Related Articles
-
Întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”. Neconstituționalitate
-
Titularul propunerii de autorizare a metodei speciale de cercetare prevăzute de art. 152 Cod procedură penală
-
Deficiența probatoriului – consecințe: respingerea propunerii de arestare preventivă, respectiv luarea măsurii arestului la domiciliu
Gianina OREVICEANU*
ABSTRACT
The medico-legal psychiatric examination report is of particular importance in the field of criminal law, as it provides information to establish the responsibility of persons who have committed criminal acts.
The present work presents a theoretical introduction, regarding the relationship between discernment and mental capacity, from the perspective of imputability as an essential feature of the crime. Afterwards, a case study is presented with diametrically opposed solutions, pronounced in the first instance and in the appeal, the difference being precisely in the interpretation of the answers formulated to the objectives of the forensic psychiatric expertise.
The case study has the role of presenting the relevance of the formulation of the objectives in the performance of the medico-legal psychiatric expertise and the importance of interpreting the answers to the established objectives, in relation to the person of the perpetrator and the factual situation retained in the criminal accusation, in order not to order an unfounded legal solution. At the same time, they have an essential role to be able to establish some safety measures capable of protecting society from violent behavior and to prevent the commission of new crimes.
Keywords: psychiatric medico-legal expertise, attempted murder, diminished discernment, abolished discernment.
1. Aspecte teoretice
Potrivit noilor reglementări, în materie penală, discernământul – element al tipicității faptei comise – reprezintă a treia trăsătură esențială a infracțiunii, respectiv imputabilitatea.
Articolul 15 din Codul penal (în continuare C.pen.) definește trăsăturile esențiale ale infracțiunii ca fiind tipicitatea – fapta să fie prevăzută de legea penală –, antijuridicitatea – fapta să fie săvârșită cu vinovăție și nejustificată – și imputabilitatea – fapta să fie imputabilă persoanei care a săvârșit-o.
Pentru a putea fi condamnat penal, cel care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, cu vinovăția cerută de lege și nejustificată, trebuie să fi avut facultatea de a discerne, de a judeca și de a aprecia lucrurile la justa lor valoarea, cu alte cuvinte să fi avut discernământ.
Discernământul presupune a fi responsabil, adică a avea aptitudinea psiho-fizică de a înțelege semnificația acțiunilor sau inacțiunilor ori a urmărilor acestora (factorul intelectiv) și de a fi stăpân pe ele (factorul volitiv)[1].
Lipsa unuia dintre cei doi factori, stabilită științific printr-o expertiză medico-legală psihiatrică, conduce la aplicarea cauzei de neimputabilitate a iresponsabilității, prevăzute de art. 28 C.pen. – nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de o persoană care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.
În doctrină[2] s-a arătat că discernământul reprezintă aptitudinea subiectului de a se orienta în lumea exterioară pe baza unei percepții nealterate a realității, adică, înainte de toate, capacitatea de a înțelege semnificația propriului comportament și de a evalua posibilele consecințe pozitive sau negative asupra terților.
În literatura de specialitate[3] discernământul reprezintă un atribut al capacității psihice și semnifică aptitudinea unei persoane de a înțelege și a aprecia critic conținutul și consecințele social-juridice negative ale actelor sau faptelor sale, deci de a putea distinge între bine și rău, la un moment dat și raportat strict la o acțiune prohibită de lege, fiind o sinteză a tuturor funcțiilor psihice exprimate comportamental la momentul săvârșirii unei fapte penale.
Capacitatea psihică, discernământul și competența psihică specifică sunt noțiunile ce reflectă totalitatea trăirilor psihice ale unei persoane din perspectiva adaptării comportamentului la normele socio-juridice și sunt prezumate ca fiind păstrate. Atât discernământul cât și competența psihică specifică sunt incluse în capacitatea psihică, astfel că aceste trei elemente trebuie privite ca de la parte la întreg.
Capacitatea psihică (întregul) definește capacitatea unei persoane de a percepe și a înțelege critic realitatea.
