SPRIJIN TRANSFRONTALIER PENTRU O JUSTIȚIE INDEPENDENTĂ. GĂSIREA SOLUȚIILOR COMUNE PENTRU PROVOCĂRI ȘI DIFICULTĂȚI SIMILARE

Dna. Victoria PALAU TÁRREGA,

Coordonatorul echipei de proiect EuroMed Justice

Dl. Virgil IVAN-CUCU,

expert judiciar cheie EuroMed Justice și conferențiar universitar,

Institutul European de Administrație Publică, Luxemburg

1. Introducere în EuroMed Justice IV^{* **}

EuroMed Justice este un proiect finanțat de Uniunea Europeană, având o arie de acțiune trans-regională și care acoperă statele membre ale UE (EUMS) și țările partenere sud-europene din vecinătate (SPC – țări partenere sud-europene): Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Libia, Maroc, Palestina și Tunisia. Participarea Siriei este suspendată.

Principalul obiectiv al EuroMed Justice este de a contribui la dezvoltarea unei cooperări euro-mediteraneene eficiente, efective și protecționiste în domeniul cooperării judiciare și privind aplicarea legii în materie penală. Cu toate acestea, un modul important al proiectului acoperă independența și răspunderea justiției în SPC.

În ceea ce privește independența justiției, consolidarea capacităților consiliilor judiciare pentru asigurarea unui standard ridicat al independenței judiciare, autonomia și responsabilitatea reprezintă o prioritate. În cazul Marocului, acest proces este în desfășurare, deoarece noul Consiliu Superior al Puterii Judiciare (Conseil Supérieur du Pouvoir Judiciaire) a fost înființat acum un an, în 2017.

Un sistem judiciar funcțional și independent și respectul pentru statul de drept sunt factori indispensabili pentru democrație, securitate și creștere economică în SPC. Fazele anterioare ale EuroMed Justice au arătat că, în mai multe țări partenere, unul dintre factorii instituționali care nu sunt clar rezolvați este distribuirea (verificarea și echilibrul) competențelor judiciare și executive existente între diferitele părți interesate și autoritățile instituționale. O identificare corectă a rolurilor și capacităților specifice, a modelelor de interacțiune dintre Consiliile Judecătorești, Ministerele de Justiție, Parlamente și parchete, în ceea ce privește independența judecătorească are în mod necesar un impact asupra îmbunătățirii, pe mai departe, a statului de drept, a democrației și a drepturilor omului.

2. Justiția și statul de drept în perioada de tranziție^[1]

În țările aflate în tranziție, sistemul judiciar la nivel național este slăbit și destabilizat de puterile executive și legislative, copleșite de corupție și intimidate de puterile globale masive, greu controlabile, cum ar fi mass-media socială, economia digitală și finanțele.

Pentru a face față acestor provocări ale tranziției, atunci când garanțiile naționale privind “supremația legii” nu par a fi capabile să le abordeze în mod eficient, soluțiile inovatoare și lecțiile învățate ar putea contribui la întărirea treptată a independenței justiției. După 11 ani de la intrarea în Uniunea Europeană, sistemele de justiție din România (din cadrul reformei judiciare și luptei împotriva corupției) și Bulgaria (din cadrul reformei judiciare și luptei împotriva crimei organizate) sunt încă sub controlul Mecanismului de Cooperare și Verificare^[2].

În procesul de identificare a standardelor comune de monitorizare și evaluare a celor două țări menționate, UE a constatat că eforturile de menținere a statului de drept și a independenței judiciare sunt caracteristice și pentru alți membri ai Uniunii. Ca rezultat, a fost creat un nou instrument european de monitorizare și informare, de această dată pentru toate statele membre desemnate să obțină o justiție mai eficientă: Barometrul Justiției^[3]

Mai mult, Tratatul de la Lisabona (TEU – Tratatul privind Uniunea Europeană), în conformitate cu art. 7, stabilește un mecanism de prevenire și sancționare a încălcărilor grave ale valorilor comune ale statelor membre, care abordează și remediază “amenințările sistemice” pentru statul de drept. Comisia Europeană și Consiliul au înființat, în martie 2014, cadrul de drept, cu un instrument de avertizare timpurie^[4].

