Unele aspecte jurisprudențiale referitoare la infracțiunea de agresiune sexuală prevăzută de art. 219 din Codul penal

Recomandări

Unele aspecte jurisprudențiale referitoare la infracțiunea de agresiune sexuală prevăzută de art. 219 din Codul penal

Ioana Elena CÎMPEAN*

ABSTRACT

Starting from the question of whether the act of touching/groping in the rear area of the body (buttocks/bottom), by surprise and unaccompanied by an act of physical violence, threat or other form of explicit coercion, is circumscribed to the material element of the objective side of the crime of sexual aggression, this analysis addresses two distinct issues: on the one hand, an aspect related to the definition of the phrase “act of a sexual nature” within the provisions of art. 219 of the Criminal Code and, on the other hand, the inclusion of the author’s way of acting by surprise in one of the requirements attached to the material element of the crime, respectively “by coercion, making it impossible to defend oneself or to express one’s will or taking advantage of this state”.

Keywords: sexual assault, act of a sexual nature other than those provided for in art. 218, act of a sexual nature committed by coercion, making it impossible to defend oneself or to express one’s will or taking advantage of this state.

I. Dispozițiile legale relevante, decizii ale Curții Constituționale și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție

Art. 219 din Codul penal

(1) Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218, cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința ori profitând de această stare, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (…)

Decizia nr. 92 din 16 martie 2023[1] prin care Curtea Constituțională (în continuare Curtea) a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată și a constatat că dispozițiile art. 219 alin. (1) și (2) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate

Curtea a fost sesizată cu excepțiile ridicate de inculpații din dosarele a trei instanțe diferite, judecați pentru săvârșirea de infracțiuni de agresiune sexuală prevăzute de art. 219 din Codul penal, inculpații susținând, în esență, că sintagma „act de natură sexuală” din cuprinsul acestei dispoziții legale este neconstituțională deoarece este imprevizibilă și neclară și se referă la o universalitate de acte, fără vreo limitare, or nu orice act cu conotație sexuală ar putea constitui elementul material al infracțiunii de agresiune sexuală, ci doar actele în legătură directă cu satisfacția sexuală, ceea ce implică organele genitale, respectiv zonele intime ale persoanelor.

Curtea a precizat că infracțiunea de agresiune sexuală prezintă un conținut deschis, trăsătura esențială ce trebuie îndeplinită fiind aceea referitoare la „natura sexuală” a actelor săvârșite.

Făcând trimitere la o decizie a sa anterioară (Decizia nr. 420/15 iunie 2017[2]), Curtea a reiterat faptul că prin expresia „act de natură sexuală” legiuitorul a avut în vedere orice act prin care se tinde la obținerea excitației sexuale ori a satisfacției sexuale prin alte procedee decât acțiunea de penetrare.

Curtea a mai menționat în paragr. 32 că „în ceea ce privește conținutul concret al sintagmei criticate, acesta urmează a fi stabilit, în fiecare caz în parte, de către organele judiciare, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze penale, în activitatea de aplicare a legii” și în paragr. 34 că „dispozițiile art. 219 din Codul penal constituie rezultatul unei anumite dinamici a nevoilor de protecție a relațiilor sociale prin intermediul normelor de drept penal”.

În ceea ce privește practica Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este de menționat Decizia nr. 137/RC/28 februarie 2023[3],cu referire lacalificarea de către organele judiciare a unui act ca fiind „de natură sexuală” și, totodată, săvârșirea actului prin surprindere, instanța supremă apreciind că un act ca sărutul pe buze și unul ca atingerea abdomenului persoanei vătămate reprezintă acte de natură sexuală.

Prin decizia menționată, instanța supremă a respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpat și a constatat că sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de agresiune sexuală în formă continuată, prevăzută de art. 219 alin. (1) și (2) lit. c) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (două acte materiale) și art. 44 alin. (1) din același cod.

În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 4 decembrie 2020, în jurul orei 14:30, în timp ce se afla în incinta restaurantului din Cartierul Verde din orașul Bragadiru, jud. Ilfov, inculpatul a sărutat-o pe buze, prin surprindere și fără consimțământul acesteia, pe persoana vătămată minoră, după ce anterior i-a ridicat bluza până sub nivelul sânilor, punându-i mâna pe abdomen, deși persoana vătămată nu-i permisese aceasta, lovindu-l peste mână pe inculpat, iar la data de 5 decembrie 2020, în jurul orei 12:30-13:00, în timp ce se afla în centrul Cartierului Verde din orașul Bragadiru, jud. Ilfov, întâlnindu-se cu persoana vătămată minoră, inculpatul a prins-o pe aceasta de abdomen (avea haina desfăcută), persoana vătămată lovindu-l peste mână, trăgându-și bluza în jos și dându-se, de teamă, câțiva pași în spate. În continuare, inculpatul i-a spus „nu-ți fie frică, că nu-ți fac nimic” și a ridicat din nou bluza persoanei vătămate, care, pentru a fi lăsată în pace, și-a luat în brațe cățelul și s-a îndepărtat.

Referitor la sintagma „acte de natură sexuală”, apărarea a susținut că: niciunul din cele două acte materiale reținute în sarcina inculpatului nu reprezintă, în înțelesul legii penale, un act de natură sexuală, altul decât cele de la art. 218 din Codul penal, întrucât nu este îndeplinită cerința ca acestea să poată duce la obținerea unei satisfacții sexuale; atingerea abdomenului unei persoane nu poate duce niciodată la obținerea unei satisfacții sexuale; simplul sărut pe buze fără introducerea limbii în cavitatea bucală, în condițiile concrete din care rezultă caracterul pur întâmplător al acestuia, neurmată de alte elemente de conexiune care să ateste că prin acțiunea inculpatului s-ar fi putut obține satisfacție sexuală, cum ar fi alte acte de mângâiere în zone erogene, nu constituie un act sexual; trebuie realizată o distincție între sărutul pasional, apt să producă satisfacție sexuală, și cel obișnuit într-o societate tradițională ca cea românească, unde sărutarea copiilor de către părinți și rude, chiar nepotrivit, pe buze, este ceva des întâlnit, astfel gestul inculpatului de a săruta părintește, dar nepotrivit, persoana vătămată nu reprezintă un act de natură sexuală apt de a produce satisfacție sexuală.

Referitor la cerința atașată elementului material al infracțiunii, apărarea a susținut că săvârșirea actului de natură sexuală prin surprindere nu este incriminată, că surprinderea este incompatibilă cu actul de natură sexuală ce presupune o minimă durată în timp, acesta fiind motivul nereglementării acesteia drept condiție.

Înalta Curte a înlăturat susținerile apărării și a reținut argumentele instanței de apel care menținuse condamnarea inculpatului dispusă de instanța de fond, în sensul că:

acțiunea de a săruta o persoană și aceea de a-i atinge abdomenul reprezintă acte de natură sexuală și că interpretând definiția (dată de instanța supremă prin Decizia nr. 3/2005 pronunțată în recurs în interesul legii) actului sexual de orice natură susceptibil a fi încadrat în infracțiunea de viol, actul de natură sexuală, altul decât cel prevăzut de art. 218 din Codul penal, reprezintă orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale, care nu implică folosirea sexului sau acțiunea asupra sexului;

– fapta inculpatului nu poate avea altă justificare decât obținerea unei satisfacții de natură sexuală, gestul unui bărbat în vârstă de 46 de ani de a săruta pe buze o minoră de 14 ani, în contextul în care anterior a făcut referire la menstruație, a apucat-o de șold, a atins-o pe abdomen și a sărutat-o pe obraz, neputând fi explicată într-o altă modalitate;

– actul material din data de 5 decembrie 2020, constând în atingerea pe abdomen a persoanei vătămate și ridicarea bluzei, constituie un act de natură sexuală distinct de cele anterioare;

constrângerea nu s-a caracterizat printr-o acțiune violentă, ci, mai degrabă, a reieșit elementul surpriză din conduita total neașteptată a inculpatului, persoana vătămată fiind surprinsă de acțiunile lui.

II. Practica instanțelor de judecată cu privire la problema de drept „dacă acțiunea de atingere/pipăire în zona posterioară a corpului (fese/fund), prin surprindere și neînsoțită de un act de violență fizică, de amenințare sau altă formă de constrângere explicită se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracțiunii de agresiune sexuală

Opinia majoritară

Practica judiciară este consecventă în sensul de a reține că sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de agresiune sexuală în situația particulară supusă analizei atât în ceea ce privește îndeplinirea cerinței atașate elementului material, cât și în ceea ce privește includerea acestui tip de acte în noțiunea de act de natură sexuală.

