GEORGE ION POP ^*

Procuror – Parchetul de pe lângă

Judecătoria Dej

ABSTRACT

The criminal activity against natural environment is widely during the last decade. The major reasons for that are different. In developing countries we find poverty, lack of education and corruption. In developed countries we have increasing demand for raw materials (wood, timber) and for wildlife products (live animals and birds and parts of them). Therefore, the struggle against this phenomenon should be a priority for states and international organizations.

Key words: wildlife trafficking, illegal logging, CITES, environment, forest, live animals.

Seminarul „How to enforce EU legislation on biodiversity and wildlife trafficking” a fost organizat la Madrid între 20-22.04.2016 de către „Academia Europeană de Drept” (ERA), în colaborare cu „Centrul de Studii Juridice” din cadrul Ministerului de Justiție din Spania. Temele principale au fost traficul de animale sălbatice și exploatarea forestieră ilegală, chestiuni care constituie o problemă globală cu impact semnificativ asupra mediului înconjurător, producând în același timp efecte și pe plan economic și social. Participarea la acest seminar mi-a oferit posibilitatea de a-mi face o imagine de ansamblu asupra legislației comunitare în domeniul exploatării forestiere ilegale și al traficului ilicit cu animale și plante sălbatice și derivate ale acestora. Dintre personalitățile care au susținut prelegeri în cadrul seminarului aș dori să le menționez pe Helge Elisabeth Zeitler (Policy Officer, Direcția Generală Mediu, Comisia Europeană), Emily Unwin (Senior Lawyer, Climate and Forests, ClientEarth, Londra), Matthias Keller (Presiding Judge, High Administrative Court, Aachen) sau Nicholas Crampton (former prosecutor, Crown Prosecution Service, Norfolk).

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ. În cadrul prelegerilor și dezbaterilor s-a făcut trimitere de către vorbitori și participanți în special la următoarele reglementări:

• Regulamentul Consiliului (EC) nr. 338/1997 din data de 09.12.1996 privind reglementarea comerțului comunitar cu specii de floră și faună protejate, publicat în JOUE din data de 03.03.1997;
• Regulamentul Comisiei (EC) nr. 865/2006 pentru implementarea Regulamentul Consiliului (EC) nr. 338/1997 din data de 09.12.1996, publicat în JOUE din data de 19.06.2006;
• Regulamentul Consiliului și Parlamentului European (EU) nr. 995/2010 din data de 20.10.2010 privind obligarea operatorilor economici care comercializează material lemnos și produse din lemn pe piața comunitară, publicat în JOUE din data de 12.11.2010;
• Regulamentul Comisiei (EU) nr. 607/2010 din data de 06.07.2012 de punere în aplicare a Regulamentul Consiliului și Parlamentului European (EU) nr. 995/2010 din data de 20.10.2010, publicat în JOUE din data de 07.07.2012;
• Regulamentul Consiliului (EC) nr. 2173/2005 din data de 20.12.2005 de stabilire și reglementare a regimului de licențe FLEGT pentru importul de lemn și cherestea pe piața comunitară, publicat în JOUE din data de 30.12.2005;
• Regulamentul Comisiei (EC) nr. 1024/2008 pentru implementarea Regulamentul Consiliului (EC) nr. 2173/2005 din data de 20.12.2005, publicat în JOUE din data de 18.10.2008;
• „Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Fauna and Flora” (CITES), semnată la Washington DC la data de 03.03.1973, amendată la Bonn la data de 22.06.1979 și la Gaboronne la data de 31.04.1983.

Aceste reglementări au constituit totodată baza de discuție din cadrul workshop-urilor, în cursul cărora au fost dezbătute și propuse soluții la diferite studii de caz.

IMPACTUL ECONOMIC ȘI SOCIAL AL INFRACȚIUNILOR CONTRA MEDIULUI. Prin „infracțiuni contra mediului înconjurător și biodiversității” înțelegem în principal două tipuri de activitate infracțională – „wildlife trafficking” (traficul de viață sălbatică – animale sălbatice, plante și derivate ale acestora) și „illegal logging” (exploatarea ilegală a pădurilor – lemn, cherestea și derivate).

