ABSTRACT

When there is a conflict of interpretation regarding the same issue of law – resulting from the decisions of the Constitutional Court and the High Court of Cassation and Justice, mandatory according to the law – the priority application of one or the other of them can be done in terms of more favorable criminal law (norm).

Keywords: law enforcement / adjudication decision, Constitutional Court, High Court of Cassation and Justice, more favorable criminal law.

În fapt, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt. La judecata în fond a solicitat să se ia act că a încheiat un acord de mediere cu partea civilă. Cererea a fost respinsă, iar inculpatul a fost condamnat. *

În apelul său, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că inculpatul încheiase un acord de mediere cu persoana vătămată la data de 26 mai 2016, anterior pronunțării sentinței penale de către instanța de fond (13 iunie 2016) și, admițând apelul inculpatului, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt.

Motivând decizia, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că, în rezolvarea problemei de drept invocate de către inculpat în apelul său, este aplicabilă Decizia în dezlegarea unor probleme de drept nr. 9/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție[1] prin care s-a statuat că medierea reglementată de art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator[2], cu modificările și completările ulterioare, este o cauză specială, sui generis, de încetare a procesului penal și că actul de mediere poate fi încheiat oricând, pe tot parcursul procesului penal.

De asemenea, a reținut Curtea de Apel Alba Iulia că dispozițiile art. 67 sus-menționate, în interpretarea dată de către instanța supremă, sunt dispoziții penale mai favorabile în comparație cu aceleași dispoziții examinate de către Curtea Constituțională a României, care prin Decizia nr. 397/2016[3] a statuat că, pentru a produce efectul încetării procesului penal, acordul de mediere trebuie să fie încheiat până la data citirii actului de sesizare în fața instanței de fond.

(C. Ap. Alba Iulia, Dec. pen. nr. 695/257/2016, nepublicată)

Comentariu. Așadar, judecătorul de apel a atribuit atât dispoziției din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și deciziei Curții Constituționale a României efectul de izvor de drept, având forța legii. Caracterizându-le ca fiind norme penale, a făcut o evaluare din perspectiva legii (normei) penale mai favorabile și a decis, la data de 10 august 2016 – data soluționării apelului promovat de către inculpat –, că norma cuprinsă în art. 67 din Legea nr. 192/2006 în interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este mai favorabilă decât aceeași normă în interpretarea judecătorului constituțional.

Pe lângă această problemă de fond a procesului penal dedus judecății de apel, speța pune în discuție și o problemă de statut profesional al magistratului chemat să se conformeze forței obligatorii – legal atribuite – uneia sau alteia dintre cele două decizii. În concret, este constrâns să decidă asupra preeminenței uneia sau alteia, pentru că ambele nu sunt aplicabile în același timp.

Problema prezintă interes în situația în care analiza lor nu poate fi făcută din perspectiva criteriului legii penale mai favorabile. În acest context, opțiunea pentru oricare dintre cele două variante poate constitui pretextul declanșării unor verificări disciplinare, deși legiuitorul nu a reglementat căi de rezolvare a conflictelor instituționale de acest tip.

NOTA REDACȚIEI

Potrivit art. 5 alin. (2) din noul Cod penal, aplicarea legii penale mai favorabile operează și în cazul actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile. Prin urmare, art. 67 din Legea nr. 192/2006, în interpretarea dată prin Decizia nr. 9/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a cuprins dispoziții penale mai favorabile.

Este de menționat că, prin Decizia nr. 397/2016, Curtea Constituțională a României nu a declarat neconstituționale dispozițiile art. 67 din Legea nr. 192/2006, ci doar a stabilit care este interpretarea conformă cu Constituția României, republicată, a acestui text de lege[4].

Referitor la caracterul interpretării, prin Decizia nr. 536/2011[5], Curtea Constituțională a României a relevat că ,,indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, atât instanțele judecătorești, cât și organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare”.

* Rubrică realizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia – Secția judiciară.

[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2015.

[2] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006.

[3] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 15 iulie 2016. Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de către instanța de judecată, din oficiu, în dosarul nr. 24.569/302/2014 (număr în format vechi 111/2015) al Curții de Apel București – Secția I penală și de către reprezentantul Ministerului Public în dosarul nr. 8.493/303/2014 (număr în format vechi 4.165/2014) al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și a constatat că dispozițiile art. 67 din Legea nr. 192/2006, în interpretarea dată prin Decizia nr. 9/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în măsura în care încheierea unui acord de mediere cu privire la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.

[4] Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Dec. nr. 4/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 12 aprilie 2017. Prin această decizie, instanța supremă a decis:

<<Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 685/36/2015, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei probleme de drept: ,,Dacă în interpretarea și aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 397 din data de 15 iunie 2016, privind încheierea unui acord de mediere referitor la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea, intră sub incidența legii penale mai favorabile dispozițiile art. 5 din Codul penal”.>>

[5] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011.