ABSTRACT

For the preservation of the stolen woods, the defendants used violence and threats over the policemen, gendarmes and rangers which have ceased to recover them. The fact that, the defendants have followed since the beginning and finally managed to keep the stolen woods demonstrates that, even if the mobile of the stolen goods has joined also another mobile, it has not disappeared for any moment, and has subsisted during the altercation, so that the accurate judicial framing of the act is that of robbery and not of stealing trees.

The offences of outrage in concurrence cannot be absorbed in a single continue offence, in the situation in which the acts were committed by actions of threats and hits or other violences directed against different natural persons. Even if the state has an interest in protecting the public clerks, it is improper to retain that the fact were committed against a sole passive subject, the state, in the meaning of art. 35 par. (1) from the new Criminal Code.

Key words: concurrence of offences, trees theft, trees offence, continued offence, robbery, outrage.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 195/2015, Judecătoria Reghin a dispus:

A. 1. În temeiul art. 386 alin. (1) din noul Cod de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), respingerea cererilor inculpaților B.L. și S.J. de schimbare a încadrării juridice a faptei, reținute în actul de sesizare cu privire la acești inculpați, din infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art. 233 din noul Cod penal (în continuare C.pen.) în infracțiunea de furt de arbori ce era prevăzută în art. 110 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic (în continuare Codul silvic)[1], republicată, cu modificările și completările ulterioare[2].

2. În baza art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C.pr.pen., încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea de către inculpații B.L. și S.J. a infracțiunii de distrugere prevăzută în art. 253 alin. (1) C.pen., ca urmare a încheierii unui acord de mediere între inculpat și partea civilă.

3. În temeiul art. 233 C.pen., condamnarea inculpaților B.L. și S.J. la pedeapsa de câte 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

4. În temeiul art. 233 teza finală C.pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C.pen. – pe o perioadă de 5 ani, care curge conform dispozițiilor art. 68 C.pen. –, și anume:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

c) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.

5. În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (1) C.pen., interzicerea exercitării – cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută în art. 65 alin. (3) C.pen. – drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C.pen. (sus-menționate).

6. În temeiul art. 257 alin. (1) și (4) C.pen., condamnarea inculpaților B.L. și S.J. la pedeapsa de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna agentului de poliție G.S.

7. În temeiul art. 257 alin. (1) și (4) C. pen., condamnarea inculpaților B.L. și S.J. la pedeapsa de câte 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna subofițerului de jandarmi C.O.D.

8. În temeiul art. 257 alin. (1) și (4) C.pen., condamnarea inculpaților B.L. și S.J. la pedeapsa de câte 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna agentului de poliție S.I.

9. În temeiul art. 257 alin. (1) C.pen., condamnarea inculpaților B.L. și S.J. la pedeapsa de câte 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna tehnicianului silvic M.L.

10. Constatarea că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților B.L. și S.J. se află în concurs real, motiv pentru care, în temeiul art. 38 alin. (1) și 39 alin. (1) lit. b) C.pen., contopirea pedepselor aplicate și dispunerea ca cei doi inculpați să execute pedeapsa cea mai grea de câte 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse aplicate (1/3 din 3 ani și 9 luni), urmând ca în final inculpații să execute pedeapsa rezultantă de câte 3 ani și 3 luni închisoare.

11. În temeiul art. 45 alin. (1) și (5) C.pen., aplicarea atât a pedepsei complementare a interzicerii exercitării, pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C.pen., cât și a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării, pe durata prevăzută în art. 65 alin. (3) din același cod, a drepturilor sus-menționate alături de pedeapsa principală rezultantă.

12. În baza art. 72 alin. (1) C.pen., deducerea din pedeapsa aplicată inculpaților a duratei reținerii, respectiv a arestării preventive și a arestului la domiciliu, începând cu data de 9 iulie 2014 și până la data de 6 decembrie 2014.

13. În baza art. 399 alin. (1) C.pr.pen., menținerea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpații B.L. și S.J.

B. 1. În temeiul art. 386 alin. (1) C.pr.pen., respingerea cererii inculpatei S.C. de schimbare a încadrării juridice a faptei, reținute în actul de sesizare cu privire la această inculpată, din infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art. 233 C.pen. în infracțiunea de furt de arbori ce era prevăzută în art. 110 alin. (1) lit. a) din Codul silvic.

