ABSTRACT

The act of the offender which with direct intention, applied the victim (his sun) more axe blows, hits that led to the death of the victim, meets the constitutive elements of the offence of domestic violence provided in art. 199 par. (1) reported in art. 188 par. (1) from the new Criminal Code.

The new Criminal Code has expressly provided the act committed over the members of the family as a distinct offence, respectively domestic violence.

This is an independent offence, reported to the typicality of the basic offences which makes reference to art. 199 par. (1) from the new Criminal Code.

It cannot be retained the aggravating circumstance provided in art. 77 letter e) from the new Criminal Code that refers to taking advantage of the obvious vulnerability state of the injured person, although the victim was in an obvious vulnerability state due to other causes (being asleep, having at the moment of death an alcohol percentage of 1,20‰), with all these the offender has not taken advantage of this state, as long as in the room with the victim there were the brother and his sister, and the defendant initially entered to put off the TV and then has came back with the axe, but not before shouting “where are you, I am going to kill you”.

Key words: aggravating circumstance, murder, offence, taking advantage of the obvious state of vulnerability of the victim, domestic violence.

I. Prezentare speță. La data de 1 octombrie 2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 234/2015, pronunțată de Tribunalul Mureș.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate și a solicitat:

– respingerea propunerii invocate de instanță din oficiu de schimbare a încadrării juridice reținute în rechizitoriu;

– condamnarea inculpatului C.S. la pedeapsa închisorii spre maximul special, cu reținerea în mod corect a criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 74 din noul Cod penal (în continuare C.pen.) cu aplicarea dispozițiilor art. 77 lit. e) raportat la art. 78 alin. (1) din același cod referitoare la circumstanțele agravante și cu înlăturarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. b) raportat la art. 76 alin. (1) C.pen. referitoare la circumstanțele atenuante;

– confiscarea specială a toporului folosit la săvârșirea faptei, conform art. 112 alin. (1) lit. b) C.pen.

În susținerea apelului, s-au depus înscrisuri de către procuror.

Inculpatul a depus un memoriu însoțit de acte medicale.

A fost asigurată asistența juridică a inculpatului, prin apărător desemnat din oficiu.

Inculpatul a uzat de prevederile art. 83 lit. a) din noul Cod de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), în sensul că nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control a reținut următoarea situație de fapt:

Prin Sentința penală nr. 234/2015, pronunțată de Tribunalul Mureș, s-au hotărât următoarele:

1. În temeiul art. 386 C.pr.pen., a fost admisă cererea formulată din oficiu referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului și, în consecință:

– s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C.S. din infracțiunea de omor prevăzută în art. 188 raportat la art. 199 alin. (1) C.pen. în infracțiunea de violență în familie prevăzută în art. 199 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C.pen.

2. În temeiul art. 199 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) din același cod, precum și cu aplicarea art. 375 alin. (1) și (2), art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul C.S. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de violență în familie.

3. În baza art. 55 lit. a) coroborat cu art. 67 alin. (2) raportat la art. 188 alin. (1) teza finală C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din același cod, respectiv a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și a exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani.

4. În temeiul art. 54 raportat la art. 65 alin. (1) și (3) C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din același cod, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

5. În baza art. 72 alin. (1) C.pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) C.pr.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore și durata arestului preventiv, începând cu data de 29 mai 2015 și până la zi.

6. În temeiul art. 399 alin. (1) C.pr.pen., a fost menținut inculpatul în stare de arest preventiv.

7. În baza art. 162 alin. (1) și (3) C.pr.pen., bunurile, respectiv:

– 3 (trei) fragmente de țesut osos (posibil dinți) ridicate de pe podeaua camerei în care a fost găsit cadavrul victimei C.S.C., care au fost ambalate în plicul nr. 1 și sigilate cu etichetă autocolantă a Inspectoratului de Poliție Județean (denumit în continuare I.P.J.) Mureș;

– 1 (una) probă biologică ridicată prin tamponare cu bețigaș steril din pata de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge de pe pătura aflată pe colțarul din camera în care a fost găsit cadavrul victimei C.S.C., care a fost ambalată în plicul nr. 2 și sigilată cu etichetă autocolantă a I.P.J. Mureș;

– 1 (una) probă biologică ridicată prin tamponare cu bețigaș steril din pata de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge de pe perna aflată în camera în care a fost găsit cadavrul victimei C.S.C., care a fost ambalată în plicul nr. 3 și sigilată cu etichetă autocolantă a I.P.J. Mureș;

