Ioan Ladan

Prim procuror al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești

The arguments in favour of the recognition by the Romanian judicial authorities of the administrative fines applied to the Romanian citizens by the administrative authorities of the E.U. member states for the violation of the traffic rules.

Recunoașterea reciprocă a sancțiunilor pecuniare între statele membre ale Uniunii Europene este reglementată de Decizia-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului European.

Alineatul (4) din considerentele Deciziei-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a pedepselor pecuniare prevede, într-adevăr, că aceasta vizează și pedepsele pecuniare aplicate pentru infracțiunile rutiere, însă nu face nicio precizare cu privire la excluderea expresă a contravențiilor din domeniul reglementat.

Pe de altă parte, alin. (2) din considerentele aceleiași decizii-cadru prevede că principiul recunoașterii reciproce ar trebui să se aplice pedepselor pecuniare aplicate de către autoritățile judiciare sau administrative, cu scopul facilitării executării acestor pedepse într-un alt stat membru decât statul în care au fost aplicate.

Totodată, art. 1 al deciziei-cadru definește „decizia” prin care s-a aplicat o pedeapsă pecuniară ca fiind, printre altele, o decizie definitivă luată de o autoritate a statului emitent, alta decât o instanță, în ceea ce privește faptele care se pedepsesc conform dreptului național al statului emitent ca fiind încălcări ale normelor legale, cu condiția ca persoana respectivă să fi avut posibilitatea de a solicita judecarea cauzei sale de către o instanță competentă în materie penală [lit. a) pct. iii)].

Așadar, coroborând cele de mai sus, rezultă că sunt incluse în domeniul reglementat de decizia-cadru sus-menționată și sancțiunile pecuniare aplicate de o autoritate administrativă, nu de o instanță, pentru încălcări ale normelor legale.

Opinez că aceste „încălcări ale normelor legale” includ și sancțiunile contravenționale referitoare la traficul rutier din legislația statului executant, în sprijinul acestei interpretări fiind și formularea art. 5 al deciziei-cadru, care prevede:

„Următoarele infracțiuni, dacă se pedepsesc în statul emitent așa cum sunt ele definite de către legislația statului emitent, dau loc, conform prevederilor prezentei Decizii-Cadru și fără a fi necesară verificarea dublei incriminări a faptei, la recunoașterea și executarea deciziilor:

– …

– comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus și perioadele de odihnă și reglementările privind bunurile periculoase;

– …”

Prevederile Deciziei-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului European au fost transpuse în legislația națională prin Legea nr. 302/2004, republicată, în art. 233 – art. 247.

Art. 233 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede că prin hotărâre se înțelege, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi încheiere, sentință, decizie, ordonanță, rezoluție sau proces-verbal de constatare, o hotărâre definitivă pronunțată de un organ de urmărire penală, o instanță, precum și de alte autorități care, potrivit legii, sunt considerate ca fiind judiciare ori de către o autoritate administrativă, prin care o persoană fizică sau juridică a fost obligată la plata unei sancțiuni pecuniare, atunci când hotărârea a fost luată, printre altele, de o autoritate, alta decât una judiciară, în legătură cu o faptă care, potrivit legislației statului emitent, constituie o încălcare a normelor legale, dacă persoana fizică sau juridică sancționată a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de către o autoritate judiciară competentă și în materie penală.

Potrivit art. 234¹ din același act normativ, punerea în executare a unei sancțiuni pecuniare aplicate pentru încălcarea de către o persoana fizică sau juridică a unor norme de drept penal sau a altor norme legale se realizează în temeiul dispozițiilor prezentei secțiuni, dacă sancțiunea pecuniară constă într-o sumă de bani de cel puțin 70 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume la plata căreia persoana fizică sau juridică a fost obligată printr-o hotărâre executorie, cu titlu de amendă penală sau administrativă.

Art. 239 din lege enumeră infracțiunile ce intră în domeniul de aplicare al prevederilor legale, printre care și comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus și perioadele de odihnă și reglementările privind bunurile periculoase.

Este important de precizat că, în legislația românească, încălcările reglementărilor privind orele de condus și perioadele de odihnă sunt prevăzute ca și contravenții în art. 8 din O.G. nr. 37/2007.

Astfel, deși art. 239 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede ca domeniu de aplicare mai multe infracțiuni care fac obiectul recunoașterii hotărârilor, același articol include în domeniul de aplicare și fapte care, potrivit legislației românești, sunt contravenții.

Pe de altă parte, în legislația românească, o autoritatea, alta decât una judiciară, nu poate aplica o sancțiune pecuniară pentru comiterea unei infracțiuni.

De altfel și jurisprudența C.J.U.E. este relevantă în acest sens. În cauza C-60/12 Marian Balaz (Marea Cameră), o instanță din Cehia a recunoscut o sancțiune financiară de 220 euro aplicată de către o autoritate administrativă din Austria cetățeanului ceh Balaz pentru o contravenție prevăzută de Codul rutier, respectiv nerespectarea indicatorului „Accesul interzis vehiculelor cu masa mai mare de 3,5 tone”.

S-a invocat în fața Curții că decizia autorității administrative austriece nu putea fi executată în măsura în care nu era susceptibilă să facă obiectul unei căi de atac la o instanță judecătorească cu competență specială în materie penală, reglementarea austriacă neprevăzând o cale de atac împotriva unei decizii în materia contravențiilor rutiere care să fie exercitată la o instanță judecătorească cu competență specială în materie penală.

Curtea a decis că noțiunea „instanță judecătorească cu competență specială în materie penală” constituie o noțiune autonomă a dreptului Uniunii și trebuie interpretată în sensul că intră în sfera acestei noțiuni orice instanță judecătorească ce aplică o procedură care întrunește caracteristicile esențiale ale unei proceduri penale. Unabhängiger Verwaltungssenat in den Ländern (Austria) îndeplinește aceste criterii și trebuie considerat, în consecință, ca încadrându-se în sfera noțiunii menționate.

Așadar, în această cauză, Curtea a luat act de faptul că instanța cehă a recunoscut sancțiunea contravențională aplicată de autoritatea administrativă austriacă, decizie pe care a apreciat-o ca fiind corectă, fiind pusă în discuție numai înscrierea în exigențele deciziei-cadru a procedurii prevăzută de legislația austriacă privitor la exercitarea unei căi de atac împotriva unei decizii în materia contravențiilor.

În concluzie, având în vedere argumentele sus-menționate, se poate conchide că aplicarea unei sancțiuni pecuniare administrative printr-o hotărâre executorie (inclusiv proces-verbal), de către o autoritate, alta decât una judiciară, pentru încălcarea altor norme legale decât cele penale (în speță, contravenționale), dacă aceasta are valoarea de cel puțin 70 euro sau echivalentul în lei, se circumscrie domeniului reglementat de Decizia-cadru 2005/214/JAI transpusă în legislația națională prin Legea nr. 302/2004, republicată și trebuie recunoscută de autoritățile judiciare române fără a fi necesară verificarea dublei incriminări.