2. În temeiul art. 233 C.pen., condamnarea inculpatei S.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

3. În temeiul art. 233 teza finală C.pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C.pen. (sus-menționate), pe o perioadă de 3 ani, care curge conform dispozițiilor art. 68 C.pen.

4. În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (1) C.pen., interzicerea exercitării – cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută în art. 65 alin. (3) C.pen. – drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C.pen. (sus-menționate).

5. În temeiul art. 257 alin. (1) și (4) C.pen., condamnarea inculpatei S.C. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna agentului de poliție G.S.

6. În temeiul art. 257 alin. (1) și (4) C.pen., condamnarea inculpatei S.C. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna subofițerului de jandarmi C.O.D.

7. În temeiul art. 257 alin. (1) și (4) C.pen., condamnarea inculpatei S.C. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna subofițerului de jandarmi T.D.

8. Constatarea că infracțiunile reținute în sarcina inculpatei se află în concurs real, motiv pentru care, în temeiul art. 38 alin. (1) și 39 alin. (1) lit. b) C.pen., contopirea pedepselor aplicate și dispunerea ca inculpata S.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse aplicate (1/3 din 2 ani), urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare.

9. În temeiul art. 45 alin. (1) și (5) C.pen., aplicarea atât a pedepsei complementare a interzicerii exercitării, pe o perioadă de 3 ani, a drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C.pen., cât și a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării, pe durata prevăzută în art. 65 alin. (3) din același cod, a drepturilor sus-menționate alături de pedeapsa principală rezultantă.

10. În baza art. 72 alin. (1) C.pen., deducerea din pedeapsa aplicată inculpatei a duratei reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 9 iulie 2014 și până la data de 11 august 2014.

11. În baza prevederilor art. 91 C.pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatei, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, conform prevederilor art. 92 C.pen.

12. În temeiul art. 93 alin. (1) C.pen., pe durata termenului de supraveghere, obligarea inculpatei să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mureș la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

13. În temeiul art. 93 alin. (3) C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, obligarea inculpatei să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 120 zile, la Administrația Domeniului Public Reghin (activități de salubrizare, măturat, golit coșuri gunoi, săpat, greblat, curățenie alei, peluze etc.),

14. Desemnarea Serviciului de Probațiune Mureș pentru supravegherea executării măsurilor și obligațiilor instituite în sarcina inculpatei.

15. În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, comunicarea datelor prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C.pen. Serviciului de Probațiune Mureș.

16. Atragerea atenției inculpatei asupra prevederilor art. 96 alin. (1) C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul în care inculpata nu va respecta, cu rea-credință, măsurile de supraveghere sau obligația de a presta o muncă în folosul comunității.

17. Atragerea atenției inculpatei asupra prevederilor art. 96 alin. (4) C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul în care inculpata va săvârși din nou o infracțiune în cursul termenului de supraveghere de 4 ani.

18. Conform art. 241 alin. (1) lit. b) C.pr.pen., constatarea ca încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă față de inculpata S.C.

C.1. În temeiul art. 386 alin. (1) C.pr.pen., respingerea cererii inculpatului Ș.I. de schimbare a încadrării juridice a faptei, reținute în actul de sesizare cu privire la această inculpat, din infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art. 233 C.pen. în infracțiunea de furt de arbori ce era prevăzută în art. 110 alin. (1) lit. a) din Codul silvic.

2. În temeiul art. 233 C.pen., condamnarea inculpatului Ș.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

3. În temeiul art. 233 teza finală C.pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C.pen. (sus-menționate), pe o perioadă de 5 ani, care curge conform dispozițiilor art. 68 C.pen.

4. În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (1) C.pen., interzicerea exercitării – cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută în art. 65 alin. (3) C.pen. – drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C.pen. (sus-menționate).

5. În temeiul art. 257 alin. (1) și (4) C.pen., condamnarea inculpatului Ș.I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna agentului de poliție G.S.

6. Constatarea că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului se află în concurs real, motiv pentru care, în temeiul art. 38 alin. (1) și 39 alin. (1) lit. b) C.pen., contopirea pedepselor aplicate și dispunerea ca inculpatul Ș.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse aplicate (1/3 din 1 an și 6 luni), urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

7. În temeiul art. 45 alin. (1) și (5) C.pen., aplicarea atât a pedepsei complementare a interzicerii exercitării, pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C.pen., cât și a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării, pe durata prevăzută în art. 65 alin. (3) din același cod, a drepturilor sus-menționate alături de pedeapsa principală rezultantă.

