Ultrajul, în special prin insultă – act de subminare a autorității de stat

Viorel-Florin ȘERBAN*                                                                                                           Valeriu IORDACHE**

Procuror – Parchetul de pe lângă                                                                      Procuror – Parchetul de pe lângă

Judecătoria Sectorului 2 București                                                                 Judecătoria Sectorului 2 București

ABSTRACT

The number of cases in which civil servants engaging in an activity that involves exercise of public authority are passive subject of the offense of outrage, being humiliated, thus contributing to the prejudice of authority and to the loss of confidence by the population in the state’s ability to come to meet their needs, gave rise to the question if the Romanian society has triggered a crisis of authority that comes in contradiction with the principles of rule of law.

Among the causes which contribute to many examples of outrage against public representatives, should be, on the one hand, lack of tact and firmness and on the other hand, must be specified faulty in which individuals understand their right to challenge acts of civil servants invested with authority exercise, behavioral deficiencies and a legislation sometimes daunting at all.

Because in a democratic society citizens are becoming more critical and more demanding in terms of civil servants’ behavior, their activity must conform with the law and with society’s needs to be protected by the criminal law.

Key words: outrage, civil servants, public authorities, the crisis of authority, rule of law.

Pornind de la premisa că vorbim de un stat de drept veritabil atât timp cât instituțiile sale funcționează și se bucură de încrederea cetățeanului, ținând seama și de faptul că, din păcate, în România, declanșarea unei crize de autoritate a instituțiilor statului este iminentă (fiind doar o chestiune de timp, dacă nu se va interveni responsabil), am considerat ca fiind oportună evidențierea în articolul de față a câtorva aspecte referitoare la infracțiunea de ultraj prevăzută în art. 257 din Codul penal român (în continuare C.pen. român), dat fiind faptul că tratarea acestei problematici spinoase în mod exhaustiv este imposibilă, prin prisma numeroasele aspecte ce se impun a fi dezbătute.

Prin aspectele pe care le vom prezenta, dorim să tragem un semnal de alarmă cu privire la două aspecte: există o tendință deloc îmbucurătoare de a reacționa violent față de reprezentanții autorităților statului; s-a erodat imaginea ,,omului în uniformă”.

În sprijinul celor de mai sus, subliniem împrejurarea că, zilnic, cel puțin un funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat este agresat fizic sau verbal în timpul exercitării atribuțiilor legale, așa cum reiese din datele statistice oficiale ale Inspectoratului General al Poliției Române[1]; nu poate fi ignorat nici numărul din ce în ce mai mare al înregistrărilor audiovideo care conțin expresii și cuvinte jignitoare adresate funcționarilor publici învestiți cu exercițiul autorității de stat, distribuite pe rețelele de socializare sau website-uri, unde utilizatorii pot încărca și viziona materiale audiovideo.

Trebuie să evidențiem faptul că cele menționate mai sus reprezintă doar situațiile a căror existență a fost adusă la cunoștința organelor îndreptățite a efectua cercetări, în realitate numărul cazurilor de ultraj fiind mai mare.

Infracțiunea de ultraj reprezintă obiectul de studiu al unui număr însemnat de lucrări de specialitate, ceea ce denotă importanța acestei infracțiuni, a cărei incriminare este dictată de nevoia imperioasă de a asigura credibilitatea, respectul și prestigiul funcționarilor publici ce îndeplinesc o funcție care implică exercițiul autorității de stat, aceștia fiind un porte-parole al statului.

Ultrajul reprezintă una dintre infracțiunile contra autorității, prevăzută în titlul III – capitolul I din Partea specială a Codului penal, fiind o faptă penală gravă, afirmație ce se probează la o sumară analiză a limitelor de pedeapsă; aceasta a fost incriminată sub diferite forme în toate legislațiile penale ale statului român modern, existând numeroase și severe dispoziții privind reprimarea faptelor care aduceau atingere respectului datorat autorității de stat.

Modalitățile diferite de reglementare, pe care le putem identifica de-a lungul timpului, reprezintă o oglindire a stadiului societății din punct de vedere legislativ, fiind, de asemenea, expresia celerității schimbărilor survenite în societate.

În acest sens, evidențiem că infracțiunea de ultraj se regăsea în Codurile penale din 1865, 1936 și 1969, reglementarea acestei infracțiuni suferind numeroase modificări, printre altele, prin dispozițiile Decretului-lege nr. 41/1990[2], Legii nr. 140/1996[3], Legii nr. 160/2005[4], Legii nr. 278/2006[5], Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 198/2008[6] etc.