3. Prezentarea contextului – situația actuală la nivelul UE

UE s-a confruntat, în mai multe rânduri, cu o adevărată criză a “statului de drept”. Aceasta a inclus în special criza romilor din Franța, în vara anului 2010, criza maghiară care a început la sfârșitul anului 2011 și criza statului de drept român, în vara anului 2012. Evoluțiile recente, în special în Ungaria, Polonia și România, arată că statul de drept se află sub o presiune puternică în UE. În decembrie anul trecut, Comisia Europeană a declanșat așa-numita “opțiune nucleară” împotriva Poloniei: procedura art. 7 din Tratatul UE, ceea ce poate duce, în cele din urmă, la suspendarea drepturilor de vot în cazul unei încălcări grave a valorilor europene. La 12 aprilie 2018, Parlamentul European a prezentat Raportul Sargentini, care ar putea conduce, de asemenea, la o propunerea privind art. 7 împotriva Ungariei, în septembrie 2018^***.

Aceste cazuri nu înseamnă că problemele de supremație a legii se limitează la Europa Centrală și de Est, dar este incontestabil faptul că această regiune înregistrează sistematic scoruri în statul de drept, ca o componentă a guvernării democratice naționale^[5].

Ipotezele menționate mai sus explică abordarea adoptată de EuroMed Justice față de statele partenere, care se confruntă cu procesul de tranziție indus după Primăvara Arabă^[6].

4. Prezentarea contextului – Situația actuală la nivelul statelor partenere

Reforma judiciară a reprezentat de multă vreme o primă cerere a mișcărilor politice și a societății civile în țările partenere din sud, chiar cu decenii înainte de Primăvara Arabă. În ciuda rolului esențial pe care sistemul juridic l-a jucat din punct de vedere istoric, ca instituție, acesta se înscrie în direcția nevoii de reformă, în special după mișcările anti-guvernamentale. Progresele propuse și dezbătute au inclus modernizarea și automatizarea procedurilor de soluționare a litigiilor, pentru a ajuta la îmbunătățirea ritmului lent al proceselor – o problemă perpetuă a sistemului judecătoresc – și pentru a sprijini independența judecătorilor și procurorilor, autonomia lor individuală și instituțională.

În Algeria, sistemul judiciar a suferit schimbări progresive de-a lungul anilor, ca urmare a reformelor constituționale. Sistemului judiciar i-a fost dat, pentru prima dată, statutul de putere independentă, separat de alte puteri constituționale, prin Constituția din 1989. Constituția din 1996 a consolidat independența judecătorilor și, după adoptarea Legilor organice nr. 04-11 și nr. 04-12 din 6 septembrie 2004^[7], Consiliul Superior al Magistraturii (Conseil superieur de la magistrature) devine organismul de reglementare al puterii judecătorești, care gestionează numirile, carierele judecătorilor și problemele disciplinare^[8]. Este prezidat de către șeful statului, iar printre membri se numără Președintele Curții Supreme, ministrul justiției și procurorul general.

Constituția Tunisiei din 2014 (articolele 112-114) și Legea nr.     2016-34 din 28 aprilie 2016 au stabilit componența și sarcinile Consiliului Superior al Magistraturii (Le Conseil supérieur de la magistrature), ca principalul apărător al independenței justiției și garantul bunei funcționări a acesteia^[9]. Procurorul general al statului este membru al Consiliului.

În Egipt, Consiliul Judiciar Suprem este organul de conducere responsabil cu gestionarea tuturor problemelor judiciare generale. Este format din șapte membri: președintele Curții de Casație, care este președinte al Consiliului, cei doi vicepreședinți ai Curții de Casație, președinții curților de apel ai orașelor Cairo, Alexandria și Tanta, la care se adaugă Procurorul General.