Infracționalitatea contra mediului este la nivel mondial o activitate criminală semnificativă, fiind a treia ca importanță din punct de vedere al câștigurilor ilicite după traficul de narcotice și traficul de arme, valoarea acestor câștiguri situându-se între 8 miliarde și 20 miliarde dolari anual. Pe lângă aceasta, este de notat și impactul devastator pe care îl are asupra mediului înconjurător. Câteva exemple sunt relevante în acest sens. Astfel, populațiile de rinoceri, localizate în state din sudul Africii, au scăzut constant în ultimele decenii, ajungând la circa 20.000 exemplare. Cauza este amploarea vânatului ilegal al acestora. Dacă în anul 2007 au fost înregistrați 15 rinoceri vânați nelegal, în anul 2014 numărul acestora a crescut exploziv la 1.200 exemplare, specia fiind amenințată cu dispariția. De asemenea, populația de elefanți din vestul Africii a scăzut cu 60% în ultimii 5 ani, de la 110.000 exemplare la 44.000 exemplare. Un alt exemplu sunt tigrii, care la nivel global au scăzut de la 100.000 la nivelul anului 1900 la 3.500 exemplare azi. Explicația principală pentru amploarea pe care a luat-o fenomenul vânatului ilegal al acestor animale este creșterea cererii de părți ale corpului acestor animale mai ales în zona Asiei de sud și China. Ca un exemplu elocvent, valoarea pe aceste piețe a cornului rinocerului alb este dublul greutății sale în aur. În general, speciile afectate de aceste fenomene sunt animalele-totem în diferite culturi, precum șerpi, primate mari, corali, pisici, broaște țestoase, șopârle, scoici etc.

Amploarea la nivel mondial și a altor activități infracționale cu impact direct asupra mediului înconjurător este la fel de mare. Astfel, comerțul ilegal cu lemn tropical (foarte valoros), măsurat la nivelul primelor 10 state cele mai mari producătoare la nivel mondial, a ajuns la nivelul anului 2013 la cantitatea de 80 milioane metri cubi. Totodată, activitatea de pescuit ilegal este estimată la valoarea de 11 – 26 miliarde tone anual, reprezentând circa 15% din cantitatea pescuită la nivel mondial.

Cauzele acestor fenomene s-au revelat a fi multiple și, de multe ori, greu de contracarat. Astfel, în statele – sursă, vorbim despre sărăcia omniprezentă în rândul populației, lipsa de educație, slaba autoritate a statului, faptul că lupta împotriva acestui fenomen nu este văzută ca o prioritate, lipsa de resurse ale statului în lupta contra celor care desfășoară astfel de activități. În statele – destinație, vorbim despre cererea în creștere de astfel de produse, lipsa de informare asupra consecințelor acestor activități, controlul insuficient și slaba implicare a autorităților în combaterea acestor fenomene.

Efectele acestor activități criminale sunt concrete și imediate – amenințare directă asupra biodiversității în multe zone ale lumii, factor favorizant al schimbărilor climatice la nivel mondial (mai ales încălzirea globală), dar și amenințare asupra securității alimentare. Este de notat faptul că acest tip de activitate infracțională prosperă mai ales în statele sărace, slabe, măcinate de sărăcie, corupție, crimă organizată și terorism. De exemplu, într-un stat sărac est-african precum Tanzania, turismul în zona Parcului Național Serengetti procură circa 500 milioane dolari anual, mai mult de jumătate din veniturile din turism ale acestui stat. Dacă fenomenul braconajului de animale mari din această zonă continuă să se dezvolte, aceste venituri se vor reduce foarte mult în următorii ani, cu consecințe dramatice pentru Tanzania.

