ABSTRACT

Regarding the fact that new grounds have arisen, the Prosecutor’s Office formulated a new request for taking the measure of judicial review, a request which was admitted by the preliminary chamber judge, assigned to the case.

As regards the finding of absolute nullity of the judgment challenged on the grounds that the defendants were not heard by the preliminary chamber judge, it should be held that art. 281 of the new Code of Criminal Procedure fails to provide for such a case as an absolute nullity, and to the provisions of art. 425¹ par. (7) (2) (b) of the Code, which explicitly stated that you can have a retrial only if it complied with legal requirements for quoting rules of criminal procedure are strictly interpreted, a retrial in this respect may not be ordered. However, such omission (of the failure to hear the defendants) is a violation of the provisions of art. 214 par. (2) thesis II of the above-mentioned code, which may draw the sanction of relative nullity in accordance with art. 282 same code. However, in art. 425¹ par. (7) (2) of the new Code of Criminal Procedure there are two solutions that the judge may adopt (corresponding to letter (a) and (b)], so that reference only to letter b) (as in the case under consideration) is not quite correct.

Regarding the criticism of the absolute nullity of the judgement regarding the defendants-challengers C.D. and C.C., it is held that the solution of the request to take the measure of judicial review against them was made without the assurance of an ex officio defender. Ore, the violation of the provisions on the assistance of the defendant by the lawyer is sanctioned with absolute nullity (art. 281 of the new Code of Criminal Procedure).

Keywords: legal assistance of the defendant, hearing of the defendant, preliminary chamber, judicial review, preventive measure, absolute nullity, relative nullity.

I. Prezentare speță. Prin Rechizitoriul nr. (…)/D/P/2010 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (denumită în continuare D.I.I.C.O.T.) – Serviciul teritorial Oradea, au fost trimiși în judecată inculpații R.I., C.D., D.(fost R.) I.F., R.M., G.A., R.R., R.C., R.P., C.C, R.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, de trafic de persoane, de trafic de minori și de spălare a banilor.

S-a reținut că, în perioada 2008-2013, inculpații au constituit un grup infracțional organizat de tip familial în scopul racolării persoanelor sărace și nevoiașe și exploatării acestora prin obligarea la practicarea cerșetoriei.

Astfel, inculpații au racolat, transportat și găzduit în Irlanda un număr de șase victime identificate (V.R., K.A.T., M.C.C., A.Q.G., V.F. și O.V.) pe care le-au exploatat prin obligarea la practicarea cerșetoriei, obținând un folos material de 70.000 euro (așa cum rezultă din declarațiile victimelor).

Totodată, în perioada 2007-2011, inculpații R.I. și R.P. și-au exploatat copiii lor minori R.S. (începând de la 14 ani) și R.S. (începând de la 3 ani) prin obligarea acestora la practicarea cerșetoriei.

În perioada 2007-2013, inculpații au trimis, prin sistemul de curierat rapid W.U., suma de 130.265 euro provenită din exploatarea victimelor.

Față de inculpați, pe timpul urmăririi penale, în perioada 10 ianuarie 2014-6 ianuarie 2015, procurorul a luat măsura obligării de a nu părăsi țara[1], iar apoi măsura preventivă a controlului judiciar, măsură care a încetat la data trimiterii inculpaților în judecată ca urmare a expirării termenului și a încetării scopului pentru care a fost luată.

La data de 2 februarie 2015, D.I.I.C.O.T. – Serviciul teritorial Oradea a formulat o cerere de luare a măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpații R.I., D.(fost R.) I.F., R.M., R.R., G.A., R.P., C.D., C.C., R.C. și R.S., arătând că luarea acestei măsuri pe timpul desfășurării judecății cauzei este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în concret, pentru împiedicarea inculpaților de a influența victimele pe care le-au exploatat în Dublin – Irlanda și de a denatura astfel realitatea. În motivare s-a relevat că, în perioada 22-26 ianuarie 2015, victimele V.F. și O.V. s-au prezentat, din propria inițiativă, la lucrătorii de poliție din cadrul Biroului de Combatere a Crimei Organizate Oradea, unde au dat declarații prin care și-au exprimat poziția de retragere a declarațiilor date în faza de urmărire penală împotriva inculpaților C.D. și R.P.; această împrejurare dovedește faptul că cele două victime au fost contactate, după comunicarea soluției cu privire la inculpata-decedată R.E., de către inculpații care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul sus-menționat, cu scopul de a-și retrage declarațiile date în faza de urmărire penală. S-a mai precizat că există bănuiala legitimă că au fost contactate și celelalte victime ale exploatării prin cerșetorie pentru a-și retrage declarațiile date în faza de urmărire penală.