– 1 (una) probă biologică ridicată prin tamponare cu bețigaș steril din pata de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge de pe podeaua din camera în care a fost găsit cadavrul victimei C.S.C., care a fost ambalată în plicul nr. 4 și sigilată cu etichetă autocolantă a I.P.J. Mureș;

– 1 (una) probă biologică ridicată prin tamponare cu bețigaș steril din pata de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge de pe lama din partea dreaptă a toporului găsit în magazie, care a fost ambalată în plicul nr. 5 și sigilată cu etichetă autocolantă a I.P.J. Mureș;

– 1 (una) probă biologică ridicată prin tamponare cu bețigaș steril din pata de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge de pe lama din partea stângă a toporului găsit în magazie, care a fost ambalată în plicul nr. 6 și sigilată cu etichetă autocolantă a I.P.J. Mureș;

– un topor ridicat din magazia din spatele imobilului, care fost ambalat în plicul nr. 7 și sigilat cu etichetă autocolantă a I.P.J. Mureș;

– 1 (una) probă biologică ridicată de pe pantoful drept al victimei C.S.C., care a fost ambalată în plicul nr. 8 și sigilată cu etichetă autocolantă a I.P.J. Mureș;

– 1 (una) probă biologică ridicată de pe pantoful stâng al victimei C.S.C., care a fost ambalată în plicul nr. 9 și sigilată cu etichetă autocolantă a I.P.J. Mureș;

– anexă planșă foto (plic nr.10), ce conține: necropsia victimei C.S.C., plic nr. 1-periaj bucal, plic nr. 2-depozit subunghial mâna dreaptă, plic nr. 3-depozit subunghial mâna stângă,

având regimul mijloacelor materiale de probă – păstrate în prezent la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Mureș, fiind înregistrate la poziția nr. 6/2015 în Registrul de valori și corpuri delicte, în baza procesului-verbal încheiat la data de 19 iunie 2015 -, vor urma traseul dosarului de fond.

8. În temeiul art. 7 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare[1], cu modificările și completările ulterioare, și la pct. 1 din anexa la legea sus-menționată, s-a dispus prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice necesare în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

9. În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, a fost informat inculpatul cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

10. S-a luat act că numita C.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

11. În baza art. 274 alin. (1) C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 800 lei provine din faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 29 mai 2015, în jurul orelor 02.15, numita P.D. a anunțat prin Serviciul de Urgență – SNAU 112 că, la familia C., tatăl și-a lovit fiul cu un topor în cap.

Având în vedere cele de mai sus și ținând seama și de primele date de anchetă, s-a apreciat că existau indicii de săvârșire a unei infracțiuni de omor, motiv pentru care la fața locului s-a deplasat echipa operativă (formată din procurorul B.C. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, subcomisar de poliție M.C. și subinspector de poliție B.O., ambii de la Serviciului de Investigații Criminale și agent-șef principal de poliție P.V. din cadrul Secției nr. 8 Poliție Rurală Petelea, toți polițiștii fiind în cadrul I.P.J. Mureș), care a procedat la cercetarea la fața locului.

De asemenea, la fața locului au fost prezenți C.S., C.O. și C.C.A.

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că imobilul cercetat, se află situat pe partea dreaptă a D.J.153C în direcția Ibănești-Ibănești Pădure.

În mijlocul camerei și la o distanță de aproximativ 2,5 metri (în continuare m) de la ușa de acces în această încăpere, a fost identificat cadavrul unei persoane de sex masculin, care a fost identificat ca fiind C.S.C., fiul lui …, născut la data de …, domiciliat în …, posesor al C.I. seria MS nr. …, având CNP …

Cadavrul se afla în poziția pe spate, fiind orientat cu capul spre ușa de acces în camera nr. 2, iar picioarele se aflau în poziția întinse înspre masa din acea încăpere. Mâna dreaptă a cadavrului era flexată pe lângă corp, iar mâna stângă era flexată spre bazin. În partea inferioară, cadavrul era îmbrăcat cu o pereche de pantaloni lungi, din material textil de culoare albastră prevăzut cu o curea de culoare neagră, pe care s-a observat mai multe pete de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge, iar în picioare avea șosete din material textil de culoare negru cu alb. În partea superioară, cadavrul era dezbrăcat în zona abdomenului și a toracelui, având în zona pieptului montați 2 electrozi medicali.

