Dr. Dan Cristian Tătar

Prim procuror

Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj

The author of this material presents important aspects of the crime of simple smuggling (assimilated variant) required by art. 270 of the. 3 of Law no. 86/2006.

During article refers to inconsistent judicial practice of prosecution in such situations and are used by final decisions of the Court of Appeal Timisoara.

It makes speech about Decision No. 17/2013 of the High Court of Cassation and Justice and the view of the author on the special quality of the active subject of the crime under debate, namely the authorized contractor to hold a tax warehouse are described in concise definitions of law in this context.

Also, the material is presented views expressed by the Criminal justice service of the Prosecutor’s Office attached to High Court of Cassation and Justice by note no. 6444/1720/III-13/2014 dated 05.19.2014 and concluded in accordance with the aforementioned note.

Finally bringing into question the fact that Romania’s general prosecutor has notified the Supreme Court to unravel the question of law on the notion of contraband.

Având în vedere amploarea cu care s-a dezvoltat fenomenul infracțional privind infracțiunea de contrabandă îndeosebi cu țigări nemarcate, marcate necorespunzător ori cu marcaje false ne-am propus în materialul de față să abordăm această problemă din perspectiva interpretării textului de lege din aliniatul (3) al art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Textul de lege supus discuției este următorul :

(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României prevede următoarele dispoziții :

(1) Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Constituie, de asemenea, infracțiunea de contrabandă și se pedepsește potrivit alin. (1):

a) introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri.

b) introducerea în sau scoaterea din țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.

În cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj procurorii au două viziuni distincte cu privire la interpretarea articolului menționat mai sus.

Astfel, potrivit unor procurori din cadrul unității noastre infracțiunea întrunește elementele constitutive doar în condițiile în care cantitatea de țigări identificată în vreuna din modalitățile prevăzute de textul incriminator, este peste limitele prevăzute de lege.

Această opinie se argumentează pe dispozițiile Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție[1] care prevăd:

„ fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării sau fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă constituie infracțiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.”

Dispozițiile privind limitele prevăzute de lege în situația descrisă mai sus sunt descrise la art. 296¹ lit. “l”din Legea nr. 571/2003 astfel:

„deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate,altele decât bere și vinuri,peste 300 litri”.

Dimpotrivă, într-o altă opinie (care o consider a fi corectă) și care este agreată și de alte unități de parchet de pe raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – spre exemplu Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deta, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș – se apreciază că atâta timp cât făptuitorului i se poate face dovada că țigările netimbrate (timbrate necorespunzător ori cu marcaje false) provin din contrabandă, indiferent de cantitatea de țigări găsită asupra acestuia, în una din modalitățile expuse prin textul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă simplă.

De altfel, chiar într-un punct de vedere[2] exprimat de Serviciul judiciar penal din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și transmis unităților de parchet din teritoriu s-a concluzionat că „fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal fie și un singur pachet de țigări nemarcat sau marcat necorespunzător cunoscând că acesta provine din contrabandă, constituie infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006”.

În același punct de vedere s-a concluzionat că doar în condițiile în care nu a fost cunoscută proveniența din contrabandă a pachetului de țigări nemarcat, fapta reprezintă o contravenție și anume cea prevăzută de art. 221³ alin. (2) din Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal.

Prin urmare, pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii este necesar a se face dovada că pachetul sau pachetele de țigări identificate la făptuitor în vreuna din modalitățile prevăzute de lege provin din contrabandă.

Ori, acest lucru este, din punctul meu de vedere, simplu de realizat în condițiile în care făptuitorul depistat nu poate face dovada existenței bonului fiscal de cumpărare și nici a achiziției propriu zise a produsului atâta timp cât este de notorietate că în România pachetele de țigări destinate comercializării sunt marcate cu timbru și se vând doar în unități autorizate și nu în mod ambulant la  târguri, piețe ori chiar pe străzi.

Pe de altă parte, dar în același context, apreciez că Decizia nr. 17/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la o calitate specială a subiectului activ respectiv cea de antreprenor autorizat a deține un antrepozit fiscal.

Cele de mai sus rezultă din sintagma „deținerea în afara antrepozitului fiscal” evident de către persoana cu calitate specială respectiv cea de antreprenor fiscal.