Norma juridică de lungă durată^[10], existentă de la înființarea sistemului judiciar egiptean a considerat vechimea ca fiind un standard fundamental pentru promovarea în cadrul sistemului judiciar. Aceasta se referă la funcțiile de prim rang, cum ar fi cea de președinte al Curții de Casație (înființată în 1931), care funcționează simultan și ca președinte al Consiliului Judiciar Suprem. Cu toate acestea, principiul vechimii absolute a fost înlocuit în 2017^[11] cu un nou mecanism, prin care președintele statului are putere exclusivă, fără a avea nevoie de aprobarea sau revizuirea oricărei alte autorități, în numirea conducătorului Curții de Casație (Consiliul Judiciar Suprem per se) din rândul celor trei nominalizări propuse de către Consiliul Judiciar Suprem.

În Israel nu există un Înalt Consiliu Judiciar. Cu toate acestea, deși liniile de dezvoltare juridică și instituțională sunt diferite de cele ale țărilor învecinate, Curtea Supremă, împreună cu alte instituții juridice, cum ar fi Procurorul General și organele de urmărire penală, au reușit să apere independența justiției^[12]. Legea judecătorilor din 1953 a sporit independența structurală a sistemului judiciar, prin adoptarea unei noi proceduri de numire și promovare a judecătorilor. Guvernul și Knesset-ul și-au cedat puterile de a numi judecători în favoarea unui comitet judiciar care să îndeplinească această sarcină, acordând în același timp puterea formală de numire președintelui statului. Sistemul de numire și promovare a judecătorilor, adoptat în 1953, este astăzi încă în vigoare. În 1984, Knesset a înlocuit Legea Judecătorilor prin Legea fundamentală: Judicatura, care a păstrat procedura de selecție a judecătorilor, dar și-a îmbunătățit statutul normativ pentru a fi o lege fundamentală, a face parte din Constituția Israelului, consolidând și reafirmând astfel independența structurală judiciară.

În Iordania^[13], modificările constituționale din 2011 și 2016 (art.      98-2)^[14] conțin dispoziții privind o putere judiciară independentă, inclusiv constituirea Consiliului Judiciar ca instituție independentă. Legea independenței judecătorești din 2001^[15], referitoare la Consiliul Judiciar al Iordaniei, a fost modificată în 2017. Consiliul Judiciar reprezintă cel mai înalt organ administrativ al puterii judecătorești și are autoritatea legală de a supraveghea activitatea tuturor judecătorilor din țară în chestiuni legate de: ocuparea forței de muncă, disciplină, răspundere, transport, promovare, împrumuturi, mandate și pensionare^[16]. Procurorul Șef de la Curtea de Casație este membru al Consiliului Judiciar.

În Liban, art. 20 din Constituție garantează separarea puterilor și prevede ca judecătorii să fie “independenți în exercitarea funcțiilor lor“. De asemenea, prevede că legea “va stabili condițiile și limitele garanțiilor judiciare“^[17]. În conformitate cu art. 4 din Decretul nr. 150/83 din 1983 privind organizarea judiciară, Înaltul Consiliu Judiciar este însărcinat cu asigurarea “bunei funcționări, a demnității și a independenței sistemului judiciar, funcționarea corectă a instanțelor judecătorești și luarea deciziilor necesare în această privință.” Decretul-lege detaliază, de asemenea, compoziția și competențele Curții Supreme de Justiție – Procurorul General este vicepreședinte al Curții Supreme de Justiție.

În Maroc, reforma constituțională majoră din 2011 a consacrat separarea puterilor și independența sistemului judiciar față de puterile legislativă și executivă. Conform capitolului 107 din noua Constituție a Regatului Maroc, “regele este garantul independenței sistemului judiciar și împiedică orice intervenție în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești“. În 2013 a fost adoptată o Cartă cuprinzătoare privind reforma sistemului judiciar. După mai bine de cinci ani de dezbateri, în martie 2016 a fost adoptată Legea 100-13 privind Consiliul Superior al Puterii Judiciare^[18] și Legea 106-13 privind statutul magistraților^[19], deschizând calea pentru inaugurarea Înaltului Consiliu Judiciar, ai cărui membri nu erau numiți în funcție până la 7 aprilie 2017. La data de 7 octombrie 2017, Marocul a transferat Biroul Procuraturii de la Ministerul Justiției, parte a puterii executive, la Curtea de Casație, parte a puterii judecătorești. Această mișcare semnalează sfârșitul unei ere de supraveghere riguroasă a procuraturii publice, pe care o controlase din 1956.