Referitor la modul de acțiune prin surprindere, instanțele, similar parchetelor, au apreciat că se încadrează într-una sau alta dintre cerințele atașate elementului material al infracțiunii și au reținut următoarele:

II. 1. Fapta a fost săvârșită prin constrângere

– inculpatul, în timp ce se afla pe stradă, prin constrângere, a atins-o pe fund cu palma în timp ce persoana vătămată de sex feminin, minoră, se afla cu spatele[4];

– în timp ce se afla pe trotuarul străzii, în apropierea unui gang, inculpatul a atins-o cu palma mâinii stângi peste fund și a strâns-o de fund pe persoana vătămată, minoră în vârstă de 16 ani. Instanța a reținut că actul de natură sexuală a fost comis fără consimțământul persoanei vătămate, prin constrângerea acesteia să suporte respectivul act, concluzie care se desprinde din atitudinea psihică a persoanei vătămate care s-a speriat și a sunat la SNUAU 112[5];

– inculpatul, în jurul orei 07:30, în timp ce persoana vătămată se afla pe trotuarul din fața blocului plimbând câinele, a venit din spate și a prins-o cu mâna de zona posterioară, fără acordul ei. La o dată ulterioară, în jurul orei 07:45, în timp ce aceeași persoană vătămată se afla în spatele blocului plimbând câinele, a prins-o cu mâna în zona feselor, a abdomenului și a încercat să o atingă în zona sânilor. La o nouă dată, inculpatul a urmărit persoana vătămată, o minoră în vârstă de 14 ani, și în timp ce se aflau pe scările blocului, între etaje, a prins-o cu mâna de fese și zona inghinală, fără acordul ei. Instanța a reținut că lipsa consimțământului persoanelor vătămate s-a realizat prin două modalități: constrângerea morală și profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra și de a-și manifesta voința. Constrângerea morală presupune amenințarea cu un pericol grav pentru victimă, or amenințarea poate fi și implicită și poate fi dedusă, precum în această cauză, din simplul ascendent al unui adult față de un minor, respectiv al unui bărbat față de o femeie. Pentru a reține amenințarea drept element constitutiv al infracțiunii de agresiune sexuală, este necesar ca aceasta să inspire victimei o stare de temere în legătură cu un pericol iminent, pericol grav care n-ar putea fi evitat. Din analiza cronologiei faptelor rezultă cu prisosință constrângerea morală sub imperiul căreia cele două victime s-au aflat. Pe de altă parte, inculpatul a acționat profitând de imposibilitatea victimelor de a se apăra, întrucât a urmărit comportamentul victimelor și a profitat de neatenția lor. Pentru prima faptă, inculpatul a urmărit comportamentul victimei și, profitând de neatenția ei, luând-o prin surprindere, a ales să încalce libertatea sexuală a acesteia; niciun moment victima nu a fost de acord cu comiterea actului de natură sexuală de către inculpat. Faptul că prima victimă nu a avut o reacție față de inculpat se explică prin modalitatea de comitere a faptei, prin ascendentul pe care inculpatul ca bărbat l-a avut asupra victimei, persoană de sex feminin, aflată într-o situație de vulnerabilitate – îmbrăcată lejer, plimba câinele la primele ore ale dimineții stând cu spatele la inculpat, ascendent ce a pus-o pe aceasta în situația de a nu reacționa. În ceea ce privește cea de-a doua faptă, constrângerea morală a victimei reiese din comportamentul inculpatului care a urmărit victima, iar aceasta s-a întors și s-a dat un pas în spate recunoscându-l pe inculpat și, totuși, a reușit să o atingă în zona șoldului, inculpatul  plasându-se spațial astfel încât să reducă posibilitatea victimei de a fugi sau de a se opune acțiunilor inculpatului, victima fiind constrânsă să suporte actele de natură sexuală comise de inculpat. În ceea ce privește cea de-a treia faptă, inculpatul a profitat de imposibilitatea victimei de a se apăra întrucât inculpatul a profitat de vârsta victimei, de neatenția ei, aceasta vorbind la telefon, de lipsa experienței de viață și, după ce a urmărit-o, a prins un moment prielnic pentru comiterea faptei. Starea de temere rezultă din modul în care inculpatul a acționat, urmărind victima, punând-o în situația de a nu putea opune o rezistență concretă – a împins victima în perete, cei doi fiind singuri în scară, inculpatul fiind mai matur și mai puternic decât victima. În cazul ambelor fapte lipsa consimțământului victimelor este evidentă, astfel cum este și faptul că inculpatul a fost conștient de lipsa unui atare consimțământ. De altfel, prin modul în care a acționat, prin specificul victimelor – persoane de sex feminin, de statură redusă, prin contextul prielnic așteptat sau provocat, inculpatul a cunoscut la momentul comiterii infracțiunilor că încalcă dreptul la inviolabilitatea vieții sexuale a victimelor, în scopul obținerii satisfacției sexuale proprii, cele două persoane vătămate fiind constrânse să suporte actele de natură sexuală comise de inculpat[6];

– inculpatul, în trei date diferite, în timp ce se afla pe traseul dintre unitatea de învățământ și locuința persoanei vătămate, o minoră în vârstă de 13, respectiv 14 ani la data comiterii ultimei fapte, prin luarea prin surprindere a acesteia, a pipăit-o în zona feselor, victima aflându-se în imposibilitate de a se apăra de acțiunile acestuia[7]. Instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunile inculpatului de a atinge persoana vătămată cu mâinile în zona feselor, fără ca aceasta să-și fi dat consimțământul în acest sens, fiind în imposibilitate de a-și exprima voința față de modul neașteptat și rapid în care a acționat inculpatul. Instanța a mai reținut că în prezenta cauză constrângerea nu se caracterizează printr-o lipsire efectivă de libertate a persoanei vătămate, ci, mai degrabă, rezultă din elementul surpriză, din conduita total neașteptată a inculpatului, precum și intervalul scurt de timp în care a fost săvârșită fapta, care a făcut ca persoana vătămată să nu poată să reacționeze conform voinței sale. Pentru a nu exista constrângere, trebuie să fim în prezența consimțământului, acesta trebuind să fie liber și să provină de la o persoană care prezintă capacitate cognitivă în acest sens. Din moment ce inculpatul nu i-a dat posibilitatea persoanei vătămate să refuze atingerile în zona feselor, este evident că nu ne aflăm în prezența unui consimțământ care să îndeplinească criteriile expuse;

– inculpatul, în aceeași dată, a urmărit pe rând, la o diferență de o oră, două persoane vătămate, o minoră de 12 ani și una de 16 ani, care se deplasau singure pe stradă, la meditații, respectiv de la unitatea de învățământ, și pe care le-a abordat sub diferite pretexte și le-a însoțit până la intrarea în scara blocului și fără ca acestea să-și dea consimțământul, le-a atins cu mâna pe picioare și pe fese. Instanța a reținut că actele de natură sexuală au fost realizate de inculpat prin constrângere[8].

II.2. Fapta a fost săvârșită prin punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința

– inculpatul, în timp ce persoana vătămată se deplasa pedestru pe trotuarul străzii, s-a apropiat din spate de aceasta, i-a introdus pe la spate mâna sub fustă și a prins-o de zona fesieră. Instanța a reținut că victima a fost pusă în imposibilitatea de a-și exprima consimțământul, fiind agresată sexual intempestiv, de la spate, fără să se poată opune fizic măcar, și astfel a fost obligată să suporte atingerea într-o zonă intimă, zona fesierilor, fără acordul ei și fără să cunoască intențiile inculpatului[9];

– inculpatul minor, în vârstă de 15 ani, în timp ce se afla pe stradă, a exercitat acte de natură sexuală asupra persoanei vătămate, minora în vârstă de 12 ani, și anume a procedat la atingerea acesteia cu mâna dreaptă pe fund, după ce în prealabil o urmărise îndeaproape din spate și o prinsese cu ambele mâini pe șold, fără consimțământul acesteia, prin punerea sa în imposibilitate de a se apăra și de a-și exprima voința ca urmare a desfășurării rapide a acțiunii, prin surprinderea victimei aflată cu spatele la inculpat[10];

– inculpatul, în jurul orei 2130-2145, în timp ce persoana vătămată se deplasa pe stradă, s-a apropiat de ea, s-a lipit cu corpul, din spate, de aceasta și, printr-un gest brusc și violent, i-a introdus mâna între fese, peste pantalonul purtat de persoana vătămată. Instanța de apel a detaliat și a reținut că elementul material al laturii obiective constă într-un act de natură sexuală efectuat prin punerea persoanei vătămate în imposibilitate de a se apăra și a-și exprima voința (inculpatul și-a lipit corpul din spate de persoana vătămată și a acționat printr-un gest brusc și violent)[11].

