Infracțiunile de înșelăciune și de obținere ilegală de fonduri. Distincție
ABSTRACT
The offence of illegal obtaining of funds represents a special form of fraud either by using of documents or fake data, inaccurate or incomplete, which corresponds to the offence of fraud in a qualified form provided in art. 244 par. (2) from the new Criminal Code, but, given the special and complex character of the offence of obtaining illegal funds provided in art. 306 from the same code has a more specific judicial object, which aims at protecting the social relations referring to the accuracy of the request and to obtaining the finances from the public funds.
Key words: using and presentation in bad faith of documents or fake statements, inaccurate or incomplete, if the act has as result obtaining unjustly obtaining of funds from the general budget of the European Union or from the budgets administered on her behalf, offence, fraud, illegal obtaining of funds.
I. Prezentare speță. La data de 6 februarie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție (denumită în continuare D.N.A.) – Serviciul teritorial Târgu-Mureș, inculpații B.E. și M.M. și partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (denumită în continuare A.P.I.A.) au declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 100/2014, pronunțată de Judecătoria Sighișoara.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul teritorial Târgu-Mureș a solicitat:
1. Schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B.E. în infracțiunile de:
a) folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată prevăzută în art. 181 (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție[1], cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal (în continuare C.pen.) și art. 35 alin. (1) din același cod (3 acte materiale);
b) înșelăciune continuată prevăzută în art. 244 alin. (1) și (2) C.pen. cu aplicarea art. 5 și art. 35 alin. (1) din același cod (3 acte materiale), infracțiunile sus-menționate fiind săvârșite în condițiile art. 38 alin. (2) pen. – referitoare la concursul formal (ideal) de infracțiuni;
c) instigare la fals intelectual în formă continuată prevăzută în art. 47 raportat la art. 321 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 și art. 35 alin. (1) din același cod (2 acte materiale), infracțiunile sus-menționate fiind săvârșite în condițiile art. 38 alin. (1) C.pen. – referitoare la concursul real (material) de infracțiuni.
2. Schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei M.M. în infracțiunea de fals intelectual în formă continuată prevăzută în art. 321 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 și art. 35 alin. (1) din același cod (2 acte materiale).
3. Condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor sus-menționate.
4. Suspendarea sub supraveghere, potrivit art. 91 C.pen., a executării pedepselor aplicate inculpaților.
Ulterior, procurorul și-a precizat motivele de apel formulate în scris și a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B.E. în infracțiunile de:
a) folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută în art. 181 (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 și art. 35 alin. (1) C.pen. (3 acte materiale);
b) obținere ilegală de fonduri în formă continuată prevăzută în art. 306 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 și art. 35 alin. (1) din același cod (3 acte materiale), infracțiunile sus-menționate fiind săvârșite în condițiile art. 38 alin. (2) C.pen.;
c) instigare la fals intelectual în formă continuată prevăzută în art. 47 raportat la art. 321 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 și art. 35 alin. (1) din același cod (2 acte materiale), infracțiunile sus-menționate fiind săvârșite în condițiile art. 38 alin. (1) C.pen.
Inculpatul B.E. a solicitat achitarea cu referire la cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa și respingerea acțiunii civile.
Și inculpata M.M. a solicitat achitarea sa.
Partea civilă A.P.I.A. a solicitat admiterea în întregime a pretențiilor civile solicitate.
Inculpatul B.E. a fost ascultat în fața instanței de apel.
Inculpata M.M. nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.
A fost asigurată asistența juridică prin apărători aleși.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel a reținut următoarea situație de fapt:
Prin Sentința penală nr. 100/2014, pronunțată de Judecătoria Sighișoara, s-a dispus:
A. În baza art. 386 din noul Cod de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților:
1. B.E. din infracțiunile continuate prevăzute în art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal anterior (în continuare C.pen. din 1969) (3 acte materiale) și în art. 25 C.pen. din 1969 raportat la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000[2] combinat cu art. 289 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod (2 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. din 1969 – referitoare la concursul real (material) de infracțiuni -, în infracțiunile continuate prevăzute în art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificării prin Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal[3], cu modificările și completările ulterioare) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 (3 acte materiale) și în art. 25 raportat la art. 289 C.pen. din 1969 – instigare la fals intelectual – cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod (2 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
2. M.M. din infracțiunea continuată prevăzută în art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 289 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod (2 acte materiale) în infracțiunea prevăzută în art. 289 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod (2 acte materiale) și art. 5 C.pen.
B. Respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice formulate de către reprezentantul D.N.A. – Serviciul teritorial Târgu-Mureș cu privire la inculpatul B.E. și la cele formulate de către acest inculpat.
C. În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificării prin Legea 187/2012) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen., condamnarea inculpatului B.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.pen. din 1969, pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.
D. În baza art. 25 raportat la art. 289 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și art. 5 C.pen., condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
E. În baza art. 33 lit. a ) și art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. din 1969, contopirea pedepselor aplicate, inculpatul B.E. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.pen. din 1969, pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.
F. În baza art. 861 C.pen. din 1969, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului sus-menționat pe durata termenului de încercare de 5 ani.
G. În baza art. 863 C.pen. din 1969, obligarea inculpatului, pe durata termenului de încercare, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
H. Desemnarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș pentru supravegherea executării măsurilor instituite în sarcina inculpatului.
I. Atragerea atenției inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
J. În baza art. 289 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și art. 5 C.pen., condamnarea inculpatei M.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.
K. În baza art. 81 C.pen. din 1969, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
L. Atragerea atenției inculpatei sus-menționate asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
M. În baza art. 19 și art. 397 C.pr.pen., art. 998 și urm. din Codul civil anterior (din 1864), precum și a art. 121 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006[4] pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, cu modificările și completările ulterioare, obligarea inculpatului B.E. la plata sumei de 424.275,61 lei reprezentând despăgubiri civile, plus dobânzi și penalități calculate până la data plății efective, către partea civilă A.P.I.A.
N. Respingerea celorlalte pretenții civile formulate de partea civilă sus-menționată.
O. În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 249 C.pr.pen., menținerea măsurii sechestrului asigurator instituit prin Ordonanța din 11 martie 2011 a D.N.A. – Serviciul teritorial Târgu-Mureș în dosarul 2/P/2011 asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului B.E.
P. În baza art. 274 alin. (2) C.pr.pen., obligarea inculpatului B.E. la plata sumei de 4.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, precum și obligarea inculpatei M.M. la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța Sentința penală nr. 100/2014, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul B.E. a fost autorizat la plată pentru campaniile 2008, 2009, 2010, fiindu-i achitate de către A.P.I.A. următoarele sume:
1. Prin decizia de plată nr. 2530240 din 27 iunie 2009, suma totală de 61.406,59 lei, din care:
– suma de 15.924,54 lei în cadrul schemei de plată unică pe suprafață (în continuare SAPS), sumă ce a fost plătită cu Ordinul de plată (în continuare O.P.) nr. 356779/29.06.2009;
– suma de 30.987,77 lei în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 1, sumă ce a fost plătită cu O.P. nr. 369860/20.08.2009 (25.409,97 lei) și cu O.P. nr. 369872/19.08.2009 (5.577,79 lei);
– suma de 14.494,28 lei în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 2, sumă ce a fost plătită cu O.P. nr. 369860/02.08.2009 (11.885,32 lei) și cu O.P. nr. 36.9872/19.08.2009 (2.608,96 lei).
2. Prin decizia de plată nr. 22882 din 27 noiembrie 2009, în avans suma de 39.452,73 lei în cadrul SAPS, sumă ce a fost plătită cu O.P. nr. 388401/30.11.2009.
3. Prin decizia de plată nr. 3342953 din 19 mai 2010, suma totală de 150.668,746 lei, din care:
– suma de 12.963,01 lei în cadrul SAPS, sumă ce a fost plătită cu O.P. nr. 454629/03.06.2010;
– suma de 93.821,48 lei în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 1, sumă ce a fost plătită cu O.P. nr. 477758/09.08.2010 (76.933,62 lei) și cu O.P. nr. 477773/09.08.2010 (16.887,86 lei);
– suma de 43.884,25 lei în cadrul Schemei Măsuri de agromediu pachetul 2, sumă ce a fost plătită cu O.P. nr. 477758/09.08.2010 (35.985,07 lei) și cu O.P. nr. 477773/09.08.2010 (7.899,18 lei).
4. Prin decizia de diferență de plată nr. 3719373 din 16 septembrie 2010, suma totală de 97,22 lei, din care:
– suma de 25,14 lei în cadrul SAPS, sumă ce a fost plătită cu O.P. nr. 485760/28.09.2010;
– suma de 47,07 lei în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 1, sumă ce a fost plătită cu O.P. nr. 488197/13.10.2010 (38,59 lei) și cu O.P. nr. 488207/13.10.2010 (8,48 lei);
– suma de 22,01 lei în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 2, sumă ce a fost plătită cu O.P. nr. 488197/13.10.2010 (18,05 lei) și cu O.P. nr. 488207/13.10.2010 (3,96 lei).
5. Prin decizia de plată în avans nr. 1094631/12.11.2010, suma de 25.978,05 lei în cadrul SAPS, sumă ce a fost achitată cu O.P. nr. 507496/29.11.2010.
6. Prin decizia de plată nr. 3180703 din 10 august 2011, suma totală de 146.675,28 lei, din care:
– suma de 25.785,01 lei în cadrul SAPS;
– suma de 82.364,82 lei în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 1;
– suma de 38.525,45 lei în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 2.
Pentru campania 2008, inculpatul B.E. a solicitat sprijin financiar prin cererea de plată înregistrată sub nr. 320 din 12 mai 2008 inițială (dosar nr. 2462316) pentru suprafața de 181,06 hectare (în continuare ha).