La nivelul Uniunii Europene, comerțul relativ la ceea ce generic putem numi produse ale vieții sălbatice (animale, pește, lemn, derivate ale acestora) se ridică la circa 100 miliarde dolari anual, reprezentând circa 20% din piața mondială de profil, UE fiind prin urmare un jucător de prim rang în domeniu. Trebuie spus că fenomenul infracționalității contra mediului înconjurător se situează clar împotriva principiilor pe care se sprijină acest bloc comunitar – dezvoltare durabilă, supremația legii, pace și stabilitate.

În principal, UE reprezintă un important importator de astfel de produse, valoarea importurilor numai în ceea ce privește animalele sălbatice de pe lista CITES fiind în anul 2013 de 582 milioane euro. Totodată însă, statele UE sunt și rute de tranzit pentru astfel de mărfuri, dar și, într-o oarecare măsură, exportatori pentru astfel de produse.

Statele UE importă din SUA produse medicale naturiste, din statele din nordul și centrul Africii păsări și reptile vii, din China medicamente naturiste (ginseng, aloe, orhidee, alge marine), din statele Americii de Sud și Centrale păsări, reptile vii și derivate (piele și ouă), iar din statele Asiei de Sud reptile vii sau derivate (țestoase, șopârle, cameleoni, șerpi, iguane, geko etc.). Importul ilegal cu astfel de produse a înregistrat o creștere constantă în ultimii ani, ceea ce se observă din cantitățile confiscate de autorități în perioada 2011 – 2014 la frontierele statelor UE – cca. 6.000 reptile vii (șerpi, șopârle, crocodili), 9.600 de derivate ale acestora, dar și 500 păsări vii sau derivate (mai ales păsări de pradă sau papagali).

Ca rută de tranzit, UE este o placă turnantă pentru comerțul ilegal mai ales cu fildeș și coarne de rinocer, din statele Africii centrale sau de sud spre China sau alte state din zona Asiei de sud. Astfel, în perioada 2011 – 2014, la granițele UE au fost confiscate circa 4.500 piese din fildeș și 80 kg fildeș brut.

UE este și un exportator de produse ale vieții sălbatice. Comerțul ilegal cu anumite specii de țipari din Spania spre China (unde este considerat o delicatesă foarte scumpă) a ajuns la cca. 20 milioane tone în 2014. Această specie de țipar de sticlă este mai valoros în China decât fildeșul.

COMBATEREA FENOMENULUI „WILDLIFE TRAFFICKING”. Pentru combaterea acestui fenomen au fost luate un mare număr de angajamente la cel mai înalt nivel, în cadrul unor organisme internaționale precum ONU sau G7. Cel mai important în acest sens este CITES („Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Fauna and Flora”), semnată la Washington DC în anul 1973 și intrată în vigoare în anul 1975. Inițial, au fost 80 state semnatare, la acest moment fiind 182 membri – state și organizații internaționale (inclusiv UE și toate statele UE). Scopul fundamental al acestei convenții este să se asigure că nicio specie de plante/animale nu este amenințată cu dispariția ca efect al exploatării sau comerțului. Sunt vizate pentru a fi protejate cca. 35.000 specii de plante și animale pe cale de dispariție sau amenințate cu dispariția. Particularitatea CITES este că folosește instrumente ale comerțului internațional tip OMC pentru a proteja biodiversitatea în lume. Astfel, comerțul cu plante/animale este permis sau prohibit în diferite grade la nivel global, în funcție de gradul în care respectiva specie este amenințată cu dispariția. În acest sens, acestea sunt clasificate de CITES în trei categorii – Appendix I (cca 900 specii) – specii amenințate cu dispariția, cu rare excepții (scop medical sau științific) comerțul cu acestea fiind strict prohibit; Appendix II (cca 34.000 specii) – specii care nu sunt amenințate cu dispariția, dar comerțul cu acestea trebuie atent monitorizat, pentru a nu ajunge în situația de a fi amenințate; Appendix III (cca 150 specii) – specii asupra cărora o parte a convenției solicită protecția, fiind în pericol, comerțul cu acestea fiind supravegheat. Aceste clasificări sunt permanent actualizate, o specie putând fi trecută dintr-o categorie în alta sau radiată de pe aceste liste, în funcție de evoluțiile înregistrate la momentul respectiv.