Potrivit art. 206³ din Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal antrepozitul fiscal este locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activității sale, în condițiile prevăzute de prezentul capitol și de normele metodologice, iar antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activității sale, să producă, să transforme, să dețină, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal.

Textul de lege al art. 206⁶¹ din Legea nr. 571/2003 arată :

(1) Prevederile prezentei secțiuni se aplică următoarelor produse accizabile:

a) băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, produse intermediare și alcool etilic, cu excepțiile prevăzute prin normele metodologice;

b) tutun prelucrat.

(2) Nu este supus obligației de marcare orice produs accizabil scutit de la plata accizelor.

(3) Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secțiuni.

În art. 206⁶³ din Legea nr. 571/2003 se descriu proceduri de marcare:

(1) Marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole.

(2) Dimensiunea și elementele ce vor fi inscripționate pe marcaje vor fi stabilite prin normele metodologice.

(3) Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat are obligația să asigure ca marcajele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie ori sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.

(4) Produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole deteriorate ori altfel decât s-a prevăzut la alin. (2) și (3) vor fi considerate ca nemarcate.

Tutun prelucrat,conform art. 206¹⁵ din Legea nr. 571/2003 reprezintă:

a) țigarete;

b) țigări și țigări de foi;

c) tutun de fumat:

1. tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în țigarete;

2. alte tutunuri de fumat.

(2) Se consideră țigarete:

a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare și care nu sunt țigări sau țigări de foi, în sensul alin. (3);

b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de țigarete, prin simpla mânuire neindustrială;

c) rulourile de tutun care se pot înfășura în hârtie de țigarete, prin simpla mânuire neindustrială;

d) orice produs care conține total sau parțial alte substanțe decât tutunul, dar care respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).

(3) Se consideră țigări sau țigări de foi, dacă, având în vedere proprietățile acestora și așteptările obișnuite ale clienților, pot și au rolul exclusiv de a fi fumate ca atare, după cum urmează:

a) rulourile de tutun cu un înveliș exterior din tutun natural;

b) rulourile de tutun cu umplutură mixtă mărunțită și cu înveliș exterior de culoarea obișnuită a unei țigări de foi, din tutun reconstituit, care acoperă în întregime produsul, inclusiv, după caz, filtrul, cu excepția vârfului în cazul țigărilor de foi cu vârf, dacă masa unitară, fără a include filtrul sau muștiucul, nu este mai mică de 2,3 g și nici mai mare de 10 g, și circumferința a cel puțin o treime din lungime nu este mai mică de 34 mm;

c) produsele alcătuite parțial din substanțe altele decât tutun și care îndeplinesc criteriile prevăzute la lit. a) și b);

(4) Se consideră tutun de fumat:

a) tutunul tăiat sau fărâmițat într-un alt mod, răsucit ori presat în bucăți și care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară;

b) deșeuri de tutun puse în vânzare cu amănuntul care nu intră sub incidența alin. (2) și (3) și care pot fi fumate. În sensul prezentului articol, deșeurile de tutun sunt considerate ca fiind resturi de foi de tutun și produse secundare obținute la prelucrarea tutunului sau fabricarea produselor din tutun.

c) orice produs care constă total sau parțial din alte substanțe decât tutunul, dar care îndeplinește, pe de altă parte, criteriile prevăzute la lit. a) sau b).

(5) Se consideră tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în țigarete:

a) tutunul de fumat așa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lățime de tăiere sub 1,5 mm;

b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun care au o lățime de tăiere mai mare de 1,5 mm sau mai mult, dacă tutunul de fumat este vândut ori destinat vânzării pentru rularea în țigarete.

(5¹) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) lit. d) și alin. (4) lit. c), produsele care nu conțin tutun și care sunt utilizate exclusiv în scopuri medicale nu sunt tratate ca tutun prelucrat, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(6) Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca două țigarete, atunci când are o lungime, excluzând filtrul sau muștiucul, mai mare de 8 cm, fără să depășească 11 cm, ca 3 țigarete, excluzând filtrul sau muștiucul, când are o lungime mai mare de 11 cm, fără să depășească 14 cm, și așa mai departe.

(7) Toți operatorii economici plătitori de accize pentru tutunul prelucrat, potrivit prezentului capitol, au obligația de a prezenta autorității competente liste cuprinzând date cu privire la produsele accizabile eliberate pentru consum în conformitate cu prevederile din normele metodologice.