Ulterior, la data de 22 mai 2008, inculpatul a renunțat la suprafața de 2,08 ha, motivul fiind ,,am renunțat la suprafață” (formularul M1 înregistrat la A.P.I.A. sub nr. 86/22.05.2008), suprafața rămasă fiind de 178,98 ha, pentru care s-a solicitat plata în modul următor: 178,98 ha în cadrul SAPS, 173,01 ha în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 1 și 173,01 ha în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 2.
Pentru campania 2009, inculpatul a solicitat sprijin financiar prin cererea de plată nr. MS230 din 28 aprilie 2009 pentru suprafața de 163,29 ha.
Ulterior, la data de 21 mai 2009, inculpatul a renunțat la suprafața de 11,36 ha pe motivul ,,am înapoiat suprafața respectivă proprietarului” (formularul M3 înregistrat la A.P.I.A. sub nr. 1420/21.05.2009), la aceeași dată inculpatul adăugând 28,50 ha și 7,54 ha pe motivul arendării ulterior depunerii cererii (formularul M2 înregistrat la A.P.I.A. sub nr. 1419/21.05.2009), suprafața rezultată fiind așadar 187,97 ha pentru care s-a solicitat: 187,97 ha în cadrul SAPS, 174,47 ha în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 1 și 174,47 ha în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 2.
La data de 28 iulie 2010, inculpatul B.E. a renunțat la suprafața de 9,07 ha pe motivul ,,identificare greșită”.
Pentru campania 2010, sprijinul financiar a fost solicitat de către inculpat prin cererea de plată nr. MS 268361 din 11 mai 2010, pentru suprafața de 191,88 ha, la aceeași dată el depunând și o declarație de eligibilitate, înregistrată sub nr. 2077/11.05.2010, în cuprinsul căreia a declarat, pe proprie răspundere, că a solicitat drept de utilizare pe baza animalelor pe care le deținea, pentru pășunatul acestora.
Ulterior, la data de 12 mai 2010, inculpatul a renunțat la suprafața de 4 ha (parcela 026) pe motivul ,,înapoiată la proprietar”, suprafața rămasă fiind de 187,88 ha, pentru care s-a solicitat: 187,88 ha în cadrul SAPS, 187,88 ha în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 1 și 187,88 ha în cadrul schemei Măsuri de agromediu pachetul 2.
În cei trei ani, A.P.I.A. a efectuat mai multe controale pe teren, vizual și administrativ, pe baza rapoartelor și proceselor-verbale întocmite, determinându-se suprafețele pentru plată, și anume:
– procesul-verbal pentru controlul vizual pentru cererea de plată pe suprafața aferentă anului 2008, efectuat la data de 12 mai 2008, proces-verbal în care s-a menționat că cererea nu conține erori;
– raportul din data de 23 octombrie 2008, întocmit în baza controlului efectuat de către inspectorii M.G. și V.F., raport în cuprinsul căruia a fost menționată o diferență de 35,71 ha între suprafața declarată (de 178,98 ha) și suprafața determinată (de 143,27 ha);
– raportul de control administrativ din data de 24 februarie 2009 prin care s-a constatat o eroare: ,,categoria de folosință a parcelei 120254-1038-17 nu corespunde cu categoria de folosință a blocului 9 fizic din LIPS clasificată cu atenționare”;
– raportul de control administrativ din data de 17 iunie 2009 prin care s-a constatat 40 de erori clasificate, după caz: de atenționare, de sancționare sau de respingere parcelă:
– procesul-verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării pentru 2008 din data de 18 iunie 2009, proces-verbal în cuprinsul căruia a fost indicată o diferență de 35,71 ha între suprafața declarată (de 178,98 ha) și suprafața determinată (de 143,27 ha), diferență indicată la blocurile fizice 1123, 1134, 1111, 689, 688, 686, 732, 493, 494, 495, 1038, 1126, 1141 și 517;
– procesul-verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării pentru 2009 din data de 25 noiembrie 2009 din data de 26 august 2010, proces-verbal în care a fost indicată o diferență de 0,09 ha între suprafața declarată (de 187,97 ha) și suprafața determinată (de 187,88 ha), diferență identificată la blocul fizic 1038;
– procesul-verbal pentru controlul vizual referitor la cererea unică de plată pe suprafață pentru 2009 din data de 28 aprilie 2009, proces-verbal în care s-a menționat că cererea nu conține erori;
– procesul-verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării pentru 2010 din data de 5 noiembrie 2010, precum și procesul-verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării pentru 2010 din data de 2 august 2011, în ambele procese-verbale fiind indicată o diferență de 9,07 ha între suprafața declarată (de 187,88 ha) și suprafața determinată (de 178,81 ha), diferențe identificate la blocurile fizice 1038 (5,03 ha) și 517 (4,04 ha);
– procesul-verbal pentru controlul vizual referitor la cererea unică de plată pe suprafață pentru 2010 din data de 11 mai 2010, proces-verbal în care s-a menționat că cererea nu conține erori.
Pentru a justifica suprafețele solicitate, inculpatul B.E. a depus la A.P.I.A. următoarele:
– 17 hărți ortofotoplane alăturate cererii de plată pe anul 2008, 13 hărți ortofotoplane alăturate cererii de plată pe anul 2009, hărți pe care au fost marcate limitele terenurilor pe care le avea în folosință, datate 12 mai 2008, respectiv 28 aprilie 2009, fiind semnate de către inculpat;
– (în dosarul A.P.I.A. aferent anului 2009, în copie) contractul de închiriere nr. 1304 încheiat la 22 august 2006 cu Consiliul local Vânători, cu privire la trupul de pășune denumit ,,Saghirt” în suprafață de 52,27 ha, situat pe raza satului Archita nr. top. PS2551 (termenul de închiriere fiind de 8 ani), contractele de arendare încheiate cu M.S. pentru terenul în suprafață de 3,45 ha, cu H.M. pentru terenul în suprafață de 5 ha, cu B.M. pentru terenul în suprafață de 10 ha, cu P.D.E. pentru terenul în suprafață de 2,42 ha, cu M.A.M. pentru terenul în suprafață de 1 ha, cu A.C.T. pentru terenul în suprafață de 5,50 ha, cu A.L. pentru terenul în suprafață de 2 ha, cu B.V. pentru terenul în suprafață de 2 ha, cu C.E. pentru terenul în suprafață de 5 ha, cu P.N.I. pentru terenul în suprafață de 5 ha, cu V.I.V. pentru terenul în suprafață de 10 ha, cu B.S. pentru terenul în suprafață de 50 ha, cu P.D. pentru terenul în suprafață de 6,3 ha, cu M.A. pentru terenul în suprafață de 5,91 ha, precum și cu V.M. pentru terenul în suprafață de 10 ha, toate terenurile luate în arendă fiind considerate ,,categorie de folosință pășune” și situate în extravilanul localității Archita, județul Mureș;
– (în dosarul A.P.I.A. aferent anului 2010, pe lângă contractul de închiriere nr. 1304 din 22 august 2006) contractul de închiriere nr. 18/30.04.2009 încheiat cu Consiliul local Vânători, având ca obiect suprafața de 35 ha pășune situată în zona denumită ,,Saghirt”, Calea Bundorfului, constituită din parcelele T92 PS 2551/1-35 ha de categoria a II-a, termenul de închiriere fiind de 8 ani.
Inculpatul a prezentat la A.P.I.A. și adeverințele nr. 339/02.02.2010 și nr. 1409/11.05.2010, prin prima adeverindu-se că acesta figurează în registrul agricol al comunei Vânători, localitatea Archita, vol. 2, poz. 028 nr. 159 cu un teren agricol total de 187,88 ha în folosință, arendă, în următoarele blocuri fizice BF 1141-20,00 ha, BF 1038-16,91 ha, BF 1134-24,00 ha, BF 1124-20,00 ha, BF 1144-20,00 ha, iar prin a doua că figurează în registrul agricol al comunei Vânători, localitatea Archita, vol. 2, poz. 028, nr. 159 cu un teren agricol total de 187,88 ha, din care terenul de 187,88 ha în folosință, arendă, cu următoarele blocuri fizice BF 1123-13,00 ha, BF 1146-9,20 ha, BF 465-0,70 ha, BF1134-24,00 ha, BF 1111-11,99 ha, BF 686-2,87 ha, BF 732-1,27 ha, BF 1038-16,91 ha, BF 1126-38,90 ha, BF 1141-20 ha, BF 1037-5 ha, BF 517-4,04 ha, BF 1124-20,00 ha, BF 1144-20,00 ha, precum și că deține un număr de 600 de capete ovine.
Articolul 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006[5] prevedea că pentru a beneficia de acordare de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuiau să îndeplinească următoarele condiții generale: să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată direct pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor [lit. c)]; să prezinte documentele necesare care dovedeau dreptul de folosință și care puteau face dovada că utilizau terenul pentru care s-a depus cererea [lit. f)].
Potrivit art. 4 din Ordinul ministrul agriculturii și dezvoltării rurale nr. 246/2008[6] privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și ajutoare naționale tranzitorii în sectorul vegetal și pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate, cu modificările și completările ulterioare, documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, erau, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere sau alte asemenea.
Conform art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 28/2008 privind registrul agricol[7], cu modificările și completările ulterioare, ,,registrul agricol constituie documentul oficial de evidență primară unitară, în care se înscriu date cu privire la gospodăriile populației și la societățile/asociațiile agricole, precum și la orice alte persoane fizice sau juridice care au teren în proprietate/folosință și/sau animale”.
