Unele aspecte de lege ferenda în legătură cu statutul procurorilor și cu formarea profesională a acestora
Valentin-Cristian ȘTEFAN*
Procuror – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș
ABSTRACT
The material approaches two issues:
– the amendments to the Law no. 303/2004, upon the statute of the judges and the prosecutors;
– the training of prosecutors.
Concerning the proposed amendments to the Law no. 303/2004, upon the statute of the judges, one can specify that:
– the regulation of both professions within the judiciary, the judge and the prosecutor, should remain the same;
– the access of the prosecutors to become judges at the High Court of Cassation and Justice should continue in future;
– the delegation and the secondment of the magistrates should have a total maximum duration during the whole employment time;
– the admission into the magistracy should be made only on a competitive basis.
The decentralized continuous training of the prosecutors should take the shape of six activities each year: four debates and two seminars.
Four debates are needed, whose frequency is quarterly. Their themes should have three components:
– the presentation of the mandatory High Court of Cassation and Justice case-law, in criminal and procedural criminal matters, for the quarter in which the debate takes place;
– the presentation of the Constitutional Court’s case-law, in criminal and procedural criminal matters, for the quarter in which the debate takes place;
– discussions upon issues of criminal law and criminal procedure law that resulted or may cause uneven case-law and upon some other issues of criminal law and criminal procedure law, explicitly requested by the prosecutors to be discussed.
Two seminars are needed, whose frequency is half-yearly. Their themes:
– will be identified by the prosecutor in charge with the decentralized continuous training, after observing the case-law of the courts;
– will be chosen so that they respond to the real training needs, in order to correct any errors and thus to improve the prosecutors’ case-law.
Key words: the statute of the prosecutors, the training for prosecutors, proposals.
Introducere. 1. La data de 7 aprilie 2017, sub numărul 2404/VII/1/2017, la secretariatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș s-a înregistrat adresa vicepreședintelui Consiliului Superior al Magistraturii nr. 7893/2017. În cuprinsul acesteia s-a arătat că, în cadrul unei întâlniri de lucru, se vor lua în discuție unele teme, precum:
– modificările Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor[1], republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară[2], republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii[3], republicată, cu modificările și completările ulterioare, dar și alte inițiative parlamentare sau executive referitoare la sistemul judiciar;
– resursele umane în cadrul parchetelor și propunerile de modificare și îmbunătățire a legislației secundare în materie;
– formarea profesională a procurorilor;
– cauzele care afectează independența și imparțialitatea activității procurorilor și identificarea unor mijloace eficiente de reacție a Consiliului Superior al Magistraturii;
– integritatea și răspunderea procurorilor.
2. Prezenta lucrare constituie un răspuns la adresa vicepreședintelui Consiliului Superior al Magistraturii, răspuns în care vom aborda două dintre temele de mai sus:
– modificările Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (I);
– formarea profesională a procurorilor (II).
I. Modificările Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
A. În cele ce urmează ne vom referi la modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Avem ca punct de plecare proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii[4].
B. Modificările preconizate se pliază pe realitățile prezente ale sistemului judiciar românesc. Totuși, se pot face câteva precizări, având ca obiect:
– necesitatea păstrării unei identități în reglementarea celor două profesii din interiorul magistraturii (1);
– salarizarea magistraților, în general, și salarizarea magistraților de la cel mai înalt nivel al ierarhiei în sistemul judiciar, în special (2);
– menținerea accesului procurorilor la funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție (3);
– limitarea delegării și detașării magistraților la o durată totală maximă în decursul carierei (4);
– concursul de admitere, ca modalitate exclusivă de acces în magistratură (5).
1. Necesitatea păstrării unei identități în reglementarea celor două profesii din interiorul magistraturii. Reglementarea celor două profesii din interiorul magistraturii, aceea de judecător și aceea de procuror, ar trebui să rămână identică. Acesta este un imperativ de la care nu se poate abdica sub nicio formă. Identitatea de reglementare trebuie să se păstreze în toate punctele esențiale ale carierei judecătorilor și procurorilor (începând cu admiterea în magistratură și formarea inițială, continuând cu perioada stagiaturii, cu definitivarea în funcție, cu promovarea în funcții de execuție și cu numirea în funcții de conducere, încheind cu încetarea funcției). Desigur, nu ne facem iluzii că demersul de a pretinde inamovibilitate pentru procurori va putea avea succes, în prezent sau oricând în viitor. Acceptăm, pe de altă parte, că un asemenea demers nu este stringent, din moment ce deosebirea dintre stabilitate și inamovibilitate este una mai curând de terminologie decât de conținut. Dincolo de acest aspect însă, există o diferență de reglementare ce poate fi înlăturată: promovarea în funcții de execuție la cel mai înalt nivel al ierarhiei în sistemul judiciar.