II.3. Fapta a fost săvârșită profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința

– inculpatul care a agresat-o sexual pe persoana vătămată pe care a atins-o cu palmele în zona vaginală și anală în timp ce se deplasa pe stradă, venind din spatele ei, a comis fapta profitând de faptul că aceasta nu se putea apăra întrucât a fost luată prin surprindere în timpul deplasării[12];

– inculpatul care, pe stradă, s-a apropiat de persoana vătămată și a atins-o pe fese spunându-i „Ce fund frumos ai!” a comis infracțiunea profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința (având în vedere vârsta de 11 ani a minorei) și, totodată, profitând de imposibilitatea ei de a se apăra (din cauza factorului surpriză, acțiunea inculpatului fiind neprevizibilă cu atât mai mult cu cât persoana vătămată vorbea la telefon)[13];

– inculpatul, în dimineața aceleiași zile, în jurul orelor 0620 și 0630, în timp ce se deplasa pe bicicletă în zona unei unități de învățământ, pe rând, a atins în zona fundului două persoane vătămate, două minore, care se deplasau spre liceu, aflate în imposibilitate de a se apăra, acestea neavând nici posibilitatea de a-l observa pe inculpat[14];

– inculpatul, în timp ce se deplasa pe stradă, în jurul orei 1400, a urmărit persoana vătămată, o minoră în vârstă de 15 ani și, fără consimțământul acesteia și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voința, prin surprindere din spate, a săvârșit acte de natură sexuală asupra acesteia, respectiv a prins-o și strâns-o de fund și a încercat să o prindă de sâni[15];

– inculpatul, în timp ce se afla pe stradă, a venit din spatele persoanei vătămate, și-a lipit organul genital de aceasta mimând un act sexual și a pipăit-o pe fund. Instanța de apel, în dezacord cu instanța de fond, Judecătoria Sectorului 3 București, a reținut că inculpatul a săvârșit actele de natură sexuală cu persoana vătămată care se afla în imposibilitate de a-și exprima voința, profitând de această imposibilitate[16].

Referitor la calificarea acțiunii de atingere/pipăire în zona posterioară a corpului (fese/fund) ca fiind un act de natură sexuală, instanțele, dispunând condamnarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 219 din Codul penal, au reținut că reprezintă acte de natură sexuală următoarele situații în care:

– inculpatul, în timp ce se afla în parc, a abordat persoanele vătămate, două minore în vârstă de 12 ani, ocazie cu care le-a lovit cu palma în zona feselor. Instanța de apel a reținut că actele realizate de inculpat sunt de natură sexuală prin prisma zonei corporale pe care a atins-o (zona feselor), precum și a sexului victimelor, inculpatul fiind heterosexual, dar și a apelativului folosit la adresa persoanelor vătămate („Nu am nimic cu voi, păpușelelor”). La toate acestea se adaugă reacția persoanelor vătămate de teamă și indignare în raport cu acțiunea inculpatului, dar și reacția martorului care a considerat necesar să sesizeze organele de poliție prin intermediul apelului 112, precum și starea emoțională a uneia dintre victime care a început să plângă. De altfel, cealaltă victimă chiar i-a atras atenția inculpatului că este minoră, în vârstă de numai 12 ani, fapt care susține teza că gestul inculpatului, deși de scurtă durată, a fost unul cu tentă sexuală și resimțit ca atare de persoanele vătămate și martori, în măsură să afecteze libertatea de acest tip în contextul stării de minoritate a persoanelor vătămate. Pretextul invocat de inculpat – că persoanele vătămate l-au privit insistent – sau consumul anterior de substanțe interzise (etnobotanice), ca și susținerea că ar fi încercat să facă o glumă nu sunt în măsură să înlăture răspunderea penală a acestuia, ci numai să circumstanțieze faptele de agresiune sexuală[17];

– inculpatul, în timp ce persoana vătămată se deplasa pe stradă însoțită de o prietenă, s-a apropiat de victimă și, în mod intenționat și împotriva voinței acesteia, a lovit-o cu palma peste fund, respectiv peste fesa stângă, adresând totodată expresii obscene la adresa victimei și a prietenei sale[18];

– inculpatul, fără acordul persoanei vătămate care se deplasa pe stradă, a strâns-o cu mâna de fesa stângă, după care și-a atins propriile organe genitale, mimând un act sexual[19];

– inculpatul a prins-o cu mâna de fesa stângă pe persoana vătămată, împotriva voinței sale, în timp ce se afla la urcarea într-un autobuz[20]. Instanța a reținut că fapta reprezintă un act de natură sexuală datorită zonei vizate de autor, și anume zona fesieră, care a ales o persoană de sex feminin, fiind evident scopul acesteia de a-și satisface o dorință sexuală;

– inculpatul, în cinci date diferite, în timp ce persoanele vătămate se deplasau pe stradă, a venit din spatele fiecăreia cu viteză și le-a lovit cu palma peste fese, în mod intenționat și împotriva voinței acestora, după care și-a continuat deplasarea[21]. Instanța a reținut că inculpatul a comis acte de natură sexuală datorită zonei corpului vizate, zona fesieră, și faptului că a ales doar persoane de sex feminin, fiind evident scopul său de a-și satisface o dorință sexuală;

– inculpatul, după ce a urmărit-o pe persoana vătămată, venind din spate, a atins-o pe aceasta cu palmele în zona vaginală și anală[22];

– inculpatul a urmărit-o pe persoana vătămată, o minoră în vârstă de 12 ani, și prin constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, a atins-o în zona coapsei și a feselor[23];

– în timp ce se deplasa pe stradă, inculpatul s-a intersectat cu prima persoană vătămată, i-a pus mâna pe fund și i-a spus că e frumoasă și, continuându-și deplasarea, la scurt timp s-a intersectat cu cea de-a doua persoană vătămată pe care a atins-o în zona genitală[24];

– inculpatul major s-a așezat pe o bancă dintr-un foișor din Parcul Cișmigiu și a atins-o, cu tentă sexuală, cu mâna pe coapsa piciorului stâng pe persoana vătămată minoră de 17 ani; același inculpat, la o altă dată, în timp ce se afla în autobuz, a atins-o cu mâna pe coapsa piciorului pe cea de-a doua persoană vătămată, minoră de 14 ani, fără consimțământul acesteia; la o ultimă dată, în timp ce se afla pe scara rulantă de ieșire din interiorul stației de metrou, inculpatul a atins-o cu mâna pe posterior pe cea de-a treia persoană vătămată, minoră de 17 ani[25];

– inculpatul, în timp ce se deplasa pe stradă, s-a apropiat de prima persoană vătămată, prin spatele acesteia și a prins-o cu ambele mâini de fese, contrar voinței acesteia, iar la o dată ulterioară, tot pe stradă, s-a apropiat de cea de-a doua persoană vătămată, prin spatele ei, și a prins-o cu ambele mâini de fese, contrar voinței ei[26];

– inculpatul major, în timp ce se afla pe stradă, s-a apropiat prin spate de minora în vârstă de 11 ani și, profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voința, a atins-o pe fese spunându-i în același timp „Ce fund frumos ai!”[27]. Instanța a reținut că independent de susținerile inculpatului (că nu a avut nici o satisfacție sexuală în urma acestui gest și a căutat „sentimentul de bărbat care agață femei”), atingerea feselor unei persoane de sex opus, fără consimțământul acesteia, a constituit un act de natură sexuală, prin care s-a urmărit o satisfacere fără penetrare a apetitului sexual;

– inculpatul, într-o parcare a blocurilor, în timp ce persoana vătămată majoră strângea după câinele ei, a atins-o cu palma pe fund, spre zona genitală, contrar voinței sale, după ce în prealabil a urmărit-o; același inculpat, la o dată anterioară, s-a așezat pe bancă lângă persoana vătămată, o minoră, căreia i-a adresat cuvinte cu tentă sexuală „ce țâțe frumoase aveți, domnișoară” și apoi a încercat să o atingă în zona pieptului, fără a reuși întrucât minora s-a ridicat de pe bancă (pentru această faptă s-a reținut agresiune sexuală în formă tentată)[28];

– inculpatul a abordat persoana vătămată în timp ce se afla pe stradă și, prin constrângere, a atins-o cu mâna pe posterior, strângând cu putere de fesa stângă. Instanța a reținut că actul de natură sexuală reprezintă orice acțiune cu semnificație sexuală explicită ori implicită care se realizează asupra corpului victimei, fără a fi necesar ca acțiunea să fie realizată în mod direct sau indirect asupra zonei genitale a victimei. În contextul în care inculpatul a luat-o prin surprindere pe persoana vătămată, nu se poate identifica niciun motiv pentru care scopul spre care a fost îndreptată acțiunea acestuia ar fi fost lezarea (doar) a integrității fizice, nu a libertății și integrității sexuale. De asemenea, prin raportare la zona vizată, respectiv posteriorul victimei, instanța reține că fapta inculpatului are o evidentă semnificație sexuală, lezând, în consecință, libertatea și integritatea sexuală a victimei[29];

– inculpatul, în timp ce se afla într-un parc, a atins cu palma pe fund pe persoana vătămată, un minor în vârstă de 8 ani (imediat ulterior inculpatul a adresat injurii și amenințări cu acte de violență mamei minorului care l-a confruntat,  spunându-i acesteia că îi sparge gura și o violează atât pe ea cât și pe copilul ei, fiind condamnat inculpatul și pentru infracțiunea de amenințare)[30];

– inculpatul, unchiul persoanei vătămate, o minoră în vârstă de 5 ani, a condus-o în locuința lui, a asigurat ușa cu o sfoară, iar pe patul din dormitor, aflați sub o pătură, a pipăit-o în zona fundului pe sub fustiță și a sărutat-o în zona feței. Instanța a reținut că reprezintă un act de natură sexuală prinderea cu mâna a fundului persoanei vătămate, profitând de vârsta fragedă și de faptul că nu înțelege ceea ce se întâmplă[31];

