ABSTRACT

In the appeal by the defendant C.L. it was found that there is an impediment to the criminal action against him for the accusation of committing the offense of qualified theft following the conclusion by the defendant and the civil party B.G.C. of a mediation agreement even if he intervened after reading the notice.

Although the penalty of 1,200 lei, corresponding to a 120-day fine (established for the offense of driving a vehicle without a driving license), is unjustifiably mild to the individualization criteria provided in art. 74 of the new Criminal Code, since the defendant is the only procedural subject that has appealed, thus benefiting from the provisions of art. 418 of the new Code of Criminal Procedure (concerning the non-aggravation of the situation in its own remedy), the punishment applied by the first instance for the offense must be maintained.

The provisions of art. 104 par. (2) of the new Criminal Code, since the revocation of conditional release can not be ordered when, for the offense committed within the period of supervision, the court establishes the penalty of the criminal fine, this institution being revoked only if the defendant was convicted to prison imprisonment.

Key words: fine, driving a vehicle without a driving license, qualified theft, individualization, conclusion of a mediation agreement, imprisonment, conditional release, revocation.

I. Prezentare speță. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința penală nr. 1156/2015, pronunțată de către Judecătoria Oradea, s-au dispus, printre altele:

1. În temeiul art. 396 alin. (2) din noul Cod de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), condamnarea inculpatului C.L. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute în art. 228 alin. (1) – 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din noul Cod penal (în continuare C.pen.) cu aplicarea art. 41 alin. (1) din același cod și art. 396 alin. (10) C.pr.pen., precum și la pedeapsa amenzii în cuantum de 1.200 lei, corespunzătoare unui număr de 120 de zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzute în art. 335 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din acest din urmă cod și art. 396 alin. (10) C.pr.pen.

2. În baza art. 43 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. d) C.pen., aplicarea pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare la care se adaugă aceea a amenzii în cuantum de 1.200 lei, rezultând pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare și 1.200 lei amendă.

3. În temeiul art. 104 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) C.pen., revocarea beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 873/2012 a Judecătoriei Oradea (definitivă prin nerecurare), precum și adăugarea pedepsei rezultante de 1 an și 4 luni închisoare și 1.200 lei amendă (aplicată prin prezenta hotărâre) la restul rămas neexecutat de 916 zile, inculpatul urmând să execute închisoarea de 1 an, 4 luni și 916 zile (în regim privativ de libertate), respectiv amenda în cuantum de 1.200 lei.

Hotărârea instanței de apel. Calea de atac a apelului a fost exercitată numai de către inculpat.

Examinând sentința apelată atât din oficiu, cât și prin prisma motivelor invocate de către inculpat, instanța de apel a subliniat, în esență, următoarele:

Apelul inculpatului C.L. este fondat, deoarece în cauză există un impediment în exercitarea acțiunii penale față de el pentru acuzația de comitere a infracțiunii de furt calificat prevăzute în art. 228 alin. (1) – 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din același cod și art. 396 alin. (10) C.pr.pen., ca urmare a încheierii de către inculpat și partea civilă B.G.C. a acordului de mediere nr. (…), redactat de către Biroul de Mediator O.A.I., în baza contractului de mediere nr. (…).

Conform art. 67 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator[1], în latura penală a procesului, dispozițiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Prin urmare, medierea este posibilă în cauzele având ca obiect acuzația de comitere a infracțiunii de furt calificat prevăzute în art. 228 alin. (1) – 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) C.pen. față de dispozițiile art. 231 alin. (2) din același cod, constituind o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale.

Prin Decizia nr. 9/2015[2], pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a apreciat că încheierea unui acord de mediere, în condițiile Legii nr. 192/2006, poate interveni în tot cursul procesului penal până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, și nu numai până la citirea actului de sesizare, așa cum prevăd dispozițiile art. 159 alin. (3) C.pen., în materia împăcării.

Așadar, în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală C.pr.pen., în aplicarea Deciziei nr. 9/2015, pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, se impune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului-apelant C.L. pentru acuzația de comitere a infracțiunii de furt calificat prevăzute în art. 228 alin. (1) – 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din același cod și art. 396 alin. (10) C.pr.pen.