8. În baza art. 72 alin. (1) C.pen., deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului a duratei reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 9 iulie 2014 și până la data de 6 decembrie 2014.

9. În baza art. 399 alin. (1) C.pr.pen., menținerea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul Ș.I.

D. Constatarea că acțiunea civilă exercitată de partea civilă R.R. a fost soluționată prin mediere.

E. În temeiul art. 274 alin. (1) C.pr.pen., obligarea fiecărui inculpat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat în cuantum de câte 500 lei, din care suma de 100 lei pentru fiecare inculpat provine din faza de urmărire penală.

În motivare, prima instanță a precizat că, în seara zilei de 4 iulie 2014, inculpații B.L., S.J. și Ș.I., însoțiți de martorii M.C., C.M. și C.C., s-au deplasat în zona pădurii Bodogaia UP 3-ua28 cu trei căruțe. Din acea zonă persoanele sus-menționate au sustras un număr de 7 arbori pe care i-au încărcat în căruțe. În timp ce se întorceau cu lemnele spre casă (cartierul Apalina din municipiul Reghin), căruțele au fost oprite de tehnicianul silvic M.L. Anterior opririi căruțelor, lucrătorii silvici au apelat la ajutorul unor echipaje de poliție, dirijate la fața locului de către ofițerul de serviciu din cadrul Poliției municipiului Reghin.

După oprire lucrătorul silvic le-a solicitat persoanelor să transporte materialul lemnos, pentru care nu existau documente de proveniență spre depozitul Ocolului silvic. Deși inițial păreau a fi de acord cu dispoziția tehnicianului responsabil cu paza, M.L., de a duce lemnele la un depozit de material lemnos din apropiere, pentru a le inventaria și preda, totuși inculpații aflați în căruțe au început să mâne caii cu viteză și au luat-o la un moment dat în altă direcție. Cu toate că au fost somați de organele de poliție în repetate rânduri să oprească respectivele atelaje, inculpații au refuzat și au efectuat anumite manevre menite să lovească mașinile de poliție angrenate în urmărire.

La un moment dat, în perimetrul Stațiunii de cercetare pomicole, inculpata S.C. (care venea dinspre cartierul Apalina în întâmpinarea forțelor de ordine, alături de un grup format din mai multe alte persoane) s-a postat în fața mașinii de poliție conduse de agentul G.S., iar când polițistul a ocolit-o pentru a continua urmărirea, inculpata s-a aruncat în iarbă țipând că polițistul a vrut să o calce cu mașina. Urmare a acestui incident, s-au oprit și căruțele urmărite, din care au coborât mai multe persoane, având în mâini răngi, coase și pari, îndreptându-se către organele de poliție, jandarmi și reprezentanți ai ocolului silvic, ocazie cu care au început proferarea unor amenințări cu moartea și le-au cerut acestora imperativ să plece de acolo.

În învălmășeala creată, inculpații i-au lovit cu diverse obiecte contondente, cu pumnii și picioarele, pe agentul de poliție G.S. din cadrul Poliției Reghin, Biroul de Ordine Publică pentru Mediul Urban, și pe jandarmii C.O.D. și T.D. din cadrul Detașamentului 4 de Jandarmi Reghin, cauzând totodată avarii însemnate unui autoturism aparținând Ocolului Silvic Reghin.

În ceea privește materialul lemnos aflat în căruțe, conform procesului-verbal de constatare, procesului-verbal de cercetare la fața locului și fișei de calcul, s-a constatat că valoarea celor 7 arbori sustrași este de 866,64 lei.

Împotriva sentinței Judecătoriei Reghin au formulat apel inculpații B.L., S.J. și Ș.I. A formulat apel și coinculpata S.C., însă apelul ei a fost disjuns, în urma retragerii sale.

Apelanții nu și-au motivat apelurile. Inculpații B.L. și S.J. au dat însă declarații în apel, în care și-au menținut poziția anterioară (de nerecunoaștere a comiterii faptelor).

Apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

În ce privește starea de fapt reținută de prima instanță, ea corespunde celei care rezultă din probele dosarului, cu o singură excepție.