Discernământul reprezintă un atribut al capacității psihice și semnifică aptitudinea unei persoane de a înțelege și aprecia critic conținutul și consecințele socio-juridice negative ale acțiunilor sale. El poate fi evaluat calitativ sub forma unor grade – păstrat, scăzut, absent –, acestea contribuind la stabilirea răspunderii penale.
Competența psihică specifică reprezintă al doilea atribut al capacității psihice și semnifică aptitudinea unei persoane de a înțelege consecințele sociale ale propriilor decizii în vederea exprimării drepturilor civile.
Discernământul unei persoane, prin raportare la responsabilitatea juridică, poate fi:
– păstrat – permite stabilirea responsabilității și implicit tragerea la răspundere penală;
– scăzut sau diminuat – permite stabilirea responsabilității, cu circumstanțe atenuante ce vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei;
– absent sau abolit – permite stabilirea iresponsabilității, caz ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
Prof. dr. Vladimir Beliș[4] aprecia această gradare a discernământului ca fiind arbitrară, întrucât discernământul este consecința celor două funcții de sinteză ale psihiatrului, personalitatea și conștiința. Integritatea discernământului presupune prezența nealterată a funcțiilor cognitiv-conative, precum și a conștiinței etico-morale.
Pornind de la arbitrariul psihiatrului în aprecierea nivelului de gradare a discernământului, următoarea speță este relevantă și utilă organelor judiciare în activitatea lor de urmărire penală și judecată, pentru a aprecia cât mai corect rezultatul unei expertize medico-legale psihiatrice.
2. Studiu de caz. Tentativă la omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 C.pen. raportat la art. 188 alin. (1) C.pen. cu reținerea art. 199 alin. (1) C.pen.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita din data de 17.08.2022, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.I.L. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, faptă prevăzută de art. 32 C.pen. raportat la art. 188 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 199 alin. (1) C.pen., reținându-se că în data de 2 iulie 2022, în jurul orei 05.35, în timp ce se afla în locuința situată în Miercurea-Ciuc, inculpatul C.I.L. a lovit-o pe concubina sa K.M.M. cu cuțitul, atât pe brațul drept și stâng, dar și în zona urechii, după care victima s-a deplasat la geamul situat în dormitor, pe care l-a deschis pentru a cere ajutor, moment în care inculpatul a prins-o de picioare și a aruncat-o peste pervazul geamului, victima căzând pe sol de la o înălțime de 4.40 metri, aceasta suferind leziuni corporale care au necesitat, pentru vindecare, 65-70 zile de îngrijire medicală[5].
În timpul urmăririi penale a fost dispusă efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, printre obiective regăsindu-se și acelea de a se stabili dacă, la momentul săvârșirii faptei, autorul se afla într-o stare de tulburare psihică; dacă acesta realizează semnificația faptelor sale; precizarea factorilor care au putut favoriza trecerea la act; și dacă suspectul a acționat cu discernământ în momentul săvârșirii faptei de tentativă la omor.
Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de comisia de expertizare din cadrul Serviciului Județean de Urgență Miercurea-Ciuc – Serviciul Județean de Medicină Legală, avizat de Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Târgu Mureș, s-a apreciat că în momentul săvârșirii faptei, numitul C.I.L. se afla într-o stare de confuzie mentală pe fondul unui sevraj la benzodiazepine; acesta nu realizează în totalitate semnificația faptelor sale, prezentând lacune mnestice; sevrajul putea favoriza trecerea la acte de violență; iar în momentul săvârșirii faptei a acționat cu discernământul diminuat[6].
Procurorul a interpretat concluziile raportului medico-legal în sensul că, la momentul săvârșirii faptei, inculpatul răspundea penal, deși raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nu era concludent în ceea ce privește imputabilitatea faptei, având în vedere că fapta a fost săvârșită pe fondul unei stări de sevraj la benzodiazepine, iar inculpatul nu realiza în totalitate semnificația faptelor sale.
De precizat că sevrajul la benzodiazepine prezintă ca simptome, printre altele: halucinații auditive, tactile sau vizuale, judecată incoerentă, probleme în luarea deciziilor, delir, convulsii, schimbări de temperament, comportament agresiv.