Instrumentele CITES sunt: Conferința membrilor, care are loc o dată la 3 ani, procedându-se aici în primul rând la actualizarea anexelor convenției și la adoptarea de rezoluții, obligatorii pentru membri (cu o majoritate de 2/3); Comitetul permanent – organism care aplică deciziile conferințelor și asigură funcționarea efectivă a organizației în intervalul dintre conferințe; Comitetul științific – oferă suport de specialitate membrilor organizației; Secretariatul CITES – prin acesta se derulează comunicarea între membri și activitatea zilnică a organizației.

Obligațiile membrilor CITES sunt în principal următoarele – interzicerea comerțului privind speciile din Appendix I (excepțiile – doar cu documente eliberate de CITES, pentru a fi monitorizate – documente de export din țara de origine și permis de import); autorizarea comerțului cu speciile din Appendix II și III doar în condițiile reglementate de CITES; sancționarea prin legea penală a comerțului ilegal cu astfel de specii de plante/animale; raportarea periodică către Secretariat a modului de implementare a CITES la nivel național/regional.

Care este contribuția UE la CITES? UE a devenit membru al CITES în iulie 2015 (amendamentul Gaboronne), iar separat cele 28 state membre sunt de asemenea semnatare al convenției. CITES a fost implementată în legislația europeană prin Regulamentul Consiliului nr. 338/97, aplicabil direct în sistemul de drept al tuturor statelor membre. Regulamentul conține 4 anexe (A, B, C și D) similare din punct de vedere al conținutului cu Appendix I, II și III ale CITES. Mai mult, la nivelul Comisiei au fost adoptate Directivele 2009/147/EC și 92/43/EEC, care interzic sau reglementează strict comerțul unui număr de specii de plante/animale strict protejate pe teritoriul Uniunii. La data de 26.02.2016 Comisia a adoptat „The new Action Plan against Wildlife Trafficking”, având ca obiective principale luarea de angajamente ferme și clare la nivel european în sensul combaterii fenomenului braconajului și traficului cu specii sălbatice protejate, monitorizarea acțiunilor statelor membre în acest sens și colaborarea mai strânsă, pe plan internațional a UE pentru combaterea acestor fenomene.

Raportat la CITES, conform Regulamentul Consiliului nr. 338/97, fiecare stat membru are o Autoritate de management (care notifică aspectele de punere în aplicare a Regulamentului și la nivelul Secretariatul CITES pe site-ul organizației – www.cites.org), o Autoritate Științifică și organisme de implementare a Regulamentului – Poliția, Ministerul Public, Biroul Național Interpol, autoritățile vamale, serviciile și direcțiile sanitare și sanitar-veterinare.

În practică, la nivelul statelor membre, au fost identificate numeroase probleme în procesul de punere în aplicare a Regulamentul Consiliului nr. 338/97, printre care cele mai des întâlnite sunt – legislația complicată, structurată pe două paliere – la nivel comunitar și la nivel național; reguli stricte în anumite state vs. reguli permisive în alte state; implementarea diferită a legislației comunitare la nivelul statelor membre; reguli diferite la nivelul acestora relativ la regimul sancționator al acestor fenomene (inclusiv la nivelul măsurilor de confiscare specială).

Implementarea Regulamentul Consiliului nr. 338/97 a primit soluții diferite în statele membre. Astfel, în Slovenia aplicarea acestuia este în sarcina unui comitet intersectorial (guvernamental) pentru prevenirea comerțului cu viața sălbatică, în Republica Cehă a Inspectoratului de Mediu la nivel național, în Germania a unui comitet permanent pentru conservarea speciilor și a biodiversității din subordinea „Asociației Federale pentru Conservarea Mediului” (BLANA), iar în Marea Britanie a „National Wildlife Crime Unit – Border Force CITES TEAM”.

