Noi primul procuror al Trib. Ilfov ;*^[1]

Văzînd actele de instrucțiune coprinse în dosarul d-lui jude-instructor cab. I, No. 30/900, în care, prin rechisitorul nostru introductiv din 7 Februarie 1900, se inculpă pentru crimă de omor, săvîrșită cu pîndire și precugetare în seara de 1 Februarie 1900, asupra lui Kiril G. Fitowski, fapt prevăzut și pedepsit de art. 226 și 232 Cod. penal :

Boiciu Ilieff, Alexandru Trifanoff, Nicola Miteff, Mitu Stoiceff, Kristu Karambuleff, George Theodoroff, Marcu Ivan Bosniacoff, Anghel Pop Arsoff, Traiciu Svetkoff, Coti Zafiroff sau Zamfiroff.

Avînd în vedere rechisitorul nostru suplimentar No. 17.851 din 900, prin care se mai inculpă ca agenți provocatori (art. 47 comb. 226 și 232 Cod. pen.) în același fapt, următorii :

Boris Sarafoff, Vladimir Kovaceff, Gheorghe Petroff și D. Davidoff.

Avînd în vedere și actele de instrucțiune coprinse în dosarul No. 160/900 al d-lui jude-instructor, cab. 4, în care, prin rechisitoriile noastre No. 15.695 și 16.119/900, se inculpă pentru crimă de omor cu pîndire și precugetare, comisă asupra profesorului Ștefan Mihăileanu, în noaptea de 22 spre 23 Iulie (226 și 232 Cod. pen) :

Stoian Dumitroff, născut în Uschiub, Spiru Alexoff, Achim Peteff.

Avînd în vedere rechisitorul nostru suplimentar No. 17.131 900 prin care se inculpă :

Boris Sarafoff, Vladimir Kovaceff, D. Davidoff, Dimitrie Troleff, Dimitrie Iconomoff, Alexandru Burlacoff și Nicola Bogdanoff.

Avînd în vedere că prin rechisițiunile coprinse în ordonanța d-lui  jude-instructor cab. 4 cu data de …, s’a mai pus sub inculpare : Vladimir Kazacoff.

Avînd în vedere rechisitorul nostru cu No. 17.706/900 prin care se inculpă pentru crimă de complot uneltit contra vieții Suveranului nostru (art. 76 comb. cu 79 Cod. pen.) : Nicola Bogdanoff, Boris Sarafoff, Marcu Bosniacoff și Anghel Pop Arsoff.

Avînd în vedere, că în interesul unei bune administrațiuni a justiției, ambele aceste dosare au fost declarate conexe prin ordonanța d-lui jude-instructor, cab. 4 din …., dată pe baza ordonanței de desesisare a d-lui jude-instructor cab. I, în ce privește crima Fitowski, conexitate care resultă din faptul că Boris Sarafoff, Vladimir Kovaceff, D. Davidoff, Marcu Bosneacoff și Anghel Pop Arsoff, figurau ca inculpați în ambele dosare, și din faptul că toate aceste trei crime se presintau ca o operă de continuitate a acelorași agenți provocători.

Avînd în vedere în fine actele de instrucțiune formate de d-l jude-instructor cab. 4, după conexarea dosarelor,

Expunem următoarele :

A) Afacerea Fitowski

In seara de 1 Februarie 1900, comisarul secției 41 este înștiințat, că în strada Ceauș-Radu în dreptul casei No. 2 a lui Adolf Solomon, se găsește trîntit lîngă trotuar un om grav lovit și în nesimțire. Autoritățile judiciare informate îndată, se transportă la fața locului, unde d-l jude-instructor cab. I, constată că acel necunoscut lîngă care se afla și un topor aruncat, încetase deja din viață și că fără îndoială o crimă fusese comisă.

O carte poștală găsită asupra mortului cu adresa : «D-lui Danciov, str. Cantemir No. 70, pentru Fitowski», face să apară primul indiciu, cum că victima ar fi de naționalitate bulgară.

D-l jude-instructor mergînd la acea adresă dă peste o ceainărie, ținută în adevăr de Danciov, care întrebat cine este persoana pentru care era destinată acea scrisoare, răspunde că nu o cunoaște, explicând însă că în prăvălia sa se adună mulți bulgari și macedoneni care dîndu-și adresa la el, vin apoi la contoir și le ridică. Printre clienții ce se aflau acolo, unul din ei a indicat pe un bragagiu Grigore, care locuia chiar peste drum, și care fiind în relațiuni mai strînse cu acel Fitowski, ar putea să dea informațiuni asupra lui.

D-l jude-instructor mergînd îndată la acel bragagiu (Calea Dudești No. 90) cu numele de Grigore Dumitru Boicoff, se convinge numai decît după descrierea figurii și a hainelor ce-i face acesta și care corespundea întocmai cu cadavrul din stradă, că victima nu era altul decît însuși Kiril Fitowski. Tot de la acest bragagiu a mai aflat că un oare-care Trifanoff, student, era bun prieten cu Fitowski, că chiar în acea seară, pe la orele 8 ½, toți trei, adică el (Grigore), Trifanoff și Fitowski mersese împreună la ceinăria Iosef din Calea Dudești, apoi la o bragagerie din Calea Văcărești 38, în fine de aci s’au despărțit de ei, lăsîndu-i împreună în stradă.

Însuși Grigore D. Boicoff conduce pe d-l jude-instructor la locuința lui Trifanoff, Calea Văcărești No. 38, pe care îl găsește dormind la un alt bulgar, Coti Zaffiroff. Ambii sînt arestați și conduși la secție. Iuțeala cu care procedase justiția a desconcertat pe Trifanoff; el se afla în starea aceea psihologică a vinovatului, care sub impresiunea recentă a crimei comisă nu dobîndise încă liniștea necesară și stăpînirea de sine, pentru a-și pregăti o apărare; astfel că de la primele cercetări face oare-cari mărturisiri incomplecte, dar totuși folositoare; el ne spune că în adevăr a participat la fapt, dar nu în alt mod decît că a arătat pe victimă și a condus-o pînă la locul crimei, că însă adevăratul omorîtor este un oare-care Boiciu Ilieff, indicînd în acelaș timp că se poate găsi în strada Campoducelui No. 56, la bulgarul Cristu Karambuleff. O nouă descindere se face acolo și aceștia sînt de asemenea arestați. Boiciu Ilieff și Karambuleff protestau de inocența lor, declarînd că ei nici nu-l cunosc pe Trifanoff.

Conduși îndată la locul crimei, Trifanoff se oprește la 15 pași de cadavru, declarînd că nu are forța necesară pentru a privi acest lugubru spectacol, cînd cu cîte-va ore mai înainte fusese la brațul acestui om. Karambuleff avea pasul greoi, dar totuși se apropie; singur Boiciu Ilieff nu manifestează nici cea mai mică repulsiune și privește victima sa cu nepăsarea unui adevărat criminal învechit.

Mobilul crimei.

Trifanoff întrebat chiar în acea nopte ce a putut să-l îndemne la asemenea faptă, ne desvălue că el este președintele unui comitet revoluționar de curînd înfințat în București, al cărui sediu principal este în Sofia, sub denumirea de Supremul Comitet revoluționar macedonian; că Fitowsky era considerat ca un spion turcesc și că din acestă cauză comitetul a trimes trei omeni din Sofia din care unul era Boiciu Ilieff deja arestat, cu îndatorire de a îndeplint omorul; că în fine, cei-l-alți tovareși de la Sofia se numesc Nicolla Miteff și Mittu Stoiceff, cel dintîi descins la hotel Dacia, cel de al doilea la hotel Macedonia din Calea Griviței. Poliția fiind pusă imediat în urmărirea acestora, i-a prins și arestat în dimineța de 2 Februarie 1900, la cafeneaua Macedonenilor de sub palatul Nifon. Conductorul inteligent al misiunii era Nicola Miteff; dar pe lîngă aceștia au mai participat la comiterea faptului: Kristu Karambuleff, Marcu Bosniacoff și studentul George Theodoroff. Vom arăta mai departe modul cum a fost preparată crima și rolul fie-cărui în acestă tristă operațiune.

George Theodoroff, locuind într’o cameră din aceeași casă cu Trifanoff, fu arestat de poliție odată cu acesta. Trifanoff fiindu-i bun prieten, a știut atît de bine să-l acopere, încît după o deținere de 24 de ore Theodoroff a fost lăsat în libertate ca și cum ar fi fost cu totul strein de fapt. Presimțind însă descoperirele ulteriore ale justiției, profită de primul tren pentru a trece dincolo, peste hotar, unde impunitatea îi era asigurată.