Pe mâna stângă a cadavrului și sub cadavru se aflau mai multe articole de îmbrăcăminte, care prezentau urme de tăiere, respectiv o cămașă din material textil de culoare albastră, o cămașă din material textil cu dungi de culoare alb cu negru și o bluză din material textil de culoare verde. Pe aceste din urmă articole de îmbrăcăminte s-au observat mai multe pete și stropi de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge. În gură, cadavrul avea o canulă din plastic. Sub picioarele cadavrului se afla o pătură din material textil de culoare alb cu roșu-vișiniu.

În urma examinării cadavrului, s-au constatat următoarele leziuni: la nivelul obrazului stâng [7×1 centimetri (în continuare cm)], a buzei superioare, în partea stângă (3×1 cm), la degetul mijlociu al mâinii drepte, în partea exterioară (7×1 cm), prezintă plăgi tăiate-despicate. Pe fața cadavrului, s-au observat mai multe pete și stropi de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge. De asemenea, la nivelul mâinii stângi, la degetul mic, s-a observat lipsa unui fragment din acesta. La aproximativ 5 cm de bazinul cadavrului, în partea stângă a acestuia, se afla un fragment de deget, având lungimea de aproximativ 5 cm. La o distanță de aproximativ 60 cm de bazinul cadavrului, în partea stângă, înspre un colțar și la o distanță de 52 cm de fragmentul de deget descris anterior, se afla un fragment osos, posibil dinte.

La aproximativ 1,80 m față de ușa de acces, în camera nr. 2, și la o distanță de aproximativ 1 m, respectiv 90 cm față de capul cadavrului se aflau două fragmente de os, posibil dinți. În zona cadavrului, se observau mai mulți stropi și pete de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge.

În spatele curții și la o distanță de aproximativ 25 m față de poarta de acces în curte, se mai afla o curte betonată, având dimensiunea de aproximativ 11×7 m. În partea dreaptă a acesteia, se află un imobil, având lățimea de 5 m și lungimea de 7 m, în interiorul căruia a fost identificat numitul C.S. La o distanță de aproximativ 13 m, în partea stângă, cum se iese din veranda casei, și vizavi cu acest din urmă imobil, se afla o magazie din lemn, având dimensiunea de 5×5 m. Accesul în această magazie se făcea, prin intermediul unei uși din scândură. Cum se intra în această magazie, în partea stângă se afla o scară, precum și o ladă din lemn pentru depozitatul cerealelor. Vizavi de această ușă se mai afla o ladă din lemn pentru depozitatul cerealelor, în fața căreia se aflau 3 butuci. În partea dreaptă a magaziei, se aflau 3 lăzi din lemn pentru depozitatul cerealelor, iar în fața primei lăzi, din partea dreaptă, se afla o masă din lemn de culoare albastră, având lungimea de 1,25 cm, lățimea de 73 cm și înălțimea de 80 cm. Sub această masă, se aflau mai multe perechi de încălțăminte, iar în fața ei, se afla o bancă din lemn. Pe masa respectivă se afla o secure, având coada din lemn de lungime 40 cm și lama din fier având lungimea de 10,5 cm. Numita C.C.A. a indicat locul unde se afla securea descrisă mai sus, iar aceasta a declarat verbal că inculpatul C.S. l-a lovit pe numitul C.S.C. cu ajutorul acestei securi. Pe lama respectivă, pe ambele părți, și pe coada de lemn, în zona muchiei, se observau pete de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge.

În urma discuțiilor purtate cu numiții C.C.A. și C.O. a rezultat faptul că tatăl său a vrut să se spânzure de o grindă după ce l-a lovit pe numitul C.S.C., însă nu a reușit, această acțiune fiind oprită de către C.O., care a tăiat sfoara.

Din declarațiile martorilor C.C. și C.O., coroborate cu declarațiile inculpatului C.S., a rezultat că în jurul orelor 03.00, inculpatul C.S. s-a deplasat în camera în care dormea victima C.S.C., cu fratele său C.O., și a lovit-o în cap cu un topor. Ulterior inculpatul a ieșit din cameră și s-a deplasat în șura din spatele casei, însă a fost împiedicat de fiul său C.O. să se spânzure.