Potrivit art. 214 alin. (1) din noul Codul de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), judecătorul de cameră preliminară în fața căruia se află cauza poate dispune, prin încheiere, luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu.

Prin Încheierea penală, pronunțată la data de 11 februarie 2015, de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor:

A. S-a constatat încetarea de drept a măsurii controlului judiciar luate față de inculpați prin ordonanța procurorului, pe perioada 10 ianuarie 2014-6 ianuarie 2015.

B. În baza art. 348 și art. 214 raportat la art. 211 C.pr.pen., s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar, printre alții, față de inculpații R.I., D.(fost R.) I.F., R.M., G.A., R.R., R.P., C.D., C.C.

Examinând încheierea atacată, de către inculpați, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Oradea a statuat:

Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor, în mod corect, a constatat îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpații R.I., D.(fost R.) I.F., R.M., R.R., G.A. și R.P.

Probele administrate până în prezent susțin suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi implicați în săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

Având în vedere elementele noi dezvăluite în cererea formulată de către parchet, dovedite prin actele depuse la dosarul cauzei, precum și împrejurarea că inculpații sunt acuzați pentru infracțiuni care, în concret, prezintă o gravitate ridicată raportat la împrejurările în care au fost comise, la modul și metodele de acțiune folosite (care ilustrează un caracter organizat, prelungit în timp), măsura preventivă a controlului judiciar este necesară în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și realizării eficiente a scopurilor acestuia [care nu pot fi garantate, în continuare, decât prin măsura preventivă luată împotriva inculpaților R.I., D.(fost R.) I.F., R.M., R.R., G.A. și R.P.].

Măsura preventivă sus-indicată este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților, având în vedere faptele pentru care au fost trimiși în judecată, fapte care (așa cum s-a arătat), în concret, prezintă o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute în art. 202 alin. (3) C.pr.pen.[2].

Cum până în prezent nu au intervenit elemente concludente care să justifice revocarea măsurii controlului judiciar luate împotriva inculpaților, se observă că cererea de revocare formulată este nefondată.

Cu privire la constatarea nulității absolute a încheierii atacate pe motiv că inculpații nu au fost audiați de către judecătorul de cameră preliminară, este de menționat că art. 281 C.pr.pen. nu prevede un asemenea caz ca fiind unul de nulitate absolută, iar față de dispozițiile art. 425¹ alin. (7) pct. 2 lit. b) din același cod, prin care s-a precizat expres că nu se poate dispune rejudecarea cauzei decât dacă nu au fost respectate dispozițiile legale privind citarea, normele de procedură penală fiind de strictă interpretare, nu se poate dispune rejudecarea cauzei sub acest aspect. Însă, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil, în cadrul soluționării contestației, s-a corectat această omisiune și s-a procedat la ascultarea tuturor inculpaților-contestatori. Mai mult, inculpații R.R, D.(fost R.) I.F., R.M., R.I., R.P. și G.A. au fost prezenți la soluționarea cauzei, fiind asistați de către apărători, iar având ultimul cuvânt, au susținut concluziile apărătorilor lor cu privire la cererea de luare a măsurii controlului judiciar.

Relativ la cererea privind constatarea încetării de drept a măsurii controlului judiciar luate de către procuror față de inculpați, se constată că aceasta a fost luată pe timpul urmăririi penale și a expirat la data trimiterii în judecată a inculpaților, prin actul de inculpare nesolicitându-se menținerea acesteia.

Ulterior, față de împrejurarea că au apărut temeiuri noi, parchetul a formulat o nouă cerere de luare a măsurii controlului judiciar, cerere care a fost admisă de către judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluționarea cauzei. Modificările aduse noului Cod de procedură penală, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2014[3], potrivit cărora judecătorul de cameră preliminară verifică periodic, din oficiu, dar nu mai târziu de 60 de zile, temeinicia măsurilor preventive[4], se aplică doar măsurilor aflate în curs de executare, în speță, măsura controlului judiciar încetând la data sesizării instanței.

Referitor la critica privind nulitatea absolută a încheierii atacate în ceea ce-i privește pe inculpații-contestatori C.D. și C.C., se observă că soluționarea cererii de luare a măsurii controlului judiciar față de aceștia s-a făcut fără a li se asigura un apărător din oficiu.

Asupra criticii privitoare la neaudierea inculpaților-contestatori C.D. și C.C., este de subliniat că aceștia, deși legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței, audierea fiind posibilă doar dacă ei se prezentau la termenul fixat. Însă se constată o încălcare a dispozițiilor art. 214 alin. (3) C.pr.pen. care prevăd că prezența avocatului inculpatului este obligatorie la soluționarea cererii de luare a măsurii controlului judiciar. Or, încălcarea dispozițiilor privind asistarea de către avocat a inculpatului se sancționează cu nulitatea absolută (art. 281 din același cod).