Așadar, de la primele cercetări se constată că autorii intelectuali ai aceste crime sînt însuși membrii comitetului secret macedonian din Sofia, care după spusele lui Trifanoff se compune din Boris Sarafoff ca președinte, D. Davidoff ca vice-președdinte, Vladimir Kovaceff ca secretar, și George Petroff casier. – Vom arăta mai departe care a fost activitatea acestui comitet în general, și, în special pentru București, care a fost modul seu de acțiune. Menționăm de o cam dată, că scopul său era de a se obține prin mijloce revoluționare autonomia Macedoniei și alipirea ei la Principatul Bulgar ; – că pentru acesta se făcea o propagandă vie nu numai în Bulgaria, dar încă și pintre bulgarii emigrați în alte țeri, că în fine acest comitet aduna și contribuțiuni bănești, pentru întreținerea agitațiunei și pregătirea revoluțiunii.

Să ne oprim privirile un moment asupra comitetului din București; înființarea lui dateză cam de la a doua jumătate lunei Noembrie, anul 1899.

Alexandru Trifanoff, simplu student la școla de sciințe din București, avu cel întîi ideea unei acțiuni speciale și directe asupra bulgarilor de aci, și se puse în corespondență cu membrii comitetului din Sofia, caria probară în totul vederile sale (vezi scrisorea lui Davidoff și Kovaceff din 8 Decembre 1899) La 9 Decembre Sarafoff vine în personă la București pentru a da consecrațiune acestui nou organ de propagandă macedoniană, luînd jurămînt lui Alexandru Trifanoff pe care l’a numit președinte, dîndu-i ca membrii consilieri pe Nicola Bogdanoff zis Hagiu, Angel Pop Arsoff și Marcu Bosneacoff. Puțin timp după acesta numărul consilierilor fu sporit cu următorele persone : studentul George Theodoroff, Kristu Karambuleff, Coti Zafiroff și Traciu Zvetcoff. Toți aceștia, spre deosebire de membrii ordinari, nu se puteau primi decît cu jurămînt, care se presta pe un pumnal și un revolver. Formula acestui jurămînt ne-a fost dată de însuși Trifanoff și se găsește în traducere la dosar. Ca în tote asociațiunile secrete, amenințarea și intimidarea cu morte, formeză solemnitatea principală a jurămînsului.

Sarafoff, după ce dădu tote instrucțiunile sale lui Trifanoff și consilierilor săi asupra modului cum trebuia condusă acțiunea de propagandă, plecă înapoi la Sofia la 11 Decembre 1899.

Iată acum după propia mărturisire a lor : Nicola Miteff, Boiciu Ilieff și Mitu Stoiceff, cum acestă crimă, a fost preparată în Sofia de membrii supremului comitet macedonian.

Conducerea acestei întreprinderi fu încredințată lui Nicola Miteff, un om încercat pentru devotamentul seu către comitet, și care pe lîngă inteligența sa naturală, avea și ore-care cultură; ast-fel că corespundea perfect greului rol ce avea de îndeplinit. Pe la 16–17 Ianuarie 1900, Miteff fiind chemat la cancelaria comitetului, Sarafoff îi pune în vedere bănuelile de spionaj ce planau asupra lui Fitowski, cum și sentința de morte pronunțată de el și tovareșii sei : Davidoff Kovaceff, și cei-l-alți contra sa, zicîndu-i să Boiciu Ilief are însărcinarea specială de a asasina pe Fitowski cu toporul, că el (Miteff) și cu Mittu Stoiceff, trebuie numai să asiste pe cel dintîi, și decă la întîmplare, n’ar reuși în lovitura sa, atunci unul din cei-l-alți doi, va trebui să-i curme zilele cu ori-ce preț. Miteff adaogă, că în acel moment mai erau de față: Vladimir Kovaceff și casierul G. Petroff, cari cu toții îl îndemnară să comită crima arătînd pe Fitowski ca un om foarte periculos intereselor macedonene, amintindu-i că comitetul știe să răsplătească pe devotații săi, că în fine Bucureștii este un oraș mare, unde lesne vor putea scăpa de urmăririle justiției.

Apoi Sarafoff i-a dat întîlnire pentru aceiași seară la hotelul Constantinopol, unde trebuia să vină și Boiciu Ilieff spre a primi bani și armele necesare. Intîlnirea a avut loc și însuși Sarafoff a remis lui Boiciu toporul cu care victima trebuia lovită; Miteff a primit un pumnal și două revolvere, din care unul pentru Stoiceff, deja prevenit de însărcinare. In fine, ca bani de cheltuială li s’au dat de-o-cam dată 150 lei.

Boiciu Ilieff confirmă în totul această declarațiune, spunînd că și dînsul a fost chemat de Sarafoff, că și lui i-a comunicat ordinul de suprimare a lui Fitowski, pe care comitetul îl acusa că în anul 1897, ar fi trădat turcilor secretul introducerii unui deposit de arme la Vinitza, că în fine Sarafoff cu George Petroff și Kovaceff i-au înflăcărat capul cu discursuri patriotice, îndemnîndu-l să ucidă pe Fitowski cu ori-ce preț, căci este în posesiunea unui mare secret, care, dacă ar fi divulgat, ar da Bulgaria cu 500 ani înapoi; Boiciu istorisește apoi în acelaș mod întîlnirea de seară la hotel Constantinopol.

Mitu Stoiceff în fine ne spune că ordinul de executare i-a fost comunicat de George Petroff seara la o cafenea din Sofia, iar a doua zi dimineață se întîlniră toți trei la gară, apucînd drumul spre Rusciuk.

Atît Miteff cît și cei-l-alți ne explică că aveau ordinul să omoare pe Fitowski, la Rusciuk, unde se spera că va putea fi adus, și numai în casul cînd nu ar fi venit acolo, trebuia să treacă la Bucuresci.

Aci este locul să spunem în cîte-va cuvinte ceea-ce vom desvolta mai departe pe larg, cum că Fitowski Kiril era soldat în regimentul II infanterie (Iskarski) din Rusciuk, și se afla sub ordinele căpitanului Popoff ; că pe lîngă aceasta era și membru important în supremul comitet macedonean din Sofia, că în fine în această din urmă calitate avuse o misiune specială în Romînia, acea de a cumpăra arme necesare revoluțiunii, lucru care era cunoscut atît căpitanului Popoff cît și altor oficeri din acel regiment (Iskarski), precum căpitanul Alex. Protogheroff și locotenentul Ivan Stoianoff ; toți acești militari membri ei însăși în comitetul revoluționar din Rusciuk. Probabil această misiune nu a dat resultatele așteptate și atunci s’a născut o neînțelegere între Fitowski și comitetul suprem, care i-a atras sentința de moarte, despre care am vorbit mai sus.

Fitowski era deci în București pe cînd Miteff și tovarășii săi îl așteptau zadarnic de cîteva zile în Rusciuk. Atunci căpitanul Popoff, în care Fitoswki avea mare încredere, se decide să plece în persoană la București, sperînd că-l va putea atrage în cursă și a-l da pe mîna călăilor săi. Popoff reușește să-l aducă chiar pînă la Giurgiu, dar în momentul de a trece Dunărea, Fitowski refusă de a-l urma mai departe și pleacă înapoi la București. El primise de sigur vre-o înștiințare despre ceea-ce îl așteaptă, fie de la nevasta sa, fie de la vre-o altă rudă, ast-fel că încercarea lui Popoff nu isbutise. Comitetul din Sofia este imediat informat despre toate acestea și atunci locotenentul Stoianoff fu însărcinat să pornească pe asasini în București, să le dea banii și recomandațiile necesare. El le scoase la Rusciuk pașapoartele de care aveau nevoe (acestea au No. 32, 33 și 34, și se află la dosar), și în ziua de 25 Ianuarie 1900, Mitu Stoiceff, Boiciu Ilieff și Nicola Miteff intră prin portul Giurgiu, lucru ce se constată prin visa comisarului acelui port pe passe-porte.

Comiterea crimei

Sosiți în Bucuresci, ei se gândesc deja la precauțiunile de luat pentru a nu fi observați; astfel numai Nicola Miteff se opresce în gara Filaret și descinde la hotel Dacia, iar Boiciu și cu Stoiceff trec mai departe, la gara de Nord, petrecînd prima noapte la o cîrciumă din apropiere. Tocmai a doua zi, 29 Ianuarie, au luat și ei o cameră la hotel Macedonia, din Calea Griviței, ca și cum ar fi sosit în acea zi din Sofia. înțelegerea era ca Miteff să vină să-i găsească la acel hotel.