Deși Palestina, în ultimii ani, a înregistrat îmbunătățiri semnificative în furnizarea de servicii judiciare cetățenilor palestinieni, este necesară facilitarea reintegrării sectoarelor justiției din Cisiordania și Fâșia Gaza, care a început după instalarea guvernului de consens. Înaltul Consiliu Judiciar^[20] a fost înființat în conformitate cu art. (1) al Legii Autorității Judiciare din 2002, care a plasat toate instanțele sub un singur organ administrativ, al Înaltului Consiliu Judiciar. Consiliul este alcătuit din președinte, cei doi cei mai în vârstă judecători selectați de Adunarea Înaltei Curți, din judecătorii care prezidează curțile de apel din Ierusalim, Gaza și Ramallah, procurorul general și adjunctul ministrului justiției. Această componență constituie garanția de bază a independenței autorității judiciare, în cazul în care datoria acesteia este reprezentată de supravegherea administrativă a sistemului judiciar.

5. Suportul EuroMed pentru punerea în aplicare a standardelor internaționale și europene și cooperarea cu justiția spaniolă și ENCJ pentru consolidarea capacităților Consiliilor Juridice ale țărilor partenere sud-europene

Mai multe norme, principii și recomandări se aplică independenței și răspunderii justiției, cum ar fi Proiectele de principii ale Națiunilor Unite privind independența sistemului judiciar (1981) (“Principiile Siracusa”), Principiile de bază ale ONU privind independența sistemului judiciar (1985) (“Principiile de bază”) și Declarația de la Beijing privind principiile independenței sistemului judiciar (1995). Exprimarea celor mai înalte tradiții legate de rolul funcției judiciare în toate culturile și sistemele juridice este dată de Principiile Bangalore de conduită judiciară (2002), aprobate de ONU (2006)^[21], urmate de Comentariul UNODC (2007)^[22].

În Europa, Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni          (CCJE – www.coe.int/ccje) și Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE – www.coe.int/ccpe) au adoptat mai multe documente relevante. Inter alia: poziția justiției și relația acesteia cu celelalte puteri ale statului într-o democrație modernă (Avizul nr. 18/2015); relațiile dintre judecători și procurori într-o societate democratică (Avizul comun nr. 12/2009 al CCJE și nr. 4/2009 al CCPE), provocările privind independența și imparțialitatea judiciară în statele membre ale Consiliului Europei (Raport comun 2016 CCJE-CCPE).

Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția http://www. venice.coe.int/WebForms/pages/?p=01_Presentation) a furnizat sfaturi și recomandări importante în rapoartele sale privind statul de drept și standardele privind independența sistemului judiciar, independența judecătorilor și serviciile de urmărire penală^[23].

Relativ recent fondata Rețea Europeană a Consiliilor Judiciare (ENCJ, site-ul www.enci.eu/ creat oficial în 2004) a dezvoltat un cadru și o viziune a independenței și responsabilității privind sistemul judiciar și un set de indicatori pentru evaluarea statusului independenței și responsabilității sistemelor judiciare ale UE.

Deși cele două consilii nu sunt identice, ele se ocupă de monitorizarea și promovarea sistemului judiciar. Unele consilii au competențe care includ aspecte legate de politică, administrație judiciară și sarcini manageriale, proceduri bugetare și buget, în timp ce alte consilii sunt competente în ceea ce privește deciziile privind cariera judecătorilor și procurorilor, recrutarea, instruirea acestora și acțiunile disciplinare.

În ultimii ani, ENCJ se străduiește să sprijine independența, asumarea răspunderii și calitatea actelor de justiție și să îmbunătățească sistemul de justiție prin punerea în aplicare a standardelor și orientărilor existente și prin interacțiunea dintre Consilii și reprezentanții acestora.

În acest context, justiția EuroMed a facilitat dialogul dintre Înaltele Consilii Judiciare din regiunea EuroMed și ENCJ și implementarea comună, cu sprijinul justiției spaniole, la Madrid, în perioada 18-21 septembrie 2018, a unui nou format de cooperare practică între sistemele de justiție, incluzând o vizită de studiu și un seminar intensiv.

