dr. Gheorghe IVAN*                                                                                                                          Vasile IONIȚĂ**

Procuror − Parchetul de pe lângă                                                                      Procuror − Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție,                                                                     Înalta Curte de Casație și Justiție

Serviciul documentare și statistică judiciară                                                   Serviciul de îndrumare și control

Prof. univ. − Facultatea de Științe Juridice,

Sociale și Politice, Universitatea

,,Dunărea de Jos” din Galați

Cercetător științific asociat − Institutul de

Cercetări Juridice ,,Acad. Andrei Rădulescu”

al Academiei Române

Redactor-șef − revista ,,Pro Lege”

ABSTRACT

The authors analyze one of the current issues of applying the execution of the technical surveillance mandates: the possibility of the prosecutors within the Prosecutor’s Office attached to Local Courts, Tribunals, and Courts of Appeal to order the execution of the technical surveillance mandates by the officers or agents of the judiciary police within the Technical Service of the Prosecutor’s Office attached to the High Court of Cassation and Justice.

Key words: execution, technical surveillance mandate, prosecutor, judiciary police.

Problematică: Posibilitatea procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale și curți de apel de a dispune punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică de către ofițerii sau agenții de poliție judiciară din cadrul Serviciului tehnic al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Acte normative relevante în materie:

– Art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2016[1], sub denumirea ,,Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică”:

,,Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției (sublinierea noastră – Gh. Ivan, V. Ioniță).”

– Art. 200 C.pr.pen., sub denumirea ,,Comisia rogatorie”:

,,(1) Când un organ de urmărire penală sau instanța de judecată nu are posibilitatea să asculte un martor, să facă o cercetare la fața locului, să procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penală ori unei alte instanțe, care are posibilitatea să le efectueze.

(2) Punerea în mișcare a acțiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviințarea de probatorii, precum și dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.

(3) Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instanțe egale în grad.

(4) Ordonanța sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să conțină toate lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmează să fie ascultată o persoană, se vor arăta și întrebările ce trebuie să i se pună.

(5) Organul de urmărire penală sau instanța de judecată care efectuează comisia rogatorie poate pune și alte întrebări, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultării.

(6) Când comisia rogatorie s-a dispus de instanța de judecată, părțile pot formula în fața acesteia întrebări, care vor fi transmise instanței ce urmează a efectua comisia rogatorie.

(7) Totodată, oricare dintre părți poate cere să fie citată la efectuarea comisiei rogatorii.

(8) Când inculpatul este arestat, instanța care urmează a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui avocat din oficiu, care îl va reprezenta, în absența avocatului ales.”

– Art. 201 C.pr.pen., sub denumirea ,,Delegarea”:

,,(1) Organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune, în condițiile arătate la art. 200 alin. (1) și (2), efectuarea unui act de procedură și prin delegare. Delegarea poate fi dată numai unui organ sau unei instanțe de judecată ierarhic inferioare.

(2) Dispozițiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător și în caz de delegare.”

– Art. 286 alin. (1) C.pr.pen., sub denumirea ,,Actele organelor de urmărire penală”:

,,(1) Procurorul dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale și soluționează cauza prin ordonanță, dacă legea nu prevede altfel.”

– Art. 300 alin. (3) C.pr.pen., sub denumirea ,,Modalitățile de exercitare a supravegherii”:

,,În exercitarea atribuției de a conduce activitatea de urmărire penală, procurorul ia măsurile necesare sau dă dispoziții organelor de cercetare penală care iau aceste măsuri. Procurorul poate să asiste la efectuarea oricărui act de cercetare penală sau să îl efectueze personal (sublinierea noastră – Gh. Ivan, V. Ioniță).”

– Art. 324 alin. (3) C.pr.pen., sub denumirea ,,Efectuarea urmăririi penale de către procuror”:

,,În cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonanță, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală (sublinierea noastră – Gh. Ivan, V. Ioniță).”

– Art. 66¹ alin. (1)-(6) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară[2], republicată, cu modificările și completările ulterioare[3]:

,,(1) În vederea desfășurării activităților prevăzute de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cadrul Ministerului Public pot funcționa, prin detașare, ofițeri sau agenți de poliție judiciară, sub directa conducere și controlul nemijlocit al procurorilor, în limita posturilor aprobate potrivit legii (sublinierea noastră – Gh. Ivan, V. Ioniță).

(2) Detașarea ofițerilor și agenților de poliție judiciară se dispune, la solicitarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de către ministrul afacerilor interne, pe o perioadă de cel mult 3 ani, cu posibilitatea prelungirii din 3 în 3 ani, cu acordul acestora.