Totodată, infracțiunea de ultraj este incriminată și în legislația penală a altor state europene, fiecare dintre acestea fiind preocupat de protejarea persoanelor cu atribuții ce implică exercițiul autorității de stat, precum și de crearea unui cadru optim pentru exercitarea activității acestor persoane.

În susținerea celor de mai sus, relevăm că art. 341 din Codul penal italian (în continuare C.pen. italian)[7] incrimina orice faptă care ofensa onoarea sau prestigiul unui funcționar public. Reglementarea italiană conține și variante normative agravate, respectiv fapta comisă prin amenințare sau violență ori în prezența uneia sau mai multor persoane, precum și fapta care constă în ofensarea unui magistrat în timpul ședinței (art. 343 din codul menționat anterior).

Codul penal francez (art. 433-5) incriminează ultrajul săvârșit prin cuvinte, gesturi, amenințări, scrieri sau imagini de orice fel față de o persoană căreia i s-a încredințat o misiune de serviciu public, atitudine de natură să aducă atingere demnității sau respectului datorat funcției pe care o deține, stabilind totodată pedeapsa amenzii în cuantum de 7.500 euro pentru astfel de lezări aduse autorității. Textul de lege francez stipula că, atunci când faptele se săvârșesc împotriva unei persoane aparținând autorității publice, ultrajul este sancționat cu 6 luni închisoare, la care se adaugă pedeapsa amenzii de 7.500 euro.

În Codul penal german[8], în capitolul referitor la infracțiunile contra persoanei, sunt incriminate și faptele de ultraj comise împotriva funcționarilor (prin insultă, lovire, vătămare corporală).

Trebuie menționat că, spre deosebire de legislația românească, în reglementările interne ale statelor europene (evidențiate mai sus) este incriminată și insulta ca modalitate de realizare a elementului material al ultrajului. Această realitate pune un semn de întrebare asupra oportunității abrogării[9] infracțiunii de insultă din Codul penal român anterior (din 1969), ceea ce a condus la dezincriminarea în parte a infracțiunii de ultraj.

Relativ la cauzele care determină numărul mare de infracțiuni de ultraj, acestea pot fi numeroase și pot proveni fie de la agresori, fie li se pot imputa chiar funcționarilor publici. Lipsa de tact și de fermitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către funcționarii publici învestiți cu exercițiul autorității de stat constituie o cauză de necontestat.

În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, funcționarii publici care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat trebuie să respecte dispozițiile legale care le reglementează activitatea și, de asemenea, trebuie să se abțină de la orice act sau fapt prin care ar cauza prejudicii persoanelor în cauză.

Doctrina[10] și practica judiciară, în mod unanim, evidențiază că nu va exista infracțiunea de ultraj atât timp cât funcționarii publici protejați prin norma de incriminare de la art. 257 C.pen. român își exercită abuziv funcția prin depășirea atribuțiilor de serviciu, nesocotind cadrul legal în care trebuie să efectueze actele de serviciu ori adoptând un comportament lipsit de răspundere sau arbitrar.

În altă ordine de idei, raportându-ne la practica judiciară privind funcționarii publici cu statut special[11], evidențiem și faptul că limita dintre infracțiunea de ultraj și infracțiunile prin care se aduce atingere relațiilor sociale privitoare la înfăptuirea justiției (cercetare abuzivă, supunerea la rele tratamente, tortura etc.) ori infracțiunile de serviciu (purtare abuzivă, abuz în serviciu, neglijență în serviciu etc.) poate fi ușor depășită, nefiind puține situațiile în care funcționarii publici care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat devin subiect activ al infracțiunilor contra înfăptuirii justiției sau de serviciu.

Pentru a preîntâmpina astfel de situații, considerăm că sunt necesare formarea inițială și continuă a funcționarilor publici cu statut special doar într-un cadru instituționalizat, specializat și apt să le ofere bagajul de cunoștințe și pregătirea practică necesare desfășurării în mod corespunzător a atribuțiilor de serviciu, precum și un cadru normativ adaptat realităților sociale, care să sancționeze drastic încălcările acestuia, fie că ne referim la cei care comit infracțiuni de ultraj, fie la funcționarii publici care își exercită abuziv îndatoririle de serviciu.

Așa cum arătam și mai sus, apreciem ca fiind oportune: (re)incriminarea, ca modalitate normativă de comitere a infracțiunii de ultraj, a faptei de a întrebuința expresii jignitoare față de funcționarii publici care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aceasta și din considerente de echitate[12]; majorarea limitelor de pedeapsă ale infracțiunilor de ultraj, ale celor prin care se aduce atingere relațiilor sociale privitoare la înfăptuirea justiției și ale celor de serviciu.