În legătură cu tema supusă prezentei dezbateri, am constatat faptul că pe raza de competență a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu a inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă simplă varianta asimilată prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, chiar în condițiile în care numărul de țigarete de contrabandă era sub cantitatea de 10.000 de bucăți.

Pe de altă parte, așa cum am menționat, procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, interpretând infracțiunea prin prisma deciziei instanței supreme (Decizia nr. 17/2013) au dispus, în astfel de situații, clasarea cauzei, în temeiul art. 16 lit. „b” C.p.p..

Având în vedere cele enunțate cu privire la sintagma “peste limitele prevăzute de lege” și din verificările efectuate la nivel de comunitate în mun. Lugoj și localitățile aflate în raza de competență am constatat faptul că, printr-o astfel de practică a soluțiilor, s-a creat un grav precedent în rândurile contrabandiștilor, care au devenit vigilenți, în sensul de a nu avea asupra acestora (în momentul identificării în vreuna din modalitățile cerute de lege,) produse nemarcate sau marcate necorespunzător decât sub limitele prevăzute de lege, tocmai spre a fi invocate ulterior dispozițiile contravenționale în materie.

Chiar dacă în extremis am admite o practică a soluțiilor bazate pe Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 17/2013 și nu s-ar lua în considerare argumentele privind subiectul calificat,trebuie să remarcăm faptul că în cuprinsul acestei hotărâri este prevăzută doar o singură modalitate prevăzută de lege și anume doar deținerea (… „fapta de a deține…”) pe când contrabanda simplă varianta asimilată are o multitudine de modalități pe lângă cea menționată și anume „de a colecta, produce, transporta, prelua, depozita, preda, desface și vinde bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal”.

În cele ce urmează vom prezenta unele aspecte identificate din practica judiciară a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și instanțele teritoriale competente.

Menționăm faptul că toate cauzele pe care le vom prezenta mai jos sunt soluționate prin hotărâri judecătorești definitive.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 13887/P/2013, înregistrat la data de 06.02.2014 pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 3841/325/2014, a fost trimis în judecată inculpatul R.V., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă simplă (varianta asimilată) în modalitatea normativă privitoare la colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă, faptă prevăzută în art. 270 alin. (3) teza a I-a din Codul Vamal al României (Legea nr. 86/2006).

În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 07.11.2013, în jurul orelor 08¹⁵, a fost depistat în flagrant, de către organele de cercetare penală ale politiei judiciare din cadrul I.P.J. Timiș – Serviciul de Investigare a Fraudelor, în timp ce deținea și transporta în zona Pieței Agroalimentare ,,700” din Timișoara, cu autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare TM …… (n.n. omis de autor), cantitatea de 30 pachete țigarete marca Winston și 40 de pachete marca Viceroy producție externă, țigarete de contrabandă, care erau timbrate cu banderole de marcaj de proveniență Republica Moldova.

Prin sentința penală nr. 2562 din data de 19.06.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 3841/325/2014 s-a dispus, în baza art. 270 alin. (3) teza a I-a din Codul Vamal al României (Legea nr. 86/2006), cu aplicarea art. 375 C.p.p. raportat la art. 396 alin. (10) C.p.p., condamnarea inculpatului R.V, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă simplă (varianta asimilată) în modalitatea normativă privitoare la colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă.

În baza art. 71 alin. (2) Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.”a” teza a II-a și lit.”b”, Cod penal din 1969.

În baza art. 81 Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.p., s-a dispus  suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

În baza art. 82 Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.p., s-a stabilit  în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 3 ani și 4 luni, calculat de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 2562/19.06.2014.

În temeiul art. 404 C.p.p. a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen din 1969, în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.

În baza art. 71 alin. (5) Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.p., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) C.p. au fost confiscate de la inculpat 30 pachete țigarete marca Winston și 40 de pachete marca Viceroy producție externă, netimbrate cu banderole de marcaj fiscale emise de autoritățile române.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C.p. a fost confiscat de la inculpat autoturismul Renault Megane, modificat de inculpat în scopul săvârșirii infracțiunii.

În baza art. 72 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din data de 07.11.2013.

În baza art. 397 alin. (1) C.p.p. raportat la art. 19 C.p.p., art. 25 C.p.p. și cu aplicarea art. 1357 C.civ., art. 1382 C.civ. a fost respinsă acțiunea civilă, formulată de partea civilă și s-a constatat că prejudiciul a fost achitat integral.

