ABSTRACT

The Preliminary Chamber Judge of the Oradea Court of Appeal found that the debate on the request of the Prosecutor’s Office attached to the High Court of Cassation and Justice – The Directorate for the Investigation of Organized Crime and Terrorism for confiscation of certain assets took place in front of the Preliminary Chamber Judge of the Satu Mare Tribunal on 25 May 2015 in a Chamber of Deputies sitting, without quoting persons whose legitimate rights and interests may be affected.

Or, having regard to the Decision of the Constitutional Court of Romania no. 166/2015, the procedure provided for in art. 549¹ of the new Code of Criminal Procedure (of confiscation in case of dismissal) has become, from 21 April 2015, a contradictory procedure in a public session with the citation of persons whose legitimate rights and interests may be affected, as well as the participation mandatory of the prosecutor.

Under such circumstances, the settlement of the case (in a sitting room of a council and without quoting persons whose legitimate rights and interests may be affected) raises the incidence of both the absolute nullity provided by art. 281 par. (1) (c) from the new Code of Criminal Procedure (for lack of publicity of the court session) and of the relative nullity provided in art. 282 same code (against the failure to summon persons whose rights and legitimate interests may be affected).

Even if the provisions of art. 425¹ par. (7) (2) (b) from the new Code of Criminal Procedure, only the incidence of the unlawful citing in front of the court of first instance is mentioned as a reason for referring back to the court of law, the hypothesis regarding the violation of the principle of publicity of the court hearing [which gives rise to absolute nullity, the procedural injury being presumed absolutely (iure et de iuris)] is likely to lead to remanding the case for retrial (against the provisions of art. 280 of the same Code on the effects of nullity).

Therefore, the case was ordered to be remanded to the Court of Satu Mare for retrial.

However, in relation to art. 549¹ par. (5) (b) / art. 549¹ par. (7) (b) from the new Code of Criminal Procedure, the decision could / can only be re-judging the case by the preliminary judge of the Oradea Court of Appeal. The provisions of art. 425¹ of the same code were not / are incidents since they were / are applicable unless otherwise provided by the law; or, art. 549¹ par. (5) (b) / art. 549¹ par. (7) (b) of the aforementioned code ruled otherwise.

Keywords: preliminary chamber, appeal, Decision of the Constitutional Court of Romania no. 166/2015, the confiscation procedure in case of dismissal, the retrial of the case.

I. Prezentare speță. Prin Încheierea nr. 30/JCP/2015, pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare în dosarul nr. 942/83/2015, în baza art. 549¹ alin. (3) lit. b)[1] raportat la art. 315 alin. (2) lit. c) din noul Cod procedură penală (în continuare C.pr.pen.), a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, dispunându-se, în consecință, în temeiul art. 107, art. 108 lit. e) și art. 112 alin. (1) lit. f) din noul Cod penal (în continuare C.pen.), confiscarea specială a următoarelor bunuri: 15.000 de pachete de țigări marca A., 56.340 de pachete de țigări marca R., 1.500 de pachete de țigări marca D., 700 de pachete de țigări marca M., 60.000 de pachete de țigări marca E., 47.330 de pachete de țigări marca C. (25.000 de pachete C.R. și 22.330 de pachete C.B.), 24.090 de pachete de țigări marca F., 1.500 de pachete de țigări marca J.L., 500 de pachete de țigări marca L., 19.924 de pachete de țigări marca P. și 27.500 de pachete de țigări marca G., toate având aplicate timbru ucrainean, precum și a autovehiculelor: „M.207 D” cu nr. de înmatriculare (…) (aparținând lui F.I.); „C.J.” (neînmatriculat în România); „N.T.” (aparținând lui B.P.); „O.F.” (radiat din G., neînmatriculat în România) plus o semiremorcă confecționată artizanal „M.B.S.” (aparținând lui C.M.S.); ,,M.V.” (radiat din G., neînmatriculat în România).

În motivarea încheierii sus-menționate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare a constatat că: este competent să soluționeze propunerea de confiscare specială; Ordonanța de clasare, emisă în dosarul nr. 56/D/P/2008, la data de 21 ianuarie 2015, de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, nu a fost atacată de către suspecți în termenul prevăzut de lege; (raportat la starea de fapt reținută în ordonanță) se impune confiscarea specială a bunurilor descrise în aceasta, constând în țigări având aplicat timbru ucrainean, lucruri care conform art. 112 alin. (1) lit. f) C.pen. constituie bunuri a căror deținere este interzisă de legea penală; autovehiculele sus-menționate sunt bunuri care au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor de contrabandă.

Împotriva Încheierii nr. 30/JCP/2015 a Tribunalului Satu Mare a formulat contestație petentul C.M.S., solicitând repunerea în termenul de exercitare a căii de atac, întrucât a aflat despre măsura dispusă la data de 1 iulie 2015, când a fost contactat de către organele de poliție în vederea punerii în executare a măsurii confiscării speciale. Deopotrivă, contestatorul a arătat că nu a fost citat în fața judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare și nici nu i s-a comunicat ordonanța de clasare. De asemenea, a precizat că nu este proprietarul bunului cu privire la care s-a dispus confiscarea.

Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea a relevat următoarele:

Dezbaterea solicitării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism de confiscare a unor bunuri a avut loc în fața judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare, la data de 25 mai 2015, în ședință de cameră de consiliu, fără citarea persoanelor ale căror drepturi și interese legitime pot fi afectate.

Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 166/2015[2], a fost admisă excepția de neconstituționalitate, constatându-se că: dispozițiile art. 549¹ alin. (2) C.pr.pen.[3] sunt neconstituționale; soluția legislativă cuprinsă în art. 549¹ alin. (3) din același cod, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță „în camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin. (2)”, este neconstituțională; soluția legislativă cuprinsă în art. 549¹ alin. (5) din codul sus-menționat, în conformitate cu care instanța ierarhic superioară ori completul competent se pronunță „fără participarea procurorului și a persoanelor prevăzute la alin. (2)”, este neconstituțională.

Prin urmare, față de considerentele deciziei instanței constituționale, procedura prevăzută în art. 549¹ C.pr.pen. a devenit, începând cu data de 21 aprilie 2015, o procedură contradictorie, în ședință publică, cu citarea persoanelor ale căror drepturi și interese legitime pot fi afectate, precum și cu participarea obligatorie a procurorului.

Necitarea contestatorului C.M.S. în fața judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare, precum și necomunicarea copiei minutei Încheierii nr. 30/JCP/2015, pronunțate de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare în dosarul nr. 942/83/2015, conduce la concluzia exercitării în termen a căii de atac a contestației (mai exact, la data de 3 iulie 2015), după ce contestatorul aflase cu două zile în urmă despre soluția dispusă în cauză.

Soluționarea propunerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism de confiscare a unor bunuri, la data de 25 mai 2015, în ședință de cameră de consiliu și fără citarea persoanelor ale căror drepturi și interese legitime pot fi afectate, atrage incidența atât a cazului de nulitate absolută prevăzut în art. 281 alin. (1) lit. c) C.pr.pen. (pentru lipsa de publicitate a ședinței de judecată), cât și a celui de nulitate relativă prevăzut în art. 282 din același cod (față de necitarea persoanelor ale căror drepturi și interese legitime pot fi afectate). În această ultimă privință, drepturile persoanelor (ale căror drepturi și interese legitime pot fi afectate) au fost vătămate prin necitare, iar această vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea încheierii pronunțate în procedura necontradictorie.

Nulitatea are ca efect desființarea actului efectuat cu încălcarea dispozițiilor procedurale (actul nelegal este lipsit de efecte juridice).

Actul este nul din momentul întocmirii lui în mod nelegal (efectul retroactiv al nulității).

Așadar, Încheierea nr. 30/JCP/2015, pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare în dosarul nr. 942/83/2015, este nulă.

Chiar dacă dispozițiile art. 425¹ alin. (7) pct. 2 lit. b) C.pr.pen. prevăd ca motiv de trimitere spre rejudecare numai incidența nelegalei citări în fața primei instanțe, se observă că și ipoteza referitoare la încălcarea principiului publicității ședinței de judecată [care atrage nulitatea absolută, vătămarea procesuală fiind prezumată absolut (iure et de iuris)] este aptă să conducă la trimiterea cauzei spre rejudecare (față de dispozițiile art. 280 din același cod referitoare la efectele nulității).

În condițiile constatării nulității încheierii primei instanțe, instanța de control judiciar se află în imposibilitate să analizeze legalitatea și temeinicia soluției pronunțate cu privire la dispunerea măsurii confiscării speciale, singurul remediu procesual apt să garanteze și dublul grad de jurisdicție fiind cel al trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea dezbaterii, cu respectarea dispozițiilor procedurale, a propunerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism de confiscare a unor bunuri.

Pentru aceste motive, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea:

A. A admis contestația formulată de către C.M.S. împotriva Încheierii nr. 30/JCP/2015, pronunțate de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare în dosarul nr. 942/83/2015.

B. În aplicarea Deciziei Curții Constituționale a României nr. 166/2015, a desființat încheierea atacată ca urmare a constatării nulității acesteia prin soluționarea cauzei în camera de consiliu și fără citarea contestatorului C.M.S. [art. 281 alin. (1) lit. c) și art. 282 C.pr.pen.], dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare.

C. A statuat ca cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației să rămână în sarcina statului.

(C. Ap. Oradea, S. pen., Înch. pen. nr. 199/CCP/2015)

II. Notă parțial aprobativă. 1. Într-adevăr, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare a soluționat cauza cu nerespectarea Deciziei Curții Constituționale a României nr. 166/2015[4].

2. Ulterior apariției deciziei sus-menționate, a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 prin care art. 549¹ C.pr.pen. a fost modificat[5]. Deci, în raport cu lit. b) a alin. (7) al articolului menționat anterior, soluția nu poate fi decât rejudecarea cauzei de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, de către completul competent potrivit legii. Dispozițiile art. 425¹ din același cod[6] nu sunt incidente, întrucât acestea sunt aplicabile atunci când legea nu prevede altfel; or, art. 549¹ alin. (7) lit. b) C.pr.pen. statuează altfel[7].