(3) Numirea în funcții a ofițerilor și agenților de poliție judiciară prevăzuți la alin. (1) se face prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

(4) Încetarea detașării ofițerilor și a agenților de poliție judiciară se poate dispune înaintea perioadei prevăzute la alin. (2) prin ordin motivat al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

(5) Pe durata detașării ofițerii și agenții de poliție judiciară nu pot primi de la organele ierarhic superioare nicio însărcinare.

(6) Dispozițiile procurorilor sunt obligatorii pentru ofițerii și agenții de poliție. Actele întocmite de aceștia din dispoziția scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia (sublinierea noastră – Gh. Ivan, V. Ioniță).”

– Art. 11 lit. f)¹ din Ordinul ministrului justiției nr. 2632/C/2014 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al parchetelor[4], cu modificările și completările ulterioare[5], sub denumirea ,,Structura Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”:

,,În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează:

[…]

f¹) Serviciul tehnic;

[…]”

– Art. 52¹ din Ordinul ministrului justiției nr. 2632/C/2014 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al parchetelor, cu modificările și completările ulterioare[6], sub denumirea ,,Atribuțiile Serviciului tehnic”:

,,(1) Serviciul tehnic exercită atribuțiile privind activitățile de supraveghere tehnică prevăzute de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, în condițiile legii.

(2) Serviciul tehnic este condus de un procuror șef serviciu, care exercită următoarele atribuții:

a) coordonează, controlează și îndrumă activitatea personalului din cadrul serviciului, luând sau, după caz, propunând conducerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție măsurile care se impun;

b) propune conducerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție detașarea și numirea ofițerilor și agenților de poliție judiciară în cadrul serviciului;

c) exercită orice alte atribuții prevăzute de legi, regulamente și ordine sau stabilite din dispoziția conducerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.”

I. Analiză teoretică

Cu referire la problematica supusă analizei, menționăm că dispozițiile legale oferă procurorului două căi alternative:

– pune personal în executare mandatul de supraveghere tehnică;

– dispune ca punerea în executare să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției.

Observăm că se folosește termenul ,,dispune”, ceea ce denotă că procurorul poate da dispoziție, care este obligatorie pentru cel care o primește.

Legea nu face nicio distincție cu privire la nivelul ierarhic pe care îl ocupă procurorul în cadrul Ministerului Public și nici cu privire la nivelul ierarhic pe care îl ocupă lucrătorul de poliție judiciară în cadrul Poliției Române sau în cadrul parchetelor, atunci când este detașat, acestuia putând să i se dea dispoziție să pună în executare mandatul de supraveghere tehnică; astfel, procurorii parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale și curți de apel pot da dispoziție atât lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul structurilor teritoriale, corespunzător acestora, cât și  lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul structurii centrale – Inspectoratul General al Poliției Române.

De altfel, în cazul detașării sau numirii în cadrul Ministerului Public, ofițerii sau agenții de poliție judiciară lucrează sub directa conducere și controlul nemijlocit al procurorilor, iar actele întocmite sunt efectuate în numele acestora.

Nu se poate face confuzie între instituția delegării și cea a dispunerii. Prima desemnează procedeul care se folosește atunci când un organ de urmărire penală sau o instanță de judecată nu are posibilitatea de a efectua nemijlocit un act procedural (de exemplu, ascultarea unui martor, o cercetare la fața locului etc.), motiv pentru care se adresează unui alt organ de urmărire penală sau unei alte instanțe de judecată care poate să-l efectueze[7]. Se cere ca aceste din urmă organe judiciare să fie ierarhic inferioare celor care dispun delegarea și deci de același gen (un procuror de la parchetul de pe lângă tribunal poate delega un procuror de la parchetul de pe lângă judecătorie). Excepție face situația când procurorul poate delega un alt organ, diferit de cel din care face parte el, dar numai atunci când efectuează personal urmărirea penală, caz prevăzut în mod expres de legea procesual penală [art. 324 alin. (3) C.pr.pen.[8]].

Cea de-a doua instituție, dispunerea, reprezintă actul procesual prin care procurorul decide, ordonă unui alt organ, diferit de cel din care face parte el, să aducă la îndeplinire anumite măsuri sau chiar să le dispună (de pildă, dispoziția dată de procuror organului de cercetare penală de a se începe urmărirea penală in rem). Dispunerea se uzitează numai în cazurile prevăzute în mod expres de lege (de pildă, la exercitarea supravegherii activității organelor de cercetare penală de către procuror, la punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică).