Obiectivul-cheie al vizitei Înaltelor Consilii Judiciare mediteraneene la Ministerul spaniol al Justiției, Consiliul General al Spaniei pentru Justiție și Procuratura Generală spaniolă a fost să vadă modele în lucru, metode și standarde capabile să pună în practică principiul independenței justiției și să țină la curent țările partenere sud-europene cu aspectele privind evoluția care a avut loc în statele membre ale UE legată de statul de drept și de independența sistemului judiciar.

După vizita de studiu, participanții din țările partenere sud-europene au dedicat o zi de lucru comună cu Rețelele Europene ale Consiliilor Judiciare (ENCJ), pentru autoevaluarea independenței și responsabilității sistemelor lor de justiție.

Seminarul a fost organizat într-un format inovativ și eficient, concentrându-se asupra caracterului operațional al activităților, în scopul promovării dialogului și schimbării bazate pe standardele independenței justiției, care acoperă:

– Distribuirea competențelor între autoritățile judiciare (verificări și balanțe);

– Rolul Ministerului Justiției în raport cu Înalta Curte de Justiție;

– Gestionarea carierei judiciare, a inspecțiilor judiciare și a procedurilor disciplinare.

Un chestionar elaborat de către ENCJ privind principalii indicatori legați de independența și asumarea responsabilității în justiție (a se vedea tabelul de mai jos) a reprezentat răspunsul formulat de participanții din țările partenere sud-europene, înainte de seminar (5 din 6 țări au răspuns). Dezvoltarea și măsurarea indicatorilor nu reprezintă un scop în sine. Indicatorii sunt meniți să ofere baza factuală pentru a examina punctele forte și punctele slabe ale sistemelor juridice și pentru a deschide un dialog între sistemele de justiție din regiunea EuroMed.

Indicatori

La seminar, ENCJ a anunțat punctajele pentru fiecare țară și a indicat punctele tari și deficiențele fiecărui sistem judiciar. Două grupuri de dialog, moderate de experții ENCJ, au discutat în profunzime despre neajunsurile identificate și au căutat remedii împreună cu colegii lor.

La finalul seminarului, participanții au evaluat procedura și rezultatele. S-a ajuns la concluzia că activitatea comună a justiției EuroMed a oferit o platformă pentru o discuție aprofundată care, altfel, nu ar fi fost posibilă. Aceasta a sporit înțelegerea reciprocă a provocărilor cu care se confruntă țările și a condus la recunoașterea faptului că multe probleme nu se limitează la o singură situație, ci sunt adesea împărtășite de (aproape) toți participanții. Unii participanți sperau să primească sfaturi concrete cu privire la rezolvarea problemelor lor. Acest lucru însă s-a dovedit a fi prea ambițios. Cu toate acestea, participanții au plecat acasă cu idei specifice despre modul în care au fost abordate problemele în alte țări, oferind astfel sugestii pentru posibile soluții.

În ceea ce privește conținutul discuțiilor care au avut loc, este important de menționat că au fost identificate unele probleme comune. Unele dintre ele se referă la repartizarea competențelor între entitățile judiciare și politice (executive și legislative)^[24], finanțarea sistemului judiciar^[25], modalitățile de transfer al judecătorilor fără consimțământul lor, volumul de muncă și repartizarea cauzelor, care de obicei este decisă de președinții de instanță. Grupurile de dialog au ajuns la concluzia că acestea ar fi principalele subiecte abordate de țările partenere sud-europene. O altă chestiune împărtășită de participanți este relația complicată dintre justiție și mass-media. S-a considerat că raportarea incorectă a mass-media distruge încrederea în actul de justiție. Acest lucru necesită o strategie media activă, care în prezent lipsește în țările partenere sud-europene.