Ne exprimăm încrederea că, prin aspectele puse în discuție în articolul de față, vom reuși să atragem atenția asupra faptului că infracțiunea de ultraj tinde să devină o problemă tot mai îngrijorătoare. Se discută tot mai des despre o criză a autorității de stat pentru înlăturarea căreia considerăm că trebuie să se acționeze într-un mod responsabil, efectiv și prioritar.

NOTA REDACȚIEI

1. În dreptul penal român sunt incriminate faptele de ultraj (art. 257 C.pen. român[13]) și ultraj judiciar (art. 279 C.pen. român[14]), săvârșite prin violență fizică sau psihică ori prin alte modalități prevăzute de legea penală, cu excepția insultei[15]. Aceasta din urmă a fost incriminată în Codul penal român anterior fie de sine stătător (art. 205), fie ca element constitutiv al infracțiunii complexe de ultraj (art. 239).

O formă de insultă se regăsește în conținutul infracțiunii de purtare abuzivă [art. 296 alin. (1) C.pen. român[16]], însă numai atunci când ea se revarsă asupra subiectului pasiv secundar, și nu asupra celui activ. Egalitatea de tratament juridic ar impune și incriminarea viceversei: întrebuințarea de expresii jignitoare față de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

2. În dreptul penal italian a existat un text care definea infracțiunea de ultraj ca fiind atingerea adusă onoarei sau prestigiului unui funcționar public, în orice condiții, sancționând-o cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani [art. 341 alin. (1) C.pen. italian[17]].

Prin Legea nr. 94/2009 a fost introdus, în Codul penal italian, art. 341 bis, cu denumirea marginală ,,Ultrajul contra unui funcționar public”; această infracțiune constă în fapta aceluia care, într-un loc public sau accesibil publicului și în prezența mai multor persoane, aduce atingere onoarei sau prestigiului unui funcționar public, în timp ce acesta efectuează un act oficial; este necesar ca acțiunea subiectului activ să aibă legătură cu funcția exercitată de către funcționarul public sau ca acesta să se afle în exercițiul funcțiunii; fapta astfel săvârșită este sancționată cu închisoarea până la trei ani [alin. (1) al articolului menționat anterior]. Infracțiunea relevată, spre deosebire de aceea prevăzută în art. 341 alin. (1) C.pen. italian (care nu mai există), conține cerința săvârșirii ei într-un loc public sau accesibil publicului, precum și în prezența mai multor persoane.

Există însă și art. 342 C.pen. italian. Sub denumirea ,,Ultrajul contra unui organ politic, administrativ sau judiciar”, acesta sancționează [în alin. (1)] cu amendă de la 1.000 la 5.000 euro acțiunea făptuitorului de a atinge onoarea sau prestigiul unui asemenea organ. Este de menționat că inițial norma penală prevedea închisoarea până la 3 ani, dar prin Legea nr. 85/2006 a fost înlocuită cu amenda, în cuantumul sus-indicat.

Articolul 343 C.pen. italian, denumit ,,Ultrajul contra unui magistrat în ședință”, prevede [în alin. (1)] că atingerea adusă onoarei sau prestigiului unui magistrat în ședință se pedepsește cu închisoare până la 3 ani. Infracțiunea este mai gravă dacă atingerea constă în atribuirea unui fapt determinat; pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani [alin. (2) al articolului menționat anterior]. Pedepsele sunt majorate dacă faptele sunt comise prin violență sau amenințare [alin. (3) al articolului sus-menționat].

3. Codul penal francez (în continuare C.pen. francez)[18] conține infracțiunea de ultraj în art. 433-5, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 2017-258 din 28 februarie 2017. Dacă inițial, pentru forma agravată constând în săvârșirea faptei de ultraj (prin cuvinte, gesturi, amenințări, scrieri sau imagini de orice natură) împotriva unei persoane care exercită autoritatea publică, pedeapsa era închisoarea de 6 luni, la care se adăuga pedeapsa amenzii de 7.500 euro, ulterior modificării (relevate anterior), infracțiunea se sancționează cu închisoarea de 1 an și cu amenda de 15.000 euro [alin. (2) al articolului menționat anterior].

4. Codul penal german (în continuare StGB)[19] consacră ,,Insultei” tot capitolul 14 din Partea specială. În § 188, intitulat ,,Defăimarea și calomnia contra persoanelor publice”, este incriminată fapta de defăimare față de o persoană publică în public, într-o adunare sau prin răspândirea de înscrisuri pentru anumite motive care au legătură cu funcția publică a persoanei calomniate, iar fapta are drept scop prejudicierea credibilității publice a acestei persoane; pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 5 ani [alin. (1)]. Infracțiunea este mai gravă dacă fapta constă într-o calomnie săvârșită în aceleași condiții; în atare situație, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani [alin. (2) al articolului menționat anterior].