Din actele dosarului și declarațiile autorului, precum și ale victimei, rezultau indicii în sensul că autorul nu și-a provocat niciun fel starea de sevraj pentru a ataca victima, acesta nu își amintea nimic din cele întâmplate, ba mai mult, a cerut ajutor medical de specialitate chiar cu câteva ore anterioare atacului, ajutor care în mod inexplicabil nu i-a fost acordat.
Astfel, relațiile de familie dintre autor și victimă au fost de lungă durată și firești. În anul 2006, în urma unui consult al medicului specialist neurolog B.D., autorul a fost diagnosticat cu sindrom nevrotic – neurastenie, fiindu-i recomandat tratamentul de lungă durată cu Diazepam tablete 10 mg, 3×1/zi, din 12 februarie 2006 fiind luat în evidențele medicului de familie B.S. cu acest tratament, medic care până în data de 2 mai 2022 i-a eliberat periodic prescripția medicală pentru Diazepam 10 mg, 3×1/zi, pe care inculpatul îl administra. În acest fel, inculpatul C.E.K. a ajuns dependent de benzodiazepine. Inculpatul a precizat că mergea regulat, în fiecare lună la medicul de familie pentru prescrierea rețetei cu Diazepam, susținere confirmată de actele medicale. La începutul fiecărei luni, medicul de familie îi prescria 90 de tablete de Diazepam, cu administrare 3×1/zi. În circumstanțe care nu au putut să fie elucidate pe baza probelor administrate, însă în mod sigur fără o recomandare din partea unui medic specialist, în data de 2 iunie 2022, medicul de familie i-a prescris inculpatului 60 de pastile de Diazepam, 2×1/zi, pe care acesta le-a achiziționat la aceeași dată. La dosar nu a existat nicio justificare a reducerii dozei zilnice de Diazepam și nicio explicație asupra consecințelor și riscurilor reducerii dozei zilnice. În cursul lunii iunie 2022, inculpatul C.I.L. nu a luat tratamentul potrivit ultimei rețete (2×1/zi) și, în virtutea obișnuinței, a continuat să administreze Diazepam în doze de 3×1/zi, astfel că în ultimele 10 zile ale lunii iunie 2022 a rămas fără medicament.
Încă de la debutul săptămânii anterioare datei de 2 iulie 2022 inculpatul a avut un comportament diferit – precum al unui copil, nu mânca, însă consuma multă cafea și auzea voci, zgomote, avea halucinații. Pe fondul acestei stări, în seara de vineri, 1 iulie 2022, inculpatul împreună cu concubina sa au mers la un Centru de permanență din apropierea locuinței, medicul de aici eliberând o adeverință medicală cu recomandarea de trimitere la Spital, Secția Neurologie, cu suspiciunea diagnosticului de toxicofilie. La ora 21:06, a ajuns la Spitalul Județean de Urgență Miercurea-Ciuc, Unitatea Primire Urgențe, prezentând amețeli, cefalee, grețuri, durere abdominală, simptome consemnate în Fișa UPU. În urma analizelor medicale care i s-au efectuat, rezultatul a fost pozitiv la benzodiazepine.
În mod surprinzător și inexplicabil, în ciuda rezultatului analizelor medicale și a faptului că se simțea rău și prezenta stări specifice sevrajului la benzodiazepine, inculpatul nu a fost examinat de un medic de specialitate psihiatrie, nu i s-a administrat niciun tratament, dimpotrivă, în noaptea de 2 iulie 2022, înspre ora 2:35, a fost externat de la Unitatea Primire Urgențe, cu recomandarea „consult psihiatric”.