Odată cu venirea acastora, Trifanoff primise o scrisoare de la Sarafoff, prin care era informat de misiunea celor trei tovarăși și în acelaș timp i se punea îndatorirea ca împreună cu Marcu Bosniacoff, să arate asasinilor persoana și locuința lui Fitowski, care atunci stetea la un cumnat al său în Calea Călărași No. 221.

Zilele de 29 și 30 Ianuarie au fost exclusiv întrebuințate la explorarea locului celui mai favorabil unde să se comită crima.

Am arătat de la început că Marcu Bosniacoff făcea parte din secțiunea de aci a comitetului secret. El trăia de cât-va timp în București, cunoștea bine orașul și limba, bucurându-se de o mare încredere pe lângă membrii comitetului din Sofia; era întrebuințat pentru răspândirea idei revoluționare în folosul Macedoniei printre bulgarii de aci. Acestă încredere se poate măsura după importanța rolului ce-i era reservat într’o crimă, mult mai îndrăsneață, urzită contra siguranței Statului nostru, despre care vom vorbi mai la vale. Din acestă causă, participarea sa la asasinarea lui Fitowski a fost mai mult lăturalnică, mărginindu-se a arăta în aceste două zile, împreună cu Trifanoff, locuința lui Fitowski și cafenelele frecuentate de el; iar în seara crimei a stat pe lângă Nicolla Mitteff, pe care l’a recondus la hotel, ferindu-l astfel să se rătăcescă prin stradele Capitalei și a cădea în măinele justiției.

În fine, pentru ziua de 31 Ianuarie se hotărîse o consfătuire la casa lui Trifanoff, unde trebuia să se formeze planul definitiv de executare.

La acestă întrunire au asistat toți cei-l’alți consilieri ai Comitetului secret din București, adică : Kristu Karambuleff, studentul George Theodoroff, Anghel Pop Arsoff, Coti Zafiroff și Traicu Zvetcoff, lipsind numai Nicola Bogdanoff, care se afla la Rusciuk. Aci, după planul expus de Nicola Miteff, s’a stabilit rolul fiecăruia, fixându-se data executărei pentru seara de 1 Februarie 1900.

Trifanoff trebuia ca să iasă din cafeneaua Iosef (Calea Dudești), la braț cu Fitowski, și sub pretextul de a face o plimbare împreună, avea să-l ducă pînă într’o stradă lăturalnică și întunecosă; iar cei-l’alți trebuiau să’i urmeze la distanță, în ordinea următore: 1) Boiciu Ilieff, care avea îndatorirea ca în momentul când Trifanoff va părăsi pe Fitowski de la braț, să-i aplice imediat lovituri de topor în cap și pe la spate; el trebuia să fie însoțit de Kristu Karambuleff, care cunoștea bine Bucureștii și care avea sarcina de a-l duce, imediat după fapt, la casa sa în strada Campoducelui No. 56, spre a-l adăposti pe timpul nopței.

În al doilea rînd trebuia să vie George Theodoroff și Mitu Stoiceff cel dintîi armat cu un revolver, cel de al doilea cu un pumnal. Fie-care din ei avea îndatorirea de a lovi pe victimă în casul cînd Fitowski, prinzînd de veste, ar fi reușit să evite atacul lui Boiciu.

În fine, în al treilea rînd, Nicola Miteff și Marcu Bosniacoff, a căror presență la fapt, ca conductori ai acestei valoroase întreprinderi, avea de obiect să privegheze că executarea se va face întocmai. Theodoroff mai trebuia să adăpostească pe Mitu Stoiceff acasă la dînsul, în noaptea crimei.

Pentru a face să se piardă și mai bine urma de presența lor în București, Boiciu și cu Stoiceff au petrecut noaptea de 31 Ianuarie, iar după fapt trebuiau să plece cu toții în Austria și de acolo înapoi în Bulgaria. Cum pentru aceasta mai aveau nevoe de ceva bani, Miteff a cerut telegrafic 100 lei locotenentului Stoianoff din Rusciuk, care i-a și trimes pe adresa lui Trifanoff.

În timpul acestei consfătuiri, Boiciu Ilieff observă că coada de topor, desfăcută de fierul său, o uitase sub pat la hotel Macedonia. Ne mai voind să se întoarcă pe acolo, de frică de a fi observat, Traiciu Zvetcoff s’a dus în curte și din un lemn ce a găsit acolo, a cioplit o nouă coadă, adaptînd’o la topor, care este ceea ce s’a găsit la locul crimei.

În seara de 1 Februarie Fitowski veni, ca de obicei, la cafeneaua Iosef, pe la ceasurile 8, la masa cărui se așeză Trifanoff și un alt bulgar Grigore D. Boicoff. După un interval de 20 minute, merseră toți trei la o bragagerie din calea Văcărești tocmai dedesuptul locuinței lui Trifanoff, după puțin timp au eșit și de acolo, Grigore Dumitru i-a părăsit iar Trifanoff rămase singur la braț cu Fitowski mergînd astfel pînă în strada Ceauș-Radu.

În acest moment Trifanoff părăsește de odată brațul lui Fitowski și îndată se năpustește asupra acestuia Boiciu Ilieff.

La orele 8 și 40 minute el cădea mort în stradă sub repetatele lovituri de topor ale lui Boiciu, aplicate pe la spate cu atîta abilitate și putere, îneît victima nu a mai putut scoate nici măcar un țipăt de ajutor.

Toți ceilalți au asistat la crimă în ordinea rînduită, în ajun, împrăștiindu-se imediat în modul convenit, afară de Mitu Stoiceff care s’a rătăcit de Theodoroff din causă că acesta eșise cu revolverul înaintea lui Fitowski, lăsînd astfel pe Stoiceff mai de lături la oarecare depărtare. – Intîmplarea făcu ca Trifanoff să-l întîlnească pe stradă în apropierea casei sale și atunci l’a condus cu birja la hotel Macedonia, pentru timpul nopței. – Astfel se explică cum Boiciu Ilieff și Karambuleff au putut fi prinși la un loc; cum înfine Mitu Stoiceff nepetrecînd din întîmplare noaptea crimei la studentul Theodoroff acesta a putut, ajutat și de generositatea lui Trifanoff, să inducă justiția în eroare și să fie pus în libertate imediat după arestarea sa la poliție.

Mărturisirile și dovezile.

În primele momente ale instrucțiunii, numai Trifanoff făcuse mărturisiri mai sincere, toți cei-l-alți declaraseră, că nici nu se cunosc între ei. Cînd însă li s’a dovedit prin pașapoarte ale căror număr și viză se succedau în ordine regulată, – cînd însă s’a găsit coada de topor uitată la hotel  Macedonia, – cînd li s’au mai dovedit că Stoiceff și Miteff fuseseră împreună într’o prăvălie din Calea Victoriei, – cînd în fine li s’a demonstrat că adevărul declarațiunii lui Trifanoff reese tocmai din faptul că cu toții au fost prinși chiar în noaptea crimei la locurile indicate de acesta, – atunci au început să intre, într’o măsură oare-care, pe calea mărturisirilor.

Perchizițiunile făcute pe la diferiții arestați în noaptea crimei nu procuraseră justiției nici o dovadă scrisă despre existența comitetului revoluționar din București și despre relațiunile sale cu acel din Sofia.

Tocmai la 3 Februarie Trifanoff se hotărăște să ne destăinuiască că asemenea acte se găsesc în păstrarea unui bragagiu, Traiciu Zvetcoff, în Calea Văcărești 45, la care, în adevăr, s’au găsit următoarele acte: 1) un caet cu procesele-verbale de ședințe secrete ale comitetului; 2) un carnet cu matci trimis din Sofia, stampilat de comitet, pe lîngă care se văd semnăturile lui Davidoff si Kovaceff, din care se eliberau chitanțe pentru cotizațiunile adunate; o scrisoare cu data de 8 Decembrie 1899, prin care Kovaceff și Davidoff aduceau, în numele comitetului, mulțumirile lor pentru zelul și activitatea depusă de Trifanoff în cauza macedoneană ; în fine, al 4) o scrisoare originală a lui Sarafoff cu instrucțiuni către cei din București, scrisă și subscrisă de mîna sa și datată 15 Ianuarie 1900. Prin această descoperire s’au putut cunoaște toți membrii comitetului secret din București și consecința a fost, că s’au arestat imediat Anghel Pop Arsoff, Marcu Bosniacoff, Coti Zafiroff și Traiciu Zvetcoff, contra cărora a fost deschisă acțiune publică. Singur Nicola Bogdanoff, deși el însuși consilier secret, a scăpat de orice cercetare a justiției fiind lipsă din București în acele momente.