Pe de altă parte, delegarea se face numai prin ordonanță [art. 201 alin. (2) coroborat cu art. 200 alin. (4) C.pr.pen., precum și art. 324 alin. (3) C.pr.pen.], în timp ce dispunerea ia forma unui act scris (ordonanță, adresă, rezoluție sau dispoziție rezolutivă etc.). Nu sunt aplicabile dispozițiile art. 286 alin. (1) C.pr.pen., potrivit cărora procurorul dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale și soluționează cauza prin ordonanță, deoarece teza finală din acest text legal conține și excepția: dacă legea nu prevede altfel. Or, în materia punerii în executare a mandatului de supraveghere tehnică întâlnim această excepție, când este necesar doar ca dispoziția să fie scrisă, indiferent de felul actului  în care se materializează.

În cazul în care procurorul ar dispune printr-o ordonanță, în temeiul art. 142 alin. (1) C.pr.pen., punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, aceasta nu este identică, și nici nu trebuie confundată cu ordonanța de delegare a organelor de cercetare penală de a efectua unele acte de urmărire penală, în baza art. 324 alin. (3) C.pr.pen.

Important de menționat este și distincția care trebuie făcută între delegarea organelor de poliție judiciară de către procuror pentru a efectua unele acte de urmărire penală, prevăzută la art. 324 alin. (3) C.pr.pen., și delegarea care se poate dispune în temeiul art. 201 alin. (1) C.pr.pen.

Astfel, instituția delegării reglementată prin dispozițiile art. 201 C.pr.pen. reprezintă o procedură folosită pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de către un organ ierarhic inferior celui care dispune delegarea; de exemplu, procurorul de la parchetul de pe lângă tribunal poate delega procurorul de la parchetul de pe lângă judecătorie să audieze un martor. Legea interzice delegarea de jos în sus, dar numai când este vorba de organe din aceeași categorie (procurorul de la parchetul de pe lângă judecătorie nu poate să delege un procuror de la parchetul de pe lângă tribunal).

Prin urmare, dispozițiile art. 201 C.pr.pen. nu sunt incidente/aplicabile atunci când vorbim despre delegarea organelor de poliție judiciară de către procurorul de caz, pentru a efectua anumite acte de urmărire penală.

Sintagma pune în executare supravegherea tehnică nu implică și procedura de consemnare a activității supravegheate într-un proces-verbal (de exemplu, procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice/a discuțiilor purtate în mediul ambiental etc.). Acest aspect rezultă și din reglementarea legală. Astfel, în timp ce la art. 142 C.pr.pen. este reglementată procedura punerii în executare a supravegherii tehnice, la art. 143 C.pr.pen.[9] este reglementată procedura consemnării activității de supraveghere tehnică. În cazul acesteia din urmă, procurorul poate delega, atunci când efectuează el urmărirea penală, organul de cercetare penală, dar numai pe acesta, și nu orice lucrător specializat din cadrul poliției, în temeiul art. 324 alin. (3) C.pr.pen. La supravegherea cercetărilor penale, procurorul nu deleagă organul de cercetare penală, activitatea de consemnare putând fi efectuată de către acesta, în temeiul art. 143 C.pr.pen.

II. Aspecte de bune practici

1. În cadrul parchetelor de pe lângă tribunale și curți de apel funcționează inspectori antifraudă, prin detașare de la Agenția Națională de Administrare Fiscală, în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor economico-financiare, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală; inspectorii antifraudă își desfășoară activitatea sub autoritatea exclusivă a conducătorului parchetului în cadrul căruia funcționează [art. 4 alin. (9) și (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative[10], cu modificările și completările ulterioare]. Deși funcționează la un parchet ierarhic inferior, totuși procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii dispun efectuarea de constatări  tehnico-științifice de către inspectorii antifraudă din cadrul parchetelor superioare, în temeiul art. 172 alin. (9) și (10) și art. 181¹ C.pr.pen.[11], precum și al art. 3 alin. (4) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013[12]; trebuie subliniat faptul că procurorii nu deleagă, ci dispun ca inspectorii antifraudă să efectueze constatări, iar legea procesual penală prevede și actul în care trebuie să se materializeze dispoziția: ordonanța.

2. În cadrul Direcției Naționale Anticorupție, la nivel central, funcționează Serviciul tehnic, având printre atribuții și punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică. Procurorii din structura teritorială, printr-o adresă semnată de șeful unității teritoriale, solicită procurorului șef al Serviciului tehnic luarea măsurilor necesare pentru punerea în executare a autorizațiilor de interceptare și înregistrare a convorbirilor, comunicărilor și imaginilor.