– inculpatul, în timp ce se afla în incinta unui club de noapte, a prins-o, împotriva voinței sale, pe persoana vătămată, o minoră în vârstă de 17 ani, care se deplasa spre grupul sanitar, cu o mână de fustă, introducându-i cealaltă mână sub obiectul vestimentar și prinzând-o de fese[32]; fiind la scurt timp confruntat de o martoră cu privire la fapta sa, inculpatul a lovit-o cu piciorul, martora căzând pe spate. În procesul de individualizare a pedepsei, instanța a reținut că, deși modalitatea concretă de manifestare a actului de natură sexuală, la prima vedere, nu este de o gravitate ridicată, față de împrejurările concrete în care inculpatul a acționat, apreciază că fapta este de natură a avea un impact considerabil asupra stării psihice a persoanei vătămate, cu atât mai mult cu cât era minoră, subliniind că organelor judiciare le revine obligația de a sancționa drastic aceste comportamente tocmai pentru a reduce pe cât posibil riscul de recidivă existent în ceea ce-i privește pe autori (inculpatul a fost condamnat pentru această faptă la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării, pedeapsă menținută de instanța de control judiciar);

– inculpatul, având penisul scos din pantaloni, în jurul orei 23:40, a urmărit și acostat persoana vătămată, minora în vârstă de 16 ani, care coborâse din auto Bolt, în timp ce se afla la ușa de acces în scara blocului, i-a pus o mână pe gură pentru a nu țipa, iar pe cealaltă a introdus-o sub sarafan și a atins-o în zona fundului, pe piele, victima lovindu-l cu pumnii în zona capului, determinându-l să înceteze acțiunea. La o dată ulterioară, în condiții similare de timp și loc, inculpatul a urmărit persoana vătămată, majoră de 22 de ani, pe care a atins-o cu mâna în zona fundului, iar când persoana vătămată a ripostat împingându-l, i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona nasului. La o dată ulterioară, inculpatul a urmărit a treia persoană vătămată în scara blocului și când aceasta a ajuns în fața ușii locuinței i-a propus să întrețină relații sexuale cu el, însă persoana vătămată s-a speriat, a început să lovească ușa cu piciorul și să strige după ajutor, astfel că inculpatul a renunțat la planul său (în cazul acestei ultime fapte  s-a reținut forma tentată)[33];

– inculpatul a strâns-o în brațe pe persoana vătămată, o minoră în vârstă de 10 ani, a pipăit-o în zona intimă și în zona feselor, a strâns-o de fund și i-a introdus mâna în pantaloni atingând-o în zona feselor, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința[34];

– inculpatul, în jurul orei 22:10, a urmărit prima persoana vătămată care se deplasa pe stradă, s-a apropiat de aceasta prin spate și i-a pus mâna pe fund, respectiv a pipăit-o fără consimțământul ei, iar la o dată ulterioară, în jurul orei 01:36, inculpatul a urmărit cea de-a doua persoana vătămată care se deplasa pe stradă, s-a apropiat din spate de aceasta, i-a pus mâna la fund și i-a introdus cealaltă mână între picioare, atingând-o în zona intimă, fără acordul acesteia[35];

– inculpatul, unchiul persoanei vătămate, o minoră în vârstă de 12 ani, aflată în grija sa, s-a apropiat de aceasta care se spăla într-un lighean într-o cameră a locuinței și a mângâiat-o pe fese[36], inculpatul comițând la date ulterioare și infracțiunea de viol alcătuită din mai multe acte materiale asupra persoanei vătămate;

– inculpatul, în jurul orei 07:30, în timp ce persoana vătămată se afla pe trotuarul din fața blocului plimbând câinele, a prins-o cu mâna de zona posterioară, fără acordul ei. La o dată ulterioară, în jurul orei 07:45, în timp ce aceeași persoană vătămată se afla în spatele blocului plimbând câinele, a prins-o cu mâna în zona feselor, a abdomenului și a încercat să o atingă în zona sânilor. La o dată ulterioară, inculpatul a urmărit a doua persoană vătămată, o minoră în vârstă de 14 ani și, în timp ce se aflau pe scările blocului, între etaje, a prins-o cu mâna de fese și zona inghinală, fără acordul ei. Instanța a reținut că atingerea victimei în zona feselor, a abdomenului, încercând să ajungă să o atingă și în zona sânilor, reprezintă acte de natură sexuală apte să ofere inculpatului satisfacție sexuală, din moment ce acesta a și perseverat în comiterea lor. Inculpatul nu a atins orice parte posterioară a corpului uman pentru a se susține că în materialitatea lui actul nu a fost unul cu conotație sexuală, ci zona feselor persoanelor vătămate, act în directă legătură cu sexualitatea, cu satisfacția sexuală[37];

– inculpatul, în jurul orei 2140, a intrat în scara blocului, unde, din spate, în mod intempestiv, a prins-o de fund pe persoana vătămată, o minoră de 16 ani, iar ulterior, în jurul orei 2200, a urmărit-o în scara blocului pe cea de-a doua persoană vătămată și, în mod intempestiv, din spate, i-a ridicat rochia și a atins-o în zonele intime, împingând-o totodată cu mâna în balustrada scării. Instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea inculpatului de a le supune pe persoanele vătămate la diferite acte care sunt de natură sexuală, constând în contacte fizice, altele decât raportul sexual sau actul sexual anal sau oral, ce nu implică penetrarea[38];

– inculpatul a fost condamnat pentru comiterea mai multor infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri (acte de exhibiționism, masturbare consecutive agresiunilor sexuale) și de agresiune sexuală, printre care și fapta constând în aceea că în timp ce persoana vătămată minoră se afla în scara blocului, inculpatul s-a apropiat de aceasta, i-a introdus mâna sub fustă și a atins-o în zona feselor[39];

– inculpatul, în jurul orei 0005, în timp ce se deplasa cu bicicleta pe stradă, a agresat-o sexual pe persoana vătămată, o minoră în vârstă de 16 ani, prin aceea că i-a pus mâna la gură și i-a atins zona intimă cu mâna. La o dată ulterioară, în jurul orei 2150, în timp ce se deplasa cu un moped pe stradă, inculpatul a agresat-o sexual pe persoana vătămată, o minoră în vârstă de 15 ani, prin aceea că a lovit-o cu palma stângă peste fund când a trecut prin dreptul ei. Instanța de fond a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a celei de-a doua fapte din infracțiunea de agresiune sexuală în cea de lovire sau alte violențe, soluție menținută de instanța de apel, motivând că este evidentă conotația sexuală a gestului inculpatului având în vedere zona corporală vizată de inculpat[40];

– inculpatul, în timp ce se afla la intrarea în scara blocului, a abordat-o pe persoana vătămată, o minoră în vârstă de 9 ani și, profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, a atins-o și mângâiat-o de trei ori în zona intimă a feselor. În motivare, instanța de fond a reținut că froteurismul (obținerea satisfacției sexuale prin atingerea/mângâierea/frecarea părților intime ale corpului altei persoane) este inclus în categoria actelor de natură sexuală, actul de natură sexuală constând în efectuarea oricărui act prin care se tinde la obținerea excitației sexuale ori a satisfacției sexuale prin alte metode decât acțiunea de penetrare (Decizia Curții Constituționale nr. 420/2017). Instanța de apel a subliniat, răspunzând susținerilor inculpatului, că actele de natură sexuală specifice art. 219 din Codul penal presupun un contact fizic de natură sexuală ce nu implică penetrarea, dar nici localizarea exclusivă asupra organului sexual. Esențial pentru calificarea actului ca reprezentând agresiune sexuală este ca acesta să evidențieze dorința de a obține o satisfacție sexuală, să aibă o astfel de conotație care trebuie să rezulte neechivoc din circumstanțele în care s-a comis, fără a se condiționa realizarea tipicității infracțiunii de obținerea acelei satisfacții. Or, atât încercarea de a-l determina pe un minor să-i atingă organul sexual, cât și atingerea de către inculpat a organului sexual al aceluiași minor, împotriva voinței acestuia, sau atingerea repetată a feselor minorei au reprezentat acte de agresiune sexuală, prin comiterea acestora inculpatul urmărind obținerea unei satisfacții sexuale[41];

– inculpatul, în timp ce se afla în incinta Colegiului Național, unde efectua mai multe reparații, în holul de la intrarea în sala de sport, a abordat-o pe persoana vătămată, o minoră în vârstă de 11 ani, a luat-o în brațe împotriva voinței ei, după care a atins-o cu ambele mâini pe fese. Instanța a reținut că nu este necesară atingerea organelor sexuale, un act de natură sexuală putând implica o varietate de atingeri sau gesturi în scopul obținerii unei satisfacții sexuale, și nici ca satisfacția sexuală să fi fost atinsă în mod efectiv din punctul de vedere al autorului faptei, fiind relevant doar ca inculpatul să fi acționat în acest scop. Instanța a mai reținut că nu poate identifica un alt scop decât acela al obținerii unei satisfacții de natură sexuală având în vedere că inculpatul, fără să o cunoască pe persoana vătămată, minoră în vârstă de 11 ani, a luat-o în brațe și a atins-o cu mâinile pe ambele fese. Dacă o simplă îmbrățișare ar fi putut avea un caracter echivoc, dubiul este înlăturat în totalitate de atingerea feselor persoanei vătămate, gest care nu putea avea nicio justificare alta decât a obținerii unei plăceri de natură sexuală pentru inculpat în contextul în care a fost săvârșit[42];

– inculpatul, în timp ce se deplasa pe stradă, trecând pe lângă persoana vătămată, însoțită de prietenul acesteia, a prins-o o singură dată cu mâna de fesa stângă, strângând-o[43];

– inculpatul, în timp ce stătea pe un scaun în fața unui magazin, a atins-o pe persoana vătămată, o minoră în vârstă de 12 ani, cu mâna în zona feselor, în momentul în care aceasta ieșea din magazin, fiind însoțită de alte două minore[44].