Toate aceste acte dovedeau existența unui comitet revoluționar, regulat organizat, dar nu aveau prin ele însuși o relațiune directă cu crima Fitowski. Importanța lor avea să se reveleze mai tîrziu. Trifanoff întrebat asupra mai multor pasage din scrisoarea lui Sarafoff, al căror înțeles nu putea fi cunoscut decît de acei ce corespundeau, dădea răspunsuri evasive și spunea că se referă la întruniri sau la mijloace de propagandă.

El rămăsese fidel comitetului din Sofia și ascundea o mare parte din adevăr. El arătase d-lui jude-instructor cab. I numai atît cît nu se mai putea tăgădui, atît cît apucase a mărturisi în primele momente, cînd mintea nu-l ajuta încă la organisarea unui sistem de apărare. Trifanoff acoperea cu energie pe toți acei în contra cărora nu existau alte indicii decît faptul că figurau între consilierii secreți ai comitetului, păstrase în fine un secret absolut asupra activității proiectată de comitetul secret din Sofia în Romînia, care, precum vom vedea, era îndreptată în contra liniștii și siguranții Statului romîn. Din cauza acestei tăceri, probele despre participarea la crimă a lui Anghel Pop Arsoff, Marcu Bosniacoff, Coti Zafiroff și Traiciu Zvetcoff, lipseau.

În asemenea condițiuni deținerea lor mai departe în prevenție, era greu de justificat; astfel se explică cum la începutul lunei Iulie toți aceștia au fost lăsați în libertate.

La 22 Iulie se comite crima în contra lui Mihăileanu, a cărui cercetare a fost încredințată d-lui jude-instructor cab. 4; printre cei bănuiți se arestează și un băcan, Spiru Alexoff, la care făcîndu-se o descindere, se găsește o corespondență întreagă între cei implicați în afacerea Fitowski și membrii comitetului din Sofia. Această prețioasă corespondență a dat un îndoit folos justiției : 1) a stabilit în mod cert participarea membrilor comitetului la acest asasinat; 2) a hotârît pe Trifanoff să dea pe față complotul urzit contra vieții regelui nostru.

Cine era Fitowski.?

Pentru a cunoaște pe Fitowski avem diferite isvoare: 1) un număr destul de însemnat de telegrame și scrisori găsite la domiciliul său, în Calea Văcărești No. 221; 2) un memoriu adresat de el șefilor săi din reg. II, Iskarski, care-l pusese în urmărire pentru deșertare și al 3) un memoriu dat și semnat de soția sa. Aceste două din urmă documente ne-au fost trimise sub plic de către George Fitowski, fratele defunctului, însoțite și de o petițiune către justiția romînă, prin care protestează cu tărie contra acusațiunii adusă nenorocitului său frate, că ar fi fost un spion al patriei sale. Această petițiune este tradusă și anexată la dosar.

Kiril G. Fitowski era un om de 30–31 ani; probabil că reușise a scăpa nerecrutat, dar acum în anul 1899 a fost înrolat în reg. II infanterie din Rusciuk și dat judecății ca desertor. Pe cînd se urmărea încă instrucțiunea afacerei sale, a presentat șefilor săi memoriul pe care îl posedăm, în bruillion și traducere la dosar. Cum prin acest memoriu arată, că servise totdeauna causa macedoneană, că ’și pusese chiar viața în pericol pentu a spiona pe turci, că în fine el era membru în comitetul macedonean, a reușit să capete simpatia și încrederea șefilor săi, între alții căpitanii Ivan Popoff și Alex. Protogheroff, membrii ei însăși în comitet și probabil că prin influența lor reușise a fi ertat pentru faptul de desertare.

In adevăr, de pe la 30 Noembrie 1899 pînă pe la 10 Ianuarie 1900, vedem pe Kiril Fitowski eșit din închisoarea militară, în permisie continuă și călătorind în serviciul comitetului revoluționar la Nicopoli, Corabia, Turnu-Măgurele, Giurgiu și București. Numeroasele telegrame ce-i erau adresate în aceste diferite orașe, o scrisoare a căpitanului Popoff și a locotenentului Stoianoff, acte ce se află în posesiunea, noastră, atestă că Fitowski avea, însărcinare specială pentru cumpărarea de arme în Romînia.

Cum că Fitowski era membru în comitetul suprem, aceasta resultă din o scrisoare scrisă de mîna locotenentului-colonel Țerkovski, prin care acesta certifică lui Fitowski, că de la 31 Decembrie 1899–la 5 Ianuarie 1900 inclusiv, linia Roșiori-de-Vede era închisă, din care causă a fost reținut întregul acest timp în Roșiori și l-au petrecut împreună. Această certificare îi era data de sigur pentru a se servi de ea la Rusciuk ; dar ceea-ce e caracteristic de semnalat, este că colonelul Țerkovski, comandantul reg. XVII Dorostolsky dă această scrisoare lui Fitowski nu ca soldat al reg. II Iskarski, dar ca membru în comitetul suprem macedonean, singura calitate de care pomenesce acel bilet. Aceasta dovedește că Fitowski pînă aproape de ultimele zile ale vieții sale era considerat ca un membru devotat al comitetului, că se bucura de încrederea sa deplină, fiind trimes pentru cumpărarea de arme, misiune prea delicată și care nu se putea da ori-cui. Numai ast-fel se explică cum un simplu soldat stătea în relațiuni intime nu numai cu șefii lui direcți, dar încă cu un oficer superior din alt regiment, ca colonel Țerkovski.

Biletul despre care am vorbit, poartă data de 7 Ianuarie 1900 și este dat în București. Cum în scurtul timp de la 7–15 Ianuarie, Fitowski a putut pierde întru atîta încrederea comitetului suprem, încît acesta să decreteze moartea lui ?

Acesta este un mister nu tocmai greu de străbătut, analisînd lucrurile mai aproape. Dacă Fitowski era trădător, precum era acuzat, este imposibil ca Trifanoff și mai ales Miteff, inițiat în secretele comitetului, să nu fi cunoscut actele sale de trădare. Ei se mulțumesc a repeta ceea ce le spusese Sarafoff, cum că în anul 1897 ar fi trădat Turcilor secretul introducerei unor arme la Vinița, în Macedonia ; mai spun că era în posesiunea altor secrete atît de importante încît dacă le ar fi divulgat, Bulgaria ar fi dat cu 500 ani înapoi.

Contrazicerea e prea mare pentru a nu o semnala : dacă Fitowski trădase la 1897 și lucrul se știa, cum i s’a mai acordat acea mare încredere la 1899 ? Spiru Alexoff ne spune însă că aflase de ia Troleff că se punea în sarcina lui Fitowski dilapidarea unor sume de bani importante, primite de la căpitanul în activitate Protogheroff pentru cumpărarea de arme. De aceeași acuzațiune ne vorbise și soția defunctului, în memoriul ei, protestind, însă, cu energie, că bărbatul său ar fi primit mai mult decît 600–700 franci, întrebuințați în diferite cheltueli ale misiunei sale. Ea acuză cu tărie pe căpitanii Popoff și Protogheroff și pe locotenentul Stoianoff ca răspunzători de nenorocirea căzută asupra bărbatului ei, pentru a ascunde lipsurile de bani provenite de aiurea. Nu este în posibilitatea noastră de a cerceta ce este adevărat în toate aceste declarațiuni ale văduvei Polixenia Fitowski.

E destul pentru noi să constatăm că o crimă a fost comisă și să facem să reiasă că sub masca unui act patriotic se ascundea o ceartă ordinară pentru o lipsă de bani între un simplu soldat și șefii săi, lucrînd în afară de legi.

În resumat deci, rămîne bine stabilit că autorul material al acestui omor este Boiciu Ilieff, că Nicola Miteff, Mitu Stoiceff, Kristu Karambuleff, Alex. Trifanoff, George Theodoroff și Marcu Bosniacoff sînt complicii celui dintîi, pentru că prin diferitele roluri ce au ținut, au ajutat pe omorîtor în perpetrarea acestei crime, atît mai înainte, prin actele de pregătire expuse, cît și prin asistența lor în momentul săvîrșirei faptului.