6. Concluzii finale

Prin urmare, în ceea ce privește independența sistemului judiciar, justiția EuroMed se concentrează pe aspectele operaționale, urmărind obiectivul de a obține rezultate care vor ajuta țările partenere sud-europene să instituționalizeze structurile indispensabile pentru independența justiției. Inter alia, aceste obiective constau în:

• Îmbunătățirea capacității consiliilor judiciare de a-și îndeplini responsabilitățile de bază și de a realiza autoguvernarea;
• Restructurarea responsabilităților MJ în relație cu ICJ, care abordează aspectele manageriale, administrative, bugetare și de resurse umane;
• Dreptul de proprietate privind calitatea și eficiența justiției, precum și gestionarea volumului de lucru;
• Reforma sistemului disciplinar privind magistrații;
• Proceduri de selecție transparente și bazate pe merit pentru numirile la nivel înalt;
• Personalul și reforma organizatorică a sistemului judiciar;
• Adoptarea normelor juridice etice de conduită, ale conflictelor de interese și ale regimurilor incompatibilităților;
• Asigurarea durabilității și a ireversibilității procesului de reformă.

O evoluție juridică și judiciară cuprinzătoare în cadrul țărilor partenere din sud-est este lentă și dificil de realizat. Succesul în realizarea consolidării capacității sistemului judiciar necesită angajament și răbdare considerabile și uneori este blocat de evenimente neașteptate. Acesta este un proces elaborat, care necesită planificare, executare eficientă, coordonare din partea  funcționarilor și instituțiilor publice, precum și acordul celor afectați direct de acesta.

EuroMed Justice și ECJN au de asemenea un rol în acest proces. Acestea oferă un mecanism plin de viață și relativ ieftin, cu beneficii practice, ceea ce permite ICJ organizarea de activități comune și dezbateri pe teme de interes reciproc.

Trebuie remarcat faptul că, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cadrul altor proiecte de asistență tehnică juridică, aceste schimburi sunt în avantajul ambelor părți euro-mediteraneene.

* Acest articol reprezintă evoluția ce a urmat prezentării transmise de către EuroMed Justice la Conferința internațională pe teme de justiție care a avut loc la Marrakech, Maroc, în aprilie 2018

** Traducere din limba engleză: Oana-Daniela Machidonschi.

[1] O țară terță non-europeană aflată într-un proces de tranziție fundamentat pe structuri liberale, ale pieței libere și trăsături asociate democrației constituționale.

[2] https://ec.europa.eu/info/policies/justice-and-fundamental-rights/effective-iustice/ rule-law/assistance-bulgaria-and-romania-under-cvm/reports-progress-bulgaria-and-romania_en

[3] Barometrul European al Justiției furnizeză date comparabile despre independența, calitatea și eficiența sistemelor de justiție naționale (https://ec.europa.eu/info/policies/justice-and-fundamental-rights/effective-justice/eu-justice-scoreboard_en).

[4] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52014DC0158 &from=EN

*** Nota redacției: La 12 septembrie 2018 europarlamentarii reuniți la Strasbourg au decis, prin vot, să dea unda verde activării articolului 7 al Tratatului UE împotriva Ungariei (a se vedea site-ul https://www.rfi.ro/politica-105849-articolul-7-ue-activat-ungaria-sanctiune, accesat la 29 noiembrie 2018).

[5] Consultați diverse organizații de monitorizare, ca Freedom House, Proiectul World Justice, World Governance Indicators și MCV al UE, referitor la Bulgaria și România.

[6] O serie de revolte anti-guvernamentale care au afectat țările arabe în Africa de Nord și Orientul Mijlociu, începând cu 2010.

[7] https://www.vitaminedz.com/articlesfiche/1240/1240984.pdf, pag. 11-20.

[8] https://ww.aihja.org/images/users/ARCHIVES/docutheque-docs/FReportAlgeria. pdf.

[9] https://www.legislation.tn/sites/default/files/fraction-journal-officiel/2016/2016F/ 035/Tf2016341.pdf.

[10] Articolele 159 și 209 ale Constituției Egiptului.

[11] Legea nr. 13 din 2017 amendând Legea nr. 46 din 1972 referitoare la sistemul judiciar https://www.egypt.gov.rg/English/laws.

[12] http://law.haifa.ac.il/imagesa/Publications/Eli_Salzberger_-_Judicial_Selection_ in_Israel-_Constitution_Law_and_Politics.pdf.