Opinia minoritară

În practica instanțelor în această materie au fost identificate trei hotărâri pronunțate de aceeași instanță de control judiciar – Curtea de Apel București, astfel:

– o hotărâre de achitare pentru infracțiunea de agresiune sexuală prin care instanța a apreciat că prinderea cu mâna a fundului victimei nu reprezintă un act de natură sexuală, iar luarea prin surprindere nu realizează niciuna dintre cerințele atașate elementului material;

– o hotărâre de condamnare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, instanța apreciind că lovirea cu palma peste fese nu reprezintă un act de natură sexuală;

– o hotărâre în care instanța a reținut că actele realizate de inculpat sunt de natură sexuală, dar a apreciat că acțiunea sa nu s-a realizat prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința sau profitând de această stare.

1. Decizia nr. 1214/A/16 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, prin care s-a admis apelul formulat de inculpatul condamnat de către instanța de fond și s-a dispus achitarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de agresiune sexuală prevăzută de art. 219 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, reținându-se incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală.

Pentru a dispune această soluție, instanța de control judiciar a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului, constând în aceea că, prin constrângere și profitând de vulnerabilitatea persoanei vătămate care se deplasa singură pe stradă, inculpatul a intrat după aceasta în scara blocului, iar în zona liftului a agresat-o sexual ridicându-i fusta și apucând-o cu mâna de fund, nu este prevăzută de legea penală întrucât, pe de o parte, acțiunea sa de a o apuca de fund pe persoana vătămată nu reprezintă un act de agresiune sexuală în accepțiunea dispozițiilor art. 219 alin. (1) din Codul penal, simplul gest de a pune mâna pe fundul persoanei vătămate neputând fi caracterizat ca un act de agresiune sexuală, iar pe de altă parte, nu pot fi reținute constrângerea și vulnerabilitatea persoanei vătămate în condițiile în care din probele administrate nu rezultă că inculpatul a exercitat vreun act de constrângere asupra persoanei vătămate, acesta profitând, în fapt, de împrejurarea că persoana vătămată (persoană matură) s-a întors cu spatele la el, iar după gestul său a fugit ca urmare a țipetelor persoanei vătămate.

În această cauză, instanța de control judiciar a realizat o interpretare vădit contrară practicii majoritare în materia infracțiunii de agresiune sexuală, ignorând întregul context în care s-a derulat activitatea infracțională, în analiza atât a naturii actului comis de inculpat, cât și a realizării cerinței atașate elementului material.

Astfel, în aprecierea succintă realizată, instanța de apel nu a dat nicio semnificație unor aspecte valorificate de procuror și de instanța de fond, respectiv faptului că inculpatul a ales și urmărit victima încă de la coborârea din autobuz, că era seară, fiind deja instalat întunericul, pe stradă și în scara blocului nu se aflau alte persoane, inculpatul nu era un cunoscut al victimei, persoana vătămată a resimțit o stare de nesiguranță, de temere dată de prezența inculpatului, ceea ce a determinat-o să-i spună că dorește să folosească singură liftul, că executarea unei acțiuni de ridicare a fustei, urmată de punerea mâinii pe fundul victimei, după ce, în prealabil, victima a fost explicită în voința sa, ce implica respingerea apropierii inculpatului, reprezintă un act nefiresc raporturilor dintre două persoane străine, că acest tip de atingeri au o puternică însemnătate sexuală și astfel au fost percepute și de victimă, că aceasta, fiind abordată la intrarea în lift, nu avea spațiu suficient pentru a se feri și că inculpatul avea o superioritate fizică asupra victimei.

De asemenea, instanța de apel a ignorat circumstanțele personale ale inculpatului care fusese anterior condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea tot a unor infracțiuni de agresiune sexuală cu un mod de operare similar.

2. Decizia nr. 1058/A/15 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, după ce printr-o încheiere anterioară se dispusese schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de agresiune sexuală.

Situația de fapt reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu și prin sentința de condamnare pentru comiterea infracțiunii de agresiune sexuală pronunțată de instanța de fond, Judecătoria Sectorului 5 București, a constat în aceea că inculpatul, în timp ce se deplasa pe stradă, s-a apropiat din spate de persoana vătămată, o minoră în vârstă de 14 ani și, fără să-i adreseze vreun cuvânt, a lovit-o pe aceasta cu palma în zona feselor.

În motivarea schimbării încadrării juridice, instanța de apel a reținut că, deși reprobabil și sancționabil penal (potrivit unei alte norme), gestul inculpatului față de persoana vătămată nu are în mod neechivoc o conotație sexuală, chiar în condițiile în care lovitura cu palma a fost aplicată în zona feselor victimei întrucât nu a fost însoțit de alte gesturi  (mângâiere, pipăire, alte atingeri etc.), remarci (instanța subliniind că formularea de inculpat a afirmației „Ce fund mare ai!” la adresa uneia dintre martorele minore care o însoțeau pe victimă nu este suficientă pentru reținerea unei agresiuni sexuale asupra persoanei vătămate), astfel că nu poate căpăta semnificația penală a unei agresiuni sexuale, nereprezentând în mod cert și fără echivoc un act de natură sexuală, comis exclusiv pentru a obține o stare de satisfacție sexuală.

Și în cazul acestei decizii, instanța de apel judiciar nu a analizat întregul context al comiterii faptei și nu a valorificat faptul că inculpatul, major în vârstă de 45 de ani, persoană necunoscută, a urmărit grupul de minore, uneia dintre acestea i-a adresat afirmația „Ce fund mare ai!” încercând, totodată, să o atingă și pe aceasta, fără a reuși, astfel cum au declarat atât persoana vătămată cât și martorele minore, situație în care s-a plasat în spatele persoanei vătămate pe care a reușit să o atingă, declarațiile oscilante ale inculpatului care inițial a negat comiterea faptei, a indicat o versiune, nesusținută de probe și nereținută de instanțe, în care se autovictimiza, considerând că o persoană a vrut să-i facă rău și să obțină bani de la acesta întrucât acesta, cetățean străin, se afla ilegal pe teritoriul țării, iar ulterior, prin motivele de apel a recunoscut că a lovit-o (susținute oral) ori a atins-o ușor (susținute în scris) pe persoana vătămată.

3. Decizia nr. 451/A/26 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală, prin care s-a admis apelul formulat de inculpatul ce fusese condamnat de instanța de fond, Judecătoria Buftea, pentru comiterea a două infracțiuni de agresiune sexuală și, după ce anterior se schimbase încadrarea juridică în infracțiunile de corupere sexuală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea unei infracțiuni de corupere sexuală a minorilor, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, victima fiind o minoră care împlinise 14 ani,  și condamnarea sa pentru comiterea infracțiunii de corupere sexuală în dauna celei de-a doua victime.

Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au constat în aceea că, aflându-se în parc, le-a acostat pe cele două minore în vârstă de 13 și 14 ani și le-a atins cu mâna pe picior și pe spate, adresându-le expresii cu conținut sexual explicit, creându-le acestora o stare de temere, agresorul profitând de vârsta fragedă a victimelor.

În motivarea schimbării încadrării juridice, instanța de apel a reținut că din ansamblul materialului probator nu a reieșit exercitarea vreunei activități de constrângere fizică sau psihică a minorelor sau a vreunei acțiuni violente, nefiind dovedită nicio eventuală stare de imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința a persoanelor vătămate, acestea fiind într-un loc public, solicitând inculpatului să fie lăsate în pace și părăsind parcul fără a fi împiedicate în vreun fel. În ceea ce privește starea de temere cauzată minorelor, instanța de apel a reținut că dacă acestea s-ar fi aflat în stare de temere în urma acțiunilor inculpatului, nu s-ar mai fi întors la scurt timp în parc.

Se remarcă faptul că instanța de apel a reținut natura sexuală a actelor comise de inculpat asupra celor două minore constând în aceea că pe minora de 13 ani a atins-o pe spate întrebând-o dacă îi e frig, iar ulterior și-a sprijinit mâinile pe genunchii acesteia în timp ce minora era așezată pe bancă întrebând-o dacă i-ar plăcea să-i facă un băiat așa și dacă ar vrea  să-i intre ceva între picioare și cum i-ar plăcea să fie, mare, groasă, iar pe minora de 14 ani a atins-o pe spate și pe picior, încercând să introducă mâna sub geaca acesteia, îndepărtându-se la solicitarea ei iar când minora s-a ridicat de pe bancă i-a spus „ce țâțe frumoase ai”, încercând să o atingă în zona sânilor, nereușind întrucât persoana vătămată s-a ferit, inculpatul spunându-le să stea liniștite, că nu are nevoie de p***ă, întrucât are acasă, ulterior persoanele vătămate părăsind parcul pentru a pune capăt discuțiilor inițiate de inculpat.