Că a mai fost complice și Traicu Zvetcoff, care pe lîngă ca a luat parte la consfătuire, dar a cioplit chiar, pentru Boiciu, coada toporului cu care acesta a ucis pe Fitowski, știind bine la ce avea să servească. Că în fine mai sînt complici și Anghel Pop Arsoff și Coti Zafiroff pentru că prin participarea lor la planul crimei, au ajutat cu bună știință pe autorul crimei în unul din acele fapte ce a pregătit.

Cerem deci d-lui jude-instructor să declare ca este caz de urmărire penală contra lui Boiciu Ilieff pentru crimă de omor cu pîndire și precugetare, prevăzută și pedepsită de art. 226 și 232 C. p.; iar contra   celor-l-alți mai sus menționați pentru faptul de complicitate la acea crimă prevăzut și pedepsit de art. 50 comb. cu 226 și 232 C. p.

În fine mai cerem d-lui jude-instructor să declare că există caz de urmărire contra lor: Boris Sarafoff, Vladimir Kovaceff, George Petroff și locotenentul Ivan Stoianoff, toți aceștia fără domiciliu în Romînia, pentru că prin îndemnul lor, prin uneltirile lor, prin bani și arme procurate asasinilor, au provocat direct la comiterea crimei asupra lui Fitowski, fapt prevăzut și pedepsit de art. 47 C. p. combinat cu art. 226 și 232 C. p.

B) Crima în contra lui Mihăileanu.

Ștefan Mihăileanu, profesor la liceul Sf. Sava, era născut în orașul Ochrida din Macedonia și stabilit în București deja de 20 de ani. Pe la anul 1892 înființase în București ziarul Peninsula Balcanică, care însă încetă de a mai apare la 1895. Bun patriot, profesor distins și scriitor plăcut, nu renunțase însă, pentru totdeauna, la ideea de a reîncepe publicațiunea ziarului său în care cu multă căldură apărase interesele Romînilor din pămîntul său natal, și la începutul anului 1900 reușește a pune aceasta dorință în executare. Primul număr reapare în ziua de 23 Ianuarie.

Comitetul presidat de Trifanoff, se alarmează numai decît de reînvierea acestui organ de publicitate; o probă despre aceasta o avem în registrul pentru procesele-verbale de ședință, sesisat la Traiciu Zvetcoff cu ocaziunea omorului Fitowski și în care vedem că la o ședință secretă ținută în ziua de 25 Ianuarie, s’a hotărît să se semnaleze lui Sarafoff unul din articolele «Penisulei Balcanice» și să se ceară instrucțiuni de urmare.

La 2 Februarie toți membrii comitetului sînt arestați și de aci înainte nu mai putem ști cine anume s’a ocupat de cele scrise în «Peninsula Balcanică» – dar de sigur că era mult citită la Sofia, și că a adus multă turburare în sînul comitetului macedonian prin desvăluirea tuturor actelor sale criminale, prin lupta ce acest jurnal întreprinsese în contra acestei asociațiuni de răi-făcători, pe care în totdeauna ’i-a deosebit de națiunea bulgară onestă și muncitoare.

Acest comitet, pentru care o viață omenească costa atît de puțin, hotărî în curînd și moartea lui Mihăileanu.

Am arătat deja cum pe la a doua jumătate a lunei Martie, Dimitrie Iconomoff, om de mare încredere al comitetului suprem, fusese trimis în București, cu misiunea, pe de o parte, de a continua propaganda începută, pe de alta, de a găsi mijlocul stabilirei unei corespondențe cu cei închiși în afacerea Fitowski, pentru ca aceștia să fie informați că comitetul are grija soartei lor, că le va pune advocați, că în fine își va depune toate silințele pentru a-i scoate din închisoare chiar prin evadare, dacă nu prin judecată.

Iconomoff mai avea însărcinarea de a face să se omoare Trifanoff și în fine să organiseze omorîrea lui Mihăileanu, care, prin energicele sale articole, compromitea cu totul reputațiunea comitetului.

Stoian Dumitroff, un simplu lucrător-croitor, tînăr, cu o cultură inferioară de tot, dar inteligent și fanatic, el însuși macedonean, din orașul Scopia (Usckiub), fu persoana aleasă de Iconomoff pentru a-i înarma brațul contra lui Mihăileanu.

Înflăcărîndu-i capul cu tot felul de vorbe, înfățișînd pe Mihăileanu ca un fel de spion turcesc, i-a infiltrat, încetul cu încetul, ideia acestui omor, ca un act de mare patriotism și eroism, și ast-fel a reușit să-l hotărască, să aducă la îndeplinire sentința de moarte a comitetului.

Iconomoff era ajutat în opera sa și de ațîțările altor Bulgari, precum fotograful Fackiroff, socialistul Alex. Burlaooff, băcanul Spiru Alexoff și studentul Achim Petcoff, și mai cu seamă de acești doi din urmă.

Se întîmplă însă, că Iconomoff, observat de poliție în agitațiunile sale, să fie expulsat din țară pe la începutul lunei Iunie, împreună cu Fackiroff, expulsare pe care aceștia o atribuiau influenței lui Mihăileanu și atunci dorința de resbunare crește și mai vie, căci prin aceasta se aducea o nouă piedică acțiunei comitetului. Insistențele lui Iconomoff pe lîngă Dumitroff devin și mai mari și la plecarea sa obține de la el promisiunea că se vor întîlni în curînd la Sofia spre a-l presenta lui Sarafoff și a primi din gura acestuia ordinul de executare.

În adevăr, pe la 17 Iunie, Dumitroff pleacă la Rusciuk pentru a căuta pe Iconomoff, pe care însă nu-l găsește. Pentru a trece în Bulgaria se servește de pașaportul studentului Achim Petcoff, a cărui semnalmente nu se potriveau de loc cu ale sale. Temîndu-se din causa aceasta de poliția din Rusciuk, care-i reținuse pașaportul, se pune numai decît sub protecțiunea comandantului de pompieri Troleff, către care adusese și o scrisoare din partea lui Karambuleff. Troleff îl servesce numai decît și Dumitroff nu fu de loc supărat de poliție. După o așteptare zadarnică de cîte-va zile a lui Iconomoff, Dumitroff se hotărăsce să plece singur la Sofia, în care scop Troleff îi înlesnește mijloacele de drum, dîndu-i lei 12 și 50 bani, și cunoscînd bine planurile sale.

La Sofia, Dumitroff se presintă îndată la Sarafoff, ca nepot al lui Iconomoff, și este numai decît primit de el, de Kovaceff și Davidoff, cari cu toții au început să-i făgăduiască că-i vor da mijloace pentru a-și complecta studiile (el absolvise numai clasele primare), că îi vor da slujbă bună, că în fine se va bucura totdeauna de protecțiunea comitetului, dacă va omorî pe Mihăileanu. Apoi i-au dat instrucțiuni cum să procedeze, sfătuindu-l să întrebuințeze de preferință toporul, căci nu face sgomot, iar în casul cînd ar fi prins, să nu spună eu nici un preț că a lucrat în numele comitetului, dar numai din propria sa indignare patriotică. In fine, l’au sărutat cu toții în gură, ca un fel de bine-cuvîntare spre reușita întreprinderei, dîndu-i și 50 lei de cheltuială.

La 2 Iulie, Dumitroff este întors deja în București, după ce se oprise mai întîi în Rusciuk, unde concursul lui Troleff îi era necesar. Pentru a trece în Romînia, avea nevoe de un pașaport în regulă, neputîndu-se servi de acel al lui Peteff pentru motivele arătate. Atunci Troleff, pus deja în cunoștință de Dumitroff despre ceea ce se hotărîse la Sofia, se grăbește a-i înlesni trecerea în Romînia, scoțîndu-i de la Primăria Ruscikului un bilet de trecerea fruntariei, valabil pe 15 zile și ast-fel a putut veni nesupărat în țară.

Pînă acum, în crima Fitowski văzurăm militari în activitate, făcîndu-se complici cu criminalii; aici mai avem și complicitatea unui funcționar civil. Dumitroff ca și cei-l-alți inculpați, Alexoff și Peteff, afirmă, toți în o concordanță, că acest Troleff era membru important în comitetul macedonean și ca atare cunoaște multe din secretele sale, că avea chiar cunoștință de complotul urzit în contra siguranței statului nostru. Avem deci toate temeiurile de a crede pe Dumitroff că atunci cînd Troleff îi înlesnea ast-fel venirea în Romînia, el avea cunoștință de scopul ce urmărea.