Inculpatul și partenera sa au revenit la domiciliu, iar în jurul orei 3:00 s-au așezat să doarmă. Persoana vătămată a adormit. În jurul orei 5:00 dimineața, s-a trezit și a văzut că inculpatul stătea pe pat, lângă ea, cu fața spre televizor și că avea în mână un cuțit. L-a întrebat ce face cu cuțitul și inculpatul, care parcă se speriase în acel moment, i-a zis că o taie dacă mai spune ceva. Femeia l-a întrebat pe un ton liniștit dacă poate să se ridice și să fumeze o țigară, iar el a fost de acord să fumeze împreună. În bucătărie, inculpatul a scos dintr-un dulap mai multe cuțite pe care le-a așezat pe masă lângă celălalt. După ce au fumat câte o țigară, victima a intrat la baie, iar de acolo a revenit în dormitor. Inculpatul era deja în pat, i-a cerut să oprească gazul, întrucât știe că vor să îl ucidă, iar când concubina l-a întrebat cui să-i spună să închidă gazul, inculpatul a tăiat-o la mâna dreaptă (la nivelul policelui drept, falanga proximală). Ea s-a speriat și a încercat să fugă, dar inculpatul a tăiat-o din nou la mâna stângă – orizontal la nivelul feței posterioare a antebrațului – și la gât, în zona urechii stângi. Victima l-a împins și s-a îndreptat spre geamul dormitorului, pe care l-a deschis, a început să strige după ajutor, a pus piciorul stâng pe pervazul geamului, însă a fost trasă înapoi de către inculpat, ea a încercat să scape de acesta lovindu-l cu mâinile și cu picioarele, momente în care el i-a mai aplicat trei lovituri de cuțit la nivelul antebrațului stâng posterior și o lovitură în regiunea radiocarpiană stângă, față posterioară. Atunci, victima s-a refugiat din nou lângă geam; pe un ton calm, inculpatul i s-a adresat „îngeraș, vrei să zbori”, a prins-o de piciorul drept și a îmbrâncit-o, încât victima a căzut peste pervazul geamului în curtea din spatele blocului, de la o înălțime de 4,4 metri. De aici, l-a observat la geam pe inculpat că se tăia la mână cu cuțitul. Victima a continuat să strige după ajutor și a cerut vecinilor să trimită și la el pe cineva[7].
În completarea lucrării de specialitate administrate în timpul urmăririi penale, în etapa judecății în primă instanță a fost audiat medicul expert V.A., care a făcut parte din comisia de expertiză. Referitor la concluzia din raportul de expertiză, după care, în momentul săvârșirii faptei, inculpatul C.I.L. se afla într-o stare de confuzie mentală pe fond de sevraj la benzodiazepine, domnul doctor V.A. a adus următoarele lămuriri: „Tabloul unui sevraj la orice substanță prezintă fluctuații de conștiință și de tulburări de percepție (halucinații). Bazându-ne pe decizia serviciului de urgență unde s-a prezentat în seara anterioară, când i s-a recomandat ca în ziua următoare să se prezinte la secția de psihiatrie pentru o cură de detoxicare de la diazepam, și bazându-ne pe starea psihică din momentul expertizării, am concluzionat faptul că în timpul examinării la serviciul de urgență prezenta o stare de orientare temporo-spațială lipsită de halucinații sau agitație psihomotorie, care nu a necesitat o internare de urgență, ci recomandarea unei internări pentru tratament cronic, ceea ce nu a contravenit confuziei mentale declanșate de sevraj din momentul comiterii faptei (…)”. La întrebarea adresată de avocatul inculpatului, „ce înseamnă discernământ diminuat”, domnul doctor a precizat că se referă la legislația curentă care conferă două variante ale discernământului, 1. diminuat, 2. abolit, 3. păstrat, fără să stipuleze diferite grade ale discernământului diminuat. A mai precizat că „noi, ca specialiști, nu putem face o apreciere graduală a diminuării discernământului între păstrat și abolit. Din constatările noastre, am exclus că inculpatul ar fi simulat starea, am apreciat că în momentul săvârșirii faptei se afla în zona psihotică care presupune că nu și-a putut da seama de consecințele faptei sale”. Astfel, doctorul V.A. și-a păstrat concluzia din raportul de expertiză, potrivit căreia, în momentul comiterii faptei, inculpatul avea o capacitate psihică diminuată. A mai specificat că „în acest caz nu se poate vorbi despre un discernământ abolit, care putea apărea într-o stare comatoasă, când pacientul este capabil să acționeze fizic, fără să-și dea seama de consecințele faptei sale, dar în cazul concret inculpatul era doar confuz, cu halucinații vizuale terifiante, înfricoșătoare”[8].
