ABSTRACT

The material undue advantage, as a condition of the existence of the conflict of interest offence objective feature, in agreement with the doctrine and case law in the field, may not be limited to the profit obtained by the contracting company.

The deeds of the accused consisting in his participation in the decision-making and in turning to the company where he was a majority shareholder to remove the snow from the traffic roads of the commune where he conducted his competences as a mayor are not the outcome of an imminent hazard which could not be settled in another way, which would have involved the state of necessity, as he claimed. As a matter of fact, his illicit action repeated itself for three years and it is a notorious fact that, in the period December-March, in the respective area there are precipitations under the form of snow without fail, which make it necessary to remove them and involve previous steps in this respect.

Key words: conflict of interest, undue patrimonial advantage, offence, mayor, wife.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 860/2015, pronunțată de Judecătoria Dorohoi în dosarul nr. 2101/222/2014, s-a dispus achitarea inculpatului, primar de comună, sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de conflict de interese prevăzute în art. 253¹ din Codul penal anterior (în continuare C.pen. din 1969), fiecare cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal (în continuare C.pen.), în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală anterior (din 1969), pe motiv că faptelor le-ar lipsi unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Situația de fapt reținută în cauză a fost următoarea:

Inculpatul, în calitate de primar de comună, în exercițiul atribuțiilor de serviciu prevăzute în art. 63 alin. (1) lit. d) raportat la art. 63 alin. (5) lit. c) și art. 36 alin. (6) lit. a) pct. 13 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001[1], republicată, cu modificările și completările ulterioare, a încheiat trei contracte de prestări servicii (de deszăpezire a drumurilor publice din comună), în lunile noiembrie ale anilor 2009, 2010 și 2011, cu o societate comercială la care inculpatul era acționar majoritar și soția sa era angajată, obținându-se astfel un folos material indirect pentru ei.

În fața instanței de fond, inculpatul s-a apărat, declarând că s-a aflat într-un caz de forță majoră și a fost nevoit să încheie cele trei contracte de prestări servicii, în condițiile în care nu a existat un alt agent economic care să efectueze serviciul de deszăpezire, iar situația meteo a fost nefavorabilă în perioada respectivă.

În cauză s-a efectuat o expertiză cu privire la câtimea folosului material realizat de inculpat, direct sau indirect, în interesul său sau al familiei sale.

Din raportul de expertiză efectuat a rezultat că societatea în discuție a efectuat cheltuieli de deszăpezire mai mari decât veniturile încasate, din această activitate, de la primărie.

În motivarea soluției de achitare, instanța de fond a apreciat că, în speță, nu poate fi vorba de faptul că inculpatul, în calitate de acționar, ori soția sa, în calitate de salariat, ar fi obținut un folos material ca urmare a încheierii acestor contracte și nici nu poate fi vorba de un interes personal al inculpatului la încheierea respectivelor contracte, acesta urmărind de fapt numai binele comunității, semnând acele contracte în cazuri de forță majoră, când situația meteo a impus acțiuni de deszăpezire urgente, în condițiile în care, într-adevăr, în zonă nu existau alte societăți comerciale care puteau efectua astfel de servicii. Mai mult decât atât, societatea în cauză (la care inculpatul era acționar, iar soția sa era salariată) a înregistrat din executarea contractelor de deszăpezire o pierdere.

Împotriva Sentinței penale nr. 860/2015 a Judecătoriei Dorohoi a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi, criticând-o pentru nelegalitate, pe motiv că în mod greșit prima instanță a reținut lipsa unui folos material, prin încheierea celor trei contracte de deszăpezire, în condițiile în care acesta s-a realizat chiar la momentul semnării lor, neprezentând relevanță faptul că, ulterior, din diverse motive, cheltuielile au fost mai mari față de suma încasată efectiv. De altfel, folosul material obținut de societate, și implicit de către inculpat, în calitate de acționar, a constat în suma încasată de firmă de la primărie, din care s-au achitat diverse cheltuieli. Legea nu condiționează existența infracțiunii de obținerea unui profit de către societatea beneficiară a contractului, singura condiție pentru existența ei fiind folosul material, care s-a realizat prin încasarea sumelor prevăzute în cele trei contracte. Pe de altă parte, nu se poate reține că, prin încheierea contractelor, inculpatul nu a urmărit decât binele comunității, sub pretextul existenței unui caz de forță majoră, în condițiile în care este binecunoscut că în România se înregistrează precipitații sub formă de ninsoare în fiecare an.

