” nu au avut reprezentarea încălcării inviolabilității domiciliului lor și chiar dacă ar putea fi considerați subiecți pasivi ai infracțiunii de violare de domiciliu ,,pluralitatea lor nu poate determina reținerea unei pluralități de infracțiuni de violare de domiciliu”.

(C. Ap. Alba Iulia, Dec. pen. nr. 699/A/2016, nepublicată)

Comentariu. Speța pune în discuție, în realitate, ,,coliziunea” între interpretarea prevederilor art. 35 C.pen., care definesc infracțiunea continuată ca fiind „fapta săvârșită (…) împotriva aceluiași subiect pasiv”, și interpretarea jurisprudențială a sintagmei ,,persoana care le folosește” din conținutul art. 224 alin. (1) C.pen.

Prin prevederile art. 35, noul Cod penal reconfigurează, în mod arbitrar, definiția infracțiunii continuate, în sensul că se fundamentează pe absolutizarea execuției materiale a infracțiunii (dând prioritate laturii obiective a acesteia, în detrimentul definirii ei prin evaluarea științifică a laturii subiective, respectiv a acordării semnificației naturale cuvenite rezoluției psihologice cu care inculpatul acționează efectiv). În concret, ca și în situația altor infracțiuni – nu este locul analizei lor în acest moment –, se face apologia unei răspunderi de tip obiectiv – acțiune-efect –, ignorându-se cauzalitatea naturală – rezoluția anterioară/concomitentă-acțiune/inacțiune-urmare/efect. Se elimină din ecuație elementul subiectiv, căreia doctrina și jurisprudența, clădite în aplicarea Codului penal anterior (din 1969), i-au acordat semnificația cuvenită.

Soluția legislativă aleasă pentru definirea infracțiunii continuate (art. 35 C.pen.), extrapolată cu aceea privitoare la infracțiunea prevăzută în art. 224 C.pen., ar conduce la concluzia inevitabilă, dar absurdă, că dacă ,,spațiul folosit” este ocupat temporar și ocazional de un număr indefinit de persoane, se ajunge automat la condamnări multiple, care deși hotărâte pentru infracțiuni de periculozitate socială redusă, ar putea determina aplicarea detențiunii pe viață (a se vedea art. 39 C.pen.[3]).

 NOTA REDACȚIEI

1. Cu privire la infracțiunea continuată, Curtea Constituțională a României a statuat recent că sintagma „și împotriva aceluiași subiect pasiv” din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) C.pen.[4] este neconstituțională, întrucât aceasta, impunând condiția unității subiectului pasiv în cazul infracțiunii continuate, creează o diferență de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de făptuitori, fără a exista vreo justificare obiectivă și rezonabilă, ceea ce atrage încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată, cu privire la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări[5].

Prin urmare, se poate reține infracțiunea continuată și în ipoteza în care există mai mulți subiecți pasivi, principali sau/și secundari[6].

2. Încadrarea juridică reținută de către instanța de apel este corectă.

Infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art. 234 alin. (1) lit. f) C.pen. absoarbe violarea de domiciliu (art. 224 C.pen.) sau violarea sediului profesional (art. 225 C.pen.)[7].

Unitatea sau pluralitatea de infracțiuni complexe de tâlhărie (prevăzute în art. 233 C.pen. și, dacă este cazul, în art. 234 din același cod) este determinată de obiectul acțiunii principale, aceea de furt; ca atare, dacă sustragerea este săvârșită dintr-un singur patrimoniu, există o unică infracțiune de tâlhărie, indiferent de numărul persoanelor agresate de făptuitor pentru însușirea lucrului sau pentru păstrarea bunului furat, pentru înlăturarea urmelor infracțiunii sau pentru a-și asigura scăparea[8].

3. Cu referire la infracțiunea de violare de domiciliu, chiar dacă spațiul locativ violat de către făptuitor este folosit de către mai multe persoane, sintagma ,,în aceeași împrejurare” este aceea care transpune activitatea infracțională într-o unitate naturală de infracțiune, sub forma infracțiunii simple[9].

[1] ,,Art. 233. Tâlhăria

Furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.”

,,Art. 234. Tâlhăria calificată

(1) Tâlhăria săvârșită în următoarele împrejurări:

[…]

d) în timpul nopții;

[…]

f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional,

se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

[…]”

[2] ,,Art. 224. Violarea de domiciliu

(1) Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

[…]”

[3] ,,Art. 39. Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni

(1) În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).

(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăși cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață.”

[4] ,,Art. 35. Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe

(1) Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

[…]”

[5] Dec. nr. 368/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017.

[6] A se vedea Nota redacției, în ,,Pro Lege” nr. 3/2017, p. 46-47 [disponibilă și pe site-ul http://revistaprolege.ro/scurte-consideratii-asupra-incadrarii-juridice-faptei-constand-oferta-de-mita-facuta-aceeasi-imprejurare-mai-multor-functionari-publici/ (accesat la 26 octombrie 2017)].

[7] Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal, Editura C.H. Beck, București, 2013, p. 192. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, S. pen., Dec. nr. 2194/2014, în ,,Dreptul” nr. 8/2015,  p. 216.

[8] Curtea Supremă de Justiție, S. pen., Dec. nr. 4271/2003 (disponibilă pe site-ul http://www.scj.ro), apud Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal, ediția 3, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2017, p. 199.

[9] A se vedea, pe larg: Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea generală conform noului Cod penal, ediția 3, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2017, p.    109-110; Gh. Ivan, Furtul calificat săvârșit, în aceeași împrejurare, în dauna a două persoane vătămate. Unitate naturală de infracțiune sau pluralitate de infracțiuni?, în ,,Pro Lege” nr. 3/2017, p. 228-229 [disponibil și pe site-ul http://revistaprolege.ro/furtul-calificat-savarsit-aceeasi-imprejurare-dauna-doua-persoane-vatamate-unitate-naturala-de-infractiune-sau-pluralitate-de-infractiuni/ (accesat la 26 octombrie 2017)].