Cu privire la infracțiunea de ultraj comisă în dauna agentului de poliție S.I., este de menționat că nu există probe concrete care să se releve loviri sau amenințări la adresa acestuia. El însuși, audiat în calitate de martor de către prima instanță, a arătat că nu a fost lovit sau amenințat de către inculpați. Rămân în discuție doar probele din care rezultă că între grupul agenților publici și cel al membrilor comunității locale a existat un conflict, dar acestea sunt echivoce. Singura împrejurare a implicării martorului și inculpaților într-un conflict este insuficientă pentru a reține săvârșirea unei infracțiuni concrete de ultraj. În mod similar a raționat și parchetul, în momentul în care nu le-a inculpat pe toate persoanele din grupul localnicilor și nu a reținut infracțiuni de ultraj în dauna tuturor agenților publici prezenți în respectivele grupuri.

Ca urmare, se impune achitarea inculpaților apelanți pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzute în art. 257 alin. (1) și (4) C.pen. în dauna agentului de poliție S.I., întrucât nu a fost săvârșită nicio astfel de infracțiune la adresa agentului.

În rest, celelalte fapte sunt în mod suficient probate.

Agentul G.S. a fost lovit de inculpații B.L. și S.J., potrivit raportului întocmit de el și declarațiilor sale, fiind și amenințat cu moartea de B.L., potrivit declarației colegului său, T.D.M. Aceste probe se coroborează cu declarația martorului M.L., care a arătat că inculpatul S.J. l-a lovit pe G.S. și cu aceea a martorului C.O., care a precizat că ambii inculpați l-au lovit pe G.S. cu parii.

Ș.I. l-a lovit cu piciorul în piept pe jandarmul C.O.D., potrivit rapoartelor și declarațiilor concordante ale polițiștilor, jandarmilor și pădurarilor, care au observat personal faptele. Același jandarm a fost îmbrâncit de inculpații B.L. și S.J., potrivit declarațiilor sale și raportului întocmit de agentul de poliție G.S.

În ceea ce îl privește pe tehnicianul silvic M.S.L., acesta a declarat, mai întâi, că inculpații B.L. și S.J. au încercat să îl lovească, dar nu au reușit, motiv pentru care soluția ar trebui să fie similară cu aceea adoptată în cazul agentului de poliție S.I. Diferența constă în aceea că totuși în cazul tehnicianului silvic, există acțiuni concrete ale inculpaților la adresa sa, acțiuni care au avut un efect intimidant și care sunt încadrabile în infracțiunea de ultraj prin amenințare. Așa cum a precizat chiar tehnicianul silvic, cei doi inculpați au lovit mașina în care se afla, cu scopul de a-l intimida. De asemenea, în finele declarației a menționat că atunci când inculpații s-au îndreptat spre mașină, ei afirmau: „vă omorâm”. În același mod a declarat și în cursul urmăririi penale.

Declarațiile tehnicianului silvic M.S.L. se coroborează în mod suficient cu ansamblul declarațiilor polițiștilor, jandarmilor și agenților silvici, din care rezultă că inculpații i-au amenințat și i-au agresat.

Dimpotrivă, declarațiile inculpaților, care susțin contrariul, sunt absurde, contradictorii și nu se coroborează cu probe concludente. Inculpații au declarat că ei ar fi vrut să se conformeze solicitărilor autorităților, dar nu au vrut caii lor, și au cedat în fața voinței celor din urmă. În momentul în care au aflat că agenții publici au călcat-o cu mașina pe S.C., ei au oprit ca să le ceară socoteală. Aceasta înseamnă că în realitate ei, și nu caii lor, erau cei care decideau cursul faptelor. Inculpații au mai precizat că au fost provocați la comiterea faptelor tocmai de această împrejurare: S.C. a fost călcată cu mașina. Susținerea este în mod îndoit absurdă. Pe de o parte, nu puteau în mod serios să creadă că sus-numita fusese „omorâtă”, de vreme ce aceasta, cum ea însăși recunoaște, se apucase să îi lovească pe polițiști cu șlapii. Pe de altă parte, din moment ce inculpații nu admit comiterea niciunei fapte penale, devine de neînțeles la ce anume au fost provocați. În ce îi privește pe martorii propuși de ei, M.C., B. I., C.M., C.C. și P.M., declarațiile acestora, atunci când se referă la împrejurările esențiale cauzei, se traduc prin aceea că martorii nu au văzut, nu știu sau nu își amintesc nimic concret. Declarațiile nu sunt întâmplătoare, ci concordă cu poziția inculpaților, care, ei înșiși, se feresc să răspundă în mod concret probelor concrete din cauză. Ca urmare, nu sunt apte să le contrazică pe acestea din urmă.