Prin Decizia penală nr. 1042/2016, Curtea de Apel Suceava, Secția penală și pentru cauze cu minori a desființat în totalitate Sentința penală nr. 860/2015 a Judecătoriei Dorohoi și, în rejudecare, a condamnat pe inculpat la pedeapsa rezultantă de 10.000 lei amendă penală pentru săvârșirea a trei infracțiuni de conflict de interese prevăzute în art. 253¹ C.pen. din 1969.

Instanța de apel, în considerentele deciziei, cu referire la condiția realizării folosului patrimonial, a statuat, în dezacord cu instanța de fond (din analiza actelor și a lucrărilor dosarului, cu trimitere inclusiv la raportul de expertiză contabilă judiciară și suplimentul la raport, efectuate de expert în faza cercetării judecătorești, dar și la relațiile primite pe parcursul soluționării apelului de la Administrația Națională de Meteorologie), că prin contractele încheiate, inculpatul a obținut, în mod indirect, în calitate de acționar al societății contractante (cu trimitere la profitul obținut de societate, la sumele de bani reprezentând valoarea de amortizare a utilajelor folosite, dar și la cele reprezentând salariile persoanelor care au desfășurat activități de deszăpezire), un folos material.

Deosebit de cele reținute de instanța de fond relativ la beneficiile obținute de societatea la care inculpatul era acționar majoritar, ca răspuns la susținerile acestuia în sensul că în realitate s-a lucrat în pierdere, este de menționat că folosul material la care făceau trimitere prevederile art. 253¹ C.pen. din 1969 ca o condiție de existență a laturii obiective a infracțiunii de conflict de interese, în acord cu doctrina și jurisprudența în materie, nu poate fi limitat la profitul obținut de societatea contractantă.

Totodată, instanța de apel a mai relevat că faptele inculpatului de a participa la luarea deciziei și de a apela la societatea la care era acționar majoritar pentru înlăturarea căderilor de zăpadă pe arterele circulabile ale comunei, unde își îndeplinea atribuțiile de primar, nu sunt urmarea unui pericol iminent și de neînlăturat în vreo altă modalitate, care ar fi determinat reținerea stării de necesitate, după cum el a susținut. De altfel, acțiunea sa ilicită s-a repetat pe parcursul a trei ani și este de notorietate că, în lunile decembrie-martie, în zona vizată cad fără excepție precipitații sub formă de zăpadă, care impun înlăturarea lor și presupun efectuarea unor demersuri prealabile în acest sens.

(C. Ap. Suceava, Dec. pen. nr. 1042/A/2016)

II. Notă aprobativă. În accepțiunea art. 301 alin. (2) C.pen. [art. 253¹ alin. (2) C.pen. din 1969], folosul patrimonial (material, potrivit Codului penal anterior) nu presupune realizarea unui profit, ci a unui avantaj, oricare ar fi el, însă de natură materială (acoperirea unor cheltuieli, plata unor salarii, ca în speța analizată).

Potrivit art. 20 alin. (2) C.pen., este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat. Or, în speță, cerința iminenței pericolului nu a fost îndeplinită, fiind previzibilă apariția unor fenomene meteo specifice iernii în zona aflată în circumscripția primăriei condusă de inculpat. Așadar, inculpatul putea și trebuia ca din timp să ia măsurile necesare pentru deszăpezirea drumurilor.

[1] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007.