Din analiza hotărârilor judecătorești mai reies următoarele:

1. În ceea ce privește alte zone ale corpului victimei vizate de acțiunea agresorului

Din analiza hotărârilor a reieșit că atunci când zona corpului vizată de agresor nu este univocă prin sine însăși în a releva caracterul sexual al acțiunii, dar în contextul faptic al realizării acțiunii, devine evident că agresorul urmărește să obțină o satisfacție de natură sexuală prin acțiunea sa, instanțele, inclusiv instanța supremă[45], au reținut întrunirea condițiilor de tipicitate ale infracțiunii de agresiune sexuală.

Astfel, instanțele au reținut că reprezintă infracțiunea de agresiune sexuală în formă consumată:

– fapta inculpatului, șofer Uber, care a coborât din autoturism, s-a dus la portiera din dreapta spate unde se afla persoana vătămată și a atins-o cu mâinile în zona coapselor de două ori, apoi s-a desfăcut la cureaua de la pantaloni, cu intenția de a întreține cu aceasta raporturi sexuale, dar a renunțat deoarece persoana vătămată l-a dat la o parte[46];

– fapta inculpatului care, pe stradă, s-a apropiat de persoana vătămată majoră și prin constrângere, împotriva voinței acesteia, i-a introdus mâna sub fustă, atingând-o pe piciorul drept, pe o distanță de aproximativ 30 de cm. din zona genunchiului înspre coapsă[47];

– fapta inculpatului care, pe stradă, s-a apropiat din spate de persoana vătămată, o minoră în vârstă de 17 ani, care vorbea la telefon, i-a ridicat fusta și a atins-o în zona coapselor, apoi a urmărit-o, persoana vătămată strigând, împingându-l pe inculpat și continuându-și deplasarea, iar în scara blocului a trântit-o pe trepte și a pipăit-o pe coapse în timp ce persoana vătămată striga și-l lovea cu telefonul. Instanța a reținut, făcând trimitere la doctrina și la Decizia RIL III/23 mai 2005, că mângâierile obscene care pot fi calificate drept conduite sexuale realizate prin constrângere constituie acte de natură sexuală incriminate de art. 219 din Codul penal. Mângâierea coapselor unei persoane pe sub haine, independent dacă se realizează contactul direct cu pielea sau nu, are legătură cu consumarea actului sexual și reprezintă în consecință o conduită de natură sexuală neechivocă reușită/consumată, nu doar propusă/tentată. Nu este necesară și atingerea zonei genitale, aceasta fiind doar o zonă mai explicit sexuală. Limita inferioară a incriminării o reprezintă actele obscene ce presupun încercarea reușită de a atinge zone fără semnificație sexuală, adică fără legătură cu consumarea actului sexual, precum mâna, gamba, mângâierea peste haine prin care nu se lezează libertatea sexuală. Forma tentată presupune atingerea unor zone fără semnificație sexuală, deși s-a încercat mai mult, prin care se lezează libertatea sexuală a victimei[48];

– inculpatul major s-a așezat pe o bancă dintr-un foișor din Parcul Cișmigiu și a atins-o, cu tentă sexuală, cu mâna pe coapsa piciorului stâng pe persoana vătămată minoră de 17 ani; același inculpat, la o altă dată, în timp ce se afla în autobuz, a atins-o cu mâna pe coapsa piciorului pe cea de-a doua persoană vătămată minoră de 14 ani, fără consimțământul acesteia[49];

2. În ceea ce privește reținerea greșită a cerinței atașate elementului material

În majoritatea covârșitoare a cazurilor, cerința sau cerințele reținute de procuror în rechizitoriu au fost reținute ca atare și de către instanțele de judecată.

Au fost identificate două cauze în care instanțele au apreciat diferit de parchet cu privire la acest aspect, reținând în considerentele hotărârilor pronunțate cerința a căror incidență au constatat-o.

Astfel, în prima cauză[50], inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapta constând în aceea că, în timp ce se afla în incinta unei pensiuni, a constrâns-o pe persoana vătămată, o minoră în vârstă de 16 ani, să suporte împotriva voinței ei un act de natură sexuală reprezentat de mângâierea repetată și insistentă a feselor acesteia.

Instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește elementul material, contrar opiniei parchetului, actul de natură sexuală a fost efectuat prin punerea victimei în imposibilitatea de a-și exprima voința, respectiv prin luarea victimei prin surprindere cu un act de natură sexuală, de scurtă durată, în timp ce victima se afla întoarsă cu spatele.

Instanța de apel a reținut că având în vedere condițiile în care a avut loc acțiunea de mângâiere, respectiv prin surprinderea persoanei vătămate care nu a avut posibilitatea concretă de a reacționa, este vorba despre punerea victimei în imposibilitate de a se apăra.

În cea de-a doua cauză[51], în sarcina inculpatului s-a reținut că acesta, în jurul orei 1320, în timp ce persoana vătămată se deplasa pedestru, în zona intersecției străzilor, a urmărit-o, iar când a ajuns în dreptul imobilului de domiciliu al acesteia, a apucat-o cu mâna de fund afirmând „ce ți-aș face!”.

Instanța a reținut că acțiunea inculpatului de a o prinde cu mâna de fund pe persoana vătămată, fără consimțământul acesteia, realizează elementul material al infracțiunii de agresiune sexuală în modalitatea săvârșirii faptei prin constrângere. Contrar aspectelor reținute în rechizitoriu, acțiunea s-a realizat prin constrângere, iar nu prin punerea victimei în imposibilitate de a-și exprima voința.

3. În ceea ce privește probatoriul administrat și măsurile dispuse de instanțe

În unele dintre cauzele penale s-a întocmit raport de psihodiagnostic și evaluare psihologică de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului sau Rapoarte de expertiză psihologică[52] pentru determinarea veridicității susținerilor persoanei vătămate minoră în vârstă de 9 ani[53] și pentru determinarea consecințelor infracțiunii asupra victimelor minore în vârstă de 11 ani, 16 ani [54], consecințe ce au fost avute în vedere atât la soluționarea laturii penale, cât și a celei civile a cauzelor.

Referitor la administrarea și evaluarea probatoriului în cauzele de agresiune sexuală în cazul persoanelor vulnerabile (cum este cazul victimelor minore), se remarcă foarte pozitiv decizia nr. 187/AP/10 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov[55], în care instanța de apel a subliniat și aplicat standardul convențional[56] în materie privind abordarea adaptată la context. Astfel, instanța de apel, înainte de a dispune condamnarea inculpatului achitat de instanța de fond, a reanalizat cauza prin prisma infracțiunii ce a făcut obiectul său (agresiune sexuală comisă de tată asupra fiicei minore) și, fără a pune accent nejustificat pe lipsa de probe directe, a realizat o evaluare atentă la context a credibilității declarațiilor prin prisma personalității victimei și a acuzatului, astfel cum reies din relațiile lor sociale cunoscute, reținând și evaluarea psihologică în vederea obținerii unei analize de specialitate a reacțiilor victimei din perspectiva vârstei, precum și în vederea verificării aspectului dacă victima avea motive să formuleze acuzații false împotriva presupusului autor.

În acele cauze penale în care s-a realizat expertizarea psihiatrică a inculpaților, concluziile rapoartelor de expertiză au fost în sensul constatării unor afecțiuni psihice sau cognitive, ori a unui intelect liminar cu o înclinație necontrolată către acte de agresiune sexuală, ca urmare a tulburării controlului impulsurilor sexuale[57], fără afectarea, respectiv fără abolirea discernământului[58], dar și în sensul stabilirii pericolului social semnificativ pe care inculpatul îl prezintă, fiind necesară luarea de măsuri de siguranță ce au fost aplicate de instanțe[59]; a fost identificată o singură cauză în care s-a stabilit că inculpatul supus expertizei nu prezintă tulburări psihice clinic manifeste[60].

În toate cauzele, cu cinci excepții[61], s-a dispus prelevarea probelor biologice în temeiul dispozițiilor Legii nr. 76/2008[62], în vederea stocării în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (hotărârile analizate în prezenta lucrare au fost pronunțate atât înainte, cât și după Decizia nr. 20/2022 pronunțată de Completul pentru recursuri în interesul legii care a statuat caracterul facultativ al prelevării acestor probe).

În ceea ce privește înregistrarea inculpaților condamnați în Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale potrivit dispozițiilor Legii nr. 118/2019[63], instanțele au dispus[64] această măsură în patru cauze.

În unele cauze s-a constatat de către instanțe perseverența infracțională a inculpaților pe linia infracțiunilor împotriva libertății sexuale a persoanei, aceștia având în antecedența penală condamnări pentru infracțiuni din această materie[65] sau fiind urmăriți penal anterior pentru astfel de fapte[66].

În majoritatea cauzelor, față de inculpații trimiși în judecată s-a dispus luarea de măsuri preventive privative sau/și restrictive de libertate.