În ceea ce privește furtul lemnelor, este probată săvârșirea acestuia în modalitatea și cu privire la materialul lemnos descrise de prima instanță. Inculpații înșiși au arătat că, într-adevăr, au luat lemnele din parcela identificată cu ocazia cercetării la fața locului. Declarațiile lor se coroborează cu declarația martorului B.I., șef de district în cadrul Ocolului Silvic Reghin, care a menționat că lemnele au fost tăiate și sustrase de acolo, întrucât în zonă se patrulează zilnic, iar după incident au și găsit cioatele arborilor tăiați.

Inculpații au invocat totuși faptul că lemnele luate erau subțiri, fiind „crengi”, motiv pentru care valoarea lor nu s-a ridicat la pragul prevăzut în Codul silvic pentru reținerea infracțiunii de furt de arbori, și anume de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Prin urmare, au dedus ei, fapta lor nu constituie infracțiunea de furt, așa încât nu poate intra ca infracțiune absorbită în infracțiunea complexă de tâlhărie. Nu pot fi, în consecință, întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Instanța de apel nu consideră acum necesar să analizeze caracterul judicios al acestui raționament, fiindcă ei pleacă de la o premisă de fapt greșită. În realitate, în cauză există probe suficiente că inculpații au sustras materialul lemnos indicat în fișa de calcul atașată la dosar, în valoare de 866,64 lei. Aceasta este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu, de 115 lei conform legii, al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Proba directă în acest sens nu mai poate fi administrată, întrucât inculpații au împiedicat ridicarea și măsurarea lemnelor sustrase. Așa cum a arătat inculpatul B.L. în apel, inculpații au dus lemnele acasă și le-au pus pe foc. Dar chiar comportamentul inculpaților, de a împiedica în mod violent constatarea caracterului penal al faptei prin măsurarea lemnelor sustrase, constituie un indiciu grav că fapta a avut acest caracter. El se coroborează cu proba constând în calcularea volumului și calității materialului lemnos sustras pe baza cioatelor găsite la fața locului și cu indiciile grave și concordante oferite de declarațiile din faza urmăririi penale ale inculpaților și de declarațiile agenților publici care au văzut lemnele în căruțe, și anume: lemnele erau tăiate probabil cu o drujbă (declarația inculpatului S.J.); lemnele sustrase erau puse în grămezi, unele erau proaspăt tăiate, având încă frunze pe ele, altele păreau tăiate mai demult (declarația inculpatului Ș.I.); erau lemne de foc, esență carpen, cu trunchiurile groase, proaspăt tăiate, încă cu frunze pe ele; nu era vorba de crengi (declarația martorului S.I.); aveau un diametru însemnat, de 20-40 centimetri (în continuare cm) (declarația martorului M.L., care este tehnician silvic) sau 16-20 cm, care în orice caz nu erau crengi (declarația martorului B.I., alt silvicultor), motiv pentru care li s-a cerut inculpaților să le ducă la depozitul de bușteni. Aceste declarații se coroborează cu constatările la fața locului, potrivit cărora cioatele găsite aveau diametrul între 13 și 34 cm.

Ca urmare, este dovedit în cauză faptul că inculpații au sustras lemne în valoare de 866,64 lei.

Pentru păstrarea acestor lemne inculpații s-au folosit de violențe și amenințări la adresa polițiștilor, jandarmilor și pădurarilor, care au încercat să le recupereze. Acest scop al violențelor este dovedit de materialitatea faptelor – inculpații au fugit cu lemnele, apoi s-au implicat într-o altercație cu urmăritorii lor, pentru ca în final să păstreze aceste lemne. Singurul element pe care inculpații îl pot invoca împotriva logicii acestor fapte este incidentul în care coinculpata S.C. ar fi fost lovită cu mașina de un polițist. Dar, așa cum s-a argumentat, acest incident nu a avut un caracter serios în cursul altercației, ci mai degrabă caracterul unui pretext. Oricum, faptul însuși că inculpații au urmărit de la început și au reușit în final să păstreze lemnele furate demonstrează că, chiar dacă mobilului păstrării bunului furat i s-a alăturat și un alt mobil, el nu a dispărut niciun moment, subzistând în cursul altercației.

Faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie, și nu de furt (așa cum susțin inculpații), precum și de ultraj reținute de prima instanță.

Relativ la infracțiunile de ultraj în concurs, este de menționat că acestea nu pot fi absorbite într-o singură infracțiune continuată, așa cum doresc inculpații. Faptele s-au comis prin acțiuni de amenințare și lovire sau alte violențe îndreptate împotriva unor persoane fizice diferite. Chiar dacă și statul are un interes în protejarea funcționarilor publici, este impropriu să se afirme că faptele au fost comise împotriva unui unic subiect pasiv, statul, în sensul art. 35 alin. (1) C.pen.

La individualizarea pedepselor, prima instanță a folosit în mod judicios criteriile de individualizare pentru a stabili cuantumurile pedepselor. Instanța de apel le va menține. Doar că, în urma achitării pentru una dintre infracțiuni, pedeapsa corespunzătoare nu va mai intra în calculul pedepsei rezultante aplicabile inculpaților B.L. și S.J., cu consecința reducerii ei corespunzătoare.

În ceea ce privește regimul de executare a pedepselor aplicate, acesta a fost în mod temeinic stabilit pentru inculpatul B.L. Acesta a avut un rol important în desfășurarea faptelor. Faptele au un caracter în mod special grav, fiindcă sunt în mod frontal îndreptate împotriva legitimității forței publice în exercitarea rolului ei de combatere a infracțiunilor și de menținere a ordinii publice. Nu există vreun element concret din care să rezulte că, după săvârșirea lor, inculpatul s-a îndreptat. Acordul de mediere încheiat cu Direcția Silvică Mureș a fost deja avut în vedere de prima instanță pentru a dispune încetarea procesului penal pentru infracțiunea de distrugere și aplicarea pentru infracțiunea de tâlhărie a unei pedepse la minimul special. Potrivit referatului de evaluare, inculpatul nu a muncit și nu muncește cu forme legale. Este adevărat că, potrivit referatului, își câștigă existența din diverse activități, precum vânzarea de animale. Dar, până la soluționarea dosarului în care este acuzat, între altele, că a primit și vândut animale furate, respectiva mențiune din referatul de evaluare trebuie privită cu prudență. Aceste elemente sunt suficiente pentru justificarea pedepsei și a modalității de executare dispuse, chiar dacă cercetarea sa în dosarul nr. 1216/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, anexat în copie la dosarul cauzei, pentru fapte comise în cursul judecării prezentei cauze, nu i se poate la acest moment imputa, în baza prezumției de nevinovăție.

Cu referire la inculpatul S.J., este de relevat că rolul său în comiterea faptelor este comparabil cu cel al inculpatului B.J. La fel ca acesta, este înscris în cazierul judiciar cu o infracțiune, dar aceasta nu atrage starea de recidivă și este săvârșită fără violență. Spre deosebire de inculpatul din urmă, el oferă însă temeiuri pentru a se putea deduce că și-a revizuit comportamentul și că se poate îndrepta fără executarea pedepsei în regim de detenție. În special, este de menționat că el s-a angajat cu contract de muncă, potrivit referatului de evaluare și caracterizării de la locul de muncă.

Inculpatul S.I., pe de altă parte, a avut o contribuție limitată la conflictul cu autoritățile, în mare măsură fiind similară cu aceea a coinculpatei S.C. La fel ca aceasta, nu are antecedente penale de niciun fel.

Instanța de apel a considerat că, în cazul inculpaților S.J. și S.I., față de aceste elemente, de împrejurarea că au petrecut deja o perioadă în stare de arest preventiv, este suficientă pentru atingerea scopului preventiv al pedepsei suspendarea executării ei sub supraveghere și supunerea lor unor obligații asemănătoare celor la care a fost supusă de prima instanță coinculpata S.C.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., instanța de apel a admis apelurile promovate de către inculpați, a desființat parțial sentința atacată și, în rejudecare:

a) în baza art. 16 alin. (1) lit. a) și art. 396 alin. (5) C.pr.pen., au fost achitați inculpații B.L. și S.J. pentru comiterea infracțiunii de ultraj prevăzută în art. 257 alin. (1) și (4) C.pen. în dauna agentului de poliție S.I.;