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică referit și explicațiile furnizate de medicul expert V.A. au fost suficiente Tribunalului Harghita să decidă că fapta pusă pe seama lui C.I.L. era imputabilă acestuia, întrucât la momentul săvârșirii avea discernământul diminuat și nu abolit, iar prin sentința penală nr. 17 din 13 februarie 2023 l-a condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și l-a obligat să urmeze tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol[9].
În etapa judecății în apel, instanța de control judiciar a considerat, însă, că pricina nu este pe deplin lămurită, deoarece din probele administrate, cu precădere din lucrările medicale de specialitate efectuate în cursul urmăririi penale și din depoziția medicului expert, nu rezulta în mod clar dacă la momentul faptei inculpatul suferea de vreo afecțiune psihiatrică și, în caz afirmativ, care era aceea și, în special, nu rezulta fără echivoc dacă, la acel moment, C.I.L. putea sau nu putea să își dea seama de acțiunile/inacțiunile sale ori putea sau nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie pe fondul sevrajului la benzodiazepine sau din alte cauze.
În acest context, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, cu următoarele obiective: dacă la momentul comiterii faptei, inculpatul suferea de vreo afecțiune psihică, în caz afirmativ, care este aceasta; care sunt simptomele acute pe care le putea prezenta inculpatul pe fond de sevraj la benzodiazepine, ca urmare a întreruperii unui tratament de lungă durată pe care l-a urmat timp de 20 ani (câte 3 tablete pe zi); dacă la momentul comiterii faptei inculpatul putea/nu putea să își dea seama de acțiunile/inacțiunile sale ori putea/nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie pe fond de sevraj la benzodiazepine, fie din alte cauze[10].
Prin Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică din 16 mai 2023, întocmit de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureș și avizat de către Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale din cadrul I.M.L. Târgu Mureș, s-a concluzionat că:
(i) la momentul săvârșirii faptei, inculpatul C.I.L. prezenta sindrom de sevraj la Diazepam, dependență de Diazepam, tabagism cronic, tentativă autolitică prin venesecție, heteroagresivitate;
(ii) printre simptomele sevrajului la benzodiazepine, pe care inculpatul le putea prezenta la data de 2 iulie 2022, erau: agitație, neliniște, insomnie, transpirație, greață, vărsături, crampe abdominale, amețeli, puls accelerat, hipertensiune arterială, slăbiciune, tremurături, iritabilitate, irascibilitate, labilitate afectivă, scăderea posibilității adaptative, modificări ale comportamentului, scăderea simțului responsabilității, heteroagresivitate, suspiciozitate, idei interpretative, halucinații, convulsii sau delir;
(iii) în momentul sevrajului, persoana în cauză nu își putea da seama de acțiunile sale și nu le putea controla, având discernământul diminuat[11].
Nici noua expertiză medico-legală psihiatrică nu a lămurit pe deplin problema existenței sau inexistenței discernământului, întrucât experții au precizat că inculpatul nu își putea da seama de acțiunile sale și nu le putea controla – ceea ce echivala cu lipsa factorului intelectiv și a celui volitiv, practic discernământul fiind unul abolit –, dar în final, cu referire la discernământ, experții au stabilit că acesta era diminuat.
Pentru a se lămuri dacă din punct de vedere medical este posibil ca persoana vizată să nu poată să își dea seama de acțiunile sale sau să nu poată să le controleze, deși, la momentul acestor acțiuni, discernământul acelei persoane era doar diminuat și nu inexistent, instanța de control judiciar a dispus efectuarea de către Institutul de Medicină Legală Mina Minovici a unei noi expertize medico-legale psihiatrice, solicitând experților să răspundă dacă la momentul exercitării acțiunilor violente împotriva victimei, inculpatul C.I.L. a putut să își dea seama de acțiunile sale și le-a putut controla și dacă a avut discernământul abolit sau diminuat, iar în cazul în care păstrau concluzia unui discernământ diminuat, să argumenteze dacă, din punct de vedere științific – medical, este posibil ca o persoană cu discernământul diminuat, iar nu abolit, să nu își poată da seama de acțiunile/inacțiunile sale ori să nu poată să le controleze[12].