Defăimarea constă în fapta aceluia care afirmă sau răspândește un lucru despre o altă persoană, atrăgându-i disprețul sau oprobriul (§ 186 StGB).

Calomnia reprezintă fapta persoanei care afirmă sau răspândește un fals despre o altă persoană, cu scopul de a atrage disprețul asupra acestei persoane, de a o expune oprobriului sau de a-i prejudicia credibilitatea (§ 187 StGB).

Pentru fapta prevăzută în § 188 StGB, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a superiorului persoanei publice vătămate [§ 194 alin. (3) teza I din același cod].

În capitolul 6, dedicat ,,Infracțiunilor contra autorității”, există § 113 StGB, intitulat ,,Rezistența față de un funcționar al organelor de executare”. În alin. (1) al acestui text legal se prevede: oricine, prin forță sau amenințare cu forța, opune rezistență sau efectuează un atac împotriva unui funcționar public sau militar al forțelor armate care este însărcinat cu aplicarea legilor, ordonanțelor, hotărârilor judecătorești ori ordinelor, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, este pedepsit cu închisoare de cel mult 3 ani sau cu amendă.

5. De lege ferenda, se impune incriminarea faptei de întrebuințare a unei expresii jignitoare față de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, luând ca model și legislațiile străine sus-indicate.


* e-mail: serban_viorel@mpublic.ro.

** e-mail: iordache_valeriu@mpublic.ro.

[1] A se vedea site-ul https://www.politiaromana.ro/ro/utile/statistici-evaluari/statistici (accesat la 21 august 2018).

[2] În prezent, abrogat.

[3] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996.

[4] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 2 iunie 2005.

[5] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006.

[6] În prezent, abrogată.

[7] A se vedea site-ul http://www.procuragenerale.trento.it/attachments/article/31/cp.pdf (accesat la 21 august 2018).

[8] A se vedea site-ul https://www.gesetze-im-internet.de/englisch_stgb/englisch_stgb.html (accesat la 21 august 2018).

[9] În acest sens, în considerentele Dec. nr. 62/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007) referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, Curtea Constituțională a României a statuat că în absența ocrotirii juridice prevăzute în art. 205, 206 și 207 din Codul penal anterior, demnitatea, onoarea și reputația persoanelor nu mai beneficiază de nicio altă formă de ocrotire juridică reală și adecvată.

[10] A se vedea G. Bodoroncea ș.a., Noul Cod penal comentat. Partea Specială, ediția a III-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2016, p. 362.

[11] Jurisprudența bogată demonstrează că această subcategorie a funcționarilor publici este predispusă a fi subiect pasiv al infracțiunii de ultraj, cauzele fiind lesne de înțeles.

[12] În timp ce funcționarii publici (inclusiv subcategoria celor învestiți cu exercițiul autorității de stat) pot comite infracțiunea de purtare abuzivă prin întrebuințarea de expresii jignitoare [art. 296 alin. (1) C.pen. român], ei nu sunt protejați prin mijloace penale atunci când astfel de fapte ilicite sunt comise împotriva lor.

[13] ,,Art. 257. Ultrajul

(1) Amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

(2) Săvârșirea unei infracțiuni împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele comise în condițiile alin. (2), dacă privesc un membru de familie al funcționarului public.

(4) Faptele prevăzute în alin. (1)-(3), comise asupra unui polițist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.

[14] ,,Art. 279. Ultrajul judiciar

(1) Amenințarea, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvârșite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.

(2) Săvârșirea unei infracțiuni împotriva unui judecător sau procuror ori împotriva bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.

(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele comise în condițiile alin. (2), dacă privesc un membru de familie al judecătorului sau al procurorului.

(4) Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și faptelor comise împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei.

[15] A se vedea, pe larg, Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal, ediția 3, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2017, p. 252-257, 300-302.

[16] ,,Art. 296. Purtarea abuzivă

(1) Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

(2) Amenințarea ori lovirea sau alte violențe săvârșite în condițiile alin. (1) se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

[17] Disponibil pe site-ul http://www.altalex.com/documents/codici-altalex/2014/10/30/codice-penale (accesat la 30 iulie 2018).

Articolul sus-menționat a fost abrogat prin Legea nr. 205/1999.

[18] Disponibil pe site-ul https://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do?cidTexte=LEGITEXT000006070719 (accesat la 30 iulie 2018).

[19] Disponibil pe site-ul https://www.gesetze-im-internet.de/stgb/ (accesat la 30 iulie 2018).

Ultrajul, în special prin insultă – act de subminare a autorității de stat was last modified: octombrie 10th, 2018 by Costache Adrian

Căutare