ABSTRACT

In case of committing two concurrent offences after the defendant’s release from the educative center, and after becoming major, it is imposed that the legal increase of at least one quarter from the rest of the non-executed penalty from the duration of the educative privative of liberty measure to be added to the resulting penalty established subsequent to the application of the rules from the concurrent offences and not for each penalty established for each concurrent offence. Key words: the concurrent offences, concurrent offences, the educative measure of institutionalization in an educative center, sanctioning treatment.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 485/2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în baza art. 396 alin. (1), (2) și (10) din noul Cod de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), s-a dispus condamnarea inculpatului T.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută în art. 228 alin. (1) și art. 229 alin. (1) lit. b) și d) din noul Cod penal (în continuare C.pen.) cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) din același cod.S-a constatat că față de inculpat se luase măsura educativă a internării într-un centru educativ prin Sentința penală nr. 3084/2014 a Judecătoriei Craiova, din a cărei executare inculpatul fusese liberat la data de 17 decembrie 2014, rămânând un rest neexecutat de 195 de zile, iar infracțiunea sus-menționată a fost săvârșită după liberarea din centrul educativ.În baza art. 129 alin. (2) lit. b) C.pen., s-a aplicat inculpatului T.D. pedeapsa de 2 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 din restul de 195 de zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 65 de zile.Totodată, în baza art. 396 alin. (1), (2) și (10) C.pr.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului T.D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat prevăzută în art. 32 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1) și art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) din același cod. S-a constatat că față de inculpat se luase măsura educativă a internării într-un centru educativ prin Sentința penală nr. 3084/2014 a Judecătoriei Craiova, din a cărei executare inculpatul fusese liberat la data de 17 decembrie 2014, rămânând un rest neexecutat de 195 de zile, iar infracțiunea sus-menționată a fost săvârșită după liberarea din centrul educativ.În baza art. 129 alin. (2) lit. b) C.pen., s-a aplicat inculpatului T.D. pedeapsa de 1 an închisoare la care s-a adăugat 1/3 din restul de 195 de zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 65 de zile.În baza art. 38 alin. (1) C.pen., s-au contopit pedepsele rezultante aplicate inculpatului T.D., urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani și 65 de zile, la care s-a adăugat 1/3 din pedeapsa de 1 an și 65 de zile, respectiv 143 de zile, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 208 zile, în regim de detenție.În baza art. 399 alin. (1) C.pr.pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului T.D.În fine, în baza art. 404 alin. (4) C.pr.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 9 februarie 2015 la zi.

Inculpatul T.D. a declarat apel, susținând că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:

– pedepsele ce i-au fost aplicate au fost greșit individualizate, fiind prea aspre față de atitudinea procesuală de recunoaștere a faptelor și de circumstanțele sale personale, scopul pedepselor putând fi realizat prin aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mic;

– s-au încălcat dispozițiile art. 39 C.pen. referitoare la concursul de infracțiuni, fiind aplicat în mod greșit un spor de pedeapsă pe lângă fiecare dintre pedepsele concurente.

Examinând hotărârea apelată, în raport cu actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 417 alin. (2) C.pr.pen., Curtea de Apel Craiova a subliniat următoarele:

Situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, pe baza materialului probator administrat la urmărirea penală, care nu a fost contestat de către inculpat, judecata desfășurându-se conform procedurii (simplificate) în cazul recunoașterii învinuirii, elocvente în acest sens fiind procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto, declarațiile martorilor, procese-verbale de vizionare a înregistrărilor video, procesele-verbale de reconstituire a faptelor, procesele-verbale de confruntare, declarațiile inculpaților, precum și alte înscrisuri.

Din aceste mijloace de probă rezultă că, în seara zilei de 14 ianuarie 2015, între orele 19,50-20,30, inculpatul T.D., împreună cu inculpatul T.V.F. și suspectul minor T.T.G., prin spargerea geamului portierei stânga spate, a pătruns în autoturismul persoanei vătămate B.T.C., marca Skoda Octavia 3, ce se afla parcat în municipiul Slatina, de unde a sustras un ceas marca TISSOT bărbătesc, bilete la ordin emise de o bancă pentru societatea ,,E.P.” S.R.L., două agende de lucru, un facturier, facturi combustibil și piese auto, o geantă tip laptop în care se afla un dispozitiv token și un geamantan tip troller în care se găseau o geantă de culoare bleumarin inscripționată ALCEDO și două cămăși bărbătești.

Deopotrivă, în ziua de 1 februarie 2015, între orele 14,30-15,00, împreună cu inculpatul T.V.F. și suspectul minor T.T.G., prin spargerea geamului portierei stânga spate, a pătruns în autoturismul persoanei vătămate V.A.M., marca VW Sharan, ce se afla parcat în municipiul Slatina, dar nu a sustras bunuri, prejudiciul cauzat fiind în valoare de 200 lei, rămas nerecuperat.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, prima instanță a considerat, pe bună dreptate, că faptele astfel descrise anterior, comise de inculpatul T.D., întruneau elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută în art. 228 alin. (1) și art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C.pen. și de tentativă la furt calificat prevăzută în art. 32 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1) și art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen., ambele cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) din același cod.

Criticile formulate de inculpatul T.D. sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor sunt neîntemeiate. Atitudinea procesuală sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal a fost deja valorificată prin aplicarea unor pedepse situate aproape de limita minimă prevăzută de lege, nefiind necesară reindividualizarea judiciară a pedepselor de către instanța de apel. O pedeapsă într-un cuantum mai mic nu ar fi aptă să realizeze scopul de prevenție generală și specială al pedepselor față de gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise, caracterul de repetabilitate, împrejurările săvârșirii faptelor, antecedentele penale ale inculpatului.