Din raportul medico-legal de necropsie nr. 2242/A3/371 din data de 3 iunie 2015, întocmit de către Institutul de Medicină Legală (denumit în continuare I.M.L.) Târgu-Mureș, a rezultat faptul că moartea victimei C.S.C., în vârstă de 46 ani, a fost violentă. Ea s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat masiv de sânge în căile respiratorii și plămâni, în condițiile unui politraumatism cu plăgi multiple tăiate-despicate la nivel facial și a membrelor superioare. Leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce prin mecanismul de lovire directă repetată cu corp tăietor-despicător (posibil topor) și au legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei. Poziția victimă-agresor a fost cu victima culcată pe spate, pe pat, și agresorul în picioare, deasupra și lateral dreapta față de victimă. Alcoolemia victimei a fost de 1,20 gr.‰, alcooluria de 1,40 gr.‰, iar grupa sanguină A(II).

În raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2280/A1 din data de 11 iunie 2015, întocmit de către I.M.L. Târgu-Mureș, s-a precizat că inculpatul C.S., în vârstă de 82 ani, prezintă diagnosticul: ,,Tulburare neurocognitivă minoră/medie pe fond vascular și post TCC. Focar iritativ EEG”. S-a considerat că la data de 28/29 mai 2015, când a comis infracțiunea pentru care era cercetat, inculpatul C.S. a avut discernământul ușor atenuat (diminuat) în raport cu fapta comisă. De asemenea, în raport s-a mai menționat faptul că afecțiunile pe care le prezenta inculpatul nu necesită obligarea la tratament medical sau internarea obligatorie.

Examinând apelul promovat, prin prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C.pr.pen, Curtea de Apel Târgu-Mureș l-a găsit fondat doar sub aspectul omisiunii confiscării speciale, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal –, hotărârea instanței de fond nu comportă niciun fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit tribunalul, respectiv la schimbarea încadrării juridice a faptei, la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și la stabilirea modalității de executare a pedepsei în regim de detenție.

Pentru a face o asemenea apreciere, este de subliniat că din conținutul materialului probator administrat rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei penale, în modalitatea descrisă.

În acord cu prima instanță, se constată că declarația de recunoaștere dată de inculpat în cadrul procedurii instituite prin dispozițiile art. 375 alin. (1) și (2) C.pr.pen. se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: ordonanța de efectuare a cercetării la fața locului, la care se adaugă procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; declarațiile suspectului/inculpatului; declarațiile martorilor; declarațiile persoanei vătămate; ancheta socială; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică; raportul medico-legal de necropsie, la care se adaugă planșa foto.

De altfel, situația de fapt nici nu a fost contestată de parchet.

O primă critică adusă de parchet este aceea a greșitei încadrări juridice dată faptei de către prima instanță.

Analizând acest motiv de nelegalitate, instanța de apel a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzute în art. 188 raportat la art. 199 alin. (1) C.pen., iar prin sentință s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie prevăzute în art. 199 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.

Procurorul a susținut că art. 199 alin. (1) C.pen. prevede doar o formă agravantă, calificată a infracțiunilor de bază la care face referire în conținutul lui, fiind lezate aceleași valori sociale, și anume viața și integritatea corporală sau sănătatea persoanelor. S-a făcut trimitere și la incriminarea din art. 309 C.pen., care nu poate fi considerată o infracțiune distinctă, ci o formă agravantă a infracțiunilor de bază la care se face referire în articolul respectiv.

Nu s-a primit acest motiv de nelegalitate a hotărârii, ci, în acord cu judecătorul fondului, s-a constatat că noul Cod penal a prevăzut expres fapta comisă asupra membrilor de familie ca infracțiune distinctă, respectiv violența în familie.

Aceasta este o infracțiune de sine stătătoare, cu raportare la tipicitatea infracțiunilor de bază la care face trimitere art. 199 alin. (1) C.pen.

Asupra temeiniciei hotărârii atacate, procurorul a invocat gradul ridicat de periculozitate a faptei și a solicitat înlăturarea circumstanței atenuante prevăzute în art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. și reținerea circumstanței agravante prevăzute în art. 77 lit. e) C.pen., cu consecința aplicării unei pedepse orientate spre maximul special.