Prin Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică din data de 18 decembrie 2023, întocmit de I.M.L. Mina Minovici și avizat de către Comisia de Avizare și Control din cadrul I.M.L. Mina Minovici, s-a concluzionat că la data comiterii faptei din 1/2 iulie 2022, inculpatul C.I.L. a prezentat diagnosticul de tulburare psihotică predominant polimorfă pe fondul sevrajului la benzodiazepine și nu a avut capacitate psihică de apreciere a conținutului și consecințelor faptei, având discernământul abolit[13].
În cadrul examenului psihologic, experții au stabilit că inculpatul C.I.L. prezintă imaginea individului structural dependent și supus, tendințe la pasivitate în relații. Sferă afectivă tensionată și resimțită subiectiv ca o stare de angoasă flotantă și difuză. Acumulare de efecte dure cu potențial exploziv violent. Eu juvenil, conflict dintre aspirațiile individuale și ceea ce se resimte să facă. Ambivalența față de trebuința de a se acroșa sau nu de obiectele din ambianță, pe de o parte simte nevoia să caute în ambianță un sprijin afectiv, pe de altă parte și-a pierdut speranța într-o asemenea legătură, se simte singur și abandonat. Tendințe la apatie și indiferență relațională.
Din analiza evenimentelor derulate sub influența tulburărilor perceptive halucinator-delirante determinate de sevrajul la benzodiazepine asociat cu prezența focarului iritativ temporal, experții au concluzionat că inculpatul C.I.L. nu a avut capacitate psihică de autocontrol a acțiunilor sale și prezintă periculozitate socială pentru sine și pentru ceilalți în absența tratamentului adecvat de lungă durată sub supraveghere și control neurologic și psihiatric[14].
În lumina concluziilor categorice exprimate în Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.M.L. Mina Minovici, Curtea de Apel Târgu Mureș a constatat că, la momentul faptei, din cauza tulburării psihotice predominant polimorfă pe fondul sevrajului la benzodiazepine, inculpatul C.I.L. nu și-a dat seama de acțiunile sale și nu a putut să le controleze, având discernământul abolit. Curtea a constatat îndeplinite condițiile clauzei de iresponsabilitate, prevăzute de art. 28 C.pen., fapta nefiind imputabilă inculpatului C.I.L.
Prin decizia penală nr. 98/A/06.03.2024, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus achitarea inculpatului C.I.L. de sub acuza comiterii tentativei la infracțiunea de omor, în forma agravată a violenței în familie, prevăzute de art. 32 C.pen. raportat la art. 188 alin. (1) C.pen., cu reținerea art. 199 alin. (1) C.pen.
În temeiul dispozițiilor art. 404 alin. (4) lit. d) C.pr.pen. și art. 110 C.pen., s-a luat măsura de siguranță a internării medicale a inculpatului C.I.L. într-o unitate sanitară de specialitate, până̆ la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol a inculpatului[15].
3. Concluzii
Speța prezentată arată cât de importantă este administrarea probei cu expertiza medico-legală psihiatrică în procesul penal, stabilirea corectă a obiectivelor acesteia și interpretarea răspunsurilor coroborat cu ansamblul situației de fapt.
În cauzele penale, atunci când se ridică suspiciunea că fapta penală a fost săvârșită fără discernământ, organele judiciare dispun efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice care să aducă lămuriri cu privire la existența sau inexistența acestuia. Formularea obiectivelor cade în sarcina organelor judiciare, acestea urmând a fi redate cât mai clar pentru a răspunde problemelor ridicate de modul, împrejurările și mobilul comiterii faptei.
Este necesar ca interpretarea răspunsurilor experților să fie riguroasă și raportată la adevărul faptic al situației ce necesită dezlegarea juridică.
În speța prezentată, prima expertiză medico-legală psihiatrică a stabilit că persoana cercetată pentru omor în forma tentativei a avut, la momentul săvârșirii faptei, discernământul diminuat.