Odată în capitală, Dumitroff, întărit în hotărîrea sa de a curma zilele lui Mihăileanu, prin onoarea de a fi fost sărutat în gură de însuși membrii comitetului suprem, se gîndește neîncetat la mijloacele pentru a aduce la îndeplinire acea sentință de moarte. Nefiind de forța și abilitatea lui Boiciu în mînuirea toporului, își cumpără un revolver în prețul de10 lei, de la un bragagiu Nicola, din strada Lucaciu. In secretul acestei afaceri mai erau : studentul Achim Peteff, băcanul Spiru Alexoff și socialistul Alexandru Burlacoff, acesta originar din Tulcea, cari cu toții într’o voce l’au îndemnat să îndeplinească, cît mai în grabă, ordinul comitetului, exaltînd valoarea acestei crime ca un mare act de patriotism.

Alexandru Burlacoff este acela, care a dat o întîlnire lui Dimitroff la cafeneaua Macedonenilor din palatul Nifon, luîndu-și însărcinarea de a-i arăta pe Ștefan Mihăileanu, ceea ce a și făcut. Dimitroff odată ce și-a fixat figura lui Mihăileanu, a început să-l urmărească timp de mai multe zile, pas cu pas, pentru a-i cunoaște mișcările și obiceiurile. Cu cît întîrzia însă mai mult în executarea crimei, cu atît creșteau și ațîțările lui Achim Peteff, care căuta să-l ridiculiseze, zicîndu-i că este fricos și că mai bine să recunoască că nu este în stare să îndeplinească ceea ce i s’a ordonat, pentru ca să se însărcineze alt-cine-va.

Nehotârîrea lui Dimitroff provenea din faptul, că i se recomanda necontenit de Peteff și cei-l-alți, să se servească de topor, și dînsul nu se bizuia de ajuns în puterile sale pentru aceasta. Intr’un timp reușise să fure un topor de la bulgarul Radiceff, din str. Nerva-Traian No. 122 ; aceasta o făcuse cu precauțiune, pentru a nu fi silit să cumpere acest instrument, și deci a fi recunoscut mai ușor în cașul cînd ar fi comis crima. Tocmai în acel timp Marcu Bosniacoff fusese liberat din Văcărești, și Dimitroff întîlnindu-l, i-a arătat toporul, spunîndu-i și fapta ce trebuia să comită. Bosniacoff l’a deconsiliat să se servească de acel topor, căci lovitura n’ar fi fost sigură, fiind prea mic, și discutînd împreună asupra inconvenientului acestei arme de a fi ascunsă sub haină, Bosniacoff’i-a zis că cunoaște el un tîmplar, Haralambie Danevski, care va putea să-i facă o coadă de topor potrivită, adică care să se poată desface în două bucăți.

Acest Danevski, era el însuși bulgar și ura lui contra lui Mihăileanu era atît de bine răspîndită printre ei, încît îndată ce Dimitroff și Bosniacoff i-au explicat cele ce le trebuia, el i-a întrebat dacă pregătesc ceva pentru cuțovlahul Danevski, deși a consimțit să efectueze lucrarea, a cerut însă mai multe zile pentru aceasta, fiind ocupat cu alte comande. În acest interval, Dimitroff s’a mai dus pe la băcanul Spiru Alexoff, cu care întreținîndu-se despre crimă și arătîndu-i revolverul ce cumpărase, acesta a observat că nu merge regulat, și i-a dat doui lei ca să-l dreagă la un armurier. După ce arma a fost reparată, Dimitroff s’a dus în cîmp.ul Teilor să o încerce, și văzînd că funcționează bine, s’a dus pe la Alexoff să-i ceară ceva parale pentru a avea, cu ce să fugă în Bulgaria, după crimă. Alexoff i-a răspuns că îndată ce va comite omorul, să vină acasă la el să-l ascundă și îi va găsi apoi bani pentru drum. Tot atunci i-a procurat și adresa esactă a lui Mihăileanu, de care însă Dimitroff nu mai avea nevoe, căci îl urmărise el singur în toate mișcările sale și îi cunoscea obiceiurile.

Pregătit astfel, cu un revolver sigur, Dimitroff renunță la ideia de a mai întrebuința toporul, și hotărăște să exe­cute crima în seara de 22 Iulie. Incă de pe la ceasurile 8 se postează în fața casei lui Mihăileanu, pentru a Observa cînd va eși din casă.

Se întîmplă că în acea seară Mihăileanu a eșit însoțit de nevastă și de fiica sa, cu care s’a dus să petreacă seara la un prieten în str. Țepeș-Vodă.

Dimitroff  ne istorisește în detaliu cum l’a urmărit pînă acolo și l’a așteptat la o circiumă din apropiere, de unde putea observa ușor cînd avea să iasă.

Se făcuse ceasurile 12 din noapte, și totuși Mihăileanu nu mai pleca. Dimitroff nu-și pierdu însă răbdarea ; hotărîrea sa era nestrămutată, și presența familiei nenorocitului profesor nu-i fu nici de cum piedică în îndeplinirea ordinului comitetului.

În fine, pe la ceasurile 12 ¹/₄, plecă Mihăileanu din strada Țepeș-Vodă la brațul soției sale și al fiicei sale; Dimitroff îi urmărește, și în apropierea casei sale, profitînd de un moment cînd nu se mai afla nimenea pe stradă, se apropie ca la trei-patru metri distanță de ei și slobode, un glonț în spatele lui Mihăileanu. Pentru a fi mai sigur că nu-i scapă, a voit să tragă și al doilea foc, dar revolverul nu a mai funcționat, și speriat, o rupe de fugă pe strada Liniștei, în care timp și-a pierdut pălăria. Stoian fiind cu capul gol, putea lesne fi bănuit dacă ar fi fost văzut, și atunci văzînd în str. Plantelor, cu totul în apropiere de locul crimei, o casă în construcție, a intrat într’însa, pitulîndu-se într’o cameră din fund. Sergenții la auzul detunăturei au alergat spre locul crimei, unde informîndu-se de cele întîmplate, au înștiințat imediat secția și poliția se puse îndată în urmărirea făptuitorului. Intîmplarea făcu să le vină în gînd sergenților Tudor Constantin și Zornescu Gheorghe, să exploreze și binaua în construcție din str. Plantelor; cînd de-odată la lumina unui chibrit, zăresc în fund un om culcat, ce se prefăcea că doarme. Cum pălăria lui Dumitroff fusese găsită în stradă, iar dînsul se afla cu capul gol, sergenții n’au mai avut nici o îndoială, cum că au pus în adevăr mîna pe asasin și l’au condus imediat la Prefectura Poliției, unde Parchetul a intrat îndată în cercetarea casului. Dimitroff după oare-care șovăire, a finit prin a mărturisi că a lucrat din ordinul și în numele supremului comitet macedonean din Sofia.

Nenorocitul Ștefan Mihăileanu fusese lovit de moarte în spate și în partea dreaptă. Transportat imediat la Spitalul Colței, ajutoarele medicale nu i-au fost de nici un folos, căci glonțul pătrunsese adînc în plămîni, și peste o jumătate de oră nu mai era în viață.

Iată în intervalul numai a 5 luni, a doua crimă comisă în București de un comitet revoluționar adăpostit într’o țară străină, și care de astă dată întinsese acțiunea sa de terorisare nu numai asupra conaționalilor săi bulgari macedoneni, dar încă și în contra romînilor macedoneni, voind prin aceasta să înfricoșeze pe toți aceia cari pe viitor ar încerca să apere, ca și Mihăileanu, interesele Romînilor din acele părți. Nesimțindu-se în stare a duce lupta pe tărîmul ideilor, ei răspund la atacurile cu condeiul, prin atacuri cu toporul și cu revolverul.

Acțiunile criminale ale lor nu trebuiau să se oprească aci. După crima lui Fitovski, trebuia să se omoare, tot aci în București, turcul Ciamil, care fiind în serviciul țărei sale, căuta să descopere uneltirile comitetului de aici. După Mihăileanu trebuiau să fie omorîți: albanezul Iașar și bulgarul Nicola Gheorghieff, bănuiți asemenea de spionaj în folosul Turciei.

Paralel cu aceste omoruri, comitetul din Sofia plănuise să opereze mai multe spargeri în București, pentru ca din produsul acestor furturi, să alimenteze casa comitetului, care probabil se golise.