[13] Mai multe informații despre acest subiect și un studiu comparativ referitor la situația inspecției judiciare din Iordania și România pot fi găsite în articolul Inspecția judiciară în Iordania și România de Drd. Ali Saleh Alshorogy, publicat de Acta Universitatis Lucian Blaga 160 (2017) http://aggr.ukm.si/vufind/EdsRecord/edo.127493303.

[14] https://iec.jo/sites/default/files/Jordan%20amended%20constitution%20%202016 %20EN_0.pdf.

[15] http://www.jc.jo/en/node/3040.

[16] http://www.jc.jo/en

[17] Articol 20 al versiunii franceze a Constituției prevede: „Legea fixează limitele și condițiile inamovibilității magistraților.”(Legea va determina limitele și condițiile siguranței juridice a postului.) Cu toate acestea, versiunea arabă, care este cea oficială, urmează traducerea engleză care menționează doar „judicial guarantees/ garanții judiciare”.

[18] http://www.ilo.org/dyn/natlex/natlex4.detail?p_lang=fr&p_isn=103087 sau http://www.sgg.gov.ma/BO/Fr/2016/BO_6492_Fr.pdf.

[19] https://www.mmsp.gov.ma/uploads/documents/statuts_magistrat_106.13.pdf.

[20] http://www.courts.gov.ps/details.aspx?id=sEugV5a60912192asEugV5.

[21] https://www.unodc.org/pdf/crime/…/judicial…/Bangalore_principles.pdf.

[22] https:/www.unodc.org/…/publications_unodc_commentary-e.pdf.

[23] Raport privind statul de drept, adoptat de Comisia de la Veneția în sesiunea sa plenară nr. 86 (Veneția, 25-26 martie 2011), http://www.venice.coe.int/webforms/documents/ default.aspx?pdffile=CDL-ADL(2011)003rev-e.

Raport privind standardele europene privind Independența sistemului              judiciar – Partea I: Independența judecătorilor, adoptat de Comisia de la Veneția în sesiunea sa plenară nr. 82 (Veneția, 12-13 martie 2010), http://rm.coe.int/1680700a63.

Raport referitor la independența sistemului judiciar, Partea a II-a: Independența serviciului de urmărire penală din sistemul judiciar – Partea a II-a (serviciul de urmărire penală) Raport asupra Standardelor europene privind independența sistemului judiciar: Partea a II-a – serviciul de urmărire penală, adoptat de Comisia de la Veneția în sesiunea sa plenară nr. 85 (Veneția, 17-18 decembrie 2010), https://rm.coe.int/1680700a60.

[24] Între principalii factori instituționali care nu sunt rezolvați se află distribuția puterii între sistemul judiciar și entitățile politice (executive și legislative – 4 țări partenere           sud-europene). Independența justiției este determinată de separarea puterilor în stat; regrese periodice sunt înregistrate din cauza legislației adoptate de parlamente, care acordă șefului statului sau miniștrilor justiției puterea de a interfera cu sarcinile Înaltului Consiliu Judiciar sau asupra statutului și carierei judecătorilor și procurorilor (numirea sau eliberarea din funcție a deținătorilor funcțiilor de conducere în sistemul judiciar).

[25] A doua mare provocare privește managementul și administrarea curților, a bugetului și resurselor. Finanțarea sistemului judiciar nu este în general clar stabilită, sistemul fiind dependent de deciziile guvernului. Managementul curții este încă destul de des – direct sau indirect – în mâinile miniștrilor justiției. În ambele instanțe s-a dovedit dificilă schimbarea ordinii stabilite. Soluții pentru rezolvare pot fi găsite în Opinia CCJE nr. 2 care recunoaște legătura strânsă între finanțarea curților și independența judecătorilor și că finanțarea determină condițiile în care curțile pot să își exercite competențele (paragraful 2). Deși finanțarea curților se face de la bugetul de stat prezentat Parlamentului de către Ministrul de Finanțe, finanțarea nu ar trebui să facă subiectul fluctuațiilor generate de motive politice. Într-un sistem bazat pe separația puterilor în stat, este necesar ca nici autoritatea executivă, nici cea legislativă să nu poată exercita presiune asupra sistemului judiciar prin stabilirea bugetului alocat acestuia.