Nu au fost primite aceste susțineri, constatându-se că pentru fapta comisă, inculpatului-intimat i s-a aplicat o pedeapsă corect individualizată, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, prima instanță făcând o riguroasă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 74 C.pen., ținând seama de circumstanțele reale ale comiterii faptei, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului. Toate aceste criterii au fost avute în vedere de prima instanță, după ce a reținut că inculpatul a fost de acord să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 375 alin. (1) și (2) raportat la art. 374 alin. (4) C.pr.pen., reducând limitele de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime, conform dispozițiilor art. 396 alin. (10) C.pr.pen., iar apoi a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) C.pen., ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute în art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen.

Instanța de apel a constatat că, într-adevăr, fapta săvârșită de inculpat prezintă o gravitate relativ ridicată, raportat la modul de comitere, mijloacele folosite și caracterul ireversibil al rezultatului produs.

Însă, așa cum s-a reținut, stabilirea pedepsei aproape de minimul său special este rezultatul unei juste interpretări și a unei corecte aplicări a criteriilor prevăzute în art. 74 C.pen.

În mod corect, s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută în art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen., pornind de la împrejurările legate de fapta comisă.

Potrivit art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen., pot constitui circumstanțe atenuante judiciare împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului. Din modul cum este enunțată această circumstanță, instanța are posibilitatea să rețină o multitudine de împrejurări legate de faptă.

Pe bună dreptate, a apreciat judecătorul fondului că relațiile foarte tensionate existente între inculpat și victimă, precum și amenințările anterioare ale victimei, unele chiar în seara respectivă, constituie împrejurări legate de fapta comisă, în sensul art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen., care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

Trebuie făcută precizarea că prima instanță nu a reținut circumstanța atenuantă a provocării prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C.pen., ci relațiile foarte tensionate în care a fost săvârșită fapta.

Chiar dacă discernământul ușor diminuat al inculpatului, constatat prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, reprezintă o circumstanță personală, aceasta justifică stabilirea pedepsei aproape de minimul special, în cadrul individualizării judiciare a pedepsei potrivit criteriilor prevăzute în art. 74 C.pen., după reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, în baza art. 76 alin. (1) C.pen., ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute în art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen., respectiv împrejurarea legată de săvârșirea faptei în cadrul relațiilor foarte tensionate.

De asemenea, vârsta înaintată a inculpatului, starea critică de sănătate în care se află, suferind de numeroase boli grave, lipsa antecedentelor penale, regretul sincer manifestat după săvârșirea faptei, urmat chiar de o tentativă de suicid, recunoașterea săvârșirii infracțiunii pe tot parcursul procesului penal și urmarea procedurii simplificate prevăzute în art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) C.pr.pen., constituie circumstanțe reale și personale care reflectă un grad de periculozitate scăzut al inculpatului și faptul că reeducarea lui se poate realiza prin pedeapsa stabilită de prima instanță aproape de minimul special, respectiv 4 ani și 6 luni închisoare.

Parchetul nu a adus alte probe care să justifice majorarea cuantumului pedepsei stabilite de judecătorul fondului, circumstanțele reale și personale fiind avute în vedere.

Nu poate fi reținută circumstanța agravantă prevăzută în art. 77 lit. e) C.pen., deoarece, chiar dacă s-ar accepta faptul că victima se afla în stare de vădită vulnerabilitate datorită altor cauze (aceasta dormea, iar la momentul decesului avea o alcoolemie de 1,20‰), inculpatul nu a profitat de această stare, câtă vreme în cameră cu victima se mai aflau fratele și sora acesteia, iar inculpatul a intrat inițial să stingă televizorul și apoi a revenit cu toporul, însă nu înainte de a striga „unde sunteți, că vă omor, vă omor”.

Instanța de apel nu a constatat, și nici nu au fost invocate alte circumstanțe agravante legale sau judiciare.

Apelul va fi admis însă pentru motivul de nelegalitate a hotărârii atacate, deoarece, conform art. 162 alin. (1) și (3) C.pr.pen, prima instanță a dispus ca toporul ridicat cu ocazia cercetării la fața locului și păstrat în camera de corpuri delicte a Tribunalului Mureș să urmeze traseul dosarului de fond, deși, conform art. 112 alin. (1) lit. b) C.pen., instanța ar fi trebuit să dispună confiscarea specială a acestui corp delict, fiind un bun care a fost folosit, în mod direct, la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.

Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș împotriva Sentinței penale nr. 234/2015 a Tribunalului Mureș.