În prezent, concursul de promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție presupune parcurgerea a trei probe: o probă scrisă cu caracter practic, o probă având ca obiect evaluarea actelor întocmite de candidați și un interviu în fața Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Tot în prezent, concursul de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție presupune parcurgerea unei singure probe, scrise, cu caracter teoretic și practic. Se preconizează modificarea acestei reguli, în sensul introducerii a două probe: o probă scrisă cu caracter teoretic și practic și o probă având ca obiect evaluarea actelor întocmite de candidați.
Remarcăm deosebirea de reglementare în ceea ce privește probele de concurs pentru promovarea la instanța supremă și probele de concurs pentru promovarea la parchetul de pe lângă instanța supremă. În primul caz există trei probe, iar în cel de-al doilea caz există o singură probă, preconizându-se existența a două probe.
Este necesară o unificare a reglementării, în sensul în care atât concursul pentru promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și concursul pentru promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să presupună parcurgerea a trei probe: o probă scrisă, cu caracter teoretic și practic, o probă constând în evaluarea actelor întocmite de candidați și un interviu în fața Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
2. Salarizarea magistraților, în general, și salarizarea magistraților de la cel mai înalt nivel al ierarhiei în sistemul judiciar, în special. Strâns legată de problema tratată în secțiunea precedentă se află o alta, aceea a salarizării magistraților de la cel mai înalt nivel al ierarhiei în sistemul judiciar. Această chestiune se integrează într-una mai amplă: salarizarea în cadrul sistemului judiciar, în general. În prezent, identitatea de statut al celor două profesii care compun magistratura se reflectă și în planul regimului drepturilor salariale. Este consacrată o egalitate sub acest aspect. Soluția egalității de regim juridic salarial între judecători și procurori este echilibrată, iar echilibrul ei este dat, în primul rând, de art. 16 alin. (1) din Constituția României[5], republicată, și, în al doilea rând, de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în integralitatea ei. Unor situații egale li se aplică un regim juridic, inclusiv din punctul de vedere al salarizării, egal.
Am luat act, cu îngrijorare, de informația publică potrivit căreia viitoarea legislație a salarizării personalului plătit din fonduri publice ar urma să facă o deosebire între salarizarea judecătorilor și salarizarea procurorilor. Această diferență de tratament – aplicabilă unor categorii aflate în situații egale, în lipsa unei justificări obiective și rezonabile – se traduce în existența unei discriminări contrare art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată.
Întreaga categorie profesională a procurorilor, prin forurile ei reprezentative (conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Asociația Procurorilor din România), va trebui să întreprindă demersuri și să depună eforturi pentru ca această discriminare să nu se producă.
Dacă discriminarea se va produce, consecințele vor fi două: părăsirea profesiei de către unii dintre procurori și neaccesarea profesiei de către unii absolvenți de drept, ambele în favoarea profesiei de judecător.
În același timp, discriminarea creează o dificultate, legată de personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor. Pe de o parte, dacă salarizarea acestui personal se va face potrivit grilei judecătorilor, se va ajunge la situația absurdă în care o persoană asimilată unei categorii (de magistrat) să fie salarizată superior unei persoane care se integrează efectiv în acea categorie (procurorul). Pe de altă parte, dacă salarizarea acestui personal se va face potrivit grilei procurorilor, se va putea pretinde, cu suficient temei, existența unei discriminări de natură salarială între categoria judecătorilor și o categorie de personal asimilată acestora.
Revenind la problema salarizării magistraților de la cel mai înalt nivel al ierarhiei în sistemul judiciar, remarcăm că și în prezent există o deosebire între salarizarea judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție și cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Ea este argumentată, probabil, de statutul de demnitar al judecătorilor de la instanța supremă. Ar trebui ca această deosebire să înceteze, iar procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să beneficieze de drepturi salariale egale cu cele ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
3. Permiterea accesului procurorilor la funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. Accesul procurorilor la funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție ar trebui să se permită și în viitor. Tot din identitatea de statut izvorăște necesitatea menținerii accesului procurorilor la concursul de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție.