Acest discernământ diminuat trebuia privit în contextul realității faptice: făptuitorul era dependent de benzodiazepine (dependență pe care nu și-a provocat-o, tratamentul fiind prescris de un medic specialist), pe fondul stării de sevraj generate de lipsa medicamentelor (tot medicul fiind cel care a diminuat doza zilnică de benzodiazepine) starea sa mentală a devenit confuză și a început să aibă halucinații. În noaptea tragediei, făptuitorul a cerut ajutor de specialitate, a explicat medicilor de la unitatea de primiri urgențe că este dependent de benzodiazepine și că a rămas fără tratament (mai mult, ca urmare a analizelor medicale efectuate în noaptea respectivă, a ieșit pozitiv la benzodiazepine), dar în mod inexplicabil a fost lăsat să plece acasă în starea de sevraj în care se afla, fără a i se administra vreo doză de Diazepam. Revenit la domiciliu, după câteva ore, și-a agresat concubina și și-a provocat și lui leziuni prin tăiere cu un cuțit, totul culminând cu aruncarea concubinei pe fereastră.
Raportat la cele enunțate, încă din cursul urmăririi penale se impunea audierea unuia dintre experții care au participat la întocmirea raportului de constatare medico-legală psihiatrică sau efectuarea unui supliment de expertiză pentru a se lămuri dacă făptuitorul a înțeles semnificația acțiunilor sale și a urmărilor acestora și dacă le-ar fi putut controla.
Aceste aspecte au fost lămurite abia la un an și șase luni de la comiterea faptei, în faza procesuală a apelului, de către experții din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici București, care au stabilit că, la momentul comiterii faptei, făptuitorul a avut discernământul abolit.
În toată această perioadă de timp, autorul faptei a fost arestat preventiv, arestat la domiciliu, internat într-o unitate sanitară de specialitate. În perioada în care s-a aflat în arest la domiciliu, cu o schemă de reducere a dozei de Diazepam prescrisă de medicul psihiatru, a suferit din nou sindrom de sevraj la Diazepam, sindrom depresiv sever cu tulburări de comportament soldat cu agresiune asupra vărului său și tentativă autolitică prin venesecție. Speța prezentată ne arată că lămurirea cauzei din punct de vedere medical și psihiatric, răspunsul medicilor specialiști la obiectivele fixate corect de organele judiciare pot face uneori diferența între soluții diametral opuse, condamnarea versus achitarea unei persoane, așa cum totodată pot conduce la înlăturarea unei stări de pericol atât pentru persoana în cauză, cât și pentru societate, putând preîntâmpina comiterea de noi fapte penale.
* Procuror – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, e-mail: oreviceanu_gianina@mpublic.ro.
[1] M. Udroiu, Sinteze de drept penal, Partea generală, Editura C.H. Beck, București, 2020, p. 212.
[2] D.I. Ureche, B.A. Cârdan, Evaluarea medico-legală a discernământului în cauzele penale, în Penalmente relevant nr. 2/2018, p. 80.
[3] V. Iftenie, D. Demergiu, Medicină legală, ed. 2, Editura C.H. Beck, București, 2014, p. 444.
[4] V. Beliș, Tratat de medicină legală, Vol. II, Editura Medicală, București, 1995, p. 745.
[5] Rechizitoriul nr. 159/P/2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita.
[6] Raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1-P-39/07.07.2022, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Harghita.
[7] C. Ap. Târgu Mureș, dec. pen. nr. 98/A/06.03.2024, nepublicată.
[8] Trib. Harghita, sent. pen. nr. 17/13.02.2023, nepublicată.
[9] C. Ap. Târgu Mureș, dec. pen. nr. 98/A/06.03.2024, nepublicată.
[10] Ibidem.
[11] Raport de Nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1972/A6 Psihiatrie/125 din 16.05.2023, emis de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureș.
[12] C. Ap. Târgu Mureș, dec. pen. nr. 98/A/06.03.2024, nepublicată.
[13] Raport de Nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/11454/18.12.2023 emis de Institutul de Medicină Legală Mina Minovici București.
[14] Ibdiem.
[15] C. Ap. Târgu Mureș, dec. pen. nr. 98/A/06.03.2023, nepublicată.