În temeiul art. 423 alin. (1) C.pr.pen., s-a desființat parțial sentința atacată și, rejudecându-se cauza, s-a dispus:

1. În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C.pr.pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) C.pen., confiscarea specială a toporului folosit la săvârșirea faptei, ambalat în plicul nr. 7 sigilat cu etichetă autocolantă a I.P.J. Mureș.

2. În baza art. 422 teza finală și art. 424 alin. (3) C.pr.pen. raportat la art. 72 alin. (1) C.pen., deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului și a duratei arestării preventive din 15 septembrie 2015 până la zi.

3. Menținerea celorlalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin deciziei instanței de apel.

4. În baza art. 275 alin. (3) C.pr.pen., rămânerea cheltuielilor judiciare făcute în apel rămân în sarcina statului, din care suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată Baroului Mureș din fondurile Ministerului Justiției.

(C. Ap. Târgu-Mureș, S. pen. și pentru cauze cu minori și de familie, Dec. pen. nr. 525/A/2015)

II. Notă parțial aprobativă. 1. Încadrarea juridică făcută de instanțe este corectă. Fapta săvârșită de către inculpatul C.S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violență în familie prevăzute în art. 199 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., și nu ale infracțiunii de omor prevăzute în art. 188 raportat la art. 199 alin. (1) C.pen.[2] Într-adevăr, legiuitorul a creat conținuturi agravate ale infracțiunilor prevăzute în art. 188, art. 189 și art. 193 – 195 (de bază)[3], însă încadrarea juridică este cea menționată anterior.

2. În cauză, trebuia reținută circumstanța agravantă prevăzută în art. 77 lit. e) C.pen.[4], fiind evidentă starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, iar inculpatul a profitat de această stare, chiar dacă în acea cameră se mai aflau și alte persoane.

3. Ordinea în care instanțele de judecată au aplicat dispozițiile privitoare la cauzele modificatoare de pedeapsă nu este conformă legii penale. Astfel, potrivit art. 79 alin. (1) C.pen.[5], în caz de concurs între cauzele de atenuare, mai întâi se aplică dispozițiile privitoare la tentativă, apoi acelea referitoare la circumstanțe atenuante și, în cele din urmă, dispozițiile privitoare la cazuri speciale de reducere a pedepsei; această ordine este obligatorie. Deci, în speță, pedeapsa trebuia stabilită în modul următor: limitele speciale ale pedepsei închisorii pentru infracțiunea de violență în familie {10 ani și 25 ani [20 de ani + 5 ani (adică o pătrime din maxim)]} se reduceau mai întâi potrivit dispozițiilor privitoare la circumstanțe atenuante [art. 76 alin. (1) C.pen.[6]], adică cu o treime, acestea devenind astfel: 6 ani și 8 luni, respectiv 16 ani și 8 luni; în fine, limitele speciale rezultate (6 ani și 8 luni, respectiv 16 ani și 8 luni) se reduceau potrivit dispozițiilor privitoare la cazul special de reducere a pedepsei prevăzut în art. 396 alin. (10) C.pr.pen.[7], adică cu o treime, acestea devenind astfel: 4 ani, 5 luni și 10 zile, respectiv 11 ani, 1 lună și 10 zile; deci, între minimul de 4 ani, 5 luni și 10 zile și maximul de 11 ani, 1 lună și 10 zile trebuia individualizată pedeapsa. Se observă că pedeapsa aplicată inculpatului (4 ani și 6 luni închisoare) se încadrează între aceste limite, fiind mai mare decât minimul rezultat (4 ani, 5 luni și 10 zile).

[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 aprilie 2008.

[2] ,,Art. 199. Violența în familie

(1) Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 și art. 193-195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.

(2) În cazul infracțiunilor prevăzute în art. 193 și art. 196 săvârșite asupra unui membru de familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu. Împăcarea înlătură răspunderea penală.”

,,Art. 188. Omorul

(1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Tentativa se pedepsește.”

[3] Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal, ediția 2, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2015, p. 90-91.

[4] ,, Art. 77. Circumstanțe agravante

Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante:

[…]

e) săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze;

[…]”

[5] ,,Art. 79. Concursul între cauze de atenuare sau de agravare

(1) Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

[…]”

[6] ,,Art. 76. Efectele circumstanțelor atenuante

(1) În cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime.

[…]”

[7] ,,Art. 396. Rezolvarea acțiunii penale

[…]

(10) Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (1¹) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Pentru inculpații minori, instanța va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime.”