În temeiul art. 275 alin. (2) C.p.p., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței penale menționate mai sus, însă la data de 27.10.2014, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C.p.p. Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 2562 din 04.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 3841/325/2014.

Decizia este definitivă.

Într-un alt caz similar, prin Decizia penală nr. 468/a din data de 29.04.2015 Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 421 pct. 1, lit. b) C.p.p., a respins apelul declarat de inculpatul I.R.L, împotriva sentinței penale nr. 201/03.02.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 21621/325/2014.

Referitor la cele menționate mai sus, instanța de control judiciar a constatat că prin sentința penală expusă anterior, Judecătoria Timișoara, în temeiul art. 270 alin. (3) teza I din Legea nr. 86/2006 (Codul Vamal), cu aplic. art. 5 C.p. și a art. 396 alin. (10) C.p.p., a condamnat inculpatul I.R.L, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă simplă (varianta asimilată) în modalitatea normativă privitoare la colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă.

În esență, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara instanța de judecată a fost sesizată cu privire la fapta inculpatului I.R.L. care, la data de 16.07.2013, a deținut și comercializat 77 pachete țigarete marca MARBLE fără timbru; 59 pachete țigarete marca FAST cu timbru de Serbia; 44 pachete țigarete marca VICEROY cu timbru de Serbia, 22 pachete țigarete marca 7 PECT cu timbru Republica Belarus; 137 pachete țigarete marca Jing Ling, mărfuri netimbrate cu banderole de marcaj fiscale emise de autoritățile  române, țigarete de contrabandă, care nu au putut fi justificate prin acte de proveniență legale, țigaretele fiind mărfuri accizabile supuse unui regim vamal și despre care inculpatul cunoștea că provin din contrabandă.

Decizia Curții de Apel menționată mai sus este definitivă.

Tot printr-un act de sesizare emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 14.07.2014 sub nr. 21811/325/2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului N.A., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă simplă (varianta asimilată) în modalitatea normativă privitoare la colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă, faptă prevăzută în art. 270 alin. (3) teza a I-a din Codul Vamal al României (Legea nr. 86/2006).

În fapt, prin actul de inculpare, s-a reținut că, în data de 05.06.2014, în jurul orelor 06⁴⁰, inculpatul N.A. a fost depistat în flagrant, în timp ce deținea și transporta cu autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare … (n.n. omis de autor) cantitatea de 32 pachete de țigări marca Marble și respectiv 35 pachete de țigări marca Jing Ling, care erau netimbrate cu banderole de marcaj fiscale emise de autoritățile române (respectiv Compania Națională Imprimeria Română, instituție aflată sub autoritatea Ministerului Finanțelor Publice), de către organele de cercetare penală ale politiei judiciare din cadrul I.P.J. Timiș – Serviciul de Investigare a Fraudelor, țigarete de contrabandă, care nu au putut fi justificate prin acte de proveniență legale, țigaretele fiind mărfuri accizabile supuse unui regim vamal și despre care inculpatul cunoștea că provin din contrabandă.

Prin sentința penală nr. 166 din 29.01.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în temeiul art. 396 alin. (1), alin. (2), cu aplic. art. 396 alin. (10) C.p.p. a fost condamnat inculpatul N.A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de contrabandă simplă (varianta asimilată) în modalitatea normativă privitoare la colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă, faptă prevăzută în art. 270 alin. (3) teza I din Codul Vamal al României (Legea nr. 86/2006).

În temeiul art. 91 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate în cauză, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, calculat conform art. 92 C.p., ce începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) C.p. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) C.p., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul SC Piețe SA Timișoara sau SC Horticultura SA Timișoara, instituție ce urmează a fi desemnată de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C.p.p. rap. la art. 91 alin. (4) C.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.p., respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C.p.p., rap. la art. 72 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din data de 05.06.2014, ora 11:00 până în data de 06.06.2014, ora 11:00.

În temeiul art. 67 alin. (2), art. 66 alin. (1), art. 68 alin. (1) lit. b) C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b) C.p., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioada de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 65 alin. (1) C.p. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b) C.p., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) C.p..

