Cristian-Valentin Ștefan

Procuror la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș

In the appeal declared by the civil side or by the civil responsible side, unmotivated in the appeal deadline, the judicial court has the obligation to analyze the solution which the first instance pronounced including on the criminal side of the case. The conclusion subsists, even if subsequently to the deadline expiry the appellant invokes reasons concerning only the civil side. The grounds of these obligations are the devolution effect of the appellant.

În apelul declarat de partea civilă sau de partea responsabilă civilmente, nemotivat în termenul de apel, instanța de control judiciar are obligația de a analiza soluția pe care prima instanță a pronunțat-o inclusiv în latura penală a cauzei. Concluzia subzistă, chiar dacă, ulterior expirării termenului, apelantul invocă motive care privesc numai latura civilă. Temeiul acestei obligații este efectul devolutiv al apelului.

(C.A. Târgu Mureș, secția penală, decizia nr. 30/A/27.02.2014;

C.A. Târgu Mureș, secția penală, decizia nr. 32/A/28.02.2014)

Acest scurt comentariu de practică judiciară, ce pleacă de la două soluții contradictorii ale Curții de Apel Târgu Mureș, își propune să pună în discuție un aspect particular al efectului devolutiv al apelului declarat de partea civilă sau de partea responsabilă civilmente. În concret, problema de drept care se ridică în cele două cauze este aceea dacă, în apelul declarat de partea civilă sau de partea responsabilă civilmente, nemotivat în termenul de apel, instanța de control judiciar poate reforma soluția pe care prima instanță a pronunțat-o în latura penală a cauzei.

Voi prezenta, în extras, cele două cauze care au generat soluțiile jurisprudențiale contradictorii, după care, în nota care va însoți aceste cauze, voi analiza problema de drept pe care am enunțat-o.

– Extras –

1. La 7.11.2013, prin sentința penală nr. 238, Judecătoria Odorheiu Secuiesc l-a condamnat pe inculpatul C.A. la o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru săvârșirea, printre altele, a patru infracțiuni de vătămare corporală din culpă, două dintre ele fiind prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4), iar alte două de art. 184 alin. (1) și (3), ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal de la 1969.

S-a reținut în fapt că, la 30.07.2012, în jurul orei 15.30, inculpatul se afla la volanul autobuzului HR …, ce transporta turiști la salina Praid, județul Harghita. După ce a intrat în galeria salinei, la aproximativ 300 de metri, inculpatul a frânat, pentru a reduce viteza. În aceste condiții, având în vedere carosabilul alunecos, autobuzul a devenit incontrolabil și s-a izbit de ambii pereți ai galeriei, pe o distanță de aproximativ 170 de metri, până s-a oprit într-un perete de sare.

În accidentul astfel creat, patru persoane au suferit vătămări ale integrității corporale, după cum urmează:

– partea civilă P. A. a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 70-80 de zile de îngrijiri medicale;

– partea civilă P.B.D.S. a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 80-90 de zile de îngrijiri medicale;

– partea civilă M.I. a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 35-40 de zile de îngrijiri medicale;

– partea civilă M.S. a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 30-35 de zile de îngrijiri medicale.

La 27.02.2014, prin decizia penală nr. 30/A, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca nefondate de părțile civile P.A. și P.B.D.S., precum și de partea responsabilă civilmente asigurător S.C. A.. R. A. V. S.A..

2. La 1.10.2013, prin sentința penală nr. 209, Judecătoria Odorheiu Secuiesc l-a condamnat pe inculpatul G. B. la o pedeapsă rezultantă de 5 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, una fiind prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4), iar alta de art. 184 alin. (1) și (3), ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal de la 1969.

S-a reținut în fapt că, la 20.12.2012, în jurul orei 10, inculpatul se afla la volanul autoutilitarei BV …, cu care circula pe raza localității Vlăhița, județul Harghita. Ajuns în apropierea unei treceri de pietoni, nu a putut opri, deoarece avea o viteză prea mare. În aceste condiții, a accidentat două persoane, care au suferit vătămări ale integrității corporale, după cum urmează:

– partea civilă S. J. H. a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 75-80 de zile de îngrijiri medicale;

– partea civilă S. A. a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 18 zile de îngrijiri medicale.

La 28.02.2014, prin decizia penală nr. 32/A, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelurile declarate de părțile responsabile civilmente, a desființat sentința pronunțată în primă instanță și, rejudecând cauza:

– l-a achitat pe inculpat, în ceea ce privește săvârșirea celor două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, conform art. 16 alin. (1) teza întâi n. C.pr.pen.;

– a lăsat nesoluționate acțiunile civile.

