ABSTRACT

At first instance, under art. 112¹ of the new Criminal Code, extended confiscation from defendant A.S.A. the amounts of 14,565 euros, 50 GBP, 1 USD, 27,508 lei, as well as the jewels raised during the home search.

On appeal, the Suceava Court of Appeal removed the sentence of the first instance from the confiscation order and ordered that all sums of money, as well as the objects (jewelery), be returned to the defendant.

It was argued that there was no evidence of a conviction to show that the proceeds were obtained illicitly, that is, the commission of the offenses, and that the number of jewels did not go beyond a normal framework, and, moreover, they did not even feel that they were bought after committing crimes, from the money thus acquired.

At the same time, the statements of the two witnesses (brother-in-law and boyfriend) could not be removed, as they gave the defendant a certain amount of money as they were relatives and friends, there was no need for “writings”, the loan being made the basis of the trust relationship.

Key words: extended confiscation, contract, conviction, loan, inscribed, safety measure.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 359/2015 a Judecătoriei Suceava, s-a dispus, printre altele, pe lângă condamnarea inculpatului A.S.A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, în temeiul art. 112¹ din noul Cod penal (în continuare C.pen.), confiscarea extinsă de la acesta a sumelor de 14.565 euro, 50 GBP (lire), 1 dolar american, 27.508 lei, precum și a bijuteriilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.

În motivarea sentinței sus-menționate, instanța a arătat următoarele:

La percheziția domiciliară, inculpatul nu a putut justifica sumele deținute, arătând că ele provin din economii din pensia de urmaș, de care beneficiază după decesul soției sale, iar bijuteriile au aparținut soției.

Or, din probele administrate rezultă că inculpatul nu avea alte surse de venit după moartea soției, a obținut din pensie 350 lei lunar, însă pentru a justifica sumele, ar fi trebuit să realizeze 5.833 lei lunar (soția decedată la 26 noiembrie 2012). Mai reiese că bunurile nu figurează în certificatul de moștenitor, iar o parte din bijuterii erau bărbătești.

Pe parcursul judecății, inculpatul a depus înscrisuri, potrivit cărora sumele sus-menționate ar proveni din împrumut; or, declarațiile de martori, autentificate în acest sens, erau datate 23 și 24 aprilie 2015, ulterior percheziției domiciliare (din anul 2014).

În apel, Curtea de Apel Suceava a înlăturat din sentința primei instanțe dispoziția de confiscare și a dispus restituirea către inculpat a tuturor sumelor de bani, precum și a obiectelor (bijuteriilor) ridicate, motivându-se:

Inculpatul A.S.A. a depus contractele de vânzare-cumpărare din data de 20 decembrie 2012, când a vândut un autoturism marca VW Golf cu 17.000 lei și un altul marca BMW 560/525 cu 5.000 euro.

Nu au putut fi înlăturate declarațiile celor doi martori (cumnată și prieten), precum că i-au dat împrumut inculpatului suma de 10.000 euro pentru a efectua o operație fiicei sale. Iar cei doi martori dovedesc: primul, faptul că a scos dintr-un cont de la Banca Carpatica suma de 10.000 euro la data de 6 martie 2014, iar cel de-al doilea, P.G., prietenul inculpatului, împrejurarea că are sume de bani de la fiica lui din Belgia. Întrucât aceștia erau rude și prieteni, se apreciază că nu era nevoie de „înscrisuri”, împrumutul făcându-se în baza relației de încredere.

Totodată, nu s-a făcut dovada unei hotărâri de condamnare, de unde să rezulte că sumele s-au obținut ilicit, respectiv din săvârșirea de infracțiuni, iar numărul bijuteriilor nu depășește un cadru normal, în plus, nedovedindu-se nici că acestea au fost cumpărate în urma comiterii unor infracțiuni, din banii dobândiți astfel.

(C. Ap. Suceava, S. pen., Dec. pen. nr. 184/2016)

II. Notă aprobativă. 1. Într-adevăr, potrivit art. 112¹ alin. (2) lit. b) C.pen.[1], instanța trebuie să se convingă că bunurile ridicate cu ocazia unei percheziții domiciliare provin din activități infracționale de natura celor prevăzute în alin. (1) al articolului menționat anterior; la baza acestei decizii poate sta și o hotărâre de condamnare, însă alta decât aceea pronunțată în cauza dedusă judecății; aceasta din urmă este obligatorie, prima, nu.

Oricum, pentru a se dispune confiscarea extinsă este necesară și îndeplinirea condiției prevăzute în art. 112¹ alin. (2) lit. a) C.pen., fiind obligatorie efectuarea unei comparații între valoarea bunurilor dobândite de către persoana condamnată (în cauza dedusă judecății, și nu în alta) și aceea a veniturilor obținute de către aceasta în mod licit, într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței; deci, se socotesc 5 ani în regres începând cu data emiterii rechizitoriului sau a acordului de recunoaștere a vinovăției. La această perioadă face referire și ultimul alineat al articolului menționat anterior, ea fiind (la fel) obligatorie.