b) s-au menținut celelalte pedepse stabilite de prima instanță în sarcina acestor inculpați;

c) în baza art. 38 alin. (1) și 39 alin. (1) lit. b) C.pen., în urma contopirii acestor pedepse, i s-a aplicat fiecăruia dintre inculpații B.L. și S.J. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare;

d) s-a menținut pedeapsa aplicată de prima instanță inculpatului Ș.I. de 2 ani și 6 luni închisoare;

e) în baza prevederilor art. 91 C.pen., a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpaților S.J. și Ș.I., pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, conform prevederilor art. 92 C.pen.;

f) în temeiul art. 93 alin. (1) C.pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpații sus-menționați să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

– să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mureș la datele fixate de acesta;

– să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

– să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

– să comunice schimbarea locului de muncă;

– să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existență;

g) în temeiul art. 93 alin. (3) C.pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpații S.J. și Ș.I. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 120 zile la Administrația Domeniului Public Reghin (activități de salubrizare, măturat, golit coșuri gunoi, săpat, greblat, curățenie alei, peluze etc.);

h) a fost desemnat Serviciul de Probațiune Mureș pentru supravegherea executării măsurilor și obligațiilor instituite în sarcina inculpaților;

i) în baza art. 94 alin. (1) C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probațiune Mureș;

j) li s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 96 alin. (1) și (4) C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere;

k) s-au menținut restul dispozițiilor primei instanțe, compatibile cu prezenta decizie;

l) conform art. 241 alin. (1) lit. c) C.pr.pen., s-a constatat încetată de drept, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, măsura controlului judiciar dispusă față de inculpații din cauză. Ca urmare, este rămasă fără obiect cererea de înlocuire a acestei măsuri cu măsura arestului preventiv în cazul inculpatului B. L.;

m) în baza art. 275 alin. (3) C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.

(C. Ap. Târgu-Mureș, S. pen. și pentru cauze cu minori și de familie, Dec. pen. nr. 615/A/2015)

II. Notă parțial aprobativă. 1. Furtul de arbori prevăzut în art. 109 alin. (1) lit. a) din Codul silvic[3] [art. 110 alin. (1) lit. a) din Codul silvic, la data comiterii faptei de către inculpați], ca infracțiune silvică, poate intra în conținutul infracțiunii de tâlhărie prevăzute în art. 233 C.pen.[4], atât timp cât acest din urmă text legal face referire la furt, fără a indica și art. 228 C.pen.[5]

2. În cazul în care au fost agresați, cu aceeași ocazie, mai mulți funcționari publici aflați în exercițiul funcțiunii, în sarcina făptuitorului se va reține tot atâtea infracțiuni de ultraj câte persoane vătămate au fost lezate, și nu o singură infracțiune, sub forma unității naturale sau sub formă continuată[6].

3. Recent, Curtea Constituțională a României a statuat că sintagma „și împotriva aceluiași subiect pasiv” (care impune condiția unității subiectului pasiv în cazul infracțiunii continuate), din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) C.pen.[7], este neconstituțională, întrucât creează o diferență de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de făptuitori, fără a exista vreo justificare obiectivă și rezonabilă, ceea ce atrage încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată, cu privire la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări[8].

[1] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015.

[2] În prezent, art. 110 din Codul silvic are un alt conținut.

[3] ,,Art. 109

(1) Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune și se pedepsește după cum urmează (sublinierea noastră – Gh. Ivan):

a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;

[…]”

[4] ,,Art. 233. Tâlhăria

Furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi (sublinierea noastră – Gh. Ivan).”

[5] ,,Art. 228. Furtul

(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Fapta constituie furt și dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau detenția legitimă a altei persoane.

(3) Se consideră bunuri mobile și înscrisurile, energia electrică, precum și orice alt fel de energie care are valoare economică.”

[6] În același sens: Curtea Supremă de Justiție, S. pen., Dec. nr. 1136/2003, în ,,Revista de drept penal” nr. 3/2004, p. 178; Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal, ediția 2, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2015, p. 247.

[7] ,,Art. 35. Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe

(1) Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni (sublinierea     noastră – Gh. Ivan).

[…]”

[8] Dec. nr. 368/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017.