În conformitate cu art. 6 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 28/2008, ,,registrul agricol pe suport hârtie, având caracterul unui document oficial care constituie o sursă importantă de informații, va fi numerotat, parafat, sigilat, paginile fiind numerotate corespunzător, evitându-se desprinderea filelor datorită utilizării îndelungate a registrului agricol și va fi înregistrat în registrul de intrare-ieșire de la nivelul autorității executive a administrației publice locale respective”[8].
Articolul 8 alin. (1) din actul normativ sus-menționat prevedea că ,,înscrierea datelor în registrul agricol în a cărui rază administrativ-teritorială își are domiciliul capul gospodăriei se face pe baza declarației date pe proprie răspundere de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei care dispune de capacitate deplină de exercițiu”[9].
Potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 28/2008, ,,persoanele fizice și juridice au obligația să declare date pentru a fi înscrise în registrul agricol și în afara acestor interval de timp, în cazul în care au intervenit modificări în patrimonial agricol, în termen de 30 de zile de la apariția modificării”[10].
Ordinul ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, ministrului internelor și reformei administrative și ministrului economiei și finanțelor nr. 344/239/742/2007[11] pentru aprobarea Normelor tehnice privind modul de completare a registrului agricol pentru perioada 2007-2011, cu modificările și completările ulterioare, în anexa 1 titlul I pct. 6 prevedea: „Înscrierea datelor în registrul agricol se va face pe baza declarației date sub semnătura proprie de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, prin vizitarea gospodăriilor de către persoanele împuternicite cu completarea registrului agricol. Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile și terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum și schimbarea categoriei de folosință se pot face numai pe bază de documente anexate la declarația făcută sub semnătura proprie a capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei, sub sancțiunea nulității. În cazul în care nu există documente, înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile și terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum și schimbarea categoriei de folosință se pot face pe baza declarației date sub semnătura proprie de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, sub sancțiunea nulității. Înscrierea datelor în registrul agricol se poate face și la sediul primăriei în cazul în care capul gospodăriei se prezintă din proprie inițiativă sau pentru rezolvarea altor probleme. Persoanele care nu au domiciliul în localitate vor trimite declarația prevăzută la alin. (1) prin poștă, cu confirmare de primire, pe cheltuiala lor, sau vor putea face declarația prin procură. În cazul indiviziunii, oricare dintre coindivizari va putea da declarația în condițiile alin. (1) sau, după caz, ale alin. (3). Pentru unitățile cu personalitate juridică datele se înscriu în registrul agricol pe baza declarațiilor date de conducătorul unității respective, însoțite de documente”.
Ulterior, Ordinul ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, ministrului internelor și reformei administrative și ministrului economiei și finanțelor nr. 344/239/742/2007 a fost abrogat prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, ministrului administrației și internelor, ministrului finanțelor publice și președintelui Institutului Național de Statistică nr. 95/153/1998/3241/2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010-2014[12], care în art. 6 din aceste norme prevede, printre altele:
„(1) Înscrierea datelor în registrul agricol se face pe baza declarației date pe propria răspundere de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, care dispune de capacitate deplină de exercițiu, după cum urmează:
a) prin vizitarea persoanelor fizice de către persoanele împuternicite cu completarea registrului agricol;
b) la primărie, în cazul în care un reprezentant major al persoanei fizice se prezintă din propria inițiativă sau pentru rezolvarea altor probleme;
c) pe baza declarației trimise prin poștă, cu confirmare de primire, pe cheltuiala persoanei care are obligația de a fi înregistrată în registrul agricol;
d) pe baza unei procuri notariale date de capul gospodăriei;
e) prin invitarea la primărie a persoanelor fizice care au obligația să efectueze declarațiile pentru înscrierea datelor în registrul agricol.
(2) Înscrierea în registrul agricol a datelor privind clădirile și terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum și a schimbării categoriei de folosință se poate face numai pe bază de documente anexate la declarația făcută sub semnătura capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei, sub sancțiunea nulității. În cazul în care nu existau documente, înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile și terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum și a schimbării categoriei de folosință se puteau face pe baza declarației date sub semnătura capului gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, sub sancțiunea nulității. Aceste declarații puteau fi date, potrivit opțiunii persoanei fizice obligate să declare în registrul agricol, după cum urmează:
a) în fața secretarului localității;
b) în fața notarului public;
c) la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României.”
Potrivit contractelor de arendare încheiate de către inculpatul B.E. cu numiții M.S., H.M., B.F., P.D.E., M.A.M., P.N.I., V.I.V., B.S., P.D., M.A., suprafața de teren pe care o utiliza în 2008 era de 113,58 ha.
Chiar inculpatul B. E. a precizat în declarația dată la 3 martie 2011 că din suprafața de 52,27 ha închiriată de la Consiliul local Vânători în baza contractului de închiriere nr. 1304/22.08.2006 a folosit doar 15 ha.
Cât privește terenul în suprafață de 23 ha închiriat de la numitul A.V., acesta a fost folosit doar în anii 2006 și 2007, astfel cum a recunoscut chiar inculpatul, astfel că nu poate fi luat în calcul la stabilirea suprafeței totale utilizată în 2008.
De asemenea, nu poate fi luată în considerare nici suprafața de 10 ha ce a făcut obiectul contractului de arendare încheiat cu numita V.M., contract ce nu apărea înregistrat la primărie și despre care inculpatul a declarat că îl considera reziliat de drept, având în vedere decesul arendatorului la data de 9 septembrie 2007. Mai mult, potrivit mențiunilor din registrul agricol, V.M. era înregistrată doar cu 6,44 ha.
În același registrul al Primăriei Vânători inculpatul era înregistrat în anul 2008 cu suprafața de 70 ha.
Prin urmare, suprafața de teren utilizată de inculpatul B. E. în 2008 era doar de 125,58 ha (113,58 ha + 15 ha).
În anul 2009, inculpatul a utilizat doar suprafața de 148,58 ha, având în vedere cele 14 contracte de arendare înregistrate la primărie și contractul de închiriere nr. 18 încheiat la data de 30 aprilie 2009 (113,58 ha + 35 ha). La încheierea acestui contract însă nu au fost respectate prevederile Hotărârile Consiliului local nr. 58/2008 și nr. 7/2009 referitoare la durata de închiriere a pășunilor, și anume de 1 an, cu posibilitatea prelungirii lor pe o perioadă de până la 8 ani, urmând a se încheia acte adiționale la contractele respective. De la data încheierii contractului sus-menționat, 30 aprilie 2009, primul contract încheiat cu Consiliul local Vânători și înregistrat sub nr. 1304/22.08.2006, a fost reziliat în mod tacit. Așadar, din suprafața de 35 ha pășune ce făcea obiectului contractului nr. 18/30.04.2009, 15 ha erau situate în zona ,,Saghirt”, pe care inculpatul le folosea în baza vechiului contract, iar diferența de 20 ha era situată în Calea Bundorfului, teren aflat în rezerva Comisiei de fond funciar Vânători, cele două zone în care era situată pășunea închiriată nefiind învecinate.
Audiat fiind la data de 7 martie 2011, în cursul urmăririi penale, martorul D.D., secretarul comunei Vânători, a declarat că, în urma unei licitații, organizată de Consiliul local Vânători în vara anului 2006, inculpatul B.E. și-a adjudecat suprafața de 52,27 ha în zona denumită ,,Saghirt”, sens în care a fost încheiat contractul de închiriere nr. 1304/22.08.2006. Acest contract l-a semnat pentru legalitate. Martorul a precizat, de asemenea, că a participat la ședințele Consiliului local Vânători din 16 decembrie 2008, când s-a adoptat Hotărârea nr. 5/2018 privind organizarea pășunatului. El a întocmit procesul-verbal al ședinței, a contrasemnat hotărârea sus-menționată, la ședință participând 12 consilieri, inclusiv inculpatul B.E., care era consilier din 2004. Tot el a întocmit procesul-verbal al ședinței Consiliului local din 29 ianuarie 2009, când s-a adoptat Hotărârea nr. 7/2009 privind prețurile minimale de pornire la licitația publică care urma să aibă loc privind închirierea unor suprafețe excedentare de pășune, aparținând comunei Vânători. În baza celor două hotărâri, la data de 24 martie 2009, s-a organizat o licitație publică în sediul primăriei, la acea vreme aparținând S. ,,T.S.C.” S.R.L. Vânători, administrată de către T.L. Au fost prezente persoanele menționate în procesul-verbal, iar ideea a fost ca fiecărei persoane să i se acorde o suprafață de pășune din domeniul public al comunei, în raport cu numărul de animale pe care îl avea. Inculpatul B.E. a solicitat să i se acorde o suprafață în plus față de aceea pe care o avea, deoarece intenționa să-și înmulțească numărul de oi. Prin urmare, comisia de licitație i-a acordat inculpatului B.E. o suprafață de 35 ha în trupul de pășune ,,Saghirt”. La finele acelei licitații, membrii comisiei au discutat cu toți participanții care aveau deja contracte de închiriere încheiate cu Consiliul local Vânători, în sensul de a rezilia pe cale amiabilă contractele de închiriere și de a încheia contracte noi de închiriere, cu chirii mai mari decât cele existente. Toți chiriașii au fost de acord cu rezilierea pe cale amiabilă a contractelor de închiriere, fiind de părere că și inculpatul B.E. a fost de acord cu acest lucru, în condițiile în care a semnat noul contract de închiriere cu Consiliul local Vânători.
Martorul D.D. a mai precizat că în timpul licitației a întocmit un proces-verbal, care nu a fost contrafăcut ulterior. El nu a semnat niciun act prin care chiriașii să fie anunțați de rezilierea contractelor respective. Ulterior licitației a fost întocmit contractul de închiriere nr. 18/30.04.2009, contract pe care l-a semnat pentru legalitate în locul consilierului S.T., prin care i s-a închiriat inculpatului B.E. suprafața de 35 ha în zonele denumite ,,Saghirt” și ,,Calea Bundorf”, zone care nu se învecinează. Cu acordul participanților, în același timp deținători de animale, s-a purces la o nouă licitație, știindu-se dinainte că contractele de închiriere existente urmează să fie reziliate.