În temeiul art. 397 alin. (1), art. 25 C.p.p. s-a luat act că persoana vătămată ANAF – prin reprezentant Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timiș, Direcția Regională Vamală Timișoara nu s-a constituit parte civilă în cauză, ca urmare a recuperării prejudiciului.

În temeiul art. 112 alin. (1), lit. a) C.p. s-a dispus confiscarea, în folosul statului a cantității de 32 pachete de țigări marca Marble și 35 pachete de țigări marca Jing Ling, aflată în posesia DGFP Timiș – SSCV – BSCVF Timișoara în baza adeverinței de reținere a bunurilor nr. 188A seria M nr. 0223500 din data de 05.06.2014.

În temeiul art. 404 alin. (4), lit. c) rap. la art. 249 și urm. C.p.p. s-a menținut măsura asigurătorie luată în vederea confiscării, în cursul urmăririi penale prin ordonanța nr. 4034/P/2014 din data de 06.06.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara cu privire la cantitatea de 32 pachete de țigări marca Marble și 35 pachete de țigări marca Jing Ling.

În temeiul art. 404 alin. (4), lit. c) rap. la art. 249 și urm. C.p.p. s-a ridicat sechestrul asigurător aplicat în vederea confiscării speciale asupra autoturismului marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare … (n.n. omis de autor), prin ordonanța nr. 4034/P/2014 din data de 06.06.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și în temeiul art. 397 alin. (3) rap. la art. 255 C.p.p. s-a dispus restituirea către inculpatul N.A a autoturismului sus-arătat.

În temeiul art. 274 alin. (1) C.p.p. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 272 alin. (1) C.p.p. s-a dispus plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondurile MJLC către Baroul Timiș.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia penală nr. 372/31 martie 2015 în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 166 din 29.01.2015 a Judecătoriei Timișoara, a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând în baza art. 93 alin. (2) lit. b) C.p. impune inculpatului N.A. obligația de a frecventa, pe durata termenului de supraveghere, un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

A menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C.p.p. a dispus cu privire la cheltuielile judiciare cu apelul procurorului, în sensul că acestea rămân în sarcina statului.

Hotărârea este definitivă.

În concluzie apreciez că „fapta persoanei fizice (juridice) ce nu are calitatea de antreprenor autorizat a unui antrepozit fiscal de a colecta, deține, produce, transporta, prelua, depozita, preda, desface și vinde produse accizabile supuse marcării sau fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sau de bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, indiferent de cantitatea identificată, constituie infracțiunea prev. în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Desigur, în completarea acestui material ar fi fost relevantă și decizia instanței supreme cu privire la solicitarea emiterii unei decizii conforme cu concluziile[3] formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 2265/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală având ca obiect rezolvarea de principiu a următoarelor chestiuni de drept:

1. Dacă noțiunea de „contrabandă” folosită de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă” se referă la infracțiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1), (2) din Legea nr.86/2006 sau la noțiunea de contrabandă în sens larg ?

2. În cazul în care se stabilește că textul prevăzut de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 se referă la infracțiunea de contrabandă, care din cele două modalități urmează a fi avute în vedere: aceea prevăzută de art. 270 alin. (1) sau aceea prevăzută de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006?

Este de precizat faptul că și în materialul prezentat de Procurorul General s-a concluzionat că noțiunea de contrabandă utilizată de art. 270 alin. (3) din Codul vamal se referă la fapta/faptele prevăzute de art. 270 alin. (1) și (2) din același cod, mai puțin pragurile valorice prevăzute în alin. (2) al art. 270.

Concretizând, cu privire la  noțiunea de „contrabandă”, se arată în studiul Procurorului General „în raport cu sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă (…)”, înseamnă că bunurile/mărfurile care trebuie să fie plasate sub un regim vamal (singurele care fac obiectul infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal) să fi fost introduse în țară, prin orice mijloace, prin alte locuri decât cele stabilite de controlul vamal ori să fi fost introduse în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora, respectiv să fi fost înstrăinate sub orice formă atunci când se aflau în tranzit vamal”.

Până la elaborarea acestui material instanța supremă nu s-a pronunțat.

[1] Decizia nr. 17/2013

[2] Nota nr. 6444/1720/III-13/2014 din data de 19.05.2014

[3] http://old.mpublic.ro/concluzii_hp/2015/c24.pdf    Cabinet Procuror General, Lucrarea nr. 1555/C/1452/III-5/2015