COMBATEREA FENOMENULUI „ILLEGAL LOGGING”. Acesta vizează două direcții principale – FLEGT Regulation și EU Timber Regulation (EUTR). FLEGT (Forest Law Enforcement Governance and Trade) este materializarea EU Action Plan din 2003 a Comisiei Europene în domeniul protecției mediului, vizând exclusiv fenomenul defrișărilor și al comerțului ilegal cu lemn la nivelul UE. Din FLEGT s-au dezvoltat două direcții adiacente – pe de o parte, VPAs (Voluntary Partnership Agreement), inclusiv sistemul de licențe pentru comerțul cu cherestea și, pe de altă parte, EUTR 2010 – un set de pârghii legislative pentru controlul comerțului la nivelul UE cu lemn și cherestea.

Baza legală a FLEGT o constituie 2 acte normative comunitare – Regulamentul Consiliului (EC) nr. 2173/2005 și Regulamentul Comisiei (EC) nr. 1024/2008. Acesta este totodată baza legală pentru VPAs – sistem bilateral de înțelegeri ale UE cu state terțe pentru implementarea și dezvoltarea unui sistem de licențe FLEGT pentru comerțul comunitar cu lemn și derivate ale acestuia. Lista acordurilor VPA este cuprinsă într-o anexă a Regulamentului Consiliului, fiind periodic actualizată. Cu titlu de exemplu, până la acest moment UE a încheiat astfel de acorduri cu state exportatoare de masă lemnoasă din vestul și centrul Africii și Asia de sud-est, precum Camerun, Congo, Ghana, Liberia, Republica Centrafricană sau Indonezia, negociind astfel de acorduri cu state precum Gabon, R.D. Congo, Honduras, Laos, Malayesia, Thailanda, Vietnam, Myanmar, Columbia, Ecuador, Peru etc.

Regulile FLEGT sunt guvernate de câteva principii. În primul rând, sistemul de licențe FLEGT trebuie implementat în fiecare stat membru UE, iar o autoritate competentă la nivel național supraveghează punerea în practică a reglementărilor comunitare privind comerțul cu material lemnos. Art. 4 din Regulamentul Consiliului arată că importurile de material lemnos în UE sunt prohibite din statele terțe în lipsa unei licențe FLEGT, iar sancțiunile trebuie implementate în legislația națională a fiecărui stat, trebuind a avea caracter efectiv, proporțional și descurajant. Licențele FLEGT sunt eliberate pe baza unor declarații ale operatorilor economici de autoritatea națională competentă pe timp limitat (art. 5 din Regulamentul Consiliului). Când există dubii raportat la o cerere de eliberare a unei licențe, autoritatea națională competentă solicită relații suplimentare de la autoritatea competentă din statul exportator pe baza acordului VPA. Din martie 2016 licențele FLEGT sunt emise și în format electronic de autoritățile naționale și arhivate tot în format electronic într-o bază de date unică la nivel comunitar, ceea ce poate conduce în viitor la întărirea modalității de aplicare a sistemului de licențe FLEGT de statele membre.

Cadrul legal al EU Timber Regulation (EUTR) este format din – Regulamentul EU nr. 995/2010; Regulamentul de implementare al Comisiei EU nr. 607/2012 privind autoritățile de implementare la nivelul statelor membre; Regulamentul de delegare al Comisiei Europene nr. 363/2012 privind regulile procedurale relativ la autoritățile de reglementare.

Principiile fundamentale ale EUTR sunt: lemnul sau cheresteaua cu licență CITES sau certificat FLEGT sunt singurele recunoscute ca fiind conforme cu legislația europeană în domeniu și, totodată, reglementările EUTR trebuie implementate și aplicate la nivelul fiecărui stat membru. Scopul principal al EUTR îl reprezintă prevenirea recoltării ilegale a lemnului și derivatelor sale și blocarea accesului acestuia pe piața comunitară.