Referitor la contractele de arendare încheiate, prezentate de către inculpatul B.E., martorul sus-menționat a declarat că i-au fost prezentate și lui de către inculpat, el dându-le numere de înregistrare și datându-le, cele mai multe fiind din luna martie 2008. Contractele le-a înregistrat într-un caiet studențesc, acesta fiind registrul de arendări înființat în 1995, dar care ulterior a dispărut în condiții necunoscute. Acest lucru s-a întâmplat în toamna anului 2009, când s-au mutat în noul sediu, fiind ajutați la transportul documentelor inclusiv de către locuitorii din comună, beneficiari ai Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat[13], cu modificările și completările ulterioare. Lipsa acestui registru de arendări a constatat-o în anul 2010, însă ulterior nu l-a reconstituit. Contractele de arendare există, fiind așezate pe ani. Pe cele mai multe persoane din contractele de arendare le cunoaște, însă nu a verificat strict în registrul agricol dacă aceste persoane posedă terenurile respective. Nu cunoștea nici faptul dacă aceste terenuri se învecinau sau nu.
Fiindu-i prezentat cu ocazia audierii registrul agricol al satului Archita în original, martorul a declarat – referitor la faptul că pentru anii 2009-2010 inculpatul B.E. are menționată suprafața de 184,44 ha teren în arendă – că nu știe dacă pentru aceste modificări de la 70 ha cât avea în 2008 la 184,44 ha, el a dat sau nu vreun aviz scris. La data de 2 aprilie 2010, a dat un asemenea aviz inginerul M.M., pentru modificări privind numărul de animale ale inculpatului B.E. Au fost și alte modificări, dar nu și le mai amintește. Nu știe dacă suma suprafețelor din contractele de arendare prezentate de către inculpatul B.E. corespunde cu suprafața trecută în registrul agricol; acest lucru îl putea prezenta M.M. Nu-și amintește ca în perioada 28.04.2009-15.06.2009, inculpatul B.E. să-i fi prezentat și alte contracte de arendare, însă nu crede că i-au fost prezentate.
Martorul a declarat, de asemenea, că: a semnat adeverința nr. 339/02.02.2010 emisă de Primăria Vânători pentru a-i folosi inculpatului B.E. la A.P.I.A. Mureș, în vederea obținerii de subvenții; în adeverință s-a menționat că inculpatul avea în folosință, arendă, suprafața de 187,88 ha, în 5 blocuri fizice care totalizau 100,91 ha; ceilalți doi semnatari ai adeverinței au fost M.M. și viceprimarul D.G.; nu-și explică în niciun fel mențiunea precizată mai sus, răspunzător fiind funcționarul care a întocmit actul, respectiv M.M.; a semnat și adeverința nr. 1409/11.05.2010 emisă de Primăria Vânători pentru a-i servi inculpatului B.E. la obținerea de subvenții de la A.P.I.A. Mureș, împreună cu M.M. și R.C.M. care avea drept de semnătură în locul primarului; inculpata M.M. era persoana care cunoștea blocurile fizice în care inculpatul B.E. avea teren în folosință.
Martorului i-a fost prezentat, în original, și tabelul intitulat „Contracte de închiriere” depus la D.N.A. – Serviciul teritorial Târgu-Mureș de către inculpatul B.E., tabel pe care acesta a cerut să îl vizeze, lucru pe care l-a și făcut, viza fiind probabil cerută de către inculpat pentru a se confirma existența contractelor pe care le avea încheiate.
În cursul cercetării judecătorești, martorul D.D. a declarat că: în primăvara anului 2009 a participat la licitație, fiind membru în comisie, ocazie cu care inculpatului B.E. i s-a închiriat o suprafață de 35 ha, încheindu-se un contract de închiriere; comisia a fost condusă de viceprimarul M.F.; anterior, în anul 2006, s-a organizat o altă licitație, în urma căreia inculpatul și alte persoane au obținut suprafețe; fostul primar a discutat cu titularii să încheie noi contracte de închiriere, iar cele vechi să fie reziliate amiabil, lucru consemnat în procesul-verbal întocmit în urma licitației; inculpatul i-a prezentat mai multe contracte de arendare; până în anul 2009, contractele erau înregistrate într-un registru foarte vechi din 1994, iar el făcea înregistrările; contractele erau arhivate pe ani; în toamna anului 2009, primăria s-a mutat în noul sediu, iar documentele au fost transportate de diverse persoane fizice; s-a procedat la inventarierea generală a actelor de către o persoană fizică autorizată din Târgu-Mureș; atunci când D.N.A. a cerut acest caiet (registru), s-a constatat lipsa lui; începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-a ținut un nou registru; contractele de arendă, în original, au fost trimise la D.N.A.; din anul 2009, de la mutare și până la data de 1 ianuarie 2011, contractele nu au mai fost notate în niciun registru, dar au fost depuse de către titulari la primărie; ținerea și completarea registrului agricol era în sarcina M.M., consilier superior, care avea această atribuție menționată în fișa postului din vara anului 2008; înainte, de acest registru răspundea R.D. care, în urma câștigării alegerilor de către primarul T.D, și-a dat demisia.
Martorul a declarat, de asemenea, că: nu poate preciza dacă suprafețele din registrul agricol corespundeau cu cele din contractele de arendă; M.M. completa registrul conform Ordonanței Guvernului nr. 28/2008, îl punea pe titular să semneze și elibera adeverințe.
Apărarea inculpatei M.M. în sensul că adeverințele se eliberau solicitanților, în urma verificării acestora de către primarul comunei și doar din dispoziția sa, acesta exercitând presiuni asupra angajaților primăriei, nu a putut fi acceptată, întrucât, în situația în care existau astfel de presiuni sau ingerințe în eliberarea documentelor, putea să nu execute dispozițiile date cu încălcarea legii și să formuleze plângeri, sesizări împotriva persoanei care făcea astfel de presiuni.
Inculpata M.M., în calitate de inspector superior la Compartimentul agricol al Primăriei Vânători, avea ca atribuție, printre altele, conform fișei postului, să completeze și să țină la zi registrele agricole, precum și să întocmească documentele care erau de competența primăriilor cu privire la acordarea subvențiilor în agricultură și zootehnie.
Atât în anul 2009, cât și în anul 2010, ea a completat registrul agricol al localității Archita, județul Mureș, la poziția 28-B.E., în sensul că acesta ar utiliza suprafața de 184,44 ha teren în arendă și 3,44 ha teren sub alte forme.
Cele menționate nu corespundeau adevărului, întrucât din contractele de arendare a rezultat în mod clar că suprafața totală utilizată de inculpatul B.E. era de 113,58 ha.
Cele invocate în apărare de către inculpata M.M., în sensul că nu putea fi atrasă răspunderea sa penală pentru înregistrarea datelor în registrul agricol, având în vedere prevederile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 28/2008, precum și faptul că inculpatul B.E. a dat o declarație la data de 30 ianuarie 2009 prin care a afirmat că datele înscrise în registrul agricol pe anul 2009 corespundeau realității, fără a menționa sub ce forme utiliza terenul, nu a putut fi primită, întrucât, astfel cum rezulta din dispozițiile legale sus-menționate, se cerea și anexarea de documente la declarația dată, inculpata având obligația de a verifica veridicitatea celor declarate de inculpat și documentele anexate.