4. Limitarea delegării și detașării magistraților la o durată totală maximă în decursul carierei. Delegarea și detașarea magistraților ar trebui să aibă o durată totală maximă în decursul carierei. Modificarea raporturilor de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, prin delegare sau prin detașare, ar trebui să fie limitată în timp și să aibă o durată totală maximă în interiorul carierei. Altfel, există posibilitatea ca, prin intermediul detașării în afara sistemului judiciar, spre exemplu, o persoană să beneficieze de drepturile specifice calității de magistrat, dar să se sustragă obligațiilor inerente acestei calități pe o durată practic nelimitată, ceea ce nu este echitabil.
5. Concursul de admitere, ca modalitate exclusivă de acces în magistratură. Admiterea în magistratură ar trebui să se realizeze exclusiv pe bază de concurs. Doar așa se conservă garanția unui corp al magistraților apt să răspundă unui standard înalt de exigență, cu consecința îndeplinirii unui act judiciar de calitate.
Din această perspectivă, nu este adecvată introducerea art. 332 în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Potrivit acestui text, persoanele care au ocupat minimum 10 ani funcția de judecător sau procuror, care nu au fost sancționate disciplinar, nu au avut abateri de la Codul deontologic, au avut numai calificativul ,,foarte bine” la toate evaluările și și-au încetat activitatea din motive neimputabile, ar putea fi numite, fără concurs sau examen, în funcțiile vacante de judecător sau procuror, la instanțe sau parchete de același grad cu cele unde au funcționat sau la instanțe ori parchete de grad inferior. Dacă foștii magistrați vor să își reia cariera, ar trebui să se supună, ca orice alt candidat, concursului de admitere.
În egală măsură, nu este adecvată nici situația propusă prin art. 76 alin. (2) din același act normativ. În acord cu acest text, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat acestora cu o vechime de cel puțin 18 ani în aceste funcții, care au fost eliberați din funcție din motive neimputabile, ar putea să aibă dreptul să devină, fără examen, avocați, mediatori, notari publici sau executori judecătorești. Dacă un magistrat dorește să devină, spre exemplu, avocat, nimic nu îl împiedică să participe la examenul de primire în această profesie.
Nu se poate face magistratură, chiar după o perioadă îndelungată în avocatură, după cum nu se poate face nici avocatură, chiar după o perioadă îndelungată în magistratură, fără ca persoana în cauză să treacă prin filtrul – prevăzut pentru orice alt candidat – de acces în cealaltă profesie.
II. Formarea profesională a procurorilor. În cele ce urmează ne vom referi la formarea profesională continuă descentralizată a procurorilor. Mai întâi, vom dezvolta unele considerații cu caracter de principiu (1), pentru ca apoi să facem câteva observații privitoare la modalitățile de realizare a formării profesionale continue descentralizate a procurorilor (2).
1. Considerații cu caracter de principiu. Formarea profesională continuă descentralizată a procurorilor se realizează în temeiul Regulamentului privind modul de desfășurare a cursurilor de formare profesională continuă a judecătorilor și procurorilor și atestare a rezultatelor obținute, aprobat prin Hotărârea nr. 322/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii[6], cu modificările și completările ulterioare.
Formarea profesională continuă a procurorilor constituie garanția independenței și imparțialității acestora în exercitarea funcției [art. 1 alin. (1) din regulamentul sus-menționat]. Cât privește responsabilitatea pentru această formare, parchetele de pe lângă curțile de apel se situează pe o poziție intermediară între Institutul National al Magistraturii și fiecare procuror în parte. Într-adevăr, în conformitate cu art. (1) alin. (2) din regulamentul sus-menționat, responsabilitatea pentru formarea profesională continuă a procurorilor revine Institutului National al Magistraturii, conducătorilor parchetelor la care aceștia își desfășoară activitatea și fiecărui procuror, prin pregătire individuală.
Conținutul activității de formare profesională continuă descentralizată este compus din toate sesiunile de pregătire organizate de instanțe și parchete în baza regulamentului sus-menționat; aceste sesiuni de pregătire pot consta în consultări, dezbateri, seminare sau mese rotunde (art. 15 din regulamentul sus-menționat).
Tematica activității de formare profesională continuă descentralizată este compusă din domenii comune (obligatorii), domenii orientative și domenii specifice (domeniile specifice sunt acelea în care parchetele pot organiza consultări și dezbateri asupra altor teme decât cele care se includ în domeniile comune și în domeniile orientative).
2. Modalități de realizare a formării profesionale continue descentralizate a procurorilor. Este suficient ca formarea profesională continuă descentralizată a procurorilor să se concretizeze în șase activități anuale: patru dezbateri (A) și două seminare (B). În raport cu seminarele, dezbaterile constituie activități cu un grad mai mare de aplicare la atribuțiile curente ale procurorilor. De aceea, dezbaterile ar trebui să primeze față de seminare. Cu toate acestea, rolul seminarelor nu trebuie neglijat.