Fiecare stat membru UE are obligația de a aplica EUTR la nivel național, având totodată una sau mai multe autorități naționale responsabile cu aplicarea și implementarea EUTR. Art. 19 din Regulament arată că sancțiunile la nivel național trebuie să file efective, proporționale și descurajante („effective, proportionate and dissuasive”). Raportat la comerțul cu lemn recoltat ilegal, în Franța sancțiunea administrativă este amenda de la 15.000 euro, iar sancțiunile penale sunt amenda de la 100.000 euro și închisoare până la 2 ani, inclusiv confiscarea materialului lemnos. În Olanda, dacă raportat la această activitate nu este reținută intenția, este sancționată administrativ cu amendă de la 20.000 euro, iar dacă este reținută intenția, este sancționată penal cu detenție de până la 2 ani, confiscarea lemnului și suspendarea licenței.

Între sistemele FLEGT și EUTR există o oarecare conexiune. Astfel, sistemul FLEGT este format din angajamentele bilaterale între UE și state exportatoare de lemn și derivate (VPAs), având ca scop principal întărirea mecanismelor de exploatare legală a lemnului în statele exportatoare. În același timp, sistemul EUTR este un set de reguli comunitare care urmărește ca lemnul și derivatele sale să fie legal exploatate pentru a avea acces pe piața comunitară. În acest sens, doar masa lemnoasă cu licență FLEGT este recunoscută ca fiind legal exploatată și eligibilă a fi comercializată pe piața comunitară.

CONCLUZII. Infracțiunile împotriva mediului înconjurător reprezintă un fenomen căruia trebuie să i se acorde toată atenția de către autoritățile statale și supra-statale în sensul limitării amplorii și efectelor sale. Pe lângă adevărul general valabil în sensul că trebuie depuse toate eforturile pentru a limita și sancționa un comportament care încalcă legea (mai ales cea penală), acest tip de comportament infracțional mai are o particularitate – este un atentat direct și ireversibil la bogăția faunistică și floricolă a lumii, la ecosistemele din diferite zone ale lumii, cu efecte directe și de durată asupra întregii planete. Ca exemplu, defrișarea sălbatică a pădurilor tropicale pentru comercializarea de lemn și derivate, braconajul pe scară largă al animalelor carnivore și ierbivore mari din savana africană au efecte asupra echilibrului ecologic global, cu consecința unor schimbări climatice dramatice.

Date fiind acestea, la nivelul Uniunii Europene se conștientizează tot mai mult necesitatea de a lupta contra acestor fenomene infracționale, dar și imperativul de a coopera în această luptă, atât în interiorul spațiului comunitar, cât și cu state terțe. Instrumente legislative, atât la nivel comunitar, cât și la nivel internațional, există, așa cum am arătat în acest articol. Totodată, autoritățile publice naționale cu atribuții în combaterea acestor fenomene infracționale (instanțe de judecată, Parchete, Poliție), ori organizații internaționale și regionale precum INTERPOL sau EUROPOL, obțin an de an succese semnificative în lupta cu acest tip de criminalitate, de cele mai multe ori transnațională.

Însă, pentru limitarea semnificativă a acestui fenomen infracțional, este necesar a se acționa în două direcții – pe de o parte, o întărire a cooperării la nivel comunitar între autoritățile naționale cu atribuții în combaterea acestor fenomene (de la schimburi de informații până la acțiuni comune), inclusiv pe linia armonizării legislației naționale cu cea comunitară și a aplicării sale la nivelul fiecărui stat național, iar pe de altă parte întărirea autorității statele în statele exportatoare de astfel de produse ale vieții sălbatice (mai ales din Africa și Asia), de cooperarea efectivă cu aceste autorități depinzând în proporție semnificativă succesul în combaterea acestor fenomene, dat fiind că obiectul acestor activități infracționale se află mai ales în aceste state sărace, slabe și măcinate de fenomene precum corupția sau terorismul.

* e-mail: george_pop_ion@yahoo.com