Concluziile raportului de expertiză contabilă au fost următoarele:
– suprafața de teren declarată de fermierul B.E. pentru campania 2008 era de 178,98 ha, conform cererii de plată, pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2008, nr. 320 din 12 mai 2008 inițială (dosar nr. 2462316) și a rectificării din data de 22 mai 2008;
– suprafața de teren determinată de A.P.I.A., în urma controalelor efectuate (raportul de control administrativ din data de 24 februarie 2009, raportul de control administrativ din data de 17 iunie 2009, procesul-verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării pentru 2008 din 18 iunie 2009, procesul-verbal pentru controlul vizual pentru cerere de plată pentru 2008 efectuat la data de 12 mai 2008, raportul de control pe teren din data de 23 octombrie 2008), era de 143,27 ha;
– suprafața de teren identificată de expertul contabil, în baza contractelor de închiriere/arendare încheiate, puse la dispoziție de inculpatul B.E., era de 159,75 ha, cu mențiunea că expertul contabil nu era autorizat pentru a verifica legalitatea și valabilitatea acestora;
– procentul de sancționare aplicabil fermierului B.E. pentru campania 2008 se încadrează în limitele stabilite în decizia de plată a A.P.I.A., respectiv: sancțiunea aplicată în cazul supradeclarării este cuprinsă între 3% și 30%, sancțiunea calculându-se ca diferență procentuală între suprafața de parcele ce ar fi trebuit declarată în cerere, conform contractelor de închiriere/arendare, puse la dispoziția expertului contabil și suprafața constatată în timpul controlului administrativ pe teren de către A.P.I.A., conform art. 138 din Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 al Comisiei; s-a procedat la reducerea lineară a plăților, reprezentând reducerea proporțională a sumelor rezultate după aplicarea sancțiunilor de supradeclarare, întârziere și nedeclarare a tuturor parcelelor pentru toți fermierii eligibili la plată pentru schema de sprijin respectivă, conform art. 71a din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei, coeficientul de reducere aplicat fiind de 0,015; sancțiunea aplicată pentru nerespectarea bunelor condiții agricole și de mediu GAEC – conform prevederilor art. 6 și art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului și ale art. 66 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei, precum și ale Ordinului ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și ministrul mediului și gospodăririi apelor nr. 791/1381/2006 pentru definirea bunelor condiții agricole și de mediu în România[14] – este: valoarea totală a plăților directe care trebuiau acordate în anul calendaristic, în cursul căruia s-a constatat neregula, a fost redusă cu un procent de 1%;
– valoarea subvenției cuvenite fermierului B.E. pentru campania 2008, în situația în care acesta ar fi declarat suprafețele de teren conform contractelor de închiriere/arendă puse la dispoziția expertului contabil, era de 95.007,49 lei (24.448,66 lei SAPS + 48.073,05 lei AM-P1 + 22.485,78 lei AM-P1.2);
– suprafața de teren declarată de fermierul B.E. pentru campania 2009 era de 187,97 ha, conform cererii de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2009, nr. MS320 din 22491/28.04.2009 inițială și a rectificării din data de 21.05.2009;
– suprafața de teren determinată de A.P.I.A. în urma controalelor efectuate (procesele-verbale pentru cel de-al doilea control al solicitării pentru 2009 din datele de 25 noiembrie 2009, 12 mai 2010 și din data de 26 august 2010, precum și procesul-verbal pentru controlul vizual în cazul cererii unice de plată pe suprafață 2009 din data de 28.04.2009) era de 187,88 ha, prin decizia de plată nr. 3719373 din data de 7 septembrie 2010 corectându-se suprafața determinată de la 187,88 ha la 187,97 ha;
– suprafața de teren identificată de expertul contabil în baza contractelor de închiriere/arendare puse la dispoziție de inculpatul B.E. este de 188,15 ha, cu mențiunea că expertul contabil nu era autorizat pentru a verifica legalitatea și valabilitatea acestora;
– procentul de sancționare aplicabil fermierului B.E. pentru campania 2009 se încadrează în limitele stabilite în decizia de plată a A.P.I.A., respectiv: nu s-a aplicat nicio sancțiune în cazul supradeclarării, conform art. 138 din Regulamentul (CE) 1973/2004 al Comisiei; s-a aplicat reducerea lineară a plăților, reprezentând reducere proporțională a sumelor rezultate după aplicarea sancțiunilor de supradeclarare, întârziere și nedeclarare a tuturor parcelelor pentru toți fermierii eligibili la plată pentru schema de sprijin respectivă, conform art. 71a din Regulamentul CE nr. 796/2004 al Comisiei, coeficientul de reducere aplicat fiind de 0,07;
– valoarea subvenției cuvenite fermierului B.E. pentru campania 2009 este conformă cu aceea acordată acestuia de către A.P.I.A., potrivit deciziilor de plată nr. 3342953 din 19 mai 2010, nr. 22882 din 27 noiembrie 2009 și nr. 3719373 din 16 septembrie 2010, respectiv 190.215,696 lei, fermierul B.E. justificând prin înscrisuri (contracte de închiriere/arendare puse la dispoziția expertului contabil) suprafețele de teren înscrise în cererea de plată;
– suprafața de teren declarată de fermierul B.E. pentru campania 2010 era de 187,88 ha, conform cererii de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2010, nr. MS 268361 din 11 mai 2010 inițială și a rectificării din data de 12 mai 2010;
– suprafața de teren determinată de către A.P.I.A., în urma controalelor efectuate (procesul-verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării pentru 2010 din data de 5 noiembrie 2010, procesul-verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării pentru 2010 din data de 2 august 2011 și procesul-verbal pentru control vizual în cazul cererii unice de plată pe suprafață pentru 2010 din data de 11 mai 2010), era de 178,81 ha;
– suprafața de teren identificată de expertul contabil în baza contractelor de închiriere/arendare încheiate, puse la dispoziție de inculpatul B.E., era de 195,15 ha, cu mențiunea că expertul contabil nu era autorizat pentru a verifica legalitatea și valabilitatea acestora;
– procentul de sancționare aplicabil fermierului B.E. pentru campania 2010 se încadrează în limitele stabilite în decizia de plată a A.P.I.A., respectiv: s-a aplicat sancțiunea în cazul supradeclarării, conform art. 16 alin. (2) paragr. 1 din Regulamentul CE 484/2009 al Comisiei; s-a aplicat reducerea lineară a plăților, reprezentând reducerea proporțională a sumelor rezultate după aplicarea sancțiunilor de supradeclarare, întârziere și nedeclarare a tuturor parcelelor pentru toți fermierii eligibili la plată pentru schema de sprijin respectivă, conform art. 71a din Regulamentul CE nr. 796/2004 al Comisiei, coeficientul de reducere aplicat fiind de 0,0615; s-a aplicat procentul de penalizare pentru nerespectarea condițiilor generale în cazul AM-P1.2 de 3%;
– valoarea subvenției cuvenite fermierului B.E. pentru campania 2010 este conformă cu aceea acordată acestuia de către A.P.I.A., conform deciziilor de plată nr. 1094631 din 15 noiembrie 2010 și nr. 3180703 din 10 august 2011, respectiv 172.653,33 lei, fermierul B.E. justificând prin înscrisuri (contracte de închiriere/arendare) puse la dispoziția expertului contabil) suprafețele de teren înscrise în cererea de plată.
Partea din expertiză referitoare la identificarea suprafețelor de teren a fost înlăturată, întrucât expertul, la identificarea suprafețelor de teren, a luat în calcul nu numai contractele de arendare înregistrate la Primăria Vânători și anexate la cererile de subvenții, ci și contractele de închiriere încheiate cu S.V., S.D., D.A., T.A., B.M., M.M., M.E. (puse la dispoziție de către inculpat), deși acestea nu aveau număr de înregistrare la primărie, iar A.P.I.A. nu le-a acceptat.
Articolul 181 din Legea nr. 78/2000 (în forma în vigoare la data săvârșirii faptelor de către inculpatul B.E.) prevedea: ,,(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează omisiunea de a furniza, cu știință, datele cerute potrivit legii pentru obținerea de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri. (3) Dacă faptele prevăzute la alineatele (1) și (2) au produs consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.”
Conform art. 79 pct. 12 și art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), art. 181 din Legea nr. 78/2000, în urma modificării, are următorul conținut: ,,(1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general a Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi. (2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează omisiunea de a furniza cu știință, datele cerute potrivit legii pentru obținerea de fonduri din bugetul general a Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele ei, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri. (3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) au produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.”
Legea penală mai favorabilă este legea nouă, având în vedere limitele de pedeapsă a închisorii.
Instanța a reținut însă că prin art. 183 C.pen. s-a majorat cuantumul pagubei materiale la 2.000.000 lei. Or, paguba materială produsă părții civile A.P.I.A. este mai mică de 2.000.000 lei, astfel că, în ceea ce-l privește pe inculpatul B.E., nu se mai impunea reținerea caracterului agravant al infracțiunii.
Conform art. 79 pct. 10 și art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 1 februarie 2014, se abrogă art. 17 din Legea 78/2000.
Pedeapsa pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută în art. 289 C.pen. din 1969 era închisoarea de la 6 luni la 5 ani. În noul Cod penal, fapta este incriminată în art. 321, pedeapsa fiind închisoarea de la 1 la 5 ani. Deci, legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior, având în vedere limitele pedepsei închisorii.
Pentru considerentele expuse mai sus și, ținând seama de dispozițiile art. 5 C.pen., de Decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014[15] privind aplicarea legii penale mai favorabile într-o manieră globală, Judecătoria Sighișoara, la momentul deliberării, apreciind și asupra individualizării pedepsei, în baza art. 386 C.pr.pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, așa cum s-a arătat mai sus.
Actele materiale din 12 mai 2008, 28 aprilie 2009, 11 mai 2010, date la care s-au înregistrat la APIA Mureș cererile prin care inculpatul B. E. a solicitat subvenții, au fost săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, astfel că, infracțiunile reținute au îmbrăcat forma continuată. Este de menționat că pentru existența acestor infracțiuni era suficientă falsificarea documentelor, nefiind cerută expres condiția folosirii acestora.
Infracțiunea prevăzută în art. 181 din Legea nr. 78/2000 consta în „folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care aveau ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea sau în numele lor”. Modalitatea de redactare a normei de incriminare a relevat faptul că infracțiunea de obținere pe nedrept a fondurilor europene era o formă atipică a infracțiunii de înșelăciune. Latura obiectivă a acesteia se putea realiza printr-o acțiune, ce presupunea prezentarea unor documente ori declarații false, inexacte sau incomplete. Era indusă în eroare autoritatea competentă să decidă asupra eligibilității unui proiect și să acorde fonduri bănești din bugetele europene.
Faptele comise de către inculpatul B.E. nu au constat în acte materiale prevăzute în art. 215 C.pen. din 1969. Prin urmare, nu s-a impus reținerea în concurs și a infracțiunii de înșelăciune.
În atari condiții, prima instanță a respins cererile de schimbarea încadrării juridice formulate de către reprezentantul D.N.A. – Serviciul teritorial Târgu-Mureș cu privire la inculpatul B.E. și la cele formulate de către acest inculpat.
Examinând apelurile promovate, prin prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C.pr.pen, instanța de apel l-a găsit fondat pe cel declarat de către procuror, doar sub aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B.E., prin aplicarea legii penale mai favorabile, și nefondate pe cele declarate de către inculpați și partea civilă, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal –, hotărârea primei instanțe nu comportă niciun fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătorul fondului, respectiv condamnarea fiecăruia dintre cei doi inculpați și la admiterea în parte a acțiunii civile.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de apel a constatat că din conținutul materialului probator administrat rezultă fără putință de tăgadă faptul că fiecare dintre cei doi inculpați se face vinovat de comiterea faptelor penale reținute în sarcina lor prin actul de sesizare și pentru care s-au pronunțat soluțiile de condamnare prin hotărârea atacată. De asemenea, din conținutul aceluiași material probator administrat rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul B.E. se face vinovat și de producerea prejudiciului, între faptele inculpatului și prejudiciu existând legătură de cauzalitate.