A. Dezbaterile. Sunt necesare patru dezbateri, a căror frecvență să fie trimestrială. Tematica acestora ar trebui să aibă trei componente:
– prezentarea jurisprudenței obligatorii a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie penală și procesual penală pe trimestrul în care are loc dezbaterea (A1);
– prezentarea jurisprudenței Curții Constituționale a României în materie penală și procesual penală pe trimestrul în care are loc dezbaterea (A2);
– discuții pe marginea unor probleme de drept penal și drept procesual penal care au generat sau care pot genera practică neunitară, precum și pe marginea unor alte probleme de drept penal și drept procesual penal, explicit solicitate de parchete pentru a fi dezbătute (A3).
A1. Prezentarea jurisprudenței obligatorii a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie penală și procesual penală pe trimestrul în care are loc dezbaterea. Este vorba despre decizii de admitere a recursurilor în interesul legii și decizii prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept. Acest demers este necesar, dată fiind multitudinea unor asemenea hotărâri și influența lor asupra activității curente a parchetelor.
A2. Prezentarea jurisprudenței Curții Constituționale a României în materie penală și procesual penală pe trimestrul în care are loc dezbaterea. Este vorba despre decizii de admitere a excepțiilor și, dacă este cazul, a obiecțiilor de neconstituționalitate. Acest demers este necesar din același motiv pentru care este necesar demersul precedent.
A3. Discuții pe marginea unor probleme de drept penal și drept procesual penal care au generat sau care pot genera practică neunitară, precum și pe marginea unor alte probleme de drept penal și drept procesual penal, explicit solicitate de parchete pentru a fi dezbătute. Temele de discuție se vor stabili în prealabil, pe baza propunerilor formulate de către procurorii de la parchetul de pe lângă curtea de apel și de la parchetele aflate în circumscripția acestuia. Procedura de stabilire a acestor teme de discuție poate fi inspirată din aceea prevăzută în Hotărârea nr. 148/2015 a Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii[7]. Ar fi utilă o astfel de reglementare și în cazul procurorilor.
Astfel, până la sfârșitul primei luni a fiecărui trimestru, procurorul desemnat cu activitatea de formare profesională continuă descentralizată va colecta problemele de drept penal și drept procesual penal care au generat sau care pot genera practică neunitară. În acest scop, vor fi consultați atât procurorii de la parchetul de pe lângă curtea de apel, cât și procurorii de la parchetele aflate în circumscripția acestuia.
După consultare, până în data de 10 a celei de-a doua luni a fiecărui trimestru, procurorul responsabil cu activitatea de formare profesională continuă descentralizată va stabili temele care vor fi luate în discuție în cadrul dezbaterii.
Până la data de 20 a celei de-a doua luni a fiecărui trimestru, procurorul responsabil cu activitatea de formare profesională continuă descentralizată va identifica, dacă este cazul, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în unificarea practicii judiciare (decizii în interesul legii și decizii prealabile privind dezlegarea unor probleme de drept), jurisprudența instanței supreme în celelalte cauze, jurisprudența curții de apel, orice altă jurisprudență relevantă, precum și doctrina pertinentă.
Până la sfârșitul celei de-a doua luni a fiecărui trimestru, procurorul responsabil cu activitatea de formare profesională continuă descentralizată va elabora un referat privind temele de discuție în cadrul dezbaterii, referat care se comunică tuturor procurorilor de la parchetul de pe lângă curtea de apel și de la parchetele aflate în circumscripția acestuia.
Referatul privind temele de discuție în cadrul dezbaterii va avea următorul conținut:
– cuprins (enumerarea tuturor temelor de discuție);
– pentru fiecare temă de discuție:
• enunțarea problemei juridice (asemănător prezentării „pastilei”, în culegerile de jurisprudență), cu arătarea materiei (exempli gratia, drept penal, partea generală), categoriei (cum ar fi, infracțiunea), subcategoriei (de pildă, unitatea și pluralitatea de infracțiuni) și a actului normativ aplicabil (de exemplu, art. 39 C.pen.);
• prezentarea problemei juridice, cu arătarea situației de fapt;
• doctrina și jurisprudența relevante (asemănător redactării unui articol de specialitate);
• soluțiile posibile, cu argumentele în favoarea fiecăreia;
• opinia redactorului referatului cu privire la problema juridică.
Până la data de 20 a celei de-a treia luni a fiecărui trimestru, va avea loc dezbaterea trimestrială asupra problemelor de drept penal și drept procesual penal care au generat sau care pot genera practică neunitară la nivelul parchetului de pe lângă curtea de apel și la nivelul parchetelor aflate în circumscripția acestuia, precum și asupra altor probleme de drept explicit solicitate pentru a fi discutate.