Din cele expuse, reese în mod neîndoios culpabilitatea lui Stoian Dimitroff în crima lui Ștefan Mihăileanu. Asemenea mai reies cu precisiune complicitatea lui Spiru Alexoff și Alexandru Burlacoff; cel dintîi procurînd mijloace bănești lui Dimitroff pentru a repara revolverul, cu care avea să omoare pe Mihăileanu și oferindu-i să-l ascundă în casa sa, îndată după săvîrșirea faptului; iar cel de al doilea, arătîndu-i persoana lui Mihăileanu și încurajîndu-l la efectuarea crimei.

În fine, mai sînt culpabili: Boris Sarafoff, Vladimir Kovaceff, Dimitrie Davidoff, Dimitrie Iconomoff și Achim Peteff; toți aceștia pentru că prin ațîțări, prin îndemnuri, prin promisiuni de a procura asasinului mijloace bănești care să-i înlesnească viața, au provocat direct pe Stoian Dimitroff la comiterea acestei crime, așa fel încît fără aceste uneltiri culpabile crima nu s’ar fi comis.

Cît despre Dimitrie Troleff, complicitatea sa reiese atît prin faptul că a înlesnit lui Dimitroff drumul la Sofia, cît mai ales prin aceea că ’i-a înlesnit trecerea în Romînia, fabricîndu-i în Rusciuk un pașaport mincinos în care se afirma că el este locuitor în Rusciuk, pe cînd el era din Usckiub, aceasta știind bine cu ce intențiuni hotărîte mergea la București.

Mai avem cîte-va cuvinte de spus cu privire la Nicola Bogdanoff și Vladimir Kozacoff, ambii implicați ca complici în acest asasinat.

Pentru Nicola Bogdanoff instrucțiunea n-a putut stabili nici un fapt de participarea sa fie înainte, fie în timpul crimei și deci urmează a fi scutit de ori-ce urmărire în această privință.

Pentru Vladimir Kazacoff, ceea ce a provocat oare-cari bănueli contra sa la începutul cercetărilor, era faptul că la o perchiziție ce i s’a făcut s’a găsit o scrisoare cu plicul său primită din Sofia și semnată Sarafoff, scrisoare trimisă lui cu rugăminte de a fi publicată în jurnalele romînești și avînd de scop apărarea criminalilor lui Fitowski.

Indiferent de a ști dacă în adevăr era de mîna lui Sarafoff sau numai inspirată de el, destul că cercetările ulterioare nu au putut aduce nici un nou indiciu contra lui Kazacoff; astfel că după o deținere de cîte-va zile, a fost lăsat în libertate și acum urmează a înceta ori-ce urmărire contra sa.

Cerem deci d-lui jude-instructor ca prin ordonanța sa, să declare că nu există caz de urmărire penală contra lor: Nicola Bogdanoff și Vladimir Kazacoff pentru omorul lui Ștefan Mihăileanu.

Că din contră, există caz de urmărire contra lui Stoian Dumitroff pentru faptul prevăzut și pedepsit de art. 226 și 232 C. p.

Că există caz de urmărire contra lor: Spiru Alexoff, Alexandru Burlacoff și Dimitrie Troleff pentru faptul prevăzut și pedepsit de art. 50 comb. cu art. 226 și 232 C. p.

Că asemenea există caz de urmărire contra lor: Achim Peteff Dimitrie Iconomoff, Boris Sarafoff, Vladimir Kovaceff, pentru faptul de provocațiune la crima executată de Stoian Dimitroff, care se pedepsește de art. 47 comb. cu 226 și 232 C. p. – Că tot pentru aceleași texte există caz de urmărire contra lui D. Davidoff.

C) Complotul contra Suveranului.

Sarafoff și tovarășii săi, prin înființarea comitetului de aci, urmăreau nu numai o acțiune de propagandă în folosul cauzei macedonene printre bulgarii din București, dar încă un plan întreg de acțiuni ostile contra Statului romîn. La formarea cum s’ar zice : «oficială» a secțiunii București, Sarafoff vine în București și dă instrucțiuni despre ceea ce trebue să se lucreze de membrii numiți de el.

Cea dintîi idee destinată a fi răspîndită printre Bulgarii de aci, este că Romînia ar fi singura piedică la realizarea scopurilor comitetului cu privire la Macedonia. Apoi într’o consfătuire intimă cu Alexandru Trifanoff, Nicola Bogdanoff Marcu Bosniacoff și Anghel Pop Arsoff, discută modul cum s’ar putea crea dificultăți Statului romîn, pentru ca în timpul cînd revoluțiunea ar isbucni în Macedonia, Romînia să nu poată interveni militărește în Bulgaria.

Este o adevărată deriziune de a vedea persoane ca Bogdanoff, Trifanoff și ceilalți, căutînd să dea soluțiuni la chestiuni de acest fel. Cu toate acestea Sarafoff, care era ecoul întregului comitet în Sofia, știa bine ce face ; știa că acei cu care vorbea erau numai instrumente de supunere oarbă, față de care discuta numai de formă și cărora avea numai ordine de transmis.

Trifanoff, ca cel mai cult, a propus să ni se creeze dificultăți prin o agitațiune îndreptată în contra ovreilor, la care Sarafoff ’i-a răspuns că el este numai un idealist și că agitațiunea pe chestia ovreiască nu ajunge; că pentru a ajunge la desordinea și confusiunea în Statul romîn, Regele Romîniei trebue ucis și în acelaș timp ar trebui să se arunce o bombă cu dinamită la Camera deputaților; că Romînia fiind aliată cu Serbia, acelaș atentat trebue pornit și în contra vieței Suveranului acelei țări.

Ideia aceasta a fost numai decît primită de Bogdanoff, Bosniacoff, și Pop Arsoff. Singur Trifanoff a stat în rezervă_; Sarafoff a și distribuit rolurile : Marcu Bosniacoff, împreună cu Anghel Pop Arsoff, trebuiau să ucidă pe Regele nostru; îndată după comiterea faptului, trebuiau să se travestească în brutari și să stea ascunși la Nicola Bogdanoff acasă, pînă cînd va sosi momentul favorabil ca să poată pleca în Bulgaria.

Nu putem ști dacă acest complot ar fi fost în adevăr adus la executare; dar el a fost perfect hotărît la hotel Unirea în București, în camera pe care a ocupat-o Sarafoff în zilele de 9, 10 și 11 Decembrie 1899.

E posibil încă ca arestarea lui Bosniacoff și Pop Arsoff în crima Fitowski și deținerea lor în prevenție pînă la Iulie, să fi fost cauza că atentatul n’a fost încercat.

După declarațiunile inculpatului Nicola Bogdanoff, omul cel mai devotat și de încredere al lui Sarafoff, acest atentat trebuia să se comită la un moment cînd ar fi isbucnit și revoluțiunea în Macedonia.

Se pare însă, după evenimentele ce s’au desfășurat, că această mișcare a fost amînată, căci autoritățile otomane presimțind lucrurile la timp, au luat măsuri în consecință. Nu e mai puțin adevărat că complotul a fost urzit și dovezile cari stabilesc existența lui sînt din acele ce nu se pot tăgădui.

Găsirea corespondenței lui Spiru Alexoff, despre care am vorbit deja, a avut de efect să deslege limba tuturor inculpaților, a acelor din afacerea Fitowski ca și acelora din crima Mihăileanu.

Nicola Bogdanoff, care nu participase la cele-l-alte crime, avea să joace, după cum am văzut, un rol important în complotul ce se pregătise. El era inima lui, la dînsul trebuia să se aducă bombele cu dinamită și să se ascundă omorîtorii după fapt. Modul cum atentatul a fost plănuit și hotărît, este reprodus în toate detaliile sale și în mod identic, atît de Nicola Bogdanoff cît și de Alexandru Trifanoff. Această concordanță are o putere probantă sdrobitoare, căci acești inculpați cari să despărțiseră din luna Ianuarie, nu mai avuseseră nici un contact împreună.

O consfătuire între ei fusese deci imposibilă ; mai mult încă, Trifanoff era osînditul comitetului și prin urmare exista o dușmănie vădită între el și Bogdanoff. Așa dar un fapt, care apărea din două isvoare atît de diferite, avea toată siguranța adevărului. De altmintrelea, însuși Nicola Miteff mărturisește că Marcu Bosniacoff și Anghel Pop Arsoff i-au destăinuit la închisoare complotul în contra re­gelui Romîniei; el istorisește cum Anghel Pop Arsoff le-a spus într’o zi cu mare tristețe teama lor, că Trifanoff ar fi mărturisit și acest complot, care avea să atragă asupra lor rigorile cele mai mari ale închisorii.