Cum nulitatea absolută se stabilește în aceste cazuri din oficiu sau la cerere, în orice stare a procesului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea a constatat nulitatea încheierii pronunțate de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor cât privește soluționarea cererii de luare a măsurii controlului judiciar față de inculpații C.D. și C.C.

(C. Ap. Oradea, S. pen., Înch. pen. nr. 26/CCP/2015)

II. Notă parțial aprobativă. Într-adevăr, art. 281 C.pr.pen.[5] nu prevede printre cazurile de nulitate absolută neaudierea inculpaților de către judecător/procuror. Însă o atare omisiune constituie o încălcare a dispozițiilor art. 214 alin. (2) teza a II-a/212 alin. (3) teza I din codul sus-menționat[6], care poate atrage sancțiunea nulității relative în conformitate cu art. 282 din același cod[7].

În art. 425¹ alin. (7) pct. 2 C.pr.pen.[8] există două soluții pe care le poate adopta judecătorul [corespunzătoare lit. a) și lit. b)], astfel că referirea numai la cea de la lit. b) (cum s-a procedat în speța analizată) nu este tocmai corectă. Dacă se constata nulitatea relativă, atunci judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea trebuia să desființeze încheierea atacată și să procedeze el însuși la rejudecarea cauzei; această din urmă soluție (a rejudecării cauzei) se impunea și în cazul celei de-a doua ipoteze: constatarea nulității absolute a încheierii pronunțate de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor cât privește soluționarea cererii de luare a măsurii controlului judiciar față de inculpații C.D. și C.C.

[1] În prezent, această măsură preventivă nu mai există în peisajul juridic românesc.

[2] ,,Art. 202. Scopul, condițiile generale de aplicare și categoriile măsurilor preventive

[…]

(3) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

[…]”

[3] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 15 decembrie 2014.

[4] În art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2014 se prevede:

,,(1) Măsura preventivă a controlului judiciar și cea a controlului judiciar pe cauțiune, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, continuă și se mențin până la efectuarea verificării prevăzute la alin. (2).

(2) În termen de cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, procurorul, în cauzele aflate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, și instanța, în cursul judecății, verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune ori dacă există temeiuri noi care justifică una dintre aceste măsuri preventive, dispunând, după caz, prelungirea, menținerea sau revocarea măsurii preventive, dispozițiile art. 207, 208, 215¹ și 216 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător.”

[5] ,,Art. 281. Nulitățile absolute

(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind:

a) compunerea completului de judecată;

b) competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente;

c) publicitatea ședinței de judecată;

d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

e) prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie.

(2) Nulitatea absolută se constată din oficiu sau la cerere.

(3) Încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) poate fi invocată în orice stare a procesului.

(4) Încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) trebuie invocată:

a) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare;

b) în orice stare a procesului, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecății;

c) în orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit încălcarea, când instanța a fost sesizată cu un acord de recunoaștere a vinovăției.”

Prin Dec. nr. 302/2017 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017), Curtea Constituțională a României a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) C.pr.pen., care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituțională.

[6] ,,Art. 214. Luarea măsurii controlului judiciar de către judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată

[…]

(2) (…) Ascultarea inculpatului este obligatorie dacă acesta se prezintă la termenul fixat (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

[…]”

,,Art. 212. Luarea măsurii controlului judiciar de către procuror

[…]

(3) Măsura controlului judiciar poate fi luată numai după audierea inculpatului, în prezența avocatului ales ori numit din oficiu (…)

[…]”

[7] ,,Art. 282. Nulitățile relative

(1) Încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.

(2) Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte părți sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziției legale încălcate.

(3) Nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevăzute la alin. (4).

(4) Încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) poate fi invocată:

a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură;

b) până la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, când instanța a fost sesizată cu un acord de recunoaștere a vinovăției;

c) până la următorul termen de judecată cu procedura completă, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecății.

(5) Nulitatea relativă se acoperă atunci când:

a) persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege;

b) persoana interesată a renunțat în mod expres la invocarea nulității.”

Prin Dec. nr. 554/2017 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1013 din 21 decembrie 2017) Curtea Constituțională a României a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 282 alin. (2) C.pr.pen., care nu permite invocarea din oficiu a nulității relative, este neconstituțională.

[8] ,,Art. 425¹. Declararea și soluționarea contestației

[…]

(7) Contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunța una dintre următoarele soluții:

[…]

2. admiterea contestației și:

a) desființarea hotărârii atacate și soluționarea cauzei;

b) desființarea hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunțat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispozițiile privind citarea.”