La dezbatere vor participa toți procurorii din circumscripția parchetului de pe lângă curtea de apel.
Fiecare temă de discuție va fi prezentată de procurorul responsabil cu activitatea de formare profesională continuă descentralizată, acesta conducând dezbaterea respectivă.
În termen de 10 zile de la data întâlnirii, procurorul responsabil cu activitatea de formare profesională continuă descentralizată va efectua un raport asupra dezbaterii, similar raportului de seminar la care se referă art. 24 alin. (1) din regulamentul sus-menționat. Raportul asupra dezbaterii va cuprinde temele supuse discuției, cu arătarea soluției la care s-a ajuns în privința fiecăreia, precum și a argumentelor aduse în sprijinul ei. Acest raport se va comunica tuturor procurorilor din circumscripția parchetului de pe lângă curtea de apel.
Pentru ca dezbaterea să își atingă scopul de unificare a practicii, soluția la care s-a ajuns cu privire la fiecare temă de discuție, după consultarea tuturor participanților la dezbatere, va fi recomandată ca practică unitară la nivelul parchetului de pe lângă curtea de apel și al parchetelor aflate în circumscripția acestuia.
B. Seminarele. Sunt necesare două seminare, a căror frecvență să fie semestrială. Temele acestora se identifică de către procurorul responsabil cu activitatea de formare profesională continuă descentralizată, după observarea practicii instanțelor. Aceste teme vor alege, pentru a răspunde în mod real necesităților de formare, în așa fel încât seminarele să contribuie la corectarea eventualelor erori și, implicit, la ameliorarea practicii parchetelor.
Concluzii. Am arătat în introducere că prezenta lucrare abordează două teme:
– modificările Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor;
– formarea profesională a procurorilor.
În legătură cu modificările propuse pentru Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, se pot face următoarele precizări:
– reglementarea celor două profesii din interiorul magistraturii, aceea de judecător și aceea de procuror, ar trebui să rămână identică, în special prin:
• unificarea probelor concursului de promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție și ale concursului de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
• păstrarea unei egalități în planul regimului drepturilor salariale;
• unificarea regimului drepturilor salariale la nivelul instanței supreme și al parchetului de pe lângă instanța supremă;
• accesul procurorilor la funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție ar trebui să se permită și în viitor;
– delegarea și detașarea magistraților ar trebui să aibă o durată totală maximă în decursul carierei;
– admiterea în magistratură ar trebui să se realizeze exclusiv pe bază de concurs.
În ceea ce privește formarea profesională a procurorilor, concluziile la care am ajuns sunt cele care urmează.
Formarea profesională continuă decentralizată a procurorilor ar trebui să se concretizeze în șase activități anuale: patru dezbateri și două seminare.
Sunt necesare patru dezbateri, a căror frecvență să fie trimestrială. Tematica acestora ar trebui să aibă trei componente:
– prezentarea jurisprudenței obligatorii a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie penală și procesual penală pe trimestrul în care are loc dezbaterea;
– prezentarea jurisprudenței Curții Constituționale a României în materie penală și procesual penală pe trimestrul în care are loc dezbaterea;
– discuții pe marginea unor probleme de drept penal și drept procesual penal care au generat sau care pot genera practică neunitară, precum și pe marginea unor alte probleme de drept penal și drept procesual penal, explicit solicitate de parchete pentru a fi dezbătute.
Trebuie să se țină și două seminare, a căror frecvență să fie semestrială. Temele acestora:
– vor fi identificate de către procurorul responsabil cu activitatea de formare profesională continuă descentralizată, după observarea practicii instanțelor;
– se vor alege, pentru a răspunde în mod real necesităților de formare, în așa fel încât seminarele să contribuie la corectarea eventualelor erori și, implicit, la ameliorarea practicii parchetelor.
* e-mail: Valentin.Cristian.Stefan@gmail.com.
[1] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005.
[2] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005.
[3] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012.
[4] Proiectul de lege supus dezbaterii publice, afișat la data de 7 octombrie 2016 pe site-ul http://www.just.ro/proiect-de-modificare-si-completare-a-legilor-justitiei/ (accesat la 17 aprilie 2017).
[5] ,,Art. 16. Egalitatea în drepturi
(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
[…]”
[6] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 8 septembrie 2005.
[7] Disponibilă pe site-ul http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/02_04_2015__73191_ro.pdf (accesat la 2 mai 2017).