De asemenea, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de părțile civile S.J.H. și S. A.

NOTĂ

Așadar, problema care se ridică în cele două cauze este aceea dacă, în apelul declarat de partea civilă sau de partea responsabilă civilmente, nemotivat în termenul de apel, instanța de control judiciar poate reforma soluția pe care prima instanță a pronunțat-o în latura penală a cauzei.

În ambele cauze, acțiunea penală s-a pus în mișcare pentru fapte de vătămare corporală din culpă:

– care nu au fost săvârșite în condițiile prevăzute de art. 193 alin. (1) n. C.pen.;

– ale căror unice urmări au constat în leziuni traumatice pentru a căror vindecare sunt necesare mai puțin de 90 de zile de îngrijiri medicale. Aceste fapte nu mai sunt prevăzute de legea penală. În consecință, era aplicabil art. (4) n. C.pen., cu referire la art. 3, teza întâi, din Legea de punere în aplicare a noului Cod penal.

În prima dintre cele două cauze, Curtea de Apel a ales să nu aplice art. 4 n. C.pen. și să nu pronunțe achitarea, în conformitate cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi n. C.pr.pen.. Consecutiv, acțiunile civile au fost soluționate. În motivarea acestei alegeri, instanța de control judiciar a arătat că motivele de apel privesc doar latura civilă a cauzei. Prin urmare, soluția pronunțată în latura penală a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac ordinare, așa încât ea nu poate fi reformată, în sensul înlocuirii condamnării cu achitarea.

În a doua dintre cele două cauze, dimpotrivă, Curtea de Apel a ales să aplice art. 4 n. C.pen. și să pronunțe achitarea, în conformitate cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi n. C.pr.pen.. Consecutiv, acțiunile civile au fost lăsate nesoluționate. În motivarea acestei alegeri, instanța de control judiciar a arătat că partea responsabilă civilmente, categorie în care intră în prezent și asigurătorul, poate declara apel și în latura penală, iar efectul devolutiv obligă instanța de control judiciar să examineze cauza în ambele ei laturi.

Din punctul meu de vedere, soluția pronunțată în a doua cauză este cea corectă.

Partea civilă și partea responsabilă civilmente au vocația de a declara apel atât în latura penală, cât și în latura civilă. Așa fiind, apelul declarat de oricare dintre cele două părți, nemotivat în termenul de apel, are un efect devolutiv integral și privește ambele laturi ale procesului penal. Declarația de apel este fără rezerve, din moment ce nu este motivată în interiorul termenului, și devoluează cauza atât în latura penală, cât și în latura civilă. Faptul că, ulterior, apelul celor două părți este motivat exclusiv în latura civilă nu îi limitează efectul devolutiv, tocmai pentru că motivele au fost depuse ulterior expirării termenului de declarare. O limitare a efectului devolutiv ar fi avut loc numai dacă motivele ar fi fost depuse în interiorul termenului de apel.

Consider, astfel, că în apelul declarat de partea civilă sau de partea responsabilă civilmente, nemotivat în termenul de apel, instanța de control judiciar are obligația de a analiza soluția pe care prima instanță a pronunțat-o inclusiv în latura penală a cauzei. Concluzia subzistă, chiar dacă, ulterior expirării termenului, apelantul invocă motive care privesc numai latura civilă. Temeiul acestei obligații este efectul devolutiv al apelului.

În concret, în prima cauză, instanța de apel ar fi trebuit să admită apelurile declarate de partea civilă^[1] și de partea responsabilă civilmente, să desființeze sentința pronunțată în primă instanță și, rejudecând cauza:

– în temeiul art. 386 alin. (1) n. C.pr.pen., să schimbe încadrarea juridică dată situației de fapt reținute, din patru infracțiuni de vătămare corporală din culpă, două dintre ele fiind prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4), iar alte două de art. 184 alin. (1) și (3), toate cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal de la 1969, într-o singură infracțiune de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) și (4) n. C.pen.;

– în temeiul art. 396 alin. (5) n. C.pr.pen., să pronunțe achitarea, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi n. C.pr.pen., cu referire la art. 4 n. C.pen. și la art. 3 teza întâi din Legea de punere în aplicare a noului Cod penal;

– în temeiul art. 397 alin. (1), cu referire la art. 25 alin. (5) n. C.pr.pen., să lase nesoluționate acțiunile civile.

[1] Cât privește apelul declarat de partea civilă, se poate discuta dacă lăsarea nesoluționată a acțiunii civile constituie o agravare în raport cu admiterea ei. Dacă răspunsul este afirmativ, pentru acest motiv, iar nu pentru că efectul devolutiv nu ar fi integral, apelul părții civile ar putea fi respins.