În virtutea efectului devolutiv al apelului, consacrat în art. 417 alin. (1) și (2) C.pr.pen, având în vedere existența atât a apelului promovat de către parchet, care vizează încadrarea juridică a faptelor, cât și a apelurilor celor doi inculpați – condamnați în primă instanță – și a părții civile, pe lângă temeiurile invocate și cererile formulate, a fost reanalizată cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Mai întâi au fost verificate apărările inculpatului B.E., acesta susținând că faptele nu ar exista, motiv pentru care a solicitat achitarea sa.
Nu a fost primită această apărare, deoarece existența faptelor este dovedită mai presus de orice dubiu și rezultă din întregul material probator, care se coroborează inclusiv cu declarațiile inculpatului. Acesta nu a negat niciodată faptul că a depus la A.P.I.A. cererile însoțite de înscrisuri și a obținut sumele de bani reprezentând fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum și fonduri naționale, astfel încât nu se poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C.pr.pen.
Inculpatul a mai susținut că suprafețele de teren declarate de el erau în consonanță cu contractele pe care anterior le încheiase, că nu a avut niciodată mai mult teren decât cel declarat, așa cum a rezultat din înscrisuri și din declarațiile martorilor, iar prin raportul de expertiză s-a constatat că ceea ce a declarat inculpatul, s-a regăsit în teren. Or, inculpatul nu a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru că ar fi avut mai mult teren decât cel declarat, ci dimpotrivă, pentru că a declarat mai mult teren decât cel avut în arendă sau închiriat, respectiv a obținut subvenții pentru suprafețe mai mari decât cele deținute în realitate.
Așa cum a reținut judecătorul fondului, inculpatul a depus și înregistrat la A.P.I.A. trei cereri prin care a solicitat subvenții, folosind și prezentând documente false cu privire la suprafețele de teren deținute, după cum urmează:
– prin cererea înregistrată la A.P.I.A. Mureș sub nr. 2462316/02.05.2008 a solicitat subvenții pentru 181,06 ha suprafață agricolă, în condițiile în care în registrul agricol al comunei Vânători era înregistrat în anul 2008 cu suprafața totală de 70 ha, obținând astfel prin decizia A.P.I.A. Mureș nr. 2530240/27.06.2009 suma totală de 61.406,59 lei pentru suprafața de 143,27 ha;
– prin cererea înregistrată la A.P.I.A. Mureș sub nr. MS-22491/28.04.2009 a solicitat subvenții pentru 163,29 ha suprafață agricolă, folosindu-se de adeverința Primăriei comunei Vânători nr. 339/02.02.2010, întocmită de către inculpata M.M., din care a reieșit faptul că figura în registrul agricol cu suprafața de 187,88 ha (din care 184,44 ha în arendă și 3,44 ha sub alte forme), în condițiile în care din contractele depuse la A.P.I.A. a rezultat că avea în arendă doar 113,58 ha, obținând astfel prin deciziile A.P.I.A. nr. 2288212/27.11.2009, nr. 3342953/18.05.2010 și nr. 3719370/07.09.2010 suma totală de 190.215,69 lei pentru suprafața de 187,88 ha;
– prin cererea înregistrată la A.P.I.A. Mureș sub nr. MS-26836/11.05.2010 a solicitat subvenții pentru 191,88 ha suprafață agricolă, depunând în acest sens și adeverința Primăriei comunei Vânători nr. 1409/11.05.2010, întocmită de către inculpata M.M., din care a reieșit faptul că figura în registrul agricol cu 187,88 ha, precum și două contracte de închiriere nr. 1304/2006, având suprafața de 52,27 ha (rămas fără obiect la data de 30 aprilie 2009), respectiv nr. 18/2009, având suprafața de 35 ha, ambele încheiate cu Consiliul local Vânători; prin decizia A.P.I.A. nr. 1094631/12.11.2010 inculpatul a obținut în avans suma de 25.978,05 lei pentru suprafața de 178,81 ha.
Nu a fost primită nici apărarea inculpatului, în sensul că au fost efectuate controale și supracontroale, în urma cărora s-a stabilit că suprafețele deținute de el corespundeau cu cele declarate, deoarece rapoartele încheiate cu ocazia efectuării respectivelor controale și supracontroale nu au fost de natură să înlăture probele din care a rezultat diferențele dintre suprafețele declarate de către inculpat și cele deținute efectiv, cu atât mai mult cu cât martorul M.V.G., consilier superior la A.P.I.A. și conducătorul echipei care a efectuat controlul, a declarat că pentru anii 2007-2008 A.P.I.A. nu a cerut documente justificative, ci doar în anul 2009, pentru suprafețele diminuate sau mărite față de anul 2008 sau cele noi adăugate.
De asemenea, asupra raportului de expertiză efectuat în cauză, în mod just a apreciat judecătorul fondului că partea din expertiză referitoare la identificarea suprafețelor de teren se impune a fi înlăturată, așa cum s-a arătat mai sus.
O altă apărare formulată de inculpat a fost aceea că, în momentul prezentării la A.P.I.A. a contractului de închiriere nr. 1304/2006, acesta își producea efectele, deoarece neplata chiriei de către inculpat nu atrăgea rezilierea contractului, ci era sancționată, potrivit clauzelor, cu acumularea penalităților.
Și această susținere este una nefondată. Din adresa nr. 1374/24.05.2013 emisă de Primăria Vânători rezultă că, prin participarea la licitația din 24 martie 2009, a fost reziliat implicit contractul nr. 18/2006, prin acordul tacit al părților, inclusiv al inculpatului B.E., care a încheiat noul contract de închiriere pășune nr. 18/30.04.2009, așa cum rezultă chiar și din declarația dată de către inculpat în cursul urmăririi penale. De asemenea, în același sens este și mențiunea de la sfârșitul procesului-verbal încheiat cu ocazia licitației din 24 martie 2009, potrivit căreia comisia de licitație a hotărât actualizarea tuturor contractelor de închiriere a pășunilor, prin acordul ambelor părți, liber consimțit, pentru încadrarea în prevederile Hotărârii Consiliului local nr. 7/2009.
Față de cele reținute, nu se poate susține că faptelor inculpatului le-ar lipsi atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă, așa cum se invocă în apărare, deoarece acesta a prezentat la A.P.I.A. documentele despre care cunoștea că sunt false, având ca rezultat obținerea pe nedrept a subvențiilor.
Judecătorul fondului a făcut o justă apreciere a probelor, potrivit dispozițiilor art. 103 C.pr.pen., pe baza cărora a pronunțat soluțiile de condamnare, care nu sunt rezultatul unei greșite interpretări a probelor, așa cum susține inculpatul.
Temeiul răspunderii civile a inculpatului este răspunderea delictuală, și nu cea contractuală, fiind lipsit de relevanță dacă toate sumele obținute au fost investite în agricultură, și nu au fost folosite în alte scopuri, așa cum a arătat inculpatul în ultimul cuvânt.
Prin săvârșirea faptelor penale, inculpatul a obținut, fără drept, sumele respective, astfel încât, indiferent de modalitatea utilizării acestora, este obligat la restituirea lor către partea civilă.
Și inculpata M.M. a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, pe considerentul că nu ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată în prim grad.
Ca și în cazul inculpatului B.E., nu numai existența faptelor, ci și săvârșirea acestora de către inculpata M.M., cu forma de vinovăție cerută de lege, sunt dovedite mai presus de orice dubiu.
Inculpata a invocat aceeași apărare ca și în fața primei instanțe, respectiv că ar fi completat registrul agricol în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2008, în baza declarației date de inculpatul B.E. pe propria-i răspundere la data de 30 ianuarie 2009, precum și a bilețelelor prezentate de acesta, obținute de la A.P.I.A.
În fața instanței de apel inculpata nu a adus probe noi. Instanța de apel, reanalizând probele administrate în faza de urmărire penală și în prim grad, în acord cu judecătorul fondului, a reținut că inculpata M.M., în calitate de inspector superior la Compartimentul agricol al Primăriei Vânători, avea ca atribuție, printre altele, conform fișei postului, completarea și ținerea la zi a registrelor agricole, precum și întocmirea documentelor care erau de competența primăriilor cu privire la acordarea subvențiilor în agricultură și zootehnie.
Atât în anul 2009, cât și în anul 2010, ea a completat registrul agricol al localității Archita, județul Mureș, la poziția 28-B.E., în sensul că acesta ar utiliza suprafața de 184,44 ha teren în arendă și 3,44 ha teren sub alte forme.
Cele menționate nu corespundeau adevărului, întrucât din contractele de arendare rezulta în mod clar că suprafața totală utilizată de inculpatul B.E. era de 113,58 ha.
Ceea ce interesează sub aspectul răspunderii inculpatei nu este faptul că suprafața din blocurile fizice menționate în adeverințe nu este egală cu aceea totală, neputând, de altfel, să existe o corespondență, întrucât se menționau doar blocurile fizice unde avusese loc mărirea suprafeței, ci faptul că inculpata, determinată fiind de către inculpatul B.E., a menționat în cuprinsul acelor adeverințe că figurează în registrul agricol cu suprafața totală de 187,88 ha, fără ca ea să dețină documente justificative.
Se are în vedere aceeași adresă – nr. 1374/24.05.2013 emisă de Primăria Vânători – din cuprinsul căreia rezultă că în perioada anilor 2008-2010 nu existau documente în sistem informatic cu privire la blocurile fizice, primăria deținând hărți cadastrale, iar în anul 2007 s-a primit de la A.P.I.A. harta ortofotoplană comuna Vânători, sc: 1:10.000 cu blocurile fizice, aceasta putând fi folosită efectiv pentru identificarea terenurilor.