Concluzii

Practica majoritară a instanțelor este în sensul căacțiunea de atingere/pipăire în zona posterioară a corpului (fese/fund), prin surprindere și neînsoțită de un act de violență fizică, de amenințare sau altă formă de constrângere explicită, se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracțiunii de agresiune sexuală.

Optica instanțelor este că realizarea unui act de natură sexuală prin surprinderea victimei se încadrează în una din cerințele esențiale atașate elementului material, însă opiniile sunt divergente cu privire la care anume dintre cerințe, existând practică judiciară în sensul reținerii fiecăreia dintre acestea.

Situațiile în care instanțele nu au fost de acord cu cerința esențială atașată elementului material reținută în rechizitoriu au fost rezolvate prin mențiuni în considerentele hotărârilor cu expunerea argumentelor, fără alte consecințe de ordin procesual.

În ceea ce privește sintagma „act de natură sexuală”, majoritatea instanțelor au decis că se circumscriu sintagmei acțiunile de atingere/pipăire/lovire a zonei posterioare a corpului (fese/fund).

În cuprinsul sintagmei „act de natură sexuală” au fost incluse și acțiuni ca atingerea coapselor, piciorului, spatelui, genunchilor, abdomenului, instanțele considerând în esență că zona corpului vizată de agresor poate să nu fie univocă prin sine însăși în a releva caracterul sexual al acțiunii, dar în contextul faptic al realizării acțiunii, devine evident că urmărește să obțină o satisfacție de natură sexuală prin acțiunea sa.

Din analiza hotărârilor, în acord cu standardul stabilit prin hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în materia faptelor de abuz sexual, se mai remarcă importanța acordată de instanțele judecătorești evaluărilor psihologice[67] ale victimelor, în special minore, acestea fiind valorificate, atunci când au fost realizate, în probarea laturilor penală și civilă ale cauzelor.

În ceea ce-i privește pe inculpații condamnați, se remarcă faptul că unii dintre aceștia au fost supuși expertizării psihiatrice, față de unii s-a dispus luarea unei măsuri de siguranță, iar în cazul unora, perseverența infracțională pe linia infracțiunilor contra libertății sexuale este evidentă din fișele de cazier.

În marea majoritate a cazurilor s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați, în temeiul Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, și în foarte puține cauze s-a dispus înregistrarea inculpaților în Registrul automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 118/2019.


* Procuror – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția judiciară, Serviciul de recursuri în interesul legii, e-mail: cimpean_ioana@mpublic.ro.

[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 15 iunie 2023.

[2] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 10 octombrie 2017.

[3] Disponibilă la adresa https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=203741#highlight=##.

[4] Jud. Sectorului 1 București, sent. pen. nr. 807/24 octombrie 2022, definitivă prin neapelare.

[5] Jud. Sectorului 6 București, sent. pen. nr. 423/9 iulie 2019, definitivă prin neapelare, disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/613423b8e49009c81f000039.

[6] Jud. Iași, sent. pen. nr. 680/26 martie 2020, definitivă prin dec. pen. nr. 813/23 octombrie 2020 a C. Ap. Iași.

[7] Jud. Buzău, sent. pen. nr. 1207/22 decembrie 2021 (disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/61dbacd0e49009bc1b00005b), definitivă prin dec. pen. nr. 809/30 iunie 2022 a C. Ap. Ploiești.

[8] Jud. Ploiești, sent. pen. nr. 671/9 aprilie 2019 (disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/5cd62a83e490091821000034), definitivă prin dec. pen. nr. 648/24 iunie 2020 a C. Ap. Ploiești.

[9] Jud. Timișoara, sent. pen. nr. 1546/26 mai 2023,definitivă prin dec. pen. nr. 745/14 septembrie 2023 a C. Ap. Timișoara.

[10] Jud. Salonta, sent. pen. nr. 201/6 decembrie 2021, definitivă prin neapelare (disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/61b17142e49009b418000029).

[11] Jud. Oradea, sent. pen. nr. 148/6 februarie 2020 (disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/5e475c4de49009a81400002e), definitivă prin dec. pen. nr. 239/A/27 mai 2020 a C. Ap. Oradea.

[12] Jud. Sectorului 2 București, sent. pen. nr. 407/25 mai 2023, definitivă prin neapelare.

[13] C. Ap. București, S. a II-a pen., dec. pen. nr. 1486/A/15 noiembrie 2018.

[14] Jud. Brăila, sent. pen. nr. 1129/6 octombrie 2022, definitivă prin dec. pen. nr. 118/A/2 februarie 2023 a C. Ap. Galați.

[15] Jud. Baia Mare, sent. pen. nr. 973/3 martie 2023, definitivă prin neapelare.

[16] C. Ap. București, dec. nr. 1454/A/8 noiembrie 2018, disponibilă pe http://www.rolii.ro/, prin care s-a desființat sentința instanței de fond. Instanța de fond schimbase încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea de agresiune sexuală, astfel cum fusese trimis în judecată, în cea de ultraj contra bunelor moravuri, cu motivarea că simplul fapt că victima mergea pe stradă, fiind cu spatele, nu poate fi avut în vedere ca o situație premisă de imposibilitate a persoanei de a se apăra, situație de care inculpatul ar fi profitat, nefiind incidente nici celelalte modalități – constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința, raportat la situația de fapt concretă.

[17] C. Ap. Pitești, dec. pen. nr. 740/A/6 septembrie 2022. Instanța de apel a desființat sentința instanței de fond, Judecătoria Pitești, ce dispusese achitarea inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni de agresiune sexuală cu motivarea că simpla lovire și atingere în zona dorsală, neurmate de alte elemente care să ateste că prin acțiunea inculpatului s-ar fi putut obține satisfacția sexuală, cum ar fi acte de mângâiere în zone erogene, nu poate conduce la obținerea satisfacției sexuale și că zona corpului atinsă nu contribuie la reținerea naturii sexuale a actelor inculpatului, fiind necesar un întreg context care să certifice indubitabil acest caracter, context absent în cauză.

[18] C. Ap. București – S. I pen., dec. pen. nr. 571/A/17 martie 2023. Și în această cauză instanța de apel a desființat sentința primei instanțe, Judecătoria Sectorului 1 București, ce dispusese achitarea inculpatului pentru infracțiunea de agresiune sexuală, motivarea instanței de fond fiind absolut identică cu cea din sentința instanței de fond în cauza menționată la nota de subsol anterioară.

[19] Jud. Constanța, sent. pen. nr. 429/9 aprilie 2019, definitivă prin neapelare (disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/5cb7d852e49009dc1c000046).

[20] Jud. Sectorului 1 București, sent. pen. nr. 32/17 ianuarie 2023, definitivă prin neapelare.

[21] Jud. Sectorului 1 București, sent. pen. nr. 72/7 februarie 2022, definitivă prin neapelare.

[22] Jud. Sectorului 2 București, sent. pen. nr. 407/25 mai 2023 definitivă prin neapelare.

[23] Jud. Sectorului 2 București, sent. pen. nr. 886/23 noiembrie 2022, definitivă prin neapelare.

[24] Jud. Sectorului 3 București, sent. pen. nr. 849/20 noiembrie 2019, definitivă prin neapelare.

[25] Jud. Sectorului 4 București, sent. pen. nr. 2794/23 noiembrie 2021, definitivă prin neapelare (disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/619dac50e49009140d000090).

[26] Jud. Sectorului 4 București, sent. pen. nr. 219/1 februarie 2023, definitivă prin retragerea apelului.

[27] C. Ap. București, S. a II-a pen., dec. pen. nr. 1486/A/15 noiembrie 2018.

[28] Jud. Sectorului 6 București, sent. pen. nr. 428/4 august 2022, definitivă prin neapelare.

[29] Jud. Sectorului 3 București, sent. pen. nr. 129/15 martie 2023, definitivă prin neapelare.

[30] Jud. Sectorului 6 București, sent. pen. nr. 321/17 iunie 2022, definitivă prin neapelare.

[31] Jud. Târgu Mureș, sent. pen. nr. 819/16 septembrie 2020, definitivă prin dec. pen. nr. 451/A/11 noiembrie 2020 a C. Ap. Târgu Mureș.

[32] Jud. Darabani, sent. pen. nr. 212/28 decembrie 2022, definitivă prin dec. pen. nr. 1058/5 iulie 2023 a C. Ap. Suceava.

[33] Jud. Iași, sent. pen. nr. 2582/5 decembrie 2022, definitivă prin dec. pen. nr. 515/16 mai 2023 a C. Ap. Iași.

[34] Jud. Bârlad, sent. pen. nr. 391/6 noiembrie 2018 (disponibilă la adresa  http://www.rolii.ro/hotarari/5c301b10e49009740c00002f), definitivă prin dec. pen. nr. 122/19 februarie 2019 a C. Ap. Iași (disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/5cdf6503e49009981600002d).

[35] Jud. Iași, sent. pen. nr. 2375/26 noiembrie 2021, definitivă prin neapelare.

[36] Jud. Iași, sent. pen. nr. 169/30 ianuarie 2019, definitivă prin dec. pen. nr. 511/18 iunie 2019 a C. Ap. Iași.