3. Tot astfel, referitor la actul prin care se materializează dispunerea, menționăm că și procurorii Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și ai parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale și curți de apel dispun punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, prin adresă, de către Direcția Operațiuni Speciale din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Concluzii. Procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale și curți de apel pot dispune punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică de către ofițerii sau agenții de poliție judiciară din cadrul Serviciului tehnic al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin orice act scris.

Instituția delegării, reglementată prin dispozițiile art. 201 C.pr.pen., nu este aplicabilă în materia dispunerii punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, excedând astfel discuției faptul că procurorii din cadrul unui parchet inferior nu ar putea dispune efectuarea unor activități de către lucrătorii de poliție încadrați într-un parchet superior.

* e-mail:  ivan_gheorghe_p@yahoo.com; ivan_gheorghe@mpublic.ro

** e-mail: ionita_vasile@mpublic.ro

[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016.

[2] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005.

[3] Acest articol a fost introdus în cuprinsul legii sus-menționate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2016.

[4] Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 bis din 26 august 2014.

[5] Această literă a fost introdusă în cuprinsul articolului sus-menționat prin Ordinul ministrului justiției nr. 3624/C/2016 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 21 octombrie 2016).

[6] Acest articol a fost introdus în cuprinsul ordinului sus-menționat prin Ordinul ministrului justiției nr. 3624/C/2016.

[7] G. Antoniu, C. Bulai, Dicționar de drept penal și procedură penală, Editura Hamangiu, București, 2011, p. 244-245.

[8] ,,Art. 324. Efectuarea urmăririi penale de către procuror

(1) Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile prevăzute de lege.

(2) Procurorul poate dispune preluarea oricărei cauze în care exercită supravegherea, indiferent de stadiul acesteia, pentru a efectua urmărirea penală.

(3) În cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonanță, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală.

(4) Punerea în mișcare a acțiunii penale, luarea sau propunerea măsurilor restrictive de drepturi și libertăți, încuviințarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul delegării prevăzute la alin. (3).”

[9] ,,Art. 143. Consemnarea activităților de supraveghere tehnică

(1) Procurorul sau organul de cercetare penală întocmește un proces-verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică, în care sunt consemnate rezultatele activităților efectuate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care conține rezultatul activităților de supraveghere tehnică, numele persoanelor la care se referă, dacă sunt cunoscute, sau alte date de identificare, precum și, după caz, data și ora la care a început activitatea de supraveghere și data și ora la care s-a încheiat.

(2) La procesul-verbal se atașează, în plic sigilat, o copie a suportului care conține rezultatul activităților de supraveghere tehnică. Suportul sau o copie certificată a acestuia se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat și va fi pus la dispoziția instanței, la solicitarea acesteia. După sesizarea instanței, copia suportului care conține activitățile de supraveghere tehnică și copii de pe procesele-verbale se păstrează la grefa instanței, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziția exclusivă a judecătorului sau completului învestit cu soluționarea cauzei.

(2¹) Orice persoană autorizată care realizează copii ale unui suport de stocare a datelor informatice care conține rezultatul activităților de supraveghere tehnică are posibilitatea să verifice integritatea datelor incluse în suportul original și, după efectuarea copiei, să semneze datele incluse în aceasta, utilizând o semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat și care permite identificarea neambiguă a persoanei autorizate, aceasta asumându-și astfel responsabilitatea în ceea ce privește integritatea datelor.

(3) Convorbirile, comunicările sau conversațiile purtate într-o altă limbă decât cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret, care are obligația de a păstra confidențialitatea.

(4) Convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate și înregistrate, care privesc fapta ce formează obiectul cercetării ori contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de către procuror sau organul de cercetare penală într-un proces-verbal în care se menționează mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice ori ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicările, dacă sunt cunoscute, data și ora fiecărei convorbiri sau comunicări. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procuror.

(5) După încetarea măsurii de supraveghere, procurorul informează judecătorul de drepturi și libertăți despre activitățile efectuate.”

[10] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013.

[11] ,,Art. 172. Dispunerea efectuării expertizei sau a constatării

[…]

(9) Când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanță efectuarea unei constatări.

(10) Constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora.

[…]”

,,Art. 181¹. Obiectul constatării și raportul de constatare

(1) Organul de urmărire penală stabilește prin ordonanță obiectul constatării, întrebările la care trebuie să răspundă specialistul și termenul în care urmează a fi efectuată lucrarea.

(2) Raportul de constatare cuprinde descrierea operațiilor efectuate de specialist, a metodelor, programelor și echipamentelor utilizate și concluziile constatării.”

[12] ,,Art. 3

[…]

(4) În exercitarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de combatere a fraudelor efectuează, din dispoziția procurorului:

a) constatări tehnico-științifice, care constituie mijloace de probă, în condițiile legii;

[…]”