[1] În forma anterioară adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016).

[2] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015.

[3] Articolul sus-menționat avea următorul conținut:

,,Art. 549¹. Procedura de confiscare sau desființare a unui înscris în cazul clasării

(1) În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea fost respinsă.

(2) Judecătorul de cameră preliminară comunică persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate o copie a ordonanței, punându-le în vedere că în termen de 10 zile de la primirea comunicării pot depune note scrise.

(3) După expirarea termenului prevăzut de alin. (2), judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra cererii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin. (2), putând dispune una dintre următoarele soluții:

a) respinge propunerea și dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;

b) admite propunerea și dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desființarea înscrisului.

(4) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul și persoanele prevăzute la alin. (2) pot face, motivat, contestație. Contestația nemotivată este inadmisibilă.

(5) Contestația se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, de către completul competent potrivit legii, care se pronunță prin încheiere motivată, fără participarea procurorului și a persoanelor prevăzute la alin. (2), putând dispune una dintre următoarele soluții:

a) respinge contestația ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;

b) admite contestația, desființează încheierea și rejudecă propunerea potrivit alin. (3).”

[4] Articolul 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare) prevede:

,,Constituie abateri disciplinare:

[…]

ș) nerespectarea deciziilor Curții Constituționale (…)

[…]”

[5] În prezent, articolul sus-menționat are următoarea formă:

,,Art. 549¹. Procedura de confiscare sau de desființare a unui înscris în cazul clasării

(1) În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală.

(2) Judecătorul de cameră preliminară stabilește termenul de soluționare, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, care nu poate fi mai scurt de 30 de zile.

(3) Pentru termenul fixat se dispune încunoștințarea procurorului și se citează persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, cărora li se comunică o copie a ordonanței, punându-le în vedere că în termen de 20 de zile de la primirea comunicării pot depune note scrise (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

(4) Judecătorul de cameră preliminară se pronunță prin încheiere, în ședință publică, după ascultarea procurorului și a persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, dacă sunt prezente. Dispozițiile cuprinse în titlul III al părții speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului articol se aplică în mod corespunzător (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

(5) Judecătorul de cameră preliminară, soluționând cererea, poate dispune una dintre următoarele soluții:

a) respinge propunerea și dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;

b) admite propunerea și dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desființarea înscrisului.

(6) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul și persoanele prevăzute la alin. (3) pot face, motivat, contestație. Contestația nemotivată este inadmisibilă.

(7) Contestația se soluționează potrivit procedurii prevăzute la alin. (4) de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, de către completul competent potrivit legii, care poate dispune una dintre următoarele soluții:

a) respinge contestația ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;

b) admite contestația, desființează încheierea și rejudecă propunerea potrivit alin. (5) (sublinierea noastră – Ivan).”

[6] ,,Art. 425¹. Declararea și soluționarea contestației

(1) Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

(2) Pot face contestație procurorul și subiecții procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum și persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin aceasta, în termen de 3 zile, care curge de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru celelalte persoane, dispozițiile art. 411 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

(3) Contestația se depune la judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanța care a pronunțat hotărârea care se atacă și se motivează până la termenul stabilit pentru soluționare, dispozițiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzător.

(4) La soluționarea contestației, dispozițiile art. 416 și art. 418 se aplică în mod corespunzător; în cadrul acestor limite, la soluționarea contestației împotriva încheierii privind o măsură preventivă se poate dispune o măsură mai puțin gravă decât cea solicitată sau decât cea dispusă prin încheierea contestată ori se pot modifica obligațiile din conținutul măsurii contestate.

(5) Contestația se soluționează de către judecătorul de drepturi și libertăți, respectiv de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară celei sesizate sau, după caz, de către instanța superioară celei sesizate, respectiv de completul competent al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședință publică, cu participarea procurorului.

(6) La soluționarea contestației se citează persoana care a făcut contestația, precum și subiecții procesuali la care hotărârea atacată se referă, dispozițiile art. 90 și art. 91 aplicându-se în mod corespunzător.

(7) Contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunța una dintre următoarele soluții:

1. respingerea contestației, cu menținerea hotărârii atacate:

a) când contestația este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestația este nefondată;

2. admiterea contestației și:

a) desființarea hotărârii atacate și soluționarea cauzei;

b) desființarea hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunțat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispozițiile privind citarea (sublinierea noastră – Ivan).”

[7] Aceeași soluție se impunea și anterior adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016, întrucât art. 549¹ alin. (5) lit. b) C.pr.pen. (aplicabil în cauză în acel moment, dar pe care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea nu  l-a invocat) avea același conținut ca cel incident în prezent [art. 549¹ alin. (7) lit. b) C.pr.pen.].

Menționăm că art. 425¹ a fost introdus în noul Cod de procedură penală prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014), nefiind modificat până în prezent. Oricum, așa cum am argumentat, acest articol nu putea fi aplicat nici la data pronunțării de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea.