Dr. Remus JURJ^*

Dr. Vasile DRĂGHICI^**

ABSTRACT

For the first time, the authors analyze the crime provided by art. 56 lit. h) from Law no. 176/2024 of fishing and the protection of the living aquatic resource, which replaces the old regulation, Government Emergency Ordinance no. 23/2008 on fishing and aquaculture and notes that, previously, this act was sanctioned contraventionally by GEO no. 23/2008, thus asking the question whether the legislator changed the criminal policy in the field of environmental protection, highlighting the serious social danger of such acts, or was an exception, only in the case of this offense.

The authors note that, unlike other offenses against the environment, in the case of crimes provided for by Law no. 176/2024, the sanctions applied to the legal person are within the same limits as in the case of any other crime under common law.

It also notes that the legislator has not criminalized in any law the intentional reduction of water flow on natural or engineered watercourses, if this endangers the existence of living aquatic resources from natural aquatic habitats, but only criminalized the act for the purpose of illegal fishing , which, although it may also have this effect, the purpose is limited to illegal fishing, and not to jeopardizing the existence of aquatic resources.

Last but not least, it notes that the legislator did not provide in Law no. 176/2024 the author’s obligation to immediately restore the affected environment.

Key words: aquatic resource, criminal policy, wrongdoing, water flow.

1. Considerații generale privind resursa acvatică vie[1]

Legea nr. 176/2024[2] reglementează protecția, conservarea, repopularea, administrarea și exploatarea eficientă a resurselor acvatice vii din habitatele acvatice naturale, precum și comercializarea produselor obținute din pescuit, când această activitate se realizează:

a) pe teritoriul României;

b) în apele de sub jurisdicția națională a României, de către nave sub pavilion român sau sub pavilionul altor state.

Conform art. 2, în sensul Legii nr. 176/2024, sunt considerate habitate acvatice naturale:

a) Dunărea teritorială, Delta și lunca inundabilă a Dunării;

b) Rezervația Biosferei „Delta Dunării“, complexul lagunar Razelm-Sinoe și lacurile litorale;

c) pâraiele, râurile și lacurile de munte, colinare, de șes și zonele lor inundabile, precum și brațele moarte ale râurilor;

d) bălțile și lacurile naturale lipsite de instalații hidrotehnice pentru alimentarea, reținerea și evacuarea apei;

e) lacurile de acumulare, inclusiv zonele lor inundabile la viituri;

f) rețeaua de canale magistrale din sistemele hidroameliorative, de navigație și hidroenergetice și ramificațiile acestora;

g) apele maritime interioare, marea teritorială, zona economică exclusivă a României.

Prin resurse acvatice vii se înțelege totalitatea populației piscicole și a celorlalte resurse naturale generate de mediul acvatic și flora habitatelor acvatice naturale de pe teritoriul României (art. 4 pct. 48 din Legea nr. 176/2024).

2. Infracțiunea prevăzută de art. 56 lit. h) din Legea nr. 176/2024

2.1. Definiție

Constituie infracțiune reducerea din culpă a debitului de apă pe cursurile de apă naturale sau amenajate, dacă prin aceasta se periclitează existența resurselor acvatice vii din habitatele acvatice naturale[3].

2.2. Obiectul juridic al infracțiunii

Obiectul juridic generic al infracțiunii este complex și îl constituie, la fel ca și în cazul celorlalte infracțiuni contra fondului piscicol, relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare sunt asigurate prin respectarea regulilor de conviețuire socială și protecție a mediului, precum și relațiile sociale de natură patrimonială privitoare la proprietatea publică și privată și buna desfășurare a unor activități economice și recreativ‑sportive.

Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare sunt asigurate prin protecția, conservarea, repopularea, administrarea și exploatarea eficientă a resurselor acvatice vii din habitatele acvatice naturale, precum și comercializarea produselor obținute din pescuit (art. 1 din Legea nr. 176/2024).

2.3. Obiectul material al infracțiunii

Obiectul material al infracțiunii este format din cursurile de apă naturale sau amenajate, împreună cu resursele acvatice vii care viețuiesc în acestea, deoarece asupra acestora se îndreaptă actul incriminat.

În literatura de specialitate[4] se susține că protecția oferită fondului acvatic nu este materializată în corpul viețuitoarelor pescuite sau ucise, ci obiectul juridic vizează o valoare nepatrimonială, un complex de însușiri care justifică o protecție plurivalentă oferită atât de mediul înconjurător, ca un tot unitar, cât și fiecărui exemplar din speciile acvatice, ca părți componente ale faunei acvatice.

2.4. Subiecții infracțiunii

Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică care răspunde penal, precum și persoana juridică, chiar și proprietarul ori administratorul habitatelor piscicole naturale sau amenajate.

În cazul persoanei juridice, răspunderea poate fi atrasă, spre exemplu, în cazul în care angajatul unei persoane juridice, prin anumite amenajări hidrologice, în interesul sau în numele persoanei juridice, reduce, din culpă, debitul de pe cursurile de apă naturale și prin aceasta se periclitează existența resurselor acvatice vii din habitatele acvatice naturale.

Participația este posibilă sub toate formele complicității și instigare.

Subiect pasiv general este statul[5], ca titular al obligației de a adopta „măsuri pozitive”, concrete și efective, destinate să garanteze dreptul la un mediu sănătos și să ia măsurile necesare pentru dezvoltarea durabilă a fondului piscicol.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, ca instituție publică de interes național, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat și din venituri proprii, are responsabilitatea privind definirea și implementarea politicii referitoare la protecția, conservarea, administrarea, exploatarea resurselor acvatice vii din habitatele acvatice naturale și comercializarea produselor obținute din pescuit [art. 3 alin. (3) din Legea nr. 176/2024].

Elaborarea strategiei naționale și a reglementărilor referitoare la conservarea și managementul resurselor acvatice vii existente în habitatele acvatice naturale, la organizarea pieței produselor obținute din pescuit, la structurile de pescuit, precum și implementarea și controlul aplicării și respectării acestora sunt atributul Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură [art. 3 alin. (4) din Legea nr. 176/2024].

Subiectul pasiv secundar este diferit, în funcție de titularul dreptului de proprietate asupra amenajării piscicole sau de administrare a habitatelor piscicole naturale.

2.5. Conținutul constitutiv al infracțiunii

2.5.1. Latura obiectivă

Elementul material constă într‑o acțiune a făptuitorului prin care se reduce debitul de apă pe cursurile de apă naturale sau amenajate.

Pentru existența infracțiunii este necesar ca acțiunea să aibă o anumită gravitate, respectiv să pericliteze existența resurselor acvatice vii din habitatele acvatice naturale.

Acțiunile propriu-zise constau în lucrări de barare sau de captare a apei amplasate pe cursurile de apă de suprafață ale căror debite constituie resursele de apă utilizate pentru alimentarea cu apă a resurselor acvatice vii din habitatele acvatice naturale.

De asemenea, lucrările efectuate în cadrul proiectelor de infrastructură de transport pot afecta parametri legați de suprafața habitatelor ,,lungime cursuri de apă”, de oricare lucrări sau activități propuse a fi desfășurate pe suprafața habitatelor Natura 2000/habitatelor speciilor[6].

Dacă au loc operațiuni de dragare în cazul proiectelor privind infrastructura de navigație, Ghidul precizează că cuantificarea efectelor se realizează prin utilizarea metodelor și instrumentelor prezentate în documentul de aspecte relevante prezentat de titularul proiectului, respectiv în Îndrumarul emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului (în continuare ACPM). Înlocuirea metodelor/metodologiilor incluse în aceste documente se poate face doar în urma identificării unor metode/instrumente cu un grad mai mare de acuratețe[7].

Pentru a evita reducerea efectivelor populaționale pentru speciile de pești din cauza mortalității produse în cele mai sensibile stadii de dezvoltare (ouă sau puiet), se vor evita lucrările de dragare în perioada sensibilă pentru reproducerea peștilor (ex: perioada cuprinsă între martie și a doua jumătate a lunii iulie – se adaptează de la caz la caz, în funcție de speciile afectate).

Un proiect din domeniul producerii energiei (ex: propunerea unei noi hidrocentrale) poate afecta în mod direct și indirect habitatele și speciile din sit[8], deoarece presupune bararea transversală a unui curs de apă. Se generează mai multe forme de impact ce pot include: pierderi din habitate, alterarea unor habitate, fragmentarea habitatelor, perturbarea activității speciilor și reducerea efectivelor populaționale. Fragmentarea habitatului pentru unele specii de pești presupune imposibilitatea deplasării în amonte a acestora (după caz, și în aval). Este foarte probabil ca în aval de hidrocentrală să aibă loc o reducere a efectivelor populaționale ale speciilor de pești afectate, ca urmare a izolării față de restul populației din cursul de apă. În mod indirect, impactul se va răsfrânge și asupra speciilor care se hrănesc cu aceste specii, putând să apară și în cazul acestora reduceri ale efectivelor populaționale sau modificări ale tiparului de distribuție. Aceste impacturi indirecte se pot cumula cu altele, precum pierderea/alterarea de habitat sau perturbarea activității.

La stabilirea infracțiunii se va lua în considerare debitul ecologic, definit ca debitul necesar protecției ecosistemelor acvatice atât din punct de vedere cantitativ, cât și al dinamicii acestuia pentru atingerea obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafață prevăzute la art. 2¹, respectiv acela că apele subterane și de suprafață ale României sunt bogății de interes public (Anexa 1 pct. 25 din Legea nr. 107/1996 – Legea apelor[9]).

De asemenea, se va lua în considerare și debitul de servitute, definit ca debitul minim necesar a fi lăsat permanent pe un curs de apă în aval de o lucrare de barare sau de captare a apei, format din debitul ecologic și debitul minim necesar utilizatorilor din aval (Anexa 1 pct. 26 din Legea nr. 107/1996).

Debitul ecologic are valori distincte, unice pentru fiecare lună, indiferent de an, determinate astfel încât să reprezinte suport pentru asigurarea condițiilor optime în vederea atingerii și menținerii obiectivelor de mediu ale corpurilor de apă. Pentru facilitarea asigurării acestor debite aval de lucrările de barare sau de captare a apei amplasate pe cursurile de apă, valorile se vor grupa pe perioade cu regim hidrologic de ape mici, medii și mari (art. 4 din Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 148/2020).

Debitele ecologice vor fi asigurate în aval de lucrările de barare sau de captare a apei amplasate pe cursurile de apă, în funcție de condițiile hidrologice. Debitul ecologic se poate asigura prin oricare dintre uvrajele (lucrări de construcții destinate trecerii debitelor de apă) de evacuare a debitelor cu care este echipată lucrarea de barare, inclusiv prin construcțiile care asigură migrarea faunei acvatice, dacă acestea sunt prevăzute. Pentru calculul debitelor de servitute se vor lua în considerare și debitele tranzitate prin sistemele de asigurare a continuității longitudinale (art. 5 din Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 148/2020).

Determinarea debitului ecologic se realizează în cadrul studiilor hidrologice, de către instituții publice sau private atestate de autoritatea centrală din domeniul gospodăririi apelor, potrivit prevederilor art. 52 alin. (2) din Legea nr. 107/1996. Studiile hidrologice se expertizează de către Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale „Apele Române“[10] (art. 5 din Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 148/2020).

Urmarea imediată constă într‑o stare de pericol adus fondului piscicol național, prin periclitarea existenței resurselor acvatice vii din habitatele acvatice naturale și implicit reducerea premiselor dezvoltării durabile[11].

Fapta poate produce și un prejudiciu material reprezentat de contravaloarea pierderilor resurselor acvatice vii precum și de costurile implicate în procesele de aprovizionare cu apă, atât directe, cât și indirecte. Experții susțin că din utilizarea apei se poate deriva o anumită valoare care poate fi afectată de siguranța sursei de apă și de calitatea apei. Aceste costuri și valori pot fi determinate individual sau prin analizarea întregului sistem. Indiferent de metoda folosită, pentru o utilizare durabilă a apei, este necesar ca între valorile și costurile apei să existe o balanță; costul total trebuie sa fie egal cu valoarea utilizării durabile[12].

Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și starea de pericol rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei, însă starea de periclitare a resurselor acvatice vii trebuie stabilită prin raport de constatare tehnico-științifică, expertiză de specialitate ori alte înscrisuri oficiale.

2.5.2. Latura subiectivă

Infracțiunea prevăzută de art. 56 lit. h) din Legea nr. 176/2024 se comite din culpă.

Conform art. 19 din Codul penal, infracțiunea este comisă din culpă atunci când autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce (denumită în literatura de specialitate culpă cu prevedere), ori când nu prevede rezultatul deși putea și trebuia să îl prevadă (denumită în literatura de specialitate culpă fără prevedere).

În cazul culpei cu prevedere, convingerea autorului că rezultatul nu se va produce se bazează pe anumite împrejurări obiective, pe care însă, în concret, le evaluează în mod eronat, cum ar fi faptul că amenajările hidrologice construite nu ar conduce la punerea în pericol a resurselor acvatice vii, însă prin faptul că nu a apelat la specialiști, construcția nu este în parametri care să nu afecteze debitul de apă în habitatul acvatic natural.

În cazul culpei fără prevedere, pe lângă lipsa în concret a prevederii, mai trebuie constatată existența a două elemente: obligația de prevedere, respectiv posibilitatea de prevedere.

În cazul nostru, obligația de prevedere rezultă din actele normative în vigoare, printre care cel mai relevant este Legea nr. 292 din 3 decembrie 2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului[13], care prevede că evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie și evaluează, în mod corespunzător, pentru fiecare caz în parte, în conformitate cu prevederile prezentei legi, efectele semnificative directe și indirecte ale unui proiect asupra următorilor factori:

a) populația și sănătatea umană;

b) biodiversitatea, acordând o atenție specială speciilor și habitatelor protejate în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare;

c) terenurile, solul, apa, aerul și clima;

d) bunurile materiale, patrimoniul cultural și peisajul;

e) interacțiunea dintre factorii prevăzuți la lit. a)-d).

De asemenea, Ordinul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1.679 din 14 iunie 2023 pentru aprobarea Ghidului metodologic specific privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor/proiectelor din domeniile de interes[14] (în continuare Ghidul din 2023), care prevalează prevederilor referitoare la evaluarea adecvată din Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 269/2020 privind aprobarea ghidului general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, a ghidului pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier și a altor ghiduri specifice pentru diferite domenii și categorii de proiecte[15].

Ghidul subliniază că, în mod precaut, toate cursurile de apă vor fi considerate potențiale coridoare ecologice. Se vor include pe lista siturilor potențial afectate toate ariile naturale protejate de interes comunitar (în continuare ANPIC) ce adăpostesc specii de pești de interes comunitar, ale căror cursuri de apă sunt intersectate de un proiect de extracție a resurselor neregenerabile, atât în amonte, cât și în aval față de limitele sitului, luând în considerare obiectivele de conservare specifice ANPIC potențial afectate.

În cazul în care nu au fost identificate coridoare ecologice conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, atunci se vor identifica zonele cu conectivitate/continuitate ecologică din zona proiectului.

Ghidul menționează că proiectul ar putea avea ca efecte neluate în calcul:

– modificarea vitezei/nivelului apei;

– modificarea substratului cursului de apă;

– întreruperea conectivității longitudinale a cursurilor de apă;

– întreruperea conectivității laterale a cursurilor de apă.

Revenind la elementele culpei, dacă însă convingerea autorului că rezultatul nu se va produce se bazează pe hazard, atunci ne aflăm în situația comiterii faptei cu intenție indirectă, care însă nu este sancționată.

Dacă fapta este comisă cu intenție directă, dar în scopul pescuitului ilegal, atunci avem infracțiunea prevăzută de art. 56 lit. c) din Legea nr. 176/2024.

2.6. Forme, modalități, sancțiuni

Infracțiunea se consumă în momentul în care, ca urmare a acțiunii încriminate se reduce debitul de apă pe cursurile de apă naturale sau amenajate, se periclitează existența resurselor acvatice vii din habitatele acvatice naturale.

Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește.

Infracțiunea prevăzută de art. 56 lit. h) din Legea nr. 176/2024 se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 5 ani deși interzicerea dreptului de a pescui pe o perioadă cuprinsă între 2 ani și 4 ani.

3. Concluzii

În opinia noastră aceste fapte se pot comite cu precădere în cazul marilor proiecte de infrastructură.

Se constată opțiunea legiuitorului de a sancționa în aceleași limite cu infracțiunile comise cu intenție infracțiunea prevăzută de art. 56 lit. h) din Legea nr. 176/2024, care este comisă din culpă.

Totuși, constatăm că spre deosebire de alte infracțiuni contra mediului, în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 176/2024, sancțiunile aplicate persoanei juridice nu sunt mai mari, fiind în aceleași limite ca în cazul oricărei alte infracțiuni de drept comun[16].

De asemenea, constatăm că legiuitorul nu a încriminat în nicio lege reducerea cu intenție a debitului de apă pe cursurile de apă naturale sau amenajate, dacă prin aceasta se periclitează existența resurselor acvatice vii din habitatele acvatice naturale, ci a incriminat fapta doar în scopul pescuitului ilegal, care deși poate avea și această urmare, scopul este limitat la pescuitul ilegal iar nu la periclitarea existenței resurselor acvatice. De asemenea, legiuitorul nu a prevăzut în Legea nr. 176/2024 obligația autorului de a reface mediul afectat.

* Membru în Comitetul Științific al Revistei „Pro Lege”, profesor asociat – Universitatea Maritimă Constanța, disciplina de masterat Dreptul penal al mediului, membru suporter al Rețelei Europene a Procurorilor pentru Mediu, membru în grupul de lucru privind deșeurile al rețelei, e-mail: jurj_remus@yahoo.com.

** Procuror-șef secție – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Secția de urmărire penală, profesor de drept penal – Universitatea Ovidius din Constanța, profesor asociat – Universitatea Maritimă Constanța, e-mail: draghici_vasile@mpublic.ro.

[1] Cu privire la infracțiunile prevăzute în O.U.G. nr. 23/2008, a se vedea pe larg R. Jurj, V. Drăghici, Drept penal al mediului, Editura Universul Juridic, 2022, p. 375 și urm.

[2] Legea nr. 176/2024 a pescuitului și protecției resursei acvatice vii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 3 iunie 2024. Până la data intrării în vigoare a Legii nr. 176/2024, pescuitul și acvacultura erau reglementate de Ordonanața de urgență a Guvernului. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2008, aprobată prin Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 21 octombrie 2009.

[3] Anterior, această faptă era sancționată contravențional de art. 63 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2008, având următorul conținut: ,,reducerea din culpă a debitului de apă pe cursurile de apă naturale sau amenajate, dacă prin aceasta se periclitează existența resurselor acvatice vii, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale”.

[4] S.-A. Vernea, Particularitățile răspunderii penale în cazul infracțiunilor îndreptate împotriva mediului, Editura Hamangiu, 2020, p. 299.

[5] Apele fac parte din domeniul public al statului. Cunoașterea, protecția, punerea în valoare și utilizarea durabilă a resurselor de apă sunt acțiuni de interes general [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 107/1996 – Legea apelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996].

Statul român asigură/sprijină creșterea nivelului de trai și a gradului de siguranță a cetățeanului, prevenirea și combaterea faptelor antisociale, protejarea avutului public și privat, conservarea fondului cinegetic, piscicol, faunistic și silvic, specific zonei montane [art. 5 alin. (6) din Legea nr. 197/2018, Legea muntelui, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 30 iulie 2018].

[6] A se vedea Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1.679 din 14 iunie 2023 pentru aprobarea Ghidului metodologic specific privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor/proiectelor din domeniile de interes, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 22 iunie 2023.

[7] Ibidem.

[8] Ibidem.

[9] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996, cu modificările și completările ulterioare.

[10] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 20 septembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 404/2003, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 13 octombrie 2003.

[11] Prin exploatare durabilă se înțelege exploatarea resurselor acvatice vii prin metode și procedee care să asigure productivitatea și biodiversitatea pe termen lung a ecosistemelor acvatice naturale (art. 4 pct. 19 din Legea nr. 176/2024).

[12] A se vedea P. Rogers, R. Bhatia, A. Huber, ,,Apa – bun economic și social: cum să pui principiul în practică”, disponibil în limba română pe site-ul https://www.gwp.org/globalassets/global/toolbox/publications/background-papers/02.-water-as-a-social-and-economic-good_how-to-put-the-principle-into-practice-1998-rumanian.pdf, accesat la 30 august 2024.

[13] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1043 din 10 decembrie 2018.

[14] Citat supra.

[15] Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 16 martie 2020.

[16] De exemplu, în Legea nr. 107/1996, prin derogare de la dispozițiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 92, suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 500 lei și 25.000 lei.