Deși pedeapsa amenzii penale de 1.200 lei, corespunzătoare unui număr de 120 de zile-amendă [stabilite inculpatului-apelant pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzute în art. 335 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din același cod și art. 396 alin. (10) C.pr.pen.], este nejustificat de blândă față de criteriile de individualizare prevăzute în art. 74 C.pen., având în vedere că inculpatul este singurul subiect procesual care a formulat apel în cauză, beneficiind astfel de dispozițiile art. 418 C.pr.pen. (referitoare la neagravarea situației în propria cale de atac), trebuie să se mențină pedeapsa aplicată de către prima instanță pentru această infracțiune.

Nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 104 alin. (2) C.pen., întrucât revocarea liberării condiționate nu poate fi dispusă atunci când pentru infracțiunea comisă în termenul de supraveghere, instanța stabilește pedeapsa amenzii penale, această instituție (a revocării) fiind incidentă numai în ipoteza în care inculpatul ar fi fost condamnat la pedeapsa închisorii.

Pe cale de consecință, se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) C.pen. privitoare la revocarea beneficiului liberării condiționate cu referire la restul de pedeapsă de 916 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului-apelant prin Sentința penală nr. 873/2012 a Judecătoriei Oradea.

(C. Ap. Oradea, S. pen., Dec. pen. nr. 739/A/2015)

II. Notă parțial aprobativă. 1. Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 397/2016[3], s-a statuat că ,,încheierea unui acord de mediere cu privire la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței”[4].

Recent, legiuitorul a introdus alin. (2²) în art. 67 din Legea nr. 192/2006, cu următorul conținut:

,,Încheierea unui acord de mediere în latura penală a unei infracțiuni, conform alin. (1), constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală. Încheierea unui acord de mediere în latura penală, în condițiile prezentei legi, poate interveni până la citirea actului de sesizare a instanței.”[5]

Prin urmare, cauza sus-menționată operează numai dacă intervine până la citirea actului de sesizare a instanței, atât cu privire la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea, cât și cu referire la acelea pentru care poate opera retragerea plângerii prealabile[6].

2. Articolul 104 alin. (2) C.pen.[7] este clar în ceea ce privește revocarea liberării condiționate; aceasta se desființează numai dacă s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea săvârșită din nou; dacă nu s-a întâmplat acest lucru, atunci ea se menține[8].

3. În lipsa apelului procurorului (dar numai în defavoarea inculpatului[9]), instanța de apel nu a putut înlătura ilegalitatea pedepsei amenzii.

[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare.

[2] Publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2015.

[3] Publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 532 din 15 iulie 2016.

[4] Cu privire la critica acestei statuări, a se vedea Gh. Ivan, Încheierea unui acord de mediere. Constituționalitate limitată, în ,,Pro Lege” nr. 3/2016, p. 264-268 [disponibil și pe  site-ul http://revistaprolege.ro/incheierea-unui-acord-de-mediere-constitutionalitate-limitata/ (accesat la 22 iunie 2018)].

[5] A se vedea art. II din Legea nr. 97/2008 privind unele măsuri de protecție a victimelor infracțiunilor (publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 376 din 2 mai 2018).

[6] Gh. Ivan, Victimele infracțiunilor. Noi măsuri de protecție, precum și o altă reglementare a încheierii unui acord de mediere, în ,,Pro Lege” nr. 2/2018, p. 338 [disponibil și pe site-ul http://revistaprolege.ro/victimele-infractiunilor-noi-masuri-de-protectie-si-o-alta-reglementare-a-incheierii-unui-acord-de-mediere/ (accesat la 16 mai 2018)].

[7] ,,Art. 104. Revocarea liberării condiționate

[…]

(2) Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

[…]”

[8] A se vedea, pe larg, Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea generală conform noului Cod penal, ediția 3, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2017, p.    283-284.

[9] Articolul 418 C.pr.pen. are următorul conținut:

,,(1) Instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel.

(2) De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.”