În realitate, însă, Trifanoff nu a divulgat nimic de cît atunci, cînd a văzut că comitetul, pe care îl servise cu atîta credință, decretase și moartea sa. Atunci punîndu-se sub protecția întreagă a justiției noastre, ne-a mărturisit că scrisoarea cu data de 15 Ianuarie 1900, scrisă și semnată de Sarafoff, găsită la perchisiția de la Traiciu Zwetkoff, se referea la acest complot. El susține că această scrisoare fu­sese trimisă lui Marcu Bosniacoff și că rîndurile următoare: «băgați bine de seamă, principalul scop să se realiseze. Examinați chestiunea din toate părțile, așa în cît în ziua cînd veți primi ordinul de executare să fiți gata», se raportează exclusiv la complot.

Acum se explică, cu deplină lumină, interesul cel mare pe care comitetul avea de a face să dispară cît mai repede Trifanoff, acel martor incomod, care la un moment dat putea să divulge acest mare secret. Acum se poate convinge oricine că nu pentru slăbiciunea de a fi arătat pe omorîtorii lui Fitowski, se hotărîse perderea lui. Interesul acestui nou asasinat era de a se îngropa, odată cu cadavrul lui Trifanoff, și posibilitatea de a se da la lumină seria neîntreruptă de fapte criminale, a acestei asociațiuni de făcători de rele, care devenise un pericol nu numai pentru Bulgaria, dar încă și pentru Statele vecine.

Am zis că acești oameni din supremul comitet macedonian, compun o adevărată asociațiune de răi-făcători și afirmațiunea o ilustrăm cu însuși actele scrise ale acestor triști asociați, din care se poate vedea cît de puțin îi costă viața unui omfși în fine care era isvorul de unde casa comitetului se alimenta.

Avem printre actele sesizate la Spiru Alexoff o scrisoare originală a lui Dim. Troleff, șeful pompierilor din Rusciuk, rudă cu Nicola Bogdanoff, și iată ce găsim într’un pasaj din ea, cu privire la un negustor din București, Pândele Stoilov : «Dacă Stoilov se opune întru ceva, rog, «comunicați-mi, eu «îl voiu amenința, dacă și atunci se va opune, îi voiu propune bun lucru aici (Rusciuk), ca să scăpăm de el acolo; iar în «cas extrem poate chiar să se suprime. Pentru acesta am și vorbit cu «Kovaceff, și om are».

Explicațiunea acestei noui crime proectate, o găsim într’o scrisoare a acestui Pandele Stoilov către Spiru Alexoff, din care resultă că amîndoi erau în ceartă pentru o femee și că Spiru Alexoff în speranța de a rămînea cu femeia, a pîrît pe Stoilov comitetului, înfățișîndu-l ca puțin credincios causei sfinte și, precum am văzut, comitetul îi pregătise deja om prin care să-l suprime.

Iată cu ce ușurință de suflet se pronunțase sentințele de moarte de acești oameni.

Să vedem acuma din ce mijloace trăia acest comitet, cu organisațiunea atît de întinsă.

Să trimisese în toate părțile carnete pentru adunarea de subscripțiuni benevole. Carnetul trimis lui Trifanoff poartă No. 7357, după care se poate aprecia cît de mare era numărul persoanelor însărcinate să facă astfel de apel la punga patrioților.

Se vede că acest mijloc de contribuțiuni forțate, smulse prin intimidare, apoi prin loviri și, în fine, prin spargeri și omoruri, cînd primele mijloace nu reușesc. Agenții comitetului, precum, Krapceff și Gherasimoff se duceau pe la diferiți negustori, pretinzîndu-le cîte o sumă oare-care de bani, proporționată după cît se credea că este de bogat. Dacă nu reușea să obțină ceva, atunci după plecarea lor veneau amenințările, bătăile și în fine știrea că negustorul este condamnat la moarte.

Aceasta este cașul lui Alex. Stefanoff cîrciumar din București, lîngă hotel Avram, la care a fost însuși Sarafoff să-l amenințe, (vezi deposiția acestuia). Cum însă omorîrea lui Stefanoff presenta dificultăți, fiind-că trebuia să se facă aci, generositatea lui Sarafoff mersese pînă acolo, în cît să-l erte de această pedeapsă, mulțumindu-se de a da ordin lui Marcu Bosniacoff, văr cu Alex. Stefanoff, ca să-i spargă casa de bani și produsul furtului să fie trimes comitetului.

Trifanoff ne spune că scrisoarea lui Sarafoff din 15 Ianuarie, prin care întreabă: «ce s’a făcut cu lucrul de lîngă hotel Avram ?» se referă la această spargere.

Dar se mai hotărîse de către Sarafoff, și alte două furturi cu efracțiune, unul la brutarul Marcu din Calea Văcărești și altul la d-na Hagi Velicu din Calea Moșilor ! Acest lucru este mărturisit de Nicola Miteff, de Nicola Bogdanoff și de Alex. Trifanoff. (Vezi suplimentul de interogatoriu de la 26 August a. c.).

In fine Trifanoff ne mai spune că inculpatul Mitu Stoiceff, cînd era în Macedonia, avea misiunea de a fura copii de pe la oameni bogați, lucru pe care Anghel Pop Arsoff l-a făcut cunoscut în Văcărești; că acești copii erau duși în munți și înapoiați numai atunci cînd părinții vărsau sumele cerute de acești patrioți umanitari; iar produsul acestui nou mod de contribuțiune, era înaintat la casieria comitetului din Sofia.

Dar aceste lucruri nu sînt spuse numai de inculpații din Văcărești, – întîmplarea a făcut că d-l jude-instructor al cabinetului No. 4, făcînd o descindere în strada Lucaci la bulgarul Ștefan Nedelcoff, să găsească o scrisoare, primită de el la 23 Iulie de la un oare-care Spase Tossef Zicoff, în care acesta îi face un tablou îngrozitor despre jafurile la care sînt supuși negustorii din Rusciuc; ast-fel îi scrie, că comercianților macedoneni mai bogați li -s’au luat cîte 100 și 200 napoleoni și care s’au opus, au mîncat bătae de moarte și tot li s’a luat; citează casul unui oare-care Karamfil, pe care, după ce l’au bătut în mod îngrozitor, i-a luat și 1000 lei ca contribuțiune benevolă.

Iată dară, în puține cuvinte, acțiunea acestui comitet revoluționar, care, sub masca patriotismului, jefuește lumea, respîndește doliu prin nenumărate familii; tâlhărește averea particularilor, și, cutezanță ne mai auzită, își permite și luxul unui organ de publicitate «Reformele», unde toate aceste acte de banditism sînt glorificate.

Din cele expuse, resultă în mod neîndoios că Boris Sarafoff, Niculae Bogdanoff, Marcu Bosniacoff și Anghel Pop Arsoff au complotat contra siguranței interioare a Sta­tului romîn, urzind un atentat contra vieței Regelui nostru.

Acest complot a fost urmat și de oare-care acte destinate a pregăti executarea lui, căci îndată după scrisoarea lui Sarafoff, de la 15 Ianuarie 1900, comitetul hotărește să se cumpere arme lui Marcu Bosniacoff și Pop Arsoff. Aceasta se dovedește prin procesul-verbal al ședinței secrete de la 17 Ianuarie, adică chiar a doua zi după primirea scrisoarei; iar conturile din același registru (acel sesisat la Traiciu Zvetcoff), dovedesc că s’au cumpărat în adevăr două pumnale pentru Bosniacoff și Pop Arsoff, tocmai aceștia însărcinați cu săvîrșirea atentatului.

Cerem deci d-lui jude-instructor, ca prin ordonanța sa să declare că în contra lor: Nicola Bogdanoff, Boris Sarafoff, Marcu Bosniacoff și Anghel Pop Arsoff este cas de urmărire pentru crima prevăzută la art. 79, al. I, comb. cu 76 C. p.

Că în fine contra lor Boris Sarafoff, Vladimir Kovaceff, Anghel Pop Arsoff și Marcu Bosniacoff este loc a se aplica și art. 40 C. p. pentru cumul de delicte.

Dat la parchetul nostru astădi, 11 Septembrie 1900.

Em. Miclescu

Prim-procuror,

* Rubrică realizată de dr. Simona Frolu, procuror – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul de cooperare judiciară internațională, relații internaționale și programe, e-mail: frolu_simona@mpublic.ro.

[1] Publicat în Dreptul, Anul XXIX, nr. 63, 12 octombrie 1900, p. 505-507, 513-516.