ABSTRACT

The actions of the defendants to use metal detectors and to carry out without prior authorization detection and digging inside the Dacian fortress of Căpâlna with the intention of evading gold artifacts meet the constituents of the metal detector access crimes or their use in areas with archaeological heritage, without prior authorization, and attempted theft of theft provided for in art. 5 par. (13) in relation to art. 26 of the Government Ordinance no. 43/2000 on the protection of the archaeological heritage and the declaration of some archaeological sites as areas of national interest, republished, with the subsequent modifications and completions, and in art. 32 par. (1) referred to in art. 228 par. (1) and art. 229 par. (2) lit. a) of the new Criminal Code with the application of art. 38 par. (1) of the same code.

Key words: preparatory act, preparatory act, digging, qualified theft, crime, attempt, use of metal detectors in archaeological heritage areas, suspension of execution of the punishment under supervision.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 67/2016, pronunțată de către Judecătoria Sebeș în dosarul nr. 2404/298/2015, s-a hotărât condamnarea a doi inculpați la pedeapsa de câte 9 luni și 10 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de acces cu detectoare de metale sau utilizarea lor în zonele cu patrimoniu arheologic, fără autorizare prealabilă, și de tentativă la furt calificat prevăzute în art. 5 alin. (13) raportat la art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național^[1], republicată, cu modificările și completările ulterioare^[2] și în art. 32 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1) și art. 229 alin. (2) lit. a) din noul Cod penal (în continuare C.pen.) cu aplicarea art. 38 alin. (1) din același cod. Totodată, instanța a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere.

Prin Încheierea de ședință din data de 21 ianuarie 2016, pronunțată în camera de consiliu, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras, în baza art. 374 din noul Cod procedură penală (în continuare C.pr.pen.), a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța a întrebat pe inculpați dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de către părți, aducându-le la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) din același cod, iar în urma răspunsului pozitiv al acestora a procedat la audierea inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 378 din codul sus-menționat.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoare situație de fapt:

La data de 24 august 2015, cei doi inculpați au venit din municipiul Cluj-Napoca în localitatea Răchita, lângă Sebeș, intenționând să se deplaseze pe valea râului Pianu cu scopul de a căuta în râu aur aluvionar. În acest scop, inculpații au venit echipați cu două detectoare de metale.

În dimineața zilei de 25 august 2015, inculpații s-au deplasat cu autoturismul proprietate personală în localitatea Căpâlna, comuna Săsciori, județul Alba, în zona cetății dacice din localitate. Au parcat autoturismul la baza dealului pe care se află cetatea dacică și au luat detectoarele și două unelte de săpat (cazmale), urcând spre cetate.

În incinta cetății, cei doi inculpați au efectuat detecții neautorizate, precum și săpături, descoperind mai multe artefacte din metal, pe care le-au abandonat lângă gropile săpate, întrucât erau interesați doar de obiecte din aur.

În timp ce efectuau detecții și săpături, inculpații au fost văzuți de către martorul A.G., care este paznic în cetatea dacică de la Căpâlna; acesta a apelat serviciul unic de urgență 112, anunțând poliția și jandarmii.

Mai târziu (în jurul orelor 13.00), inculpații au coborât la mașină, unde au fost abordați de către martorul A.G., care i-a somat să aștepte acolo, întrucât a anunțat poliția. Cei doi au refuzat să rămână și au plecat cu autoturismul din acel loc. S-au deplasat pe un drum secundar și au ascuns în pădure rucsacii, în care se aflau detectoarele și cazmalele.

La scurt timp, inculpații au fost identificați de către organele de poliție, acestea găsind, ulterior, în pădure rucsacii cu detectoarele și uneltele de săpat. În acel moment, cei doi inculpați au recunoscut în fața organelor de poliție faptul că au efectuat detecții și săpături neautorizate în incinta cetății dacice din Căpâlna.

La individualizarea pedepsei, care a fost aplicată inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comiterea a infracțiunii. De asemenea, a luat în considerare starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, faptul că inculpații sunt fără antecedente penale, precum și conduita lor după săvârșirea infracțiunii, respectiv atitudinea sinceră și conciliantă a acestora în cursul procesului penal, recunoscând săvârșirea faptei, considerent pentru care instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin. (10) C.pr.pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor pedepsei închisorii, iar a limitelor amenzii, cu o pătrime.

(Jud. Sebeș, Sent. pen. nr. 67/2016, definitivă prin neapelare)

II. Notă critică. Încadrarea juridică este discutabilă. Efectuarea de detecții neautorizate realizează elementul material al infracțiunii prevăzute în art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 43/2000; acesta prezintă două modalități normative: accesul cu detectoare de metale în zonele cu patrimoniu arheologic; utilizarea lor în aceleași zone.

Efectuarea de săpături constituie un act pregătitor (preparator) în vederea săvârșirii furtului. Asemenea acte nu au fost incriminate în noul Cod. Este de menționat că, într-un singur caz, potrivit alin. (5) al art. 209 din Codul penal anterior (din 1969), în ipoteza prevăzută în alin. (3) lit. a) din același    cod – furtul privind țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă –, era considerată tentativă și efectuarea de săpături pe terenul aflat în zona de protecție a conductei de transport al țițeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid și benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum și deținerea, în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisternă, a ștuțurilor, a instalațiilor sau oricăror altor dispozitive de prindere ori perforare. Observăm că, deși efectuarea de săpături, precum și deținerea unor astfel de instrumente constituie acte de pregătire în vederea săvârșirii furtului, totuși, legiuitorul Codului penal din 1969 a înțeles să le asimileze tentativei pedepsibile^[3].

Prin urmare, tentativa la infracțiunea de furt calificat nu putea fi reținută.

În art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 43/2000^[4] este incriminată fapta de a efectua orice lucrare care poate afecta siturile arheologice; tentativa nu este însă pedepsită.

[1] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24 noiembrie 2006.

[2] ,,Art. 5

[…]

(13) Accesul cu detectoare de metal și utilizarea lor în situri arheologice, în zonele de interes arheologic prioritar și în toate zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt permise numai pe baza autorizării prealabile emise de Ministerul Culturii și Cultelor.

[…]”

,,Art. 26

Accesul cu detectoare de metale sau utilizarea lor în zonele cu patrimoniu arheologic, fără autorizarea prealabilă prevăzută la art. 5 alin. (13), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”

[3] A se vedea, pe larg, Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal, ediția 3, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2017, p. 194.

[4] ,,Art. 25

Efectuarea oricăror lucrări care pot afecta siturile arheologice, în absența certificatului de descărcare de sarcină arheologică, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”