Pe de altă parte, în condițiile în care inculpata avea obligația să completeze adeverințele doar cu datele existente în registrul agricol, ea a înscris în conținutul lor și blocurile fizice, pe baza unor bilețele sau ciorne prezentate de către inculpatul B.E., la cererea acestuia, fără ca primăria să dețină asemenea evidențe. Mai mult, aceeași suprafață totală de 187,88 ha a fost descrisă în mod diferit în cele două adeverințe, respectiv în prima adeverință cu nr. 339/02.02.2010 s-a arătat că suprafața s-ar regăsi într-un număr de 5 blocuri fizice, iar în cea de-a doua adeverință cu nr. 1409/11.05.2010, fără nicio justificare, se arată că aceeași suprafață s-ar regăsi de fapt într-un număr de 14 blocuri fizice. Afirmația inculpatei potrivit căreia ,,așa se proceda” ori că în lipsa menționării în adeverință a blocurilor fizice, A.P.I.A. nu ar mai fi acordat subvențiile, nu o exonerează de răspunderea penală.
Așadar, fiind dovedite existența faptelor și săvârșirea acestora de către cei doi inculpați cu vinovăție, instanța de apel a analizat corectitudinea încadrării în drept a acestora, ca urmare a intervenirii legilor penale succesive de la data săvârșirii faptelor și până la soluționarea definitivă a cauzei.
Astfel, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei se realizează în conformitate cu dispozițiile art. 5 C.pen., care în alin. (1) prevede că ,,în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Conform art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Drept urmare, principiul activității legii penale prevăzut în art. 10 C.pen. din 1969, dar și în art. 3 C.pen., are ca excepții retroactivitatea legii penale, respectiv ultraactivitatea legii penale mai blânde.
Rezultă, așadar, că aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C.pen. este incidentă în situații tranzitorii, caracterizate printr-o succesiune a legilor penale intervenită de la data săvârșirii faptei prevăzute de legea penală, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la soluționarea definitivă a cauzei.
În speță, suntem într-o asemenea situație, întrucât după comiterea infracțiunii și mai înainte de judecarea definitivă a cauzei, la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare noul Cod penal, care a adus modificări substanțiale, acestea fiind în măsură să influențeze soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză.
În ceea ce privește mecanismul de stabilire a legii penale mai favorabile, trebuie să se țină seama de caracterul obligatoriu al Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României.
Verificând limitele de pedeapsă, s-a constatat că în legea veche faptele se încadrau, după cum urmează:
– art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 – închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi;
– art. 215 alin. (1) și (2) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod – închisoare de la 3 la 15 ani;
– art. 25 C.pen. din 1969 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod – închisoare de la 6 luni la 7 ani și 6 luni;
– art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod – închisoare de la 6 luni la 7 ani și 6 luni.
În legea nouă faptele se încadrează, după cum urmează:
– art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen – închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi;
– art. 306 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din același cod – închisoare de la 2 la 7 ani;
– art. 47 raportat la art. 321 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din același cod – închisoare de la 1 la 5 ani;
– art. 321 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din același cod – închisoare de la 1 la 5 ani.
În privința inculpatului B.E., deși regimul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut în art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) C.pen. din 1969 – care prevede aplicarea facultativă a unui spor de pedeapsă – ar fi mai blând față de cel prevăzut în art. 39 alin. (1) lit. b) raportat la art. 38 alin. (1) C.pen. – care prevede aplicarea obligatorie a sporului de pedeapsă –, totuși legea penală mai favorabilă luată în ansamblul ei este legea nouă, deoarece limita minimă de pedeapsă pentru una dintre infracțiuni potrivit legii vechi este închisoarea de 10 ani, ceea ce ar presupune executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante, câtă vreme limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă, chiar cu aplicarea obligatorie a sporului de pedeapsă, permit suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere, iar inculpatul și-a exprimat în fața primei instanțe acordul de a presta o muncă neremunerată.
Relativ la inculpata M.M., chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai reduse potrivit legii noi, legea penală mai favorabilă rămâne vechea lege, deoarece suspendarea condiționată a executării pedepsei dispuse de prima instanță, în baza art. 81 și urm. C.pen. din 1969, nu presupune stabilirea niciuneia dintre obligațiile prevăzute în art. 91 și urm. C.pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Făcând aplicarea în concret a legii penale mai favorabile în privința inculpatului B.E., instanța de apel a relevat următoarele:
În sarcina inculpatului s-a reținut că, prin folosirea și prezentarea documentelor false, acesta a avut drept scop inclusiv inducerea în eroare a A.P.I.A., în vederea obținerii de fonduri europene și naționale.
S-a constatat, astfel, că activitatea infracțională a inculpatului nu a fost reținută doar prin raportare la folosirea și prezentarea documentelor false, ci și cu privire la acțiunile acestuia de inducere în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei situații ce nu corespundea realității, respectiv aceea că deținea suprafețe de teren mai mari decât în realitate.
Din acest motiv, atât stabilirea încadrării juridice potrivit legii vechi, cât și potrivit legii noi, inclusiv în ceea ce privește cuantumul prejudiciului, trebuie să se facă prin luarea în considerare a tuturor acțiunilor ilicite reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare și prin hotărârea atacată, și nu doar prin raportare la obținerea subvențiilor.
În atari condiții, s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive a două infracțiuni, atât a celei de înșelăciune prevăzute în art. 215 alin. (1) și (2) C.pen. din 1969, cât și a celei prevăzute în art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, raportat la prejudiciul cauzat prin obținerea fondurilor europene.
De asemenea, în sarcina inculpatului s-a reținut și infracțiunea de uz de fals, constând în aceea că în vederea inducerii în eroare în scopul obținerii unui folos material injust, inculpatul a utilizat cele două adeverințe falsificate.
Potrivit legii noi, fapta de inducere în eroare a autorității contractante în scopul acordării finanțării din fondurile bugetului de stat al României, prin utilizarea celor două adeverințe false, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu mai corespunde infracțiunii de înșelăciune prevăzute în art. 244 C.pen., ci infracțiunii de obținere ilegală de fonduri prevăzute în art. 306 C.pen.
Rezultă, așadar, că infracțiunea de obținere ilegală de fonduri reprezintă o formă specială de înșelăciune prin utilizarea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte sau incomplete, ceea ce corespunde infracțiunii de înșelăciune în formă calificată prevăzută în art. 244 alin. (2) C.pen., însă, dat fiind caracterul special și complex al infracțiunii prevăzute în art. 306 C.pen., această infracțiune trebuie reținută în mod prioritar.
Dispozițiile art. 244 C.pen. reglementează varianta tip a infracțiunii de înșelăciune, al cărei obiect juridic îl constituie protejarea în general a încrederii în relațiile sociale, în timp ce infracțiunea prevăzută în art. 306 C.pen. are un obiect juridic mai specific, ce vizează protejarea relațiilor sociale referitoare la corectitudinea solicitării și obținerii finanțărilor din fondurile publice.
Drept care, analizând comparativ legea veche – potrivit căreia fapta de înșelăciune prin folosire de documente false în scopul obținerii finanțării de la bugetul de stat al României a fost încadrată în art. 215 alin. (1) și (2) C.pen. din 1969 (sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi) – cu legea nouă – aceeași faptă constituie infracțiunea de obținere ilegală de fonduri prevăzută în art. 306 C.pen. (sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani) – s-a constatat că legea nouă este mai favorabilă.
Pe de o parte, limitele de pedeapsă sunt mult mai scăzute, iar, pe de altă parte, legea nouă nu mai prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.
Potrivit legii vechi, fapta de inducere în eroare a autorității contractante în scopul acordării finanțării din fondurile europene a fost încadrată în art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 (sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani și interzicerea exercitării unor drepturi). Conform art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012, aceste dispoziții legale au fost modificate prin diminuarea sancțiunii, prevăzându-se pentru forma tip a infracțiunii prevăzute în art. 181 alin. (1) închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. O altă modificare importantă prevăzută de legea nouă este aceea a menționării exprese, ca și element constitutiv al infracțiunii sus-menționate, comiterea cu ,,rea-credință”, ceea ce înseamnă că infracțiunea trebuie comisă cu intenție directă.
În speță, sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012. Astfel, așa cum rezultă din considerentele sentinței penale, în sensul că inculpatul a acționat, în mod conștient, în scopul obținerii ilegale a fondurilor europene, prin utilizarea celor două adeverințe falsificate și a contractelor care nu mai erau în vigoare, forma de vinovăție este aceea a intenției directe, deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale și l-a urmărit prin comiterea infracțiunii, așa încât este îndeplinită condiția săvârșirii faptei cu rea-credință.
Chiar în condițiile modificării în parte a conținutului constitutiv al infracțiunii sus-menționate, se observă că fapta inculpatului corespunde formei de incriminare potrivit legii noi, iar dacă se ia în considerare tratamentul sancționator mai blând, se poate releva că legea nouă este mai favorabilă, respectiv art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012.
Rezultă, în concluzie, că activitatea infracțională a inculpatului primește, potrivit legii noi, o altă calificare juridică, urmând ca pe lângă infracțiunea sus-menționată să fie reținută și infracțiunea prevăzută în art. 306 C.pen.
În schimb, această din urmă infracțiune a fost săvârșită în modalitatea ,,folosirii și prezentării” documentelor false, astfel încât ea nu absoarbe infracțiunea de instigare la fals intelectual, săvârșită de inculpat, urmând ca aceasta să fie reținută în cadrul concursului de infracțiuni.