[37] Jud. Iași, sent. pen. nr. 680/26 martie 2020, definitivă prin dec. pen. nr. 813/23 octombrie 2020 a C. Ap. Iași.

[38] Jud. Timișoara, sent. pen. nr. 821/13 martie 2019, definitivă prin neapelare (disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/5ca9574ee49009d818000050).

[39] Jud. Baia Mare, sent. pen. nr. 4020/21 decembrie 2021, definitivă prin dec. pen. nr. 483/A/7 aprilie 2022 a C. Ap. Cluj.

[40] Jud. Oradea, sent. pen. nr. 1353/29 octombrie 2020, definitivă prin dec. pen. nr. 49/A/3 februarie 2021 a C. Ap. Oradea.

[41] Jud. Oradea, sent. pen. nr. 1476/2 noiembrie 2022, definitivă prin dec. pen. nr. 368/A/11 mai 2023 a C. Ap. Oradea.

[42] Jud. Brașov, sent. pen. nr. 105/25 ianuarie 2023, definitivă prin neapelare.

[43] Jud. Brașov, sent. pen. nr. 1914/29 noiembrie 2022, definitivă prin neapelare.

[44] Jud. Sfântu Gheorghe, sent. pen. nr. 195/6 iulie 2022, definitivă prin neapelare.

[45] Dec. nr. 137/RC/28 februarie 2023 (supra, pct. I).

[46] Jud. Sectorului 1 București, sent. pen. nr. 307/12 aprilie 2021, definitivă prin dec. pen. nr. 871/A/7 iulie 2021 a C. Ap. București.

[47] Jud. Sectorului 6 București, sent. pen. nr. 63/6 februarie 2019.

[48] Jud. Târgu Mureș, sent. pen. nr. 1037/8 noiembrie 2019 (disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/5dd5fb63e49009d01a000050), modificată – în privința altor aspecte decât cele relevante prezentei analize de practică – prin dec. pen. nr. 12/A/6 februarie 2020 a C. Ap. Târgu Mureș (disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/5e421324e49009c02300002a).

[49] Jud. Sectorului 4 București, sent. pen. nr. 2794/23 noiembrie 2021, definitivă prin neapelare (disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/619dac50e49009140d000090).

[50] Jud. Brașov, sent. pen. nr. 1041/30 iulie 2020 (disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/5f8111a1e49009e41c000032), definitivă prin dec. pen. nr. 770/AP/22 decembrie 2020 a C. Ap. Brașov (disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/6003a7bfe490090c20000034).

[51] Jud. Cluj-Napoca, sent. pen. nr. 1227/1 octombrie 2021, definitivă prin neapelare, disponibilă pe https://lege5.ro/App.

[52] Jud. Oradea, sent. pen. nr. 1476/2 noiembrie 2022, definitivă prin dec. pen. nr. 368/A/11 mai 2023 a C. Ap. Oradea.

[53] Jud. Sectorului 2 București, sent. pen. nr. 493/30 iunie 2023 (nedefinitivă).

[54] Jud. Sectorului 5 București, sent. pen. nr. 280/1 februarie 2019 (disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/61357343e490090c0a000059), definitivă prin dec. pen. nr. 424/A/27 martie 2019 a C. Ap. București – S. a II-a pen.; Jud. Iași, sent. pen. nr. 2582/5 decembrie 2022, definitivă prin dec. pen. nr. 515/16 mai 2023 a C. Ap. Iași.

[55] Conținutul deciziei se regăsește în cuprinsul deciziei nr. 348/RC/30 iunie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, disponibilă la adresa https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=192735#highlight=##.

[56] Stabilit prin hotărârile pronunțate de C.E.D.O. în cauza I.C. împotriva României (cererea nr. 36934/08), hotărârea din 24 mai 2016, cauza M.C. împotriva Bulgariei (cererea nr. 39272/98), hotărârea din 4 decembrie 2003 și cauza I.G. împotriva Moldovei (cererea nr. 53519/07), hotărârea din 15 mai 2012.

[57] Jud. Iași, sent. pen. nr. 2582/5 decembrie 2022, menționată anterior.

[58] Jud. Sectorului 1 București, sent. pen. nr. 307/12 aprilie 2021, menționată anterior; Jud. Sectorului 2 București, sent. pen. nr. 407/25 mai 2023, menționată anterior; Jud. Sectorului 2 București, sent. pen. nr. 493/30 iunie 2023 (nedefinitivă); Jud. Sectorului 6 București, sent. pen. nr. 63/6 februarie 2019; Jud. Sectorului 3 București, sent. pen. nr. 129/15 martie 2023, definitivă prin neapelare; Jud. Bacău, sent. pen. nr. 428/21 martie 2017, definitivă prin neapelare; Jud. Oradea, sent. pen. nr. 148/6 februarie 2020, definitivă prin dec. nr. 239/A/27 mai 2020 a C. Ap. Oradea.

[59] Jud. Sectorului 4 București, sent. pen. nr. 2794/23 noiembrie 2021, definitivă prin neapelare – s-a luat față de inculpat măsura obligării la tratament medical; Jud. Sectorului 5 București, sent. pen. nr. 280/1 februarie 2019, menționată anterior – obligarea la tratament medical; Jud. Sectorului 6 București, sent. pen. nr. 423/9 iulie 2019, definitivă prin neapelare; Jud. Iași, sent. pen. nr. 680/26 martie 2020, definitivă prin dec. pen. nr. 813/23 octombrie 2020 a C. Ap. Iași; Jud. Ploiești, sent. pen. nr. 671/9 aprilie 2019, definitivă prin dec. pen. nr. 648/24 iunie 2020 a C. Ap. Ploiești – internare medicală.

[60] Jud. Sectorului 6 București, sent. pen. nr. 321/17 iunie 2022, definitivă prin neapelare.

[61] Nu s-a dispus această măsură într-o cauză din anul 2020 de pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București (nu s-a motivat decizia de a nu dispune prelevarea) și nici în cauza din anul 2022 în care Judecătoria Timișoara a pronunțat sent. pen. nr. 1546/26 mai 2023, definitivă prin dec. pen. nr. 745/14 septembrie 2023 a C. Ap. Timișoara (nu a motivat această opțiune); Jud. Salonta, sent. pen. nr. 201/6 decembrie 2021, definitivă prin neapelare – inculpatul era minor și s-a dispus luarea unei măsuri educative (în acord cu decizia nr. 5/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care a statuat că instanța nu poate dispune prelevarea probelor de la minorii față de care s-au luat măsuri educative potrivit noului Cod penal); Jud. Brașov, sent. pen. nr. 1914/29 noiembrie 2022, definitivă prin neapelare (instanța nu a motivat); C. Ap. Pitești, dec. pen. nr. 740/A/6 septembrie 2022.

[62] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 aprilie 2008, cu modificările și completările ulterioare.

[63] Legea nr. 118/2019 privind Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, precum și pentru completarea Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 26 iunie 2019, cu modificările și completările ulterioare.

[64] Jud. Baia Mare, sent. pen. nr. 4020/21 decembrie 2021, definitivă prin dec. pen. nr. 483/A/7 aprilie 2022 a C. Ap. Cluj; Jud. Baia Mare, sent. pen. nr. 973/3 martie 2023, definitivă prin neapelare; Jud. Oradea, sent. pen. nr. 148/6 februarie 2020, definitivă prin dec. pen. nr. 239/A/27 mai 2020 a C. Ap. Oradea; Jud. Oradea, sent. pen. nr. 1476/2 noiembrie 2022, definitivă prin dec. pen. nr. 368/A/11 mai 2023 a C. Ap. Oradea.

[65] Inculpatul a comis o infracțiune de tentativă la agresiune sexuală și una de tentativă la viol, ambele asupra victimei minore de 16 ani, la două zile după data liberării sale condiționate din executarea unei pedepse privative de libertate de 15 ani pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate și tentativă la viol în dauna unei persoane vătămate minore de 10 ani – sent. pen. nr. 493/19 iunie 2019, pronunțată de Jud. Sectorului 3 București, definitivă prin dec. pen. nr. 1197/A/1 octombrie 2019 a C. Ap. București. Inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă de viol – sent. pen. nr. 127/23 mai 2022, pronunțată de Jud. Topoloveni, definitivă prin dec. nr. 795/A/4 octombrie 2022 a C. Ap. Pitești.

[66] Jud. Sectorului 5 București, sent. pen. nr. 280/1 februarie 2019, definitivă prin  dec. pen. nr. 424/A/27 martie 2019 a C. Ap. București – S. a II-a pen. Instanța a reținut stăruința în comiterea de fapte similare și orientarea către victime mai vulnerabile (minore), precizând că inculpatul a fost cercetat anterior pentru comiterea infracțiunii de tentativă de viol, faptă pentru care intervenise însă împăcarea.

[67] Pentru obiectivele acestor evaluări a se vedea decizia nr. 348/RC/30 iunie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, menționată anterior.

Unele aspecte jurisprudențiale referitoare la infracțiunea de agresiune sexuală prevăzută de art. 219 din Codul penal was last modified: iunie 17th, 2024 by Costache Adrian

Recomandări

Căutare