2. Potrivit dispozițiilor art. 1178, art. 1240, art. 1241 și art. 1242 din noul Cod civil (în continuare C.civ.)[2], forma scrisă (autentică sau sub semnătură privată) a contractului nu este obligatorie, ca regulă generală. Există însă unele contracte, printre care nu se numără și acela de împrumut, la care încheierea lor în formă scrisă este obligatorie [de pildă, contractul de arendare – art. 1838 alin. (1) C.civ.[3]].

Pe de altă parte, în materie civilă, proba cu martori este admisibilă, mai ales atunci când partea s-a aflat în imposibilitate morală (cum se întâmplă în cazul rudelor sau prietenilor) de a-și întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic, chiar dacă acesta ar fi trebuit încheiat în formă scrisă; condițiile de admisibilitate a probei sus-indicate sunt prevăzute în art. 309 din noul Cod de procedură civilă[4].

[1] ,,Art. 112¹. Confiscarea extinsă

(1) Sunt supuse confiscării și alte bunuri decât cele menționate la art. 112, în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracțiuni, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material și pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare:

a) infracțiuni privind traficul de droguri și de precursori;

b) infracțiuni privind traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile;

c) infracțiuni privind frontiera de stat a României;

d) infracțiunea de spălare a banilor;

e) infracțiuni din legislația privind prevenirea și combaterea pornografiei;

f) infracțiuni din legislația privind combaterea terorismului;

g) constituirea unui grup infracțional organizat;

h) infracțiuni contra patrimoniului;

i) nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare, materiilor explozive și al precursorilor de explozivi restricționați;

j) falsificarea de monede, timbre sau de alte valori;

k) divulgarea secretului economic, concurența neloială, nerespectarea dispozițiilor privind operații de import sau export, deturnarea de fonduri, infracțiuni privind regimul importului și al exportului, precum și al introducerii și scoaterii din țară de deșeuri și reziduuri;

l) infracțiuni privind jocurile de noroc;

m) infracțiuni de corupție, infracțiunile asimilate acestora, precum și infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene;

n) infracțiuni de evaziune fiscală;

o) infracțiuni privind regimul vamal;

p) infracțiuni de fraudă comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice;

q) traficul de organe, țesuturi sau celule de origine umană.

(2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit;

b) instanța are convingerea că bunurile respective provin din activități infracționale de natura celor prevăzute la alin. (1).

(3) Pentru aplicarea dispozițiilor alin. (2) se va ține seama și de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată ori de un terț unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deține controlul.

(4) Prin bunuri, conform prezentului articol, se înțelege și sumele de bani.

(5) La stabilirea diferenței dintre veniturile licite și valoarea bunurilor dobândite se vor avea în vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor și cheltuielile făcute de persoana condamnată, membrii familiei acesteia.

(6) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani și bunuri până la concurența valorii acestora.

(7) Se confiscă, de asemenea, bunurile și banii obținuți din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, precum și bunurile produse de acestea.

(8) Confiscarea nu poate depăși valoarea bunurilor dobândite în perioada prevăzută la alin. (2), care excedează nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.”

[2] ,,Art. 1178. Libertatea formei

Contractul se încheie prin simplul acord de voințe al părților dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă.”

,,Art. 1240. Formele de exprimare a consimțământului

(1) Voința de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris.

(2) Voința poate fi manifestată și printr-un comportament care, potrivit legii, convenției părților, practicilor statornicite între acestea sau uzanțelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenției de a produce efectele juridice corespunzătoare.”

,,Art. 1241. Forma scrisă

Înscrisul care constată încheierea contractului poate fi sub semnătură privată sau autentic, având forța probantă prevăzută de lege.”

,,Art. 1242. Sancțiune

(1) Este lovit de nulitate absolută contractul încheiat în lipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă.

(2) Dacă părțile s-au învoit ca un contract să fie încheiat într-o anumită formă, pe care legea nu o cere, contractul se socotește valabil chiar dacă forma nu a fost respectată.”

[3] ,,Art. 1838. Condiții de formă

(1) Contractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute.

[…]”

[4] ,,Art. 309. Admisibilitatea probei

(1) Proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel.

(2) Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. Cu toate acestea, se poate face dovada cu martori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exercițiul activității sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă.

(3) În cazul în care legea cere forma scrisă pentru validitatea unui act juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori.

(4) De asemenea, este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care:

1. partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-și întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic;

2. există un început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 310;

3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forță majoră;

4. părțile convin, fie și tacit, să folosească această probă, însă numai privitor la drepturile de care ele pot să dispună;

5. actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violență ori este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită sau imorală, după caz;

6. se cere lămurirea clauzelor actului juridic.

(5) Proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris și nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (4).”