Față de cele expuse mai sus, urmează să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor doar în privința inculpatului B.E., respingându-se celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
Este de menționat că judecătorul fondului a făcut o justă apreciere și o corectă aplicare a criteriilor prevăzute în art. 72 C.pen. din 1969, astfel încât, ținând seama de circumstanțele reale și personale, se va stabili câte o pedeapsă pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, la minimul special.
În urma contopirii acestora, se observă că executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare poate fi suspendată sub supraveghere, fiind îndeplinite condițiile art. 91 și urm. C.pen.
Așa cum s-a arătat, în cazul inculpatei M.M. legea penală mai favorabilă este legea veche, prin compararea dispozițiilor art. 81 C.pen. din 1969 cu cele ale art. 91 C.pen., astfel că se va menține soluția pronunțată de prima instanță în privința acesteia.
Analizând apelul formulat de către partea civilă, s-a constatat că, într-adevăr, în cauză nu există niciun temei delictual pentru admiterea acțiunii civile în privința diferenței de 209.759,08 lei, deoarece obținerea acestor fonduri de către inculpat reprezintă sprijinul financiar acordat în campania anului 2011, iar aceasta excede prezentului cadru procesual stabilit în baza art. 371 C.pr.pen.[16], inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunile săvârșite în anii 2008, 2009 și 2010.
De asemenea, prin sentința atacată au fost acordate dobânzi și penalități la despăgubirile civile stabilite, iar în motivare se face trimitere la dispozițiile art. 121 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006[17], care prevedeau că ,,sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin din fondurile europene și/sau din fondurile publice naționale aferente acestora se recuperează cu aplicarea accesoriilor fiscale calculate potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare”, de unde rezulta că dobânzile și penalitățile puteau fi calculate cu ocazia unei eventuale executări silite.
Prin urmare, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., instanța de apel a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul teritorial Târgu-Mureș împotriva Sentinței penale nr. 100/2014, pronunțate de Judecătoria Sighișoara.
În temeiul art. 423 alin. (1) C.pr.pen., s-a desființat parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
A. În baza art. 386 alin. (1) C.pr.pen, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. E., din infracțiunile de:
a) folosire sau prezentare de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Comisiei Europene sau bugetele administrate de acestea și în numele lor, în formă continuată prevăzută în art. 181 (1) din Legea nr. 78/2000, în forma anterioară modificării prin Legea 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 (3 acte materiale) și art. 5 C.pen.;
b) instigare la fals intelectual în formă continuată prevăzută în art. 25 raportat la art. 289 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod (2 acte materiale) și art. 5 C.pen., infracțiunile sus-menționate fiind săvârșite în condițiile art. 33 lit. a) C.pen. din 1969,
în infracțiunile de:
c) folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată prevăzută în art. 181 (1) din Legea nr. 78/2000 (modificată prin Legea nr. 187/2012) cu aplicarea art. 5 și art. 35 alin. (1) C.pen. (3 acte materiale),
d) obținere ilegală de fonduri în formă continuată prevăzută în art. 306 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 și art. 35 alin. (1) C.pen. (2 acte materiale);
e) instigare la fals intelectual în formă continuată prevăzută în art. 47 raportat la art. 321 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 și art. 35 alin. (1) C.pen. (2 acte materiale), infracțiunile sus-menționate fiind săvârșite în condițiile 38 alin. (1) C.pen.
B. În baza art. 396 alin. (1) și (2) C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul B.E. la pedepsele de:
a) 2 ani închisoare – pedeapsă principală – și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) pen.[18] – pedeapsă complementară – pentru săvârșirea infracțiunii menționate mai sus la lit. c);
b) 2 ani închisoare – pedeapsă principală – pentru săvârșirea infracțiunii menționate mai sus la lit. d);
c) 1 an închisoare – pedeapsă principală – pentru săvârșirea infracțiunii menționate mai sus la lit. d).
C. În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, la care, în baza art. 45 alin. (1) din același cod, i s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C.pen., pe durata de 1 an.
D. În baza art. 65 alin. (1) și (3) C.pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din același cod, ca pedeapsă accesorie.
E. În baza art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în baza art. 92 alin. (1) și (2) din același cod.
F. În baza art. 93 alin. (1) raportat la art. 92 alin. (3) C.pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
G. În baza art. 93 alin. (3) C.pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să execute un număr de 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Albești sau în cadrul Primăriei Sighișoara, județul Mureș.
H. I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 93 alin. (5) și art. 96 C.pen. privitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
I. În baza art. 386 alin. (1) C.pr.pen., s-au respins celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
J. În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (3) C.pr.pen., complinindu-se în apelul parchetului omisiunea primei instanțe, s-a dispus desființarea totală a următoarelor înscrisuri:
a) cele două adeverințe eliberate de Primăria Vânători, județul Mureș nr. 339/02.02.2010 și nr. 1409/11.05.2010;
b) mențiunile făcute în registrul agricol al localității Archita, comuna Vânători, județul Mureș, la poziția ,,028 – B. E.” pentru anii 2009 și 2010.
K. S-au menținut celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
L. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C.pr.pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpații B.E. și M.M. și partea civilă A.P.I.A. împotriva Sentinței penale nr. 100/2014, pronunțate de Judecătoria Sighișoara.
M. În baza art. 275 alin. (2) și (4) C.pr.pen, au fost obligați apelanții-inculpați și partea civilă la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel (fiecare câte 50 lei).
N. În baza art. 275 alin. (3) C.pr.pen, s-a dispus ca restul cheltuielilor judiciare în apel să rămână în sarcina statului.
(C. Ap. Târgu-Mureș, S. pen. și pentru cauze cu minori și de familie, Dec. pen. nr. 282/A/2015)
II. Notă parțial aprobativă. 1. Într-adevăr, incriminarea din art. 306 C.pen.[19] are prioritate față de aceea din art. 244 C.pen.[20]
2. Însă, prin Decizia nr. 4/2016[21], Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis:
,,Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și art. 215 alin. (1), (2) și (3) din Codul penal de la 1969, respectiv art. 244 alin. (1) și (2) și art. 306 din Codul penal, stabilește că:
Fapta de a folosi, în cadrul autorității contractante, printr-o acțiune a autorului, documente ori declarații inexacte, ce a avut ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și de fonduri din bugetul național întrunește elementele constitutive ale infracțiunii unice prevăzute de art. 181 alin. (1) alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă (sublinierea noastră – Gh. Ivan).
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2016.”
[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000.
[2] În prezent, art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 este abrogat.
[3] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
[4] În prezent, abrogată.
[5] În prezent, abrogată.
[6] În prezent, abrogat.
[7] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 29 august 2008.
[8] Alineatul 2 al art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 28/2008 a fost modificat prin Legea nr. 54/2017 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 12 aprilie 2017), având următorul conținut:
,,(2) Registrul agricol pe suport hârtie, având caracterul unui document oficial care constituie o sursă importantă de informații, va fi numerotat, parafat și sigilat, filele necesitând a fi cusute pentru evitarea desprinderii acestora, ca urmare a utilizării îndelungate a registrului agricol, precum și înregistrat în registrul de intrare-ieșire de la nivelul autorității executive a administrației publice locale respective. Informațiile conținute în baza de date a registrului agricol gestionat în format electronic sunt informații oficiale și sunt supuse reglementărilor legale privind securitatea, integritatea și funcționalitatea sistemelor informatice. Documentele eliberate pe suport hârtie în baza informațiilor existente în baza de date electronică privind registrul agricol se supun acelorași prevederi legale ca în cazul în care registrul agricol este gestionat numai pe suport hârtie.”
[9] În urma modificării prin Legea nr. 54/2017, alineatul (1) al art. 8 are următorul conținut:
,,(1) Înscrierea datelor în registrul agricol în a cărui rază administrativ-teritorială își are domiciliul capul gospodăriei se face pe baza declarației date pe propria răspundere sau pe bază de documente, de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei care dispune de capacitate deplină de exercițiu. Pentru persoanele juridice datele se înscriu în registrul agricol pe baza declarațiilor date de reprezentantul legal respectiv, însoțite de documente.”
[10] În prezent, alin. (1) al art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 28/2008 are următorul conținut:
,,(1) Termenele la care persoanele fizice și juridice au obligația să declare datele pentru înscrierea în registrul agricol sunt următoarele:
a) între 5 ianuarie și ultima zi lucrătoare a lunii februarie, pentru datele anuale privind membrii gospodăriei, terenul aflat în proprietate/folosință, clădirile și mijloacele de transport cu tracțiune animală și mecanică, mașinile, utilajele și instalațiile pentru agricultură și silvicultură, efectivele de animale existente în gospodărie/unitatea cu personalitate juridică la începutul fiecărui an, precum și modificările intervenite în cursul anului precedent în efectivele de animale pe care le dețin, ca urmare a vânzării-cumpărării, a produșilor obținuți, a morții sau a sacrificării animalelor ori a altor intrări-ieșiri;
b) între 1 și ultima zi lucrătoare a lunii mai, pentru datele privind categoria de folosință a terenului, suprafețele cultivate, numărul pomilor în anul agricol respectiv;
c) persoanele fizice și juridice au obligația să declare date, pentru a fi înscrise în registrul agricol, și în afara termenelor prevăzute la lit. a) și b), în termen de 30 de zile de la apariția oricărei modificări.”
[11] În prezent, abrogat.
[12] Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 20 septembrie 2010.
[13] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001.
[14] În prezent, abrogat.
[15] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014.
[16] ,,Art. 371. Obiectul judecății
Judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței.”
[17] În prezent, abrogată.
[18] ,,Art. 66. Conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi
(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
[…]”
[19] ,,Art. 306. Obținerea ilegală de fonduri
(1) Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanțiilor necesare acordării finanțărilor obținute sau garantate din fonduri publice, dacă are ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Tentativa se pedepsește.”
[20] ,,Art. 244. Înșelăciunea
(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.”
[21] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 2 iunie 2016.