Apelul inculpatului este însă întemeiat față de modul ilegal de aplicare a dispozițiilor art. 39 C.pen. de către prima instanță.

Astfel, aceasta a constatat că fiecare dintre cele două infracțiuni deduse judecații au fost săvârșite în perioada internării într-un centru educativ – măsură ce fusese dispusă prin Sentința penală nr. 3084/2014 a Judecătoriei Craiova, din a cărei executare inculpatul fusese liberat la data de 17 decembrie 2014, rămânând un rest neexecutat de 195 de zile. În consecință, a hotărât condamnarea inculpatului pentru fiecare din cele două infracțiuni, la fiecare dintre acestea adăugând 1/3 din restul de 195 de zile rămas neexecutat din durata măsurii internării, iar apoi în baza art. 38 alin. (1) C.pen. a contopit pedepsele rezultante astfel aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 65 de zile, la care a adăugat sporul de 1/3 din pedeapsa de 1 an și 65 de zile, respectiv 143 de zile, în final dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 208 zile, în regim de detenție.Această modalitate de aplicare a dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni a condus la o majorare artificială a pedepsei rezultante de executat.Tehnica de aplicare este prevăzută, în mod expres, în cazul de față, în art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., și anume când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Se impunea astfel aplicarea cele mai grele pedepse, aceea de 2 ani închisoare, la care trebuia să se adauge un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită (de 1 an închisoare), în total pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 4 luni închisoare.

Constatând că cele două fapte au fost săvârșite în perioada internării într-un centru educativ, se impunea ca, în baza art. 129 alin. (2) lit. b) C.pen., la pedeapsa rezultantă sus-menționată să se adauge o durată egală cu cel puțin o pătrime din restul rămas neexecutat din durata măsurii educative.

Așa fiind, în urma admiterii apelului, instanța de apel a dispus:– descontopirea pedepsei aplicate inculpatului în pedepsele componente;– înlăturarea sporurilor de câte 65 de zile închisoare aplicate prin hotărârea apelată pentru cele două infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea;– recontopirea pedepselor aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care se va adăuga sporul de 4 luni închisoare, conform art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., în final urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare; – majorarea pedepsei rezultante (de 2 ani și 4 luni închisoare) cu o durată de 2 luni închisoare, reprezentând fracția calculată, conform art. 129 alin. (2) lit. b) C.pen., din restul de 195 de zile rămas neexecutat din durata măsurii educative dispuse prin Sentința penală nr. 3084/2014 a Judecătoriei Craiova.

– menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței apelate;

– deducerea în continuare a arestării preventive a inculpatului de la data de 19 mai 2015 la zi;

– rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 260 lei, reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu, în baza art. 275 alin. (3) C.pr.pen.

(C. Ap. Craiova, S. pen. și pentru cauze cu minori, Dec. nr. 1094/2015)

II. Notă aprobativă. Într-adevăr, prima instanță nu putea să aplice dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. b) C.pen.[1] în raport cu fiecare pedeapsă stabilită, ci numai în raport cu pedeapsa rezultantă. De altfel, în alin. (4) al art. 129 C.pen. se prevede că în cazul săvârșirii după majorat a două sau mai multor infracțiuni concurente se aplică mai întâi regulile referitoare la concursul de infracțiuni, realizat după majorat, și apoi cele privitoare la întreaga pluralitate de infracțiuni[2], constituită din infracțiuni comise atât în timpul minorității, cât și după majorat, dar după ce fusese luată o măsură educativă privativă de libertate, pluralitatea putând fi denumită astfel ,,reiterarea de infracțiuni”, asemănătoare cu ,,pluralitatea intermediară”; nu ne aflăm în fața unei recidive, deoarece prima infracțiune fusese comisă în timpul minorității, dar nici în fața unui concurs de infracțiuni, deoarece există o hotărâre judecătorească definitivă, prin care fusese luată o măsură educativă față de inculpat.

Tratamentul sancționator în cazul concursului de infracțiuni este prevăzut, în mod expres, în cazul de față, în art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen.[3] Mai întâi, aplicându-se aceste dispoziții legale, se calculează pedeapsa rezultantă, care este constituită din pedeapsa închisorii cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Apoi, aplicându-se dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. b) C.pen., această pedeapsă rezultantă se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din restul rămas neexecutat din durata măsurii educative privative de libertate; deci, vom avea două pedepse rezultante: una inițială și una finală; pe aceasta din urmă o va executa inculpatul, în speță, fiind de 2 ani și 6 luni închisoare, deci mai mică decât cea stabilită de prima instanță – 2 ani și 208 zile.

[1] ,,Art. 129. Pluralitatea de infracțiuni

[…]

(2) În cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care:

[…]

b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat;

[…]

(4) În cazul săvârșirii după majorat a două sau mai multor infracțiuni concurente se aplică mai întâi regulile referitoare la concursul de infracțiuni, după care se face aplicarea dispozițiilor alin. (2).

[…]”

[2] Tratamentul este, în mare măsură, asemănător celui aplicat recidivei postcondamnatorii, în cazul în care cel de-al doilea termen al recidivei este constituit dintr-un concurs de infracțiuni. Astfel, potrivit art. 43 alin. (2) C.pen., atunci când, înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată, sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta (a se vedea, pe larg, Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea generală conform noului Cod penal, ediția 2, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2015, p.    133-134).

[3] ,,Art. 39. Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni

(